Dumitrescu[v=]

Cum a salvat un român 3600 de evrei de la Holocaust
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-salvat-un-roman-3600-evrei-holocaustCelebra lista a lui Schindler a fost contestata chiar de catre sotia acestuia. În acei ani tulburi ai razboiului a existat un industrias român, Cornel Dumitrescu, care, riscându-si viata si averea, a salvat de la moarte 3600 de evrei. Investigatiile facute de catre un inginer bucurestean, dovedesc, fara echivoc, temeinicia unor fapte istorice pierdute, din pacate, în anonimat.


Un altfel de român

La mai bine de o jumatate de secol, Holocaustul nazist este si astazi subiectul unor numeroase controverse. Dincolo de disputele vehiculate în planul adevarului istoric, dar, mai ales, pe terenul intereselor materiale sau politice, exista certitudinea unor cutremuratoare suferinte si umilinte îndurate de milioane de oameni numai pentru simpla vina ca s-au nascut evrei. Acreditarea ideii ca România face parte dintre tarile participante la Holocaust a stârnit, cum era si firesc, numeroase controverse. Evident ca la aceasta chestiune extrem de sensibila este nevoie de certe dovezi istorice. În functie de aceste dovezi, reliefate în mod obiectiv, fara patimi si interese fatise fata de realitatea istorica, trebuie sa ne asumam trecutul. Fara a polemiza despre existenta sau nonexistenta unor actiuni facute de statul român, în acei ani ce se înscriu, prin consecinte, în lugubrul si neomenescul fenomen al Holocaustului prezentam un caz care, dimpotriva, demonstreaza alte însusiri ale românilor, dovedite de-a lungul existentei lor istorice, acelea de toleranta, ajutor si, mai presus de toate, omenie. Este vorba de gestul unui industrias român care, în vâltoarea acelor vremuri de razboi, si-a riscat viata, averea, salvând din calea pogromului nazist în jur de 3600 de concetateni evrei. El face parte din lungul sir de eroi adevarati peste ale caror fapte curgerea implacabila a timpului a asternut mantia anonimatului.
Vaduva lui Shindler infirma faptele sotului sau
Despre Cornel Dumitrescu, autorul acestor fapte demne de scenariul unui film senzational, am aflat de la inginerul bucurestean Neagu Florea. Pentru domnia sa, biografia si actiunile salvatoare ale industriasului român sunt motivul unor ample investigatii facute atât în tara dar si în arhivele altor state. Elemente indubitabile despre acest fapt istoric au mai fost date publicitatii, nu cu mult timp în urma, ele fiind reproduse si de celebra revista în limba româna, "Orient Expres", tiparita la Tel Aviv. În urma acestor dezvaluiri, ing. Neagu Florea a fost invitat de catre Ambasada Israelului la Bucuresti pentru a da curs si a face demersurile intentiei manifestate de Institutul Yad Vashem din Ierusalim pentru ca, post mortem, pentru faptele sale, românul Cornel Dumitrescu sa fie confirmat ca erou al poporului evreu. Investigând acest caz, desigur nu am putut sa nu-l asociem cu celebra lista a enigmaticului industrias german Oscar Schindler, pe care s-ar fi aflat numele a 1200 de evrei salvati de deportarile nazistilor. Studiind biografiile celor doi, inginerul Neagu a constatat ca între ei exista uluitoare asemanari. Si unul, si celalalt s-au nascut în acelasi an: 1908. Coincidenta face ca, în 1939, Schindler sa cumpere o fabrica de vase emailate în Cracovia, iar românul nostru - una de textile în orasul bucovinean, Cernauti. În 1944, cursul evenimentelor istorice îi obliga pe amândoi sa se retraga din afaceri. Pe toata durata razboiului, ambii au contacte apropiate cu populatia evreiasca. Daca pentru Schindler, vaduva sa, Emilie Schindler, soca opinia publica în toamna lui 1997, la 90 de ani, cu afirmatia: "Daca nu dadeai bani nu aveai loc pe lista sotului meu", în cazul lui Cornel Dumitrescu lucrurile se prezinta de cu totul alta natura.
