RESURSE

Rezumarea primului mesaj :

BIOINGINERIA NE OFERA HIDROGEN IEFTIN
http://ro.altermedia.info/stiintatehnologie/bioingineria-calea-spre-hidrogen-necostisitor_3107.html

Energia Viitorului
Este foarte posibil să rămînem fără atmosferă înainte să rămînem fără combustibili fosili. Încotro se poate îndrepta societatea noastră, flămîndă de energie, ca să înlocuiască petrolul, cărbunele şi gazul natural?

Mă aflu într-o cameră unde totul zace claie peste grămadă, înconjurat de rămăşiţele unui entuziasm electrizant: izolaţie de cablu, bucăţele de sîrmă de cupru, mufe, cleşti cu mînere izolatoare. Pentru mine, toate acestea sînt unelte ale libertăţii. Tocmai mi-am instalat pe acoperiş 12 panouri solare, care funcţionează. Un aparat de măsurat îmi arată că 1.285 de waţi se varsă, direct din Soare, în instalaţia mea electrică, încărcîndu-mi bateriile, răcindu-mi frigiderul, punîndu-mi în funcţiune computerul, eliberîndu-mă...
Euforia eliberării energetice dă dependenţă. Să nu mă înţelegeţi greşit: îmi plac combustibilii fosili. Trăiesc pe o insulă care se întîmplă să nu dispună de utilităţi publice, dar, dincolo de asta, eu şi soţia mea trăim ca toţi americanii de rînd. Nu ne dorim neapărat frigidere cu propan, lămpi cu kerosen sau toalete cu compost. Ne dorim o grămadă de prize şi un aparat de făcut cappuccino. Însă o dată ce panourile sînt conectate... Oho!
Sînt entuziast pentru că şi eu, asemenea celor mai mulţi americani, am trecut printr-una sau alta dintre crizele energetice care ne-au umbrit existenţa în ultimele trei decenii. De la criza OPEC din anii ,70 pînă la explozia actuală a preţului la petrol şi benzină, preocuparea lumii pentru energie a revenit obsesiv în discursurile prezidenţiale, în campaniile politice din Congres, în cărţile apocaliptice şi în propria mea stare de confort, prin aceeaşi nelinişte persistentă de pe vremea războiului rece.
După cum a relatat National Geographic în iunie 2004, rezervele de petrol, deja scump, ar putea scădea în curînd. Instabilitatea zonelor în care se găseşte cea mai mare parte a petrolului, din Golful Persic pînă în Nigeria şi Venezuela, face ca această arteră vitală să pară, într-adevăr, foarte fragilă. Gazele naturale pot fi dificil de transportat şi generează adesea penurii. De cărbune nu vom duce lipsă prea curînd, nici de marile depozite neexploatate de nisipuri sau şisturi bituminoase. Însă este clar că dioxidul de carbon emanat prin arderea cărbunelui şi a altor combustibili fosili încălzeşte planeta, după cum s-a arătat în numărul din septembrie al revistei.
E tentant să poţi scăpa de astfel de griji. Cu noile mele panouri, nici un obstacol nu mai stă între mine şi energia fără limite – nici o ţară străină, nici o companie de electricitate, nici o vinovăţie legată de emisiile de carbon. Sînt liber!
Mă rog, aproape liber. Uite că a apărut un nor.
Umbra se aşterne peste panourile mele solare şi în sufletul meu. Indicatorul arată doar 120 de waţi. Va trebui să pornesc generatorul şi să mai ard nişte motorină. Se pare totuşi că treaba asta nu va fi chiar atît de uşoară!
Necazul cu libertatea energetică este că dă dependenţă: o dată ce ai primit un pic, vrei mai mult. La scară microcosmică, sînt şi eu ca oricare alt om din guvern, industrie sau din domeniul privat din toată lumea care a dat de gustul acestei curioase şi incitante forme de libertate şi este decis să obţină mai mult.
Conservarea energiei poate amîna scadenţa, însă, în cele din urmă, nu poţi economisi ceea ce nu ai. Aşa că e timpul să ne înteţim eforturile pentru a găsi următorul tip de combustibil în stare să alimenteze motorul flămînd al umanităţii.
Există un astfel de combustibil? Răspunsul scurt este nu. Experţii repetă mereu, ca pe un fel de mantră: „nu există soluţie miraculoasă“. Deşi cîţiva susţinători fervenţi consideră că doar marile conspiraţii sau lipsa de fonduri stau între noi şi energia nemărginită din vidul cosmic sau din miezul Pămîntului, adevărul este că nu există un nou combustibil unic, important, care să aştepte undeva, ascuns între parametrii unei ecuaţii sau la capătul vreunei găuri de sondă.
Entuziasmul provocat de autoturismele cu hidrogen poate crea o impresie greşită. Hidrogenul nu este o sursă de energie. El se găseşte, împreună cu oxigenul, în banala apă, însă nu e deloc uşor de extras. Pentru a fi utilizat, hidrogenul trebuie să fie separat, iar procesul necesită mai multă energie decît ar da hidrogenul înapoi. Iar în zilele noastre, această energie vine în cea mai mare parte din combustibilii fosili. Deci nu asta este soluţia miraculoasă...
Răspunsul lung în ceea ce priveşte următorul combustibil nu este totuşi chiar atît de sumbru. De fapt, numeroşi pretendenţi la coroana energetică deţinută acum de combustibilii fosili sînt deja la îndemînă: vîntul, soarele, chiar şi energia nucleară, ca să numim doar cîţiva. Succesorul va fi însă un parlament, nu un rege.
„Vom ajunge să avem nevoie de tot ce se poate obţine din biomasă, tot ce putem obţine de la soare sau de la vînt“ – spune Michael Pacheco, directorul Centrului Naţional de Bioenergie, din Golden, Colorado. „Chiar şi aşa, întrebarea rămîne: putem obţine suficientă energie?“
Lumea utilizează circa 320 de miliarde de kilowaţi-oră de energie pe zi. Aceasta echivalează cu circa 22 de becuri care ar arde nonstop pentru fiecare persoană de pe planetă. Nu-i de mirare că licărirea lor se vede şi din spaţiu! Echipa lui Martin Hoffert, profesor de fizică la Universitatea New York (NYU), estimează că, în decursul secolului următor, umanitatea va folosi de trei ori mai multă energie. Combustibilii fosili au făcut faţă cererii crescînde pentru că ei înglobează milioane de ani de energie solară într-o formă compactă, dar de aşa ceva nu vom mai avea parte.
Pus în mişcare de clipa mea de libertate energetică, am pornit în căutarea tehnologiilor care ar putea face faţă acestor cifre. „Cînd ai o problemă mare, trebuie să dai un răspuns pe măsură – spune un genial guru al energiei, pe nume Hermann Scheer, membru al parlamentului german. Altfel, oamenii nu te vor crede.“
Răspunsuri există. Însă toate reclamă încă un lucru de la noi, oamenii, care ne strîngem în continuare în jurul focului alimentat de combustibili fosili. Va trebui să facem un mare salt – spre o lume total diferită.

