Constantinescu[V=]

Cazul Miron Constantinescu, o poveste sângeroasă
În continuarea serialului "Crime comuniste cu circuit închis", prezentăm azi un caz-limită, petrecut în perioada de trecere de la epoca Dej la epoca Ceauşescu. Este vorba de un lanţ întreg de fapte tulburătoare: de la o omucidere de tip matricid care a făcut vâlvă în culisele nomenclaturii anilor ’60 la alte posibile asasinate, sinucideri şi accidente în serie din anii ’70 şi ’80.

Drame în serie cu conotaţii socio-politico-patologice petrecute, timp de aproape 50 de ani, în familia demnitarului şi academicianului comunist Miron Constantinescu. Liderul "roşu" care, în 1956, încercase să-l răstoarne pe Dej de la putere.
Dincolo de tragediile politico-ideologice soldate cu mii de morţi, în urma discursurilor sale inchizitoriale împotriva elitelor culturale şi politice ale României interbelice, liderul comunist Miron Constantinescu a fost, la rândul lui, victima unor tulburătoare drame de familie.
Fiica îşi ucide mama, fiul moare pe munte
Două din dramele familiei Constantinescu sunt prezentate în cartea „Pe umerii lui Marx", scrisă de istoricul A. Cioroianu: „Miron Constantinescu va avea el însuşi o viaţă de familie desfăşurată la limita dramei - cu un fiu (de care erau legate toate speranţele tatălui) foarte promiţător din punct de vedere intelectual, dar care va muri foarte tânăr, în urma unui accident într-o vacanţă montană, şi cu o fiică schizofrenică, care-şi va ucide mama - pe Sulamita, soţia lui Constantinescu - cu un fier de călcat, în timpul unei crize.
În urma acestei crize ucigaşe, fiica lui Miron Constantinescu va fi internată într-un sanatoriu psihiatric din Voila. Pasionată de pictură, singura preocupare care-i asigura o oarecare linişte, chinuita fiică a liderului comunist va primi aici, până târziu, în anii ‘80, culori şi pânză pentru a putea evada din realitatea în care oricum nu se simţea deloc «acasă»"!
Ceea ce spune Cioroianu este doar o faţetă, uşor simplificată, a poate celei mai complexe drame socio-politice de tip oedipian din România ultimei sute de ani. Pornind de la cartea lui Cioroianu, am descoperit, pas cu pas, ca într-un înspăimântător joc de tip matrioşca, numeroase faţete însângerate ale adevărului despre familia Constantinescu, aflată parcă sub pecetea unui groaznic blestem.
Un lung şi sângeros şir de fapte inexplicabile

În anii ’60, Sulamita Constantinescu, soţia marelui lider şi ideolog communist, a fost asasinată. Lovită în cap cu un corp dur, tăietor, care după unii ar fi fost un fier de călcat, după alţii, un cuţit, şi, după cei mai mulţi, un satâr.

Autoarea crimei, chiar Ileana Constantinescu, fiică (elevă la un liceu de artă) a celor doi, a fost cercetată de autorităţile vremii (miliţia, procuratura, Securitatea) şi "închisă" în două ospicii: la Gătaia, în judeţul Timiş, şi la Voila, judeţul Prahova. Doi dintre medicii curanţi de la Gătaia, soţii L., au fost avansaţi şi aduşi la Bucureşti, dar, la un moment dat, mor, unul după altul, în mod inexplicabil. Saga sângeroasă a familiei Constantinescu nu s-a oprit însă doar la "cazul Ileana".
Unul dintre fii, cel mai drag, în care liderul comunist îşi pusese mari speranţe, moare pe munte, la o partidă de schi. S-a zvonit că a fost asasinat de Securitate. Un alt fiu moare în condiţii suspecte în străinătate. Din nou braţul lung al Securităţii? Sau poate mâna neîndurătoare a destinului? Un zvon din epocă mai spune că şi un al treilea frate ar fi fost găsit spânzurat undeva într-o casă selectă din centrul capitalei României. O casă despre care se spune că ar sta ea însăşi sub semnul blestemului.
Asta pentru că, se spune, ar fi fost pierdută la bacara de proprietarul care, ulterior, s-a sinucis. Iar noul proprietar, fostul guvernator al Basarabiei, ar fi fost condamnat la moarte şi asasinat de comunişti în "lotul Antonescu". Lot condamnat ideologic chiar de Miron Constantinescu, a cărui familie pare că a stat ulterior sub pecetea blestemului şi a morţii.
Blestem, destin tragic sau caz patologic?