De la fiu de taran la proprietar de fabrica
La origine, Cornel Dumitrescu este fiu de taran de pe meleagurile Mehedintiului. Dupa primele clase urmeaza cursurile liceale în orasul Corabia. Situatia materiala precara a familiei îl obliga sa le întrerupa. În speranta unui trai mai bun ajunge la scurt timp în Bucuresti. Înzestrat cu o inteligenta nativa deosebita, ambitios dar cinstit, urca rapid pe treptele afirmarii profesionale si sociale, devenind în câtiva ani de la simplu curier la înalta functie de director în Consiliul Director al Bancii Marmorsh-Blank. În acea perioada (interbelica), "micul Paris" stralucea de savoarea boema a întâlnirilor înaltei protipendade. Functia l-a ajutat pe Cornel Dumitrescu sa aiba strânse legaturi cu multe persoane din aceasta lume. Înalt, bine facut, fin si discret, el nu putea sa nu iasa în evidenta si sa nu devina o persoana bine cunoscuta si respectata. Si cum toate cancanurile si bârfele high-life-ului bucurestean ajungeau în budoarurile "Duducai" si, prin ea, implicit, la amantul sau, Regele Carol al II-lea, Cornel Dumitrescu este invitat si la receptiile oferite de Casa Regala.
Devine un apropiat al regelui si, potrivit marturiilor facute de el mai târziu, în cadrul unor anchete, este chemat de multe ori în puterea noptii de catre suveran la discutii si partide de bridge.

Cumpara o fabrica de textile la Cernauti
Sfatuit si sprijinit de rege, Cornel Dumitrescu renunta la situatia sa de înalt functionar bancar si se aventureaza în afaceri, cumparând o fabrica de textile la Cernauti. Comenzile uriase facute de catre armata româna, dar mai ales de catre nemti, au facut ca, în primii ani ai razboiului, afacerile lui Cornel Dumitrescu sa fie mai mult decât profitabile. Pentru a face fata cererii trebuia sa suplimenteze personalul. Avea nevoie de angajati, multi dintre cei deja existenti erau de etnie evreiasca. Prezenta tot mai numeroasa a trupelor germane în zona a creat o serie de neplaceri linistei si armoniei dintre cetatenii orasului bucovinean.
Desi aliati, nazistii se comportau ca adevarate trupe de ocupatie. Au fost introduse ordine stricte fata de situatia evreilor. Prin acestea au început confiscarile de averi, discriminarile, arestarile si deportarile în lagare sau Transnistria. Speculând un ordin dat de catre maresalul Ion Antonescu, prin care se stipula ca evreii angajati în fabricile producatoare de furnituri pentru armata sunt supusi regimului e deportare, Cornel Dumitrescu trece la actiune. Ca român, ca fiu de taran cu mila lui Dumnezeu, nu a putut fi de acord ca angajatii sai, familiile si rudele acestora sa devina victimele unui odios scenariu de exterminare.
3600 dintre angajati sunt evrei
Angajeaza pe acelasi post mai multi evrei, chiar cu pretul de a concedia lucratori de nationalitate româna. Multor familii le asigura o ratie de hrana zilnica de la cantina fabricii. În numeroase cazuri, prin relatii si cu puterea banilor, trateaza direct cu autoritatile germane. Numarul total al angajatilor evrei s-a triplat, în doi ani ajungând la cifra de 3600; cifra care se poate verifica în arhivele existente si astazi, ele fiind descoperite la Cernauti, de catre ing. Florea Neagu.
În vara lui 1944 fuge, asemeni multor români bucovineni, din fata ofensivei sovietice. Dupa razboi, când societatea româneasca era ravasita de actiunile revansarde ale ocupantului sovietic si ale agentilor comunisti scoliti de Moscova, Cornel Dumitrescu, ca fost "exploatator" a intrat, evident, în vizorul organelor de urmarire si ancheta. Cu averea confiscata de rusi, este obligat sa-si caute de lucru pentru a supravietui.
Salvat de la închisoare de declaratiile unor evrei
Se angajeaza ca simplu agent la o companie de asigurari. Este "invitat" în mai multe rânduri de catre serviciile speciale ale armatei sovietice, GRU, sa dea explicatii despre rolul sau în perioada razboiului, ca proprietar al unei fabrici producatoare de furnituri militare pentru inamic. Invitatia se transforma în arest. În timpul judecarii sale si a pronuntarii unei pedepse ce se prefigura a fi de ani grei de închisoare, declaratiile facute de mai multi evrei la postul de radio BBC care multumeau, pe calea respectiva, românului Cornel Dumitrescu pentru ca i-a salvat de la moarte, declaratii consemnate într-un document oficial venit de la Moscova îi redau libertatea.
