RESURSE

1.Ce este "vârful petrolului"?

"Vârful petrolului" sau "apogeul petrolului" (Peak Oil) este
momentrul în care extracţia de petrol în lume îşi va
atinge maximul.
Acest concept a fost introdus de către geologul american Marion
King
Hubbert . Ideea e foarte simplă: Devreme ce petrolul este o
resursă
neregenerabilă, cantintatea extrasă va fi din ce în ce mai
mare, până
la un moment dat când va fi atins un maxim (numit "vârful
petrolului"
sau "vârful Hubbert") după care extracţia va începe,
inevitabil, să
scadă. În timp, cantitatea extrasă urmează o curbă,
numită " curba
Hubbert " care e asemănătoare cu un clopot.

2.De ce să ne facem griji?

"Vârful petrolului" reprezintă o schimbare dramatică.
Petrolul a
reprezentat, în secolul trecut, sursa de bază a creşterii
economice
şi a dezvoltării tehnologice. Odată cu această
dezvoltare, cererea de
petrol a devenit din ce în ce mai mare - iar această cerere a
fost
acoperită printr-o creştere continuă a extracţiei de
petrol. Acest
lucru nu va mai putea fi făcut după "vârful petrolului".
Acest lucru va duce desigur la creşterea preţurilor la
benzină şi
motorină. Dar asta este doar un factor absolut minor! Să ne
gândim
doar la problema transporturilor - toate produsele vor deveni mai
scumpe. Mâncarea va fi prima pe listă, fireşte! (Să nu
uităm că
agricultura presupune o seamă de operaţii care se execută cu
ajutorul
maşinilor agricole care folosesc motorină!). De asemenea,
industria
petrochimică este dependentă de petrol. Vârful petrolului va
afecta
aşadar fiecare aspect al industriei care foloseşte energie, sau
petrol ca materie primă.

3."Vârful petrolului" înseamnă că am rămas fără
petrol?

Nu, înseamnă doar că am extras jumătate din
cantitatea de
aproximativ 2 mii de miliarde de barili care se presupune că
există
în subsolul Pământului. De asemenea, înseamnă că am
extras ceea ce
era mai uşor de extras: petrolul care a mai rămas în subsol
va fi mai
dificil de extras. Zăcămintele de petrol nu sunt simple
rezervoare!
Exctracţia petrolului depinde de presiunea din interiorul
zăcământului care îl împinge înafară.
Iniţial, lucrurile merg foarte
uşor - e suficient să faci o gaură în pământ şi
petrolul va ţâşni pur
şi simplu la suprafaţă! Dar pe măsură ce presiunea scade,
trebuie să
injectezi apă marină sau dioxid de carbon pentru a menţine
presiunea.
Iar acest lucru nu merge la nesfârşit - de fapt, niciodată
nu poţi
extrage tot petrolul care se află într-un zăcământ, ci
doar circa 40%
din el! La un moment dat, se ajunge în situaţia că se
consumă mai
multă energie pentru a extrage petrolul, decât cea rezultată
din
petrolul extras! Evident, într-un asemenea caz exploatarea
încetează!

4.Când va avea loc "Vârful petrolului"?

Asupra acestei probleme există mai multe opinii. Sursele
credibile vorbesc despre o stopare a creşterii în următorii
5 ani. De
exemplu, asociaţia de studii a vârfului petrolului ( ASPO )
afirmă că
acest moment va interveni în anul 2008.

5.Care sunt cauzele "vârfului petrolului" ?

Istoria extracţiei petrolului urmează o curbă
matematică, de
forma unui clopot, numită curba lui Hubbert. Această lege se
aplică
nu doar în cazul petrolului, ci şi pentru extracţia multor
altor
resurse. Extracţia de petrol a început la sfârşitul
secolului 19.
Interesul a crescut pe măsură ce oamenii şi-au dat seama
cât de
importantă este această resursă pentru economie. Din ce
în ce mai
mult petrol a fost descoperit, iar rata extracţiei a crescut
neîncetat. Însă, după 1964 (care a reprezentat un maxim),
descoperirile de noi zăcăminte de petrol au început să
fie din ce în
ce mai reduse. Asta nu s-a întâmplat pentru că oamenii ar fi
renunţat
la căutări, ci din simplul motiv că zăcămintele au
devenit din ce în
ce mai greu de găsit - cu tot avantajul dat de noile tehnologii.
Este
evident că, odată ce descoperirile de noi zăcăminte sunt
din ce în ce
mai rare, va veni un moment când şi extracţia va scădea!
Devreme ce
încă mai descoperim noi resurse, şi mai avem destule rezerve
în
zăcămintele deja exploatate, producţia de petrol nu se va
prăbuşi pur
şi simplu după "vârf" ci va cunoaşte o scădere
graduată.