Corolarul serial-thrillerului despre familia Constantinescu este legat tot de Ileana, mai precis de moartea tragică şi plină de semne de întrebare a Ilenei Constantinescu. Aceasta a murit în jurul anului 2000, în urma unui accident de tren.

Un accident produs, după cum spun unele surse, chiar în ziua sa de naştere, în anul când cea care-şi omorâse mama împlinea 50 de ani. Chiar vârsta la care mama sa fusese asasinată. „Nenorocirea a făcut ca, în gară, să coboare pe unde nu trebuia, adică pe cealaltă parte a peronului.

Un tren care venea din direcţia opusă a lovit-o", ne-a declarat un psihiatru care a comentat „cazul Constantinescu" astfel: „Ileana picta. Artă psihopatologică. În tot ce picta se descifra boala ei. A fost făcută o expoziţie cu lucrările ei. Chiar şi un calendar, făcut de o fundaţie olandeză (...) Pentru noi, psihiatrii, mecanismele bolii ei sunt mult mai clare.

De pildă, boala asta nu apare aşa, din neant. Există o moştenire genetică şi un anumit mediu care favorizează apariţia bolii. Iar Ileana le-a avut pe amândouă. Tatăl ei era paranoic, iar mama ei îl avea ca model pe Macarenko (n.r. - ideologul rus al torturii psihice). E un fatum: omenirea parcă este blestemată să fie condusă de personalităţi patologice"!
„Nişte mizerii cu care tata a trebuit să trăiască în suflet"

L-am căutat acasă, undeva în centrul Capitalei, pe inginerul geolog Radu Constantinescu, singurul băiat în viaţă al lui Miron Constantinescu. Nu l-am găsit. Era plecat în străinătate. L-am găsit în schimb pe Miron Horia Constantinescu, nepotul celebrului demnitar comunist.

Acesta, destul de supărat pe presă ne-a spus: „Bunicul meu a scris tratate de sociologie, a scris istoria românilor, de-aia a şi intrat în dizgraţia partidului comunist. Or, să scrieţi d-voastră că fii-sa a omorât-o pe nevastă-sa, că unul din fii a murit pe munte, de fapt, a fost omorât, vedeţi în dosarul de la Securitate că a fost împins...
Nişte mizerii cu care tata a trebuit să trăiască în suflet. Tata este un om care trăieşte cu tot ceea ce s-a întâmplat în familie: din şapte fraţi, să rămână doar doi, e greu, e foarte greu".

Cantaretul Mihai Constantinescu, dat afara din casa

Cantaretul Mihai Constantinescu, dat afara din casa




Artistul si compozitorul Mihai Constantinescu a fost obligat, marti, sa paraseasca locuinta in care statea, dupa ce a pierdut procesul pentru casa nationalizata pe care o ocupa, relateaza Antena 3.

Imobilul a fost retrocedat, iar fostii proprietari, intorsi din strainatate, l-au revendicat pentru a-l vinde.
Cantaretul a declarat ca este foarte suparat si dezamagit de autoritatile din Romania, pentru ca a primit foarte multe promisiuni din partea primarilor care nu s-au realizat.
Mihaela Constantinescu, sotia sa, spune ca situatia lui este nedreapta. Cei doi au afirmat ca, pentru moment, vor apela la prieteni pana isi vor gasi o alta locuinta.

Fostului preşedinte al României, Emil Constantinescu, i s-a făcut rău, ieri, în timpul ceremoniei de întronizare a Prea Fericitului Daniel.
Pentru câteva minute, în timpul evenimentului care se desfăşura în Catedrala Patriarhală, Emil Constantinescu a fost susţinut ca să nu cadă de pe scaun de fostul preşedinte Ion Iliescu şi de Regele Mihai I.
"Nu mâncasem de vreo 12 ore sau mai mult, de vreo 20 de ore, şi am avut o uşoară ameţeală hiploglicemică", a precizat fostul preşedinte la finalul ceremoniei. Întrebat dacă şi-a revenit cu ajutorul medicului, Emil Constantinescu a spus că acesta nu a avut ce să-i facă, pentru că şi-a revenit foarte repede.
"Întâmplător eram foarte liniştit, fiindcă mi-am făcut toate analizele şi sănătatea mea este perfectă", a declarat el, precizând că, în momentul în care i s-a făcut rău a fost susţinut de cei care se aflau pe scaunele de lângă el. "Mi-a spus (Emil Constantinescu - n. r.) că a avut nişte nopţi mai scurte, nu prea a mâncat... A fost un moment de slăbiciune, nimic deosebit. A fost un moment în care a căzut. Nu a căzut chiar jos, că eu l-am susţinut", a precizat şi Ion Iliescu.