Florea Neagu se bate pentru reabilitarea lui Dumitrescu
Obsesia ing. Florea Neagu de a face cunoscute faptele lui Cornel Dumitrescu are mai multe motivatii. În primul rând pentru ca au fost colegi. S-au întâlnit prin anii `60, Florea Neagu fiind inginer stagiar la Institutul de Proiectari Miniere, iar Cornel Dumitrescu sef al Serviciului Planificare.
Despre aceste întâmplari ing. Florea povesteste:
"În vara acelui îndepartat an 1965, Cornel Dumitrescu nu avea de unde sa stie despre Oscar Schindler si lista sa. Dar el avea un motiv, pe care mi l-a si marturisit, repetând apasat ca ce-mi spune mie nu mai stie nimeni. Acel motiv venea din teama lui de a nu mai rascoli trecutul propriu, când fusese anchetat de crime de razboi, în 1946, de catre un general sovietic. Aflând ca se afla pe lista de propuneri pentru decoratii, a venit în audienta, pe atunci detineam functia de director general al institutului, si m-a rugat destul de ferm sa-l tai de pe lista. La nedumerirea mea el mi-a relatat suita de întâmplari pe care le-a petrecut în timpul razboiului, spunându-mi printre altele: .
Si totusi, în fotografia AGERPRES, din 3 noiembrie 1965, de la ceremonia de decorare la Consiliul de Stat, printre cei decorati se afla si Cornel Dumitrescu. Atunci când îl ascultam pe Cornel Dumitrescu, în vara lui 1965, nu banuiam ca în anii `90, când el nu se mai afla printre cei vii, pentru memoria sa ma voi angaja într-o adevarata munca de investigatie care nu s-a oprit nici astazi, desi am gasit dovezi fundamentale care atesta actiunile sale de salvare a celor peste 3600 de evrei. Încurajatoare au fost pentru demersul meu marturiile unor oameni, dar si documentele despre acest caz gasite în arhivele altor tari. Dna Liuda Shtern, din Brookline (SUA), aflând din presa româna despre Cornel Dumitrescu, mi-a transmis o scrisoare (23 octombrie 2000), prin care ma felicita de faptul ca încerc sa readuc la lumina faptele acelui om care, asa cum a aflat si ea de la alti conationali evrei, a fost îngerul salvator de la moarte sigura nu numai pentru una sau doua persoane ci pentru mii. Iar d-na Martha Hellrech, din Tel Aviv, într-o scrisoare din iunie 2001, îl declara pe Cornel Dumitrescu, salvatorul ei, al sotului ei si al parintilor ei cu urmatorul text: .
Dna Elena Gorgonet, vara primara a lui Cornel Dumitrescu i-a relatat unui coleg de-al meu de la IPROMIN, ing. Mircea Chivu, ca: "La Cernauti am lucrat la fabrica textile Tricotania, la birou, secretara varului meu, Cornel Dumitrescu, director, si a lui Winter, subdirector, evreu. Eu am ajuns la Cernauti pe 25 mai 1943, la invitatia lui Cornel, el este varul meu primar, care m-a învatat poezii. Am plecat din Cernauti cu ultimul tren (înainte de ocupatia sovietica), la data de 26 martie 1944. La fabrica Tricotania lucrau atunci numai evrei, mai erau câtiva români si câtiva ucraineni. Cornel era prieten cu toti generalii, cu toti coloneii si cu primarul orasului. Evreii de la fabrica lui nu purtau steaua galbena! Cornel era larg la suflet. La Cernauti oprea carutele cu evreii ce mergeau spre Transnistria si îi întorcea în oras". Demersul meu de cautare a dovezilor m-a condus de doua ori la Moscova în 1999 si în 2000, chiar la Cernauti unde am reusit sa gasesc statele de plata ale fabricii Tricotania, în original semnate chiar de Cornel Dumitrescu. În aceste liste lunare sunt rubrici care specifica originea etnica si alta de , fiind prevazuta suma fiecarui angajat din aceasta etnie.