6.Care sunt totuşi consecinţele "Vârfului petrolului"?

Problema fundamentală este următoarea: Cererea de petrol
cunoaşte
o creştere de 2-2,5% anual - şi nu sunt şanse de atenuare,
devreme ce
ţări cum ar fi China sau India (peste o treime din populaţia
globului!) au o politică de industrializare şi o rată de
creştere a
cererii de petrol de 8-9% pe an! Chiar dacă vor mai trece
câţiva ani
după "apogeu", preţurile la petrol vor face printre altele ca
transportul pe distanţe mari să devină prea scump -
conducând astfel
la un fenomen de "re-localizare", opus globalizării prezente. Ce
avantaj va avea de exemplu o firmă americană să
folosească mâna de
lucru ieftină dintr-o ţară de mâna a treia pentru a
produce adidaşi
să zicem, când preţul pentru a-i aduce apoi în ţară
va deveni atât de
mare încât afacerea să devină nerentabilă?
"Vârful petrolului" va pune în discuţie modul de
creştere al
economiei mondiale, bazată pe consum. Standardele de viaţă din
ţările
occidentale - şi nu numai - vor scădea după momentul
"vârfului".
(vezi: "Sfâşitul Suburbiei ") Să nu ne facem iluzii! Chiar
şi o
scădere aparent minoră a producţie poate duce la creşteri
majore ale
preţului petrolului (În timpul crizei din anii 1970, o
scădere cu 5%
a dus la creşteri de aproape 4 ori ale preţului petrolului
brut!).
Iar ceea ce va urma nu va fi o simplă criză, ci o condiţie
permanentă
a civilizaţiei umane! Recesiunea economică este de neevitat,
ducând
la creşterea preţurilor la toate produsele, sărăcirea
populaţiei,
şomaj şi mişcări sociale de amploare, noi războaie
pentru resurse etc.
Producţia de petrol va scădea treptat, iar peste 50 de ani
după "vârf" va deveni practic nesemnificativă. Acela va fi
sfârşitul
erei petrolului... Societatea industrializată, aşa cum o
cunoaştem
astăzi nu va mai exista. Iar foarte mult timp pentru a dezvolta
surse
alternative de energie nu avem!

7.Care ar fi sursele alternative şi ce probleme tehnice pun
acestea?

Din păcate, lucrurile sunt departe de a fi atât de
optimiste pe
cât par la prima vedere... Multe dintre sursele aşa-zis
"alternative"
la petrol sunt de fapt, mai degrabă, "derivate" ale petrolului.
Voi
prezenta în cele ce urmează câteva dintre ele:

a.Petrolul extras din nisipurile canadiene (zăcăminte
neconvenţionale).

Partea proastă este că exctraţia petrolului din
nisipurile
petrolifere este foarte costisitoare şi totodată - ceea ce e
şi mai
grav - este ineficientă din punct de vedere energetic: se
consumă un
baril de petrol pentru a extrage doar 1,5 barili (în timp ce în
cazul
petrolului "clasic" proporţia este de 1:30). E greu de crezut
faptul
că cineva va investi o sumă atât de uriaşă pentru
rezultate relativ
modeste. Iar o asemenea investiţie va fi făcută abia când
preţurile
petrolului mondial vor fi deja extrem de ridicate. Chiar şi pentru
cele mai optimiste previziuni, producţia suplimentară de 4
milioane
de barili pe zi va reprezenta doar o picătură în oceanul
cererii tot
mai mari de petrol pe plan mondial...

b.Concepţia "abiotică" despre petrol.

Există o teorie recentă, introdusă de geologii sovietici
în anii
1970, potrivit căreia petrolul are o origine "abiotică"
provenind din
nişte procese chimice de condensare a hidrocarburilor gazoase,
undeva
la nivelul mantalei (circa 70 km adâncime). Majoritatea geologilor
nu
sunt însă de acord cu această concepţie. Şi chiar
dacă această teorie
ar fi corectă, procesul de reînoire, dacă are
într-adevăr loc, ar fi
extrem de lent - la nivelul erelor geologice - deci are oricum o prea
mică influenţă asupra condiţiilor lumii în care trăim.
Declinul
producţiei de petrol a avut loc deja cam în toate ţările din
lume
(excepţie făcând doar ţările din Orientul Mijlociu). De
exemplu, în
SUA maximul producţiei a fost atins în anii 1970 (la 10
milioane de
barili pe zi) în timp ce azi producţia este menţinută la
un nivel de
5 milioane de barili pe zi.

c.Petrolul "sintetic" obţinut din cărbune.