Motocicleta pusă în mişcare cu excremente

Compania TOTO, cel mai mare producător de toalete din Japonia, a lansat recent o motocicletă care funcţionează doar pe bază de excremente umane. Scopul acestei invenţii este acela de a ajuta la reducerea cu 50 la sută a emisiilor de dioxid de carbon, până în anul 2017, relatează odditycentral.com.

Cercetătorii japonezi au vrut să demonstreze că există şi alte modalităţi, mult mai facile, de a produce biocarburant, în afară de exploatarea energiei solare.

Frunzele artificiale transformă lumina solară în combustibil (VIDEO)

http://www.descopera.ro/dnews/8822500-frunzele-artificiale-transforma-lumina-solara-in-combustibil-video

O echipă de cercetători americani au creat prima „frunză artificială” care poate transforma lumina solară într-un combustibil chimic care poate fi stocat şi folosit ulterior.

"Când este aşezată într-un recipient cu apă, «frunza» alcătuită din silicon, de care sunt ataşate celule solare, iar laturile revoluţionarului dispozitiv sunt garnisite cu materiale catalitice. Aceste materiale generează bule de oxigen pe una din laturi şi bule de hidrogen pe cealaltă, ambele gaze putând fi separate şi colectate.

Cele două gaze sunt depozitate într-un dispozitiv care le retransformă în apă cu ajutorul emisiei de curent electric", susţine Daniel Nocera, conducătorul echipei de cercetători din cadrul Institutului Tehnologic din Massachusetts.