Cu titlu ilustrativ va prezentam un fragment din lista evreilor angajati la Tricotania din luna iunie 1943 la serviciul administrativ:
1. Alper Marcus, n. 1913, Berhamed;
2. Feder Herman, n. 1909, Cernauti;
3. Huselman Mend, n. 1900, Broscauti;
4. Sedner Regina, n. 1890, Cernauti;
5. Schumacher Emanoil, n. 1912, Cernauti;
6. Schumachter Iacob, n. 1913, Cernauti;
7. Semerler Alexandru, 1906, Radauti;
8. Winter Nicolae, n. 1901, Budapesta etc.
Cornel Dumitrescu a trecut în vesnicie în 1976, luând cu el propriul trecut. Trecutul unui fiu de taran român ajuns prin munca si cinste la înalte functii profesionale si sociale, dar si împrejurarile tulburi ale razboiului unde, riscându-si viata, a redat dreptul la viata unor semeni de-ai sai, proscrisi pe nedrept de alti semeni.

UN „SCHINDLER” ROMAN SI UN „SHERLOCK HOLMES” LA FEL DE INDIGEN
http://ro.altermedia.info/reportajinvestigatii/un-schindler-roman-si-un-sherlock-holmes-la-fel-de-indigen_1561.html
O alta viziune asupra Holocaustului din Romania
MUNCA unui roman cu veleitati de adevarat „detectiv particular”, care a scos la iveala fapte petrecute in anii celui de-al doilea razboi mondial, arunca o lumina cu totul deosebita asupra a ceea ce era cunoscut pana acum sub numele de „Holocaustul” romanesc, respectiv deportarea in masa spre ghetto-uri si spre lagarele de concentrare naziste a evreilor din teritoriile administrate de statul roman in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Materialul arhivistic la care ne referim, pe care autorul sau il numeste „Dosarul Cornel Dumitrescu – un roman care a salvat mii de evrei”, poarta semnatura lui Florea Neagu, si prezinta un personaj care ar putea reprezenta un al doilea „Schindler” (renumit personaj de film, creat dupa tiparele unui om de afaceri real, de nationalitate germana, despre care se spune ca ar fi salvat de la deportare si moarte peste 1.000 de evrei in al doilea razboi mondial).
Diferenta dintre germanul Schindler si romanul Dumitrescu (foto), dincolo de cuantumul dintre cei 1.000 de evrei salvati de germanul ajuns erou de film si cei peste 3.600 care nu au ajus in ghetto-uri sau in lagare datorita „valahului” Cornel Dumitrescu rezida si in diferentele de mentalitate ale celor doi. O marturie pe cat de tarzie pe atat de socanta a sotiei lui Schindler spune ca acesta pretindea sume mari de bani in schimbul serviciilor de salvare a evreilor din cortegiile mortii, pe cand Cornel Dumitrescu o facea nu numai fara nici o recompensa materiala, dar mai mult, uza in acest scop de relatiile sus-puse pe care le avea in Romania anilor 1942-1944 pentru a-i ajuta pe evrei sa nu ajunga pe listele de deportari. Astfel, in locul sintagmei „Cornel Dumitrescu – un «Schindler» al Romaniei”, nu este exclus sa fie mai potrivita aceea de „Schindler – un «Cornel Dumitrescu» al Germaniei”…
Si pentru a justifica cele de mai sus, nimic nu pare a fi mai potrivit decat redarea unei povesti ajunse la noi, si implicit la dumneavoastra, gratie stradaniilor de ani de zile a unui „detectiv particular” ad-hoc, in persoana lui Florea Neagu, un om pe care soarta l-a adus, in perioada postbelica, in postura de superior ierarhic pe linie profesionala al lui Cornel Dumitrescu. La finalul „povestii”, consideram ca si Florea Neagu merita (veti vedea de ce!) o prezentare succinta, pentru ca fara stradaniile dezinteresate ale domniei sale, faptele cu adevarat demne de un scenariu de film ale lui Cornel Dumitrescu ar fi ramas necunoscute. Si era pacat…

VIATA BATE FILMUL
„Lista lui Schindler” surclasata de o realitate autentificata
Ca sa ramanem la nivelul „paralelei” dintre Schindler si Cornel Dumitrescu, sa spunem ca intre cei doi exista cateva asemanari in afara celei de a fi „salvatori ai evreilor”, daca ar fi sa ne luam doar dupa nasterea lor in acelasi an (1908), si intrarea in afaceri in 1939. De aici insa, asemanarile nu-si mai au locul, si asta pentru ca „valahul mandru si tacut” (expresia ii apartine „biografului ad-hoc”, Florea Neagu, care i-a refacut drumul vietii) Cornel Dumitrescu s-a lasat condus in opera sa de salvare a 3642 de evrei (conform unei documentatii extrem de minutioase a lui Florea Neagu) de la deportare si moarte in ghetto-urile si lagarele naziste din cu totul alte motive decat cele ale germanului Schindler. Pentru a intelege ce s-a intamplat atunci, cel mai simplu ar fi sa ne transpunem, imaginar desigur, in Cernauti-ul anilor `42-`44, aflat in acei ani sub jurisdictia Romaniei, conduse (dupa abdicarea regelui Carol, al II-lea, cu care Cornel Dumitrescu era in relatii foarte propiate) de maresalul Ion Antonescu. In orasul modovean, Cornel Dumitrescu conducea fabrica de textile Tricotania (astazi rebotezata „Arnica”).