Best of Mihai Constantinescu

Mihai Constantinescu, pe urmele lui „Nea Beni“

Am primit câteva bârfe din partea unor personaje din „şou biz“ legate strict de activitatea lui Mihai Constantinescu. Se pare că acesta vrea să facă o mutare destul de inteligentă, după părerea unora, dar foarte imprevizibilă, în accepţiunea altora. Mai exact, Constantinescu vrea să „reapară“ în atenţia publicului realizând nişte „alăturări“ pe melodii cu anumite trupe sau solişti ce au priză la public. În urmă cu ceva vreme, o „mişcare“ asemănătoare a fost realizată şi de Benone Sinulescu, ce a închis gura multora în clipa în care a apărut „pe piaţă“ alături de alte câteva voci tinere din aria „etno“. E drept că „Nea Beni“ a fost cât se poate de îndrăzneţ şi a renunţat la podoaba capilară în favoarea popularităţii, lucru pe care Constantinescu ne îndoim că îl va face. Cei mai mulţi îl ţin minte pe solist ca fiind posesorul unor plete destul de lungi. Se poate spune că astfel a intrat în memoria melomanilor, ceea ce ne face să credem că nu va renunţa la păr. Promitem să întrebăm stiliştii despre eventuale schimbări de look ce l-ar putea propulsa iarăşi în atenţia ascultătorilor. Din moment ce era piercing-urilor a cam apus, probabil că dacă i-am sugera artistului să îşi bage câteva inele în sprânceană şi alte câteva în urechi, n-am reuşi să fim „în trend“...

„Sus în deal e o...“ lege a patrimoniului cultural naţional!

În fine... Revenim la subiectul legat de „mişculaţia“ pe care vrea să o realizeze: Mihai Constantinescu se duce, de regulă, la studioul muzical al lui Gabi Mitran, situat pe lângă Circ. Alături de el mai vin mulţi alţi solişti pentru a înregistra, printre care şi câteva voci tinere din „noul val“. Ştim sigur că unora li s-a propus deja să interpreteze piese din repertoriul celui care, într-o vreme, era animat de sentimente profund umane faţă de câinii comunitari.

Problema este alta. Una dintre trupe, care interpretează pe unde se întâmplă să aibă concerte şi o piesă a regretatului Dan Spătaru, a „căpătat“ din partea cântăreţului permisiunea de a face uz de melodia „Sus în deal e o casă“. Ei bine, în această privinţă nu prea ştim dacă Mihai Constantinescu este cel ce are drepturile de autor asupra piesei. Din câte ştim noi, piesa cu pricina este una specifică folclorului românesc şi a fost interpretată, de-a lungul timpului, de nenumăraţi artişti. Deja se consideră a fi patrimoniu cultural naţional... Va să zică, asta înseamnă că oricine o poate interpreta, inclusiv dumneavoastră, cititorii. Cu alte cuvinte, Constantinescu vinde, într-o oarecare măsură, pielea ursului din pădure. Pe de altă parte, după cum sugerau persoanele cu care ne-am sfătuit asupra apartenenţei pieselor, una dintre cele mai bune idei ar fi să scoată o melodie alături de Ileana Lazariuc. Că tot vorbeam de lup, circulă o vorbă prin urbea bucureşteană, care face zilnic uz de prezenţă prin cafenelele din Dorobanţi, cum că fiica Anastasiei Lazariuc a fost cerută în căsătorie! Nu vă imaginaţi că ar fi la prima „tentativă“ de gen. Până în prezent, au existat o sumedenie de „peţitori“ la picioarele fetei, însă disproporţionalitatea existentă între vorbele rostite de aceştia şi contul alimentat de părinţi au determinat-o să „dea cu flit“ propunerilor primite. Ileana vrea alături un om puternic şi stabil, nu un „băiat de bani gata“! Totuşi, n-ar fi „mişto“ să cânte alături de Constantinescu?