Teaca semiconductorilor din silicon este unită pe o parte cu un catalizator pe bază de cobalt, care eliberează oxigenul. Dispozitivul de pe cealată latură prezintă un catalizator dintr-un aliaj de nichel-molibden-zinc care separă hidrogenul.

Dispozitivul nu este încă gata pentru producţia de masă, dar producătorii săi mizează pe un succes de proporţii bazându-se pe faptul că "frunza" este construită în întregime din materiale ieftine.

Uraniul – metalul metalelor

Cautat atât pentru aplicatiile civile cât si militare, uraniul a suscitat interesul, înca de la descoperire, mai mult decât oricare alt metal. Raritatea sa, valentele multiple si, nu în ultimul rând, periculozitatea acestui metal atipic, au dus, chiar pâna în zilele noastre, la o competitie internationala acerba pentru procurarea lui.

De ce este pretios?

Uraniul este un metal alb-argintiu ce se gaseste în mod natural în zacaminte de concentratie redusa în sol, roci si apa. Când este prelucrat si rafinat se prezinta sub forma unui metal radioactiv, dar cu duritate mai mica decât a otelului. Descoperit în anul 1789 în mineralul plehbenda de catre Martin Henrich Klaproth, care i-a dat si numele dupa planeta Uranus, acesta a fost izolat de Eugene-Melchior-Peligot, pentru ca proprietatile sale radioactive sa fie depistate în 1896 de Antoine Becquerel. Se stie ca uraniul este folosit drept combustibil în industria energiei nucleare si în industria militara. Mai putin cunoscut este faptul ca acest metal este întrebuintat pe post de colorant în sticla de uraniu, producând tente de culoare, de la portocaliu pâna la galben lamâios, în arta fotografica si poate fi utilizat pentru fabricarea filamentelor lampilor sau în industria de pielarie si a lemnului (pentru vopsire) dar si în microscopia electronica si pentru datarea radiometrica a rocilor.
Insa, cea mai spectaculoasa si periculoasa aplicatie a avut-o si înca o mai are în industria militara, unde a creat dezastre si multe animozitati între marile puteri. Fiind principala materie prima pentru producerea energiei nucleare, astazi, când lumea actuala se bazeaza tot mai mult pe centralele nucleare pentru a-si asigura independenta energetica, oamenii de stiinta îsi pun întrebarea, fireasca, de altfel: cât vor mai ajunge rezervele de uraniu? Un raspuns a venit din partea Agentiei Pentru Energia Nucleara din Stale Unite care, prin estimarile facute, considera ca rezervele de uraniu ale planetei ar ajunge înca 230 de ani.

O noua forma de uraniu si bacterii ce pot neutraliza substantele nucleare

Preocupati si interesati de combustibilii nucleari ai viitorului, cercetatori de la Los Alamos National Laboratory au creat nitrura de uraniu, o molecula studiata de multi oameni de stiinta, dar prezentata în recentul studiu publicat în revista Nature Chemistry.
Aceasta nu numai ca poate fi folosita drept combustibil nuclear, ci poate creste si eficienta combustibililor fosili. „Nitrurile sunt candidati ideali pentru combustibilii nucleari ai viitorului, dar si-ar putea gasi aplicatii în multe activitati industriale, gratie abilitatii lor de a rupe legaturile dintre atomii de carbon si oxigen”, a explicat Jaqueline Kiplinger, unul dintre participantii la studiu. Pe de alta parte, unii oameni de stiinta de la Universitatea din Missouri (SUA) sustin ca exista anumite bacterii ce pot transforma metalele radioactive, precum uraniul, în substante inerte, ceea ce le face utile în decontaminarea unor zone poluate radioactiv.
Cercetatorii se concentreaza asupra selectionarii unei tulpini bacteriene rezistente la concentratii mai mari de oxigen si asupra întelegerii mecanismelor celulare care ofera bacteriilor respective capacitatea de a coroda metalele. Judy Hall, profesor la amintita universitate, studiaza câteva specii de bacterii biocorozive care au capacitatea de a modifica solubilitatea unor compusi metalici. Se pare ca aceste bacterii vor putea „ataca” uraniul si-l vor transforma în uraninit, o substanta aproape insolubila.
Pâna la punerea în practica a noilor descoperiri, folosirea uraniului, mai ales în industria militara, ramâne un pericol greu de evaluat.