Ne aflam, asadar, in unitatea economica sus mentionata, aflata sub regim „strategic”, deoarece aici se fabricau produse textile necesare frontului. Fabrica se afla totodata si sub efectele unei legi care cerea concedierea cetatenilor de nationalitate iudaica, si interzicea in mod expres angajarea pe eventualele posturi libere a unor evrei. Cu toate acestea, Cornel Dumitrescu se prevala de efectele unei decizii a maresalului Ion Antonescu mai veche (si deja abrogata!), care oferea posibilitatea de angajare, in unitatile strategice, inclusiv a fortei de munca evreiesti, cu scopul de a asigura continuitatea productiei. In acest fel, directorul Tricotaniei reusea nu doar sa mentina angajati numerosi evrei, ci chiar sa angajeze evrei sau evreice ramasi fara servici (uneori, dupa documentele scoase la lumina de Florea Neagu, si cate patru-cinci pe un post!), pentru a evita astfel deportarea lor in ghetto-urile sau in lagarele de concentrare naziste.
Mai mult, conform unei depozitii a fostei sale secretare de atunci, pe nume Elena Gorgonet, romanul „in nebunia lui” nu s-a sfiit, in cateva randuri, sa intoarca efectiv carutele pline cu evrei de la marginea orasului, chiar „de sub nasul” autoritatilor germane care organizau deportarea acestora. El se baza pe relatiile sale cu cele mai proeminente figuri ale societatii romanesti de atunci, fara ca asta sa insemne ca nu-si risca el insusi pozitia, libertatea si chiar viata, doar pentru a salva alte si alte familii de evrei de la tragedia deportarii si a mortii in ghetto-uri sau lagare de concentrare. Merita remarcat si faptul ca in fabrica pe care o conducea Cornel Dumitrescu, evreii nu purtau infamanta „stea galbena” („a lui David”), in ciuda obligativitatii instituite atat pe teritoriul Reichului german cat si pe al tarilor aliate acestuia (cazul Romaniei pana la actul de la 23 august 1944)…
Printre marturiile pe care Florea Neagu le detine si le pastreaza cu sfintenie in arhiva sa, pentru a justifica cele de mai sus, se afla atat o serie de state de plata ale fabricii Tricotania (foto sus sau click aici pentru statul scanat la dimenisune mare), pe care apare mentionata, la rubrica „originea etnica”, in numeroase randuri sintagma „evreu”, iar la rubrica „taxe militare evrei” apar nominalizate sumele pe care salariatii evrei cu varsta „incorporabila” le achitau pentru a nu intra sub arme.
De asemenea, Florea Neagu pastreaza la loc de cinste o scrisoare primita de la Marta Hellreich, una dintre evreicele salvate de la deportare si moarte, impreuna cu intreaga ei familie, prin simpla (vorba vine!) angajare la fabrica Tricotania de catre Cornel Dumitrescu. „Subsemnata Marta Hellreich, declar ca domnul Dumitrescu m-a salvat pe mine, pe sotul si pe parintii mei de la deportarea in lagarul din Transnistria”, isi incepe scrisoarea batrana evreica, urandu-i salvatorului ei sanatate, fara a sti, din Israel-ul anului 2000, ca romanul Cornel Dumitrescu decedase in 1976 (in foto, facsimilul scrisorii sau clic aici pentru scrisoarea in dimensiune mare)…
CINE ESTE „SHERLOCK HOLMES-UL” ROMAN?