Această tehnologie a fost utilizată masiv de Germania
nazistă în
timpul războiului, din cauză limitării resurselor
petroliere. Circa o
jumătare din petrolul utilizat de armata germană a provenit pe
această cale. Totuşi, procedeul folosit este costisitor şi
ineficient: Din 100 de kilograme de cărbune abia se obţin 30 de
litri
de petrol. Fireşte, ceea ce nevoia a împins pe germani să
facă în
război s-ar putea să împingă şi omenirea, odată cu
scăderea
resurselor "clasice" de petrol. Însă, nici resursele de
cărbune nu
sunt nelimitate! În ritmul în care sunt exploatate azi, ele
sunt
suficiente pentru 200 de ani, însă în cazul unei
utilizări intensive,
fireşte, ele se vor termina mult mai repede! Nici factorul
"poluare"
nu poate fi neglijat în acest caz!

d.Energia solară, eoliană, energia mareelor, energia
geotermală.

Energiile solare şi eoliene suferă de restricţii fizice
evidente
şi nu vor fi în stare să înlocuiască decât o parte
minoră din energia
dată de petrol. În primul rând, le lipseşte ceea ce se
cheamă "densitatea energetică" pe care o are petrolul. De
exemplu:
Sunt necesare 13000 de turbine eoliene pentru a genera aceiaşi
energie electrică pe care o dă o centrală termoelectrică
(555-
megawaţi). Celulele fotovoltaice sunt chiar mai puţin
eficiente:
toate panourile solare instalate la momentul de faţă în lume
abia dau
energia unei centrale termoelectrice cu cărbuni! (circa 500
megawaţi). În plus, energia eoliană şi solară NU este
o formă de
energie transportabilă aşa cum este cea dată de petrol:
şi în nici un
caz nu poate asigura reţeaua actuală de transporturi: camioane,
vapoare, avioane etc. Un alt aspect deloc de neglijat, este cel
potrivit căruia, în fiecare celulă fotovoltaică se
investeşte o
cantitate importantă de tehnologie (extracţie de metale rare de
exemplu), tehnologie care consumă petrol! De fapt, realitatea
tristă
arată că e necesară mult mai multă energie pentru a crea
o celulă
fotovoltaică decât ne putem aştepta să ne dea înapoi
sub formă de
energie electrică! Lucrurile nu sunt foarte roze nici în ceea
ce
priveşte energia mareelor şi cea geotermală - datorită
costurilor
ridicate pentru a construi astfel de centrale şi a
productivităţii
scăzute.

e.Dar biocombustibilii?

Biocombustibilii, cum ar fi biodieselul, etanolul (alcool
etilic), metanolul etc. sunt buni - însă doar în
cantităţi mici. Să
nu uităm că ei sunt obţinuţi din plante tehnice (gen
rapiţă) pentru a
căror cultură se folosesc imense resurse provenite din petrol:
fertilizanţi, maşini agricole etc. şi dau un randament
energetic
redus (i.e. indicele de întoarcere a energie investite e mare) .
De
asemenea, cultivarea la scară mare acestor plante s-ar face în
dauna
culturilor cerealelor - necesare pentru hrănirea unei populaţii
globale din ce în ce mai numeroase... Altfel spus, chiar dacă
cultivarea pe scară largă a unor asemenea culturi ar fi
profitabilă
(pe măsură ce preţul petrolului creşte) ar fi o
adevărată crimă
împotriva umanităţii să iei pâinea de la gura
oamenilor...

f.O economie bazată pe hidrogen?