În miezul pământului există aur cât să învelească toată planeta într-un strat gros de patru metri

Cei mai ciudati combustibili alternativi



http://www.askmen.ro/Cei_mai_ciudati_combustibili_alternativi-a9925.html

Cautarea unor noi surse de energie ecologica si regenerabila a dus la experiemente tot mai inedite, multe dintre ele incununate de succes.

Dezvoltarea combustibilor bio nu este inca viabila la scara larga, dar masina ta ar putea fi alimentata intr-o buna zi cu bere sau cu iepuri. Afla care sunt cei sapte cei mai ciudati combustibili alternativi.

Alcool

Deoarece contrabanda cu bauturi alcoolice a luat amploare, autoritatile din Suedia au decis sa foloseasca bauturile alcoolice confiscate.

In 2007, dupa o captura impresionanta de bauturi alcoolice, acestea au fost incalzite si transformate in biogas, combustibil folosit apoi pentru alimentarea de autobuze, camioane si chiar a unui tren.

Ciocolata

In 2009, o echipa de la un centru american de cercetare a construit un automobil de Formula 3, ce putea fi alimentat cu... resturi de ciocolata.

Mai mult, anumite parti din motorul masinii au fost construite folosind amidon din cartofi si fibre de in.

Cercetatorii au vrut sa demonstreze ca masinile de curse pot fi si ele ecologice si nu un pericol pentru mediul inconjurator.

Grasime umana

Un chirurg plastician din Los Angeles a recunoscut ca a folosit grasimea pacientilor drept combustibil pentru masina sa, un SUV Ford, si pentru a iubitei sale, un Lincoln Navigator.

Deseurile rezultate in urma liposuctiilor si-au demonstrat eficacitatea in rolul de combustibil alternativ, dar nu pot oferi deocamdata o solutie la scara larga.

Iepuri

Suedezii par a fi cei mai inventivi atunci cand vine vorba de combustibili alternativi. In urma cu trei ani, odata cu cresterea periculoasa a numarului de iepuri din zona orasului Stockholm, acestia au devenit combustibil bio pentru incalzirea caselor.

Initiativa nu a fost de durata, dupa ce organizatiile de proiectie a animalelor au depus plangeri pentru modul in care au fost folositi iepurii dupa moarte.

Cu o suta de mii de tone de animale moarte, poti incalzi 11.000 de case timp de un an, arata studiile.

Deseuri de hartie

De la facturi si chitante pana la ambalaje de carton, transformarea deseurilor de hartie intr-un combustibil alternativ ar putea fi mai eficienta ca alte solutii.

Prima masina din lume care functioneaza cu deseuri tratate din hartie a fost creata in 2010.

Dupa ce sunt spalate si tratate cu enzime, deseurile de hartie se transforma in zaharuri si sunt apoi fermentate pentru obtinerea de combustibil bio.

Grasime de rata

Unii fermieri francezi au adoptat ideea unui combustibil alternativ culinar care sa reduca consumul de produse petroliere si poluarea aferenta.

Grasimea de rata este solutia gasita de fermierii din Dordogne, care aduna grasimea animala de la restaurantele din zona si o amesteca cu motorina.

La grasimea de rata se adauga si cea de porc si vita, iar amestecul ce contine 30% grasime si 70% motorina are un impact daunator mai mic asupra mediului inconjurator.

Scutece murdare

In Japonia, scutecele murdare pot fi transformate cu succes in combustibili bio.

Acestea sunt tratate timp de o zi cu un proces care le comprima, transformandu-le intr-un combustibil pentru arderi incomplete de biomasa, ce pot produce energie pentru incalzire sau consum casnic.

Criza apei, viitorul dezastru care va lovi planeta. Apa va fi mai valoroasă decât petrolul

O nouă soluție ecologică: panourile solare hibride capabile să producă hidrogen

În timp ce din ce în ce mai multe acoperişuri din întreaga lume găzduiesc panouri solare fotovoltaice, un inginer de la Universitatea Duke s-a gândit să creeze un sistem de panouri hibrid, capabil să extragă şi mai multă energie din razele Soarelui.


Inginerul Nico Hotz, de la Universitatea Duke, din Durham, Carolina de Nord, s-a gândit la un sistem hibrid, care să folosească energia solară la încălzirea apei şi metanolului, stocate într-un labirint din tuburi situat pe acoperiş. După reacţii catalitice, sistemul poate produce hidrogen, fără impurităţi, într-un mod mult mai eficient – mai mult, acesta poate fi stocat în celule de combustibil şi folosit la nevoie.