Pentru a intra in posesia unor documente ca si cele mai sus mentionate, precum si a altora, Florea Neagu nu a precupetit eforturi, timp si bani, umbland ani de zile pe banii lui prin arhivele de la Cernauti, Moscova si Bucuresti in cautarea actelor care sa scoata la lumina ceea ce acum poarta numele de „dosarul Cornel Dumitrescu”. Eforturile sale sunt rasplatite nu financiar sau prin alte avantaje, ci doar prin singura recompensa pe care si-o doreste, si anume aceea de a afla adevarul si a-l aduce la cunostinta tuturor. De altfel, intrebat despre cine suporta cheltuielile prilejuite de amplele cercetari carora si-a dedicat ani buni din viata, Florea Neagu raspunde simplu „Eu le suport! Ce, nu merita?” Povestea lui este insa la fel de pasionanta ca si cea a celui care a fost Cornel Dumitrescu, asa ca va invitam sa o parcurgeti in cele ce urmeaza.
POVESTEA „POVESTII” LUI CORNEL DUMITRESCU
Povestea cercetarilor arhivistice ale lui Florea Neagu isi are originile in anul 1965, cand, din postul de director al Institutului de Proiectari Miniere (IPROMIN) Bucuresti, ia initiativa decernarii unor diplome si ordine celor mai buni dintre angajatii acestei unitati, cu prilejul implinirii a 15 ani de la infiintarea ei. Alegerea „laureatilor” a fost facuta cu mare grija, dovada stand numarul de numai 30 din cei aproape 1.000 de salariati ai IPROMIN aflati pe lista. Nu mica i-a fost surpriza, in aceste conditii, cand unul dintre angajati, si anume Cornel Dumitrescu, pe atunci sef al serviciului Plan, a cerut sa fie „taiat” de pe lista pe care altii ar fi dat mult sa ajunga (inclusiv pentru ca posesorii unor asemenea ordine erau beneficiari ai unor avantaje materiale deloc de neglijat – salariu mai mare, una sau doua camere in plus la locuinta, etc. – amintiti-va ca „suntem” in 1965!)… La insistentele sale, Cornel Dumitrescu consimte sa marturiseasca motivele care il determinau sa ceara taierea de pe lista medaliatilor.
„Cu mare dificultate, si numai pentru ca l-am chemat la birou intr-o zi de duminica, atunci cand nu mai era nimeni in afara noastra in unitate, Cornel Dumitrescu mi-a marturisit ceea ce, spunea el, nu mai stia nimeni in afara sa. Si anume nici mai mult nici mai putin decat ca fusese anchetat ca si ‘criminal de razboi!’ Mi-a spus ca acest lucru se petrecuse in 1946, la scurt timp dupa razboi, cand un general si un colonel sovietici (dupa uniforme) l-au interogat in mai multe randuri cu privire la anii 1942-1944, in care el a condus fabrica de textile Tricotania din Cernauti. Ulterior, ancheta s-a incheiat cu un NUP («Neincepere a Urmaririi Penale» – nota red.), pentru ca toate marturiile verbale ale celor implicati in cazul respectiv, precum si transcrierea a doua emisiuni ale postului de radio BBC, aratau, dimpotriva, faptul ca romanul Cornel Dumitrescu era salvatorul catorva mii de evrei de la deportarea in ghetto-urile si lagarele naziste, si nu criminalul de razboi pe care il credeau anchetatorii la inceput”, povesteste Florea Neagu. El spune ca episodul, care nu merita ascuns, l-a facut totusi pe Cornel Dumitrescu sa se fereasca sa ”iasa in evidenta”, din grija de a nu i se interpreta intr-un mod infamant „coperta” dosarului sau din arhive, despre care era convins ca Securitatea avea cunostinta.