Nici hidrogenul nu pare răspunsul adecvat. Un motor care
utilizează hidrogenul are un preţ extrem de ridicat. Un alt
inconvenient major este acela că tehnologia actuală necesită
folosirea platinei (20 grame pentru fiecare motor) care este un metal
rar (rezervele mondiale sunt în jurul a 7 mii de tone; 80% din
acestea se află în Africa de Sud!) . De asemenea acest tip de
motoare
au o durată relativ scurtă de viaţă - necesitând
înlocuirea lor după
circa 1 an de folosinţă. Chiar dacă am descoperi noi tehnologii
care
să înlocuiască platina, o economie bazată pe hidrogen
suferă de multe
probleme. Cum putem stoca hidrogenul? Tehnologia actuală este
extrem
de costisitoare: hidrogenul trebuie ţinut sub presiune în
containere
metalice. De asemenea, pierderile nu sunt neglijabile. Ce ne facem
apoi cu înlocuirea întregii infrastructuri mondiale: maşini
cu
hidrogen, reţele de distribuţie a hidrogenului etc.? Avem 1,7
miliarde de automobile, milioane de avioane şi de vapoare (de
diverse
tonaje)... ce ne facem cu ele?
Cea mai importantă este modul cum obţinem acest element.
Actualmente, există două procedee tehnologice importante.
Primul ar
fi: obţinerea hidrogenului din metan. Chiar dacă ignorăm
ineficienţa
acestui proces, el depinde esenţial de utilizarea gazelor naturale
-
a căror extracţie urmează o curbă asemănătoare cu
cea a petrolului. A
doua metodă este cea de a folosi electroliza. Numai că
această metodă
consumă de fapt mai multă energie (electrică) decât dă
în schimb
energia obţinută din arderea hidrogenului! Pentru a putea
aplica pe
scară largă această metodă, ar trebui să construim pe
plan mondial
mii de centrale atomice! Dar şi acestea - abstracţie
făcând de
problema deşeurilor nucleare - sunt costisitoare şi
utilizează uraniu
(care iarăşi este o resursă relativ rară). O soluţie ar
fi
utilizarea controlată a fuziunii nucleare (care transformă
hidrogenul
în heliu, eliberând o cantitate enormă de energie) - ceea ce
deocamdată este o utopie... dar pare singura şansă...

8.Ţinând cont de tabloul pesimist prezentat mai sus, există
totuşi
vreo cale de ieşire?

Răspunsul este afirmativ, dar cu un lanţ lung de
condiţii... E
necesară o cooperare internaţională fără precedent, o
alocare masivă
de resurse, implementarea a cât mai multe forme de energie
alternativă (din cele descrise anterior), reformarea sistemului
financiar internaţional (dependent în momentul de faţă de
creşterea
economică susţinută de petrol), reformarea masivă a
economiei pentru
a putea utiliza noile forme de energie, schimbarea mentalităţii
oamenilor şi trecerea de la o societate de consum către o
societate
a "economiei"... Chiar şi aşa, nivelul de trai şi consumul
energetic
vor fi mult mai reduse în noua lume (post-petrol) decât în
cea
actuală. Din păcate, alte soluţii nu există în
momentul de faţă... şi
poate e bine că lucrurile stau astfel: fiindă modelul de
viaţă
occidental (american în primul rând) este extrem de nociv, din
multe
puncte de vedere... şi omenirea, dacă vrea să-şi continue
odiseea,
trebuie să renunţe la el.
Poate că e mai bine ca "vârful petrolului" să vină
mai repede,
decât mai târziu fiindcă, cu fiecare an ce trece, lumea
devine tot
mai dependentă de "aurul negru" ... iar atunci când inevitabila
prăbuşire va veni, "cu cât cazi mai de sus, cu atât de
loveşti mai
rău"...

9.Care sunt perspectivele concrete în lumea reală în care
trăim?

Dacă ţinem cont de actuala situaţie, lucrurile nu stau
deloc pe
roze. SUA, care consumă 25% din producţia anuală de petrol
rafinat
din lume, nu dă semne să-şi schimbe concepţiile.
Dimpotrivă,
acţiunile sale militare (invadarea Irakului şi a
Afganistanului,
ameninţarea cu invazie a Iranului şi Venezuelei) denotă
nevoiaa lor
tot mai acută de a pune mâna pe resursele de petrol ale
globului. SUA
importă azi circa 60% din necesarul său de petrol şi cifra
va creşte
cu siguranţă. China şi India, la rândul lor, duc o
politică de
industrializare care cere tot mai mari cantităţi de petrol. O
mică
umbră de speranţă ar putea veni de la ţările europene care
utilizează
tot mai multe forme alternative de energie (centrale eoliene, panouri
solare etc.) deşi încă într-o proporţie foarte
redusă. Ca o concluzie
generală, viitorul este destul de sumbru...

http://peakoil.lx