În cercetarea sa, Hotz a comparat, la nivel teoretic, din punct de vedere al performanţei energetice, sistemul său cu alte trei tehnologii. A observat că sistemul are o eficienţă de 28.5% vara şi de 18.5% iarna, sistemele convenţionale obţinând doar 5-15% vara şi 2.5-5% pe perioada iernii. În prezent, inginerul construieşte un astfel de sistem pentru a putea măsura şi practic performanţa acestuia.

Cele trei sisteme testate sunt: sistemul standard de celule fotovoltaice care converteşte direct lumina solară în electricitate, iar apoi, prin electroliză, divide apa în hidrogen şi oxigen; un sistem fotocatalictic asemănător celui al lui Hotz, dar mai simplist şi mai puţin dezvoltat; un sistem, bazat tot pe celule fotovoltaice, care transformă energia solară în energie electrică şi apoi o stochează în diverse tipuri de baterii (de preferat cele cu litiu-ion, fiind cele mai eficiente).

Ca orice alt sistem bazat pe energia solară, sistemul hibrid colectează lumina solară. Dar aici se opresc asemănările în modul de funcţionare. Deşi aparent arată ca un panou convenţional, este de fapt format din tuburi de cupru, învelite în aluminiu şi oxid de aluminiu şi umplute parţial cu nanoparticule catalizatoare. Prin tuburile vidate circulă un amestec de apă şi metanol. „Această structură permite absorbţia a până la 95% din energia solară, astfel atingându-se în tuburi temperaturi de peste 200 grade celsius”, susţine Hotz.

Odată atinse aceste mari temperaturi, lichidele evaporate sunt amestecate cu mici cantităţi de catalizatori, din această combinaţie rezultând hidrogenul. Acesta poate fi redirecţionat imediat către celule de înmagazinare pentru a produce electricitate instantaneu ori păstrat pentru mai târziu.

Alături de inginerul Nico Hotz, au participat la studiu Heng Pan şi Costas Grigoropoulos, de la Universitatea Berkley, precum şi Seung H. Ko de la Institutul de Ştiinţe şi Tehnologii Avansate din Daejon, Coreea de Sud.

Chinezii cauta in oceane bogatiile Pamantului Desi, oficial, planeta noastra nu mai are „pete albe”, ramase necercetate de mintea iscoditoare a oamenilor, exista totusi milioane de kilometri patrati de pe suprafata ei inca neexplorati, dintr-un motiv lesne de inteles: se afla sub mari si oceane. Chiar daca, in ultimele decenii, pamantenii au reusit sa ajunga si pe fundul Gropii Marianelor, la peste 11.000 de metri adancime, ce au facut ei este, practic, o picatura in... ocean, intrucat adancurile ascund nenumarate mistere si, se pare, zacaminte de materii utile care ar putea fi exploatate. Primul pas in acest sens a fost deja facut, de cercetatorii chinezi.
Dragonul subacvatic

Dupa ce a cucerit spatiul, China isi indreapta iarasi atentia spre Pamant, mai precis spre marile si oceanele planetei albastre. Tara asiatica a lansat un ambitios program de explorare a adancurilor si recent a anuntat ca unul dintre submarinele sale cu echipaj uman, Jiaolong, a atins adancimea de 5.057 metri, in Oceanul Pacific. Anuntul vine la peste 50 de ani de cand legendarul batiscaf Trieste s-a scufundat in fosa abisala Challenger, cel mai adanc loc din Groapa Marianelor.

Cei trei membri ai echipajului, Tang Jialing, Fu Wentao si Ye Cong spera ca anul viitor sa coboare cu nava lor, avand aproape 8 metri lungime si o chila fabricata dintr-un aliaj special de titaniu, si mai mult, pana la 7.000 de metri. Daca acea scufundare va fi incununata cu succes, Jiaolong – submarin care a imprumutat numele unui dragon din mitologia chineza – va depasi recordul stabilit de batiscaful japonez Shinkai, care s-a scufundat, in urma cu cativa ani, pana la 6.500 de metri adancime. Directorul adjunct al Administratiei Oceanice Chineze, Wang Fei, considera ca performanta atinsa de cei trei temerari este comparabila cu cea a programului spatial chinez, China fiind, dupa cum se stie, a treia tara din lume care a reusit sa trimita in cosmos o racheta de constructie proprie, avand la bord echipaj uman.