Mihai Constantinescu, pradat de hoti

Marina Constantinescu (TVR 1), weekend in familie
Marina Constantinescu realizeaza emisiunea "Nocturne" in fiecare luni, de la ora 23.15, la TVR 1.

Mihai Constantinescu : “Casatoria este moartea dragostei”
- Domnule Mihai Constantinescu, ce inseamna, pentru un artist din generatia dvs., primirile calde ale publicului, de care aveti parte in concerte? - In ultima vreme, eu si fanii ne intalnim mai rar, insa este extraordinar cand vezi ca esti iubit si oamenii sunt fericiti sa te vada si sa te asculte. Apoi, sunt convins ca sunt si oameni tineri carora le place aceasta muzica, pentru ca este frumoasa. Muzica e frumoasa sau nu e. Place sau nu place. E buna sau nu e buna. Muzica n-are varsta. Ea n-a avut

"Nu m-a invins Securitatea, ci presa Securitatii!" Emil Constantinescu afirma ca, la 10 ani de la victoria in alegeri, mandatul sau este in continuare judecat emotional si nu rational.

Dramele familiilor Constantinescu, Ceausescu si Dej.

Emil Constantinescu a avut parte de o bucurie dubla, ambii copii ai lui casatorindu-se cind el era presedinte. Fostul sef de stat a incercat chiar sa exploateze electoral casatoria fiicei lui, Norina, stiut fiind ca in duminica de dupa nunta toate redactiile au primit, discret, plicuri consistente cu fotografii de la fericitul eveniment. Dupa retragerea lui Emil Constantinescu, insa, ambii copii au intrat in anonimat. Nu se stie cum decurge casnicia Norinei, dar se stie ca Dragos Constantinescu a divortat de curind de indonezianca San ...continuare

Mineriadele au fost acte de terorism

Emil Constantinescu s-a prezentat la Parchetul General pentru a discuta cu procurorii generali despre dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Emil Constantinescu a declarat ca a venit la Parchet in calitate de reclamant si reprezinta Universitatea Bucuresti, la vremea respectiva fiind prorector al acestei institutii de invatamant superior. El urmeaza sa prezinte procurorilor dovezile pe care le detine cu privire la “gravele prejudicii aduse studentilor si profesorilor in iunie 1990”. “Am venit sa sustin dosarul cu probe si marturii pe care le-am intocmit atunci si pe care le-am prezentat Procuraturii Generale in numele Senatului Universitatii Bucuresti”, a spus Constantinescu.
Fostul presedinte a adaugat ca a venit sa se intereseze si care este situatia dosarelor disjunse din cel al mineriadei din ianuarie 1999, in special cel care-l priveste pe Corneliu Vadim Tudor si pe generalul Lupu, “cel care conducea trupele de jandarmi”. “Aceste dosare trebuie finalizate pentru ca ele privesc fapte grave legate de actiuni indreptate impotriva ordinii constitutionale, care sunt pedepsite grav”, a adaugat Constantinescu.
In opinia sa, Corneliu Vadim Tudor se face vinovat de o serie de infractiuni grave, “pentru ca in mod direct, in conferinta de presa si chiar de la tribuna Parlamentului, a cerut inlaturarea prin violenta a regimului criminal Constantinescu si inlocuirea lui cu un consiliu revolutionar”.
“Toate mineriadele trebuie privite ca acte de terorism, iar cele din 1990 si 1991, in special cea din 1990, se inscriu in terorismul de stat, intrucat minerii au fost insotiti si condusi de catre forte de ordine, politie si serviciile de informatii, lucruri clar dovedite acum”, a sustinut Emil Constantinescu.

“Miron Cozma nu trebuia eliberat”
Fostul presedinte a adaugat ca mineriadele din 1999 “au fost actiuni clare, teroriste, iar la Costesti s-a desfasurat cea mai mare actiune terorista cu retinere de ostatici din Europa, de la cel de-al doilea razboi mondial”. Emil Constantinescu considera ca Miron Cozma nu trebuie eliberat, el beneficiind de o clementa permanenta si nejustificata din partea procurorilor, judecatorilor si a presedintelui Romaniei.


http://www.cronicaromana.ro/in-opinia-lui-emil-constantinescu-mineriadele-au-fost-acte-de-terorism.html