Oceanul planetar va deveni aproape in totalitate accesibil exploatarii

„Triumful de acum va pava drumul pentru scufundarea la 7.000 de metri, pe care vom incerca sa o realizam in 2012. Scopul acestor testari este sa identificam problemele si defectiunile care pot surveni, la nivelul bordajului sau al aparaturii submarinului Jiaolong si de a imbunatati constant performantele acestuia.

La o adancime de 5.000 de metri, Jiaolong a trebuit sa reziste unei presiuni uriase, de 5.000 de tone pe metru patrat”, a precizat Wang. Scufundarea de saptamana trecuta, desfasurata in largul coastelor insulelor Hawaii, in apele internationale, a durat sase ore si reusita misiunii face ca 70% din suprafata oceanului planetar sa devina accesibila explorarii. Daca si scufundarea de anul viitor va fi incununata de succes, inseamna ca 99,8% din patul oceanic va putea fi cercetat. Anul trecut, Jiaolong reusise sa se scufunde doar pana la 3.600 de metri in Marea Chinei de Sud, unde a infipt, pe fundul apei, un brat robotic purtand steagul Chinei. Atunci, gestul a fost considerat provocator, intrucat zona respectiva, despre care se crede ca ar fi extrem de bogata in petrol si gaze naturale, este pretinsa nu doar de China, dar si de Taiwan, Filipine, Vietnam, Brunei si Malaesya.

De altfel, aceasta este, se pare, si adevarata miza a programului chinez de explorare a fundului marilor si oceanelor, in vederea descoperirii eventualelor bogatii subsolice aflate acolo. Pentru ca este cat se poate de clar ca, in perspectiva diminuarii tot mai accentuate a resurselor de materii prime exploatate de pe uscat, cine va stapani marile, cu bogatiile lor nestiute, ascunse sub milioane de metri cubi de apa, va stapani si Pamantul...

Subsolul Israelului conține enorme depozite de petrol
http://animanews.com/economic/8-tiri/4914-subsolul-israelului-conine-enorme-depozite-de-petrol.html

Ar putea face Israelul concurență Qatarului? Se pare că răspunsul este pozitiv, conform anunțului făcut la Bursa din Tel Aviv de societătea israelienă Givot Olam Oil Ltd, care efectuează foraje în centrul țării. Astfel, conform instituției respective, puțurile “Meged-5”, situate în apropierea locațității Rosh Haain, conțin 1,5 miliarde barili de petrol brut. Dacă descoperirea va fi confirmată, va fi echivalentă cu o zecime din rezervele cunoscute din Qatar.Raportul definitiv va fi prezentat oficial pe data de 5 septembrie de către Givot, dar societatea de prospecțiuni a remis deja Bursei din Tel Aviv un raport preliminar, în care este consemnat că ”întreaga cantitate de petrol găsită în puțul de la Rosh Haain este evaluată la 1,525 miliarde barili”. Este pentru prima dată când o cantitate de petrol descoperită este facută publică cu atâta precizie.
Odată descoperirea confirmată, Israelul va putea face parte dintre principalii producători de petrol. Pentru a face o comparație, rezervele cunoscute astăzi în cele 15 țări cele mai mari producîtoare din lume sunt de 133 miliarde barili. Qatarul de exemplu, posedă 15 miliarde barili în subsolurile sale.
Este încă prea devreme pentru a ști dacă această descoperire se va transforma într-o ”mană petrolieră” pentru Israel. Deocamdată, este vorba de cantitatea de petrol care se găsește în puț, numită de specialiști ”oil in place” și nu de cantitatea exploatabilă (“recoverable oil”), care va fi cunoscută mai târziu.

40 de miliarde de dolari pe an, atât costă tranziția spre o economie verde

O investiție anuală de circa 40 de miliarde de dolari americani, bani care să fie folosiți pentru a reduce rata actuală a despăduririlor și creșterea numărului de arbori plantați, este...
MAI MULT »

Spania inaugurează prima centrală solară care produce energie chiar și noaptea

Privită de sus, centrala situată într-o regiune rurală din sudul Spaniei ar putea părea o uriașă operă de artă. În realitate, panourile solare, așezate circular, reprezintă prima...
MAI MULT »

Energia eoliană îşi ia avânt

Gazul de sist - o promisiune pentru viitorul energetic
Gazul metan: o sursa de energie aflata din abundenta, rezervele mondiale fiind estimate la 850.000 miliarde de metri cubi. 45% din aceasta cantitate se prezinta sub forma de gaz de sist, greu exploatabil, dar pe care mizeaza o serie de tari pentru a-si asigura independenta energetica. In SUA au aparut in ultimii ani numeroase instalatii de foraj. Nu petrolul se afla in obiectiv, ci metanul de sist, un gaz natural denumit si neconventional, aflat in interstitiile rocilor sedimentare. In urma exploatarii sale, SUA a devenit in acest an prima tara din lume producatoare de metan, locul doi revenindu-i Rusiei. Si in Canada platformele de foraj si-au facut aparitia iar cateva state europene sunt pregatite sa le urmeze exemplul pentru a-si asigura independenta energetica, desprinzandu-se de marii exportatori de gaz (cei mai importanti producatori de metan dupa SUA si Rusia sunt Canada, Regatul Unit, Algeria etc.).

Morile de vant – un sistem milenar de producere a energiei
Daca pentru unii morile de vant inseamna doar elemente ale un peisaj turistic exista tari unde potentialul eolian este folosit pentru generarea de energie nepoluanta. In ultimii ani, multi dintre oamenii de stiinta si-au indreptat atentia spre aceste mori de vant ce pot fi folosite chiar si in zilele noastre pentru producerea energiei in mod eficient. Pentru ca vantul este, pana la urma, o sursa de energie interminabila si foarte curata, in multe tari dezvoltate, acolo unde intensitatea vantului permite puterii eoliene sa poata fi exploatata, au fost instalate morile de vant. Energia generata de vant a fost exploatata pentru prima oara de egipteni, in jurul secolului IV i.Hr., atunci cand au navigat pe Nil in amonte.

Va avea maşina electrică priză la români?
Petrolul scump, sistemele de alimentare şi subvenţia de la stat ar putea fi ingredientele revoluţiei electrice. ...

Energie din adancul Pamantului
La doar 1,5 kilometri adancime, in subsol, apa are 140ºC, putand fi folosita pentru incalzire, nu si pentru producerea de electricitate. La 5 kilometri insa, depaseste 200ºC. O sursa de energie calorica ce poate fi transformata in electricitate, pe care cateva societati europene si americane incearca sa o exploateze. Cea mai importanta centrala din lume – in apropiere de Strasbourg – care va exploata caldura de la o adancime de 5 kilometri, se afla in faza de finalizare, urmand sa intre in functiune la sfarsitul anului, pentru a produce electricitate la un pret redus.

Studiu: Urina ar putea deveni o sursa de combustibil pe baza de hidrogen

Una din cele mai mari centrale solare din lume se va construi in Bulgaria

Companiile Toshiba si To- kyo Electric Power im- preuna cu guvernul japonez vor sa con- struiasca una dintre cele mai mari centrale solare din lume. Detalii»

Comorile vii din Madagascar
O echipa de cercetatori internationala se afla de cateva luni in regiunea Androny, in extrema sudica a Madagascarului, in cautarea biodiversitatii. O zona care nu a fost niciodata explorata pana acum. Profitand de perioadele de reflux, oamenii de stiinta scruteaza tarmurile Oceanului Indian, cursurile apelor curgatoare, scormonesc nisipul colectand scoici si crustacee, introduc sonde in izvoare pentru a preleva microorganisme, culeg alge, cerceteaza pietre, stanci, observa animalele (pasari, in special) care se refugiaza in baltile ramase dupa retragerea apelor. Niciodata apele litorale ale oceanului din sudul Madagascarului, flora si fauna marina, n-au fost explorate.

Cea mai mare centrală electrică bazată pe energie solară din lume – construită de americani

Apa, cea mai mare problema a ...


Cea mai mare problema cu care se va confrunta omenirea in urmatorul deceniu va fi ... detalii »

Primul oras ecologic din lume are deja locuitori


Masdar, primul oras ecologic din lume care nu va avea emisii de carbon, intrucat va utiliza exclusiv energie solara, a inceput sa se contureze tot mai bine langa capitala ... detalii »