„«Astia trebuie sa stie de dosarul meu, dar probabil ca daca il dezgroapa se vor multumi cu titlul de pe coperta, pe care scrie criminal de razboi, si nu vor mai deschide dosarul ca sa vada ca am fost achitat ca nevinovat. Ma si vad scriitor de basculante la cariera de la Teliuc» imi spunea Cornel Dumitrescu” , povesteste mai departe Florea Neagu dialogul sau cu Cornel Dumitrescu. (Pentru cei mai tineri, trebuie sa spunem ca expresia «scriitor de basculante la cariera de la Teliuc» semnifica, plastic exprimat, sintagma de detinut politic a anilor `60 – `70, cand Securitatea practica ridicarea de acasa a celor – chiar si numai – banuiti ca ar avea orientari «anti-democratice» – n. aut.). Directorul de atunci al IPROMIN Bucuresti a avut totusi taria de caracter si inspiratia de a nu-l taia de pe lista celor evidentiati pe Cornel Dumitrescu, iar ordinul si medalia primite de acesta nu s-au soldat cu intrarea lui „in ochii” Securitatii, astfel incat el nu a avut de suferit nici un fel de neplaceri din partea acesteia.
Anii au trecut, in 1976 Cornel Dumitrescu a inchis ochii pentru totdeauna, iar povestea sa ar fi ramas cunoscuta doar de directorul IPROMIN, daca acesta nu ar fi fost „starnit” de filmul „Lista lui Schindler” si mai ales de „zgomotul mediatic si galceava din familia eroului de roman si film, nepotolite pana in zilele din urma”, cum se exprima Florea Neagu. El si-a amintit de ceea ce aflase in 1965 de la fostul lui subaltern, si a decis sa caute in arhive si sa demonstreze, daca poate, existenta unui „Schindler roman”…
FINAL (APROAPE) DESCHIS
Ce ar mai fi de spus in finalul acestui material, limitat oricum la mult mai putin decat ar fi meritat atat Florea Neagu, „detectiv prin colb de cronici”, cat mai ales Cornel Dumitrescu, acest „Schindler al Romaniei”, probabil pe nedrept mai putin celebru decat omologul sau german? Poate doar ca rezultatul laborioasei munci de cercetari ale lui Florea Neagu prin arhivele serviciilor secrete sovietice, Armatei Rosii si Ministerului de Interne al URSS (mai tineti minte denumirea, nu-i asa?!), precum si ale municipalitatii Cernauti s-au soldat nu doar cu cateva articole in presa romaneasca (si chiar cea din Tel Aviv) referitoare la Cornel Dumitrescu. Astfel, dialogul permanent pe care Florea Neagu l-a purtat cu autoritatile israeliene a reusit sa le sensibilizeze pe acestea cu privire la cauza romanului Cornel Dumitrescu, care va fi recunoscut, pentru faptele sale de ajutorare a reprezentantilor acestei semintii, ca „drept al popoarelor”. In plus, „dosarul Cornel Dumitrescu”, intocmit de Florea Neagu, reprezinta una dintre piesele de rezistenta ale muzeului Yad Vashem din Jerusalem.
Si, fara a uita ca salvarea evreilor de la deportare de catre Cornel Dumitrescu nu este un caz singular (a se vedea documentele referitoare la ceea ce a facut, In Ardealul de Nord-Vest, Raoul Sorban, sau altele similare), trebuie sa amintim de preconizata prezentare la Bucuresti a expozitiei si „dosarului” Cornel Dumitrescu, prevazuta initial pentru finalul lui iulie, dar amanata fara o data precisa… Evenimentul „pica” intr-o perioada de foarte aprinse dezbateri ale acestui subiect in mediile politico-diplomatice si in mass-media romaneasca si internationala. De aceea ne ferim sa tragem concluzii, fie ele si mascate, preferand mai degraba sa consideram ca am lansat o invitatie la dialog, in virtutea faptului ca este mai bine mai tarziu decat niciodata…
Si pentru ca finalul sa ramana „deschis”, Florea Neagu promite noi si noi noutati in „dosarul Cornel Dumitrescu”. Amintim doar ca “Sherlock Holmes-ul” roman cerceteaza arhivele portuare ale Constantei. El are indicii ca ar putea gasi intre pasagerii din anii `42-`44 pe ruta Constanta – Palestina, nume ale unor evrei aflati pe listele de angajati ai lui Cornel Dumitrescu, in lunile imediat urmatoare celor in care apar ca angajati ai Tricotaniei… Ceea ce este similar cu a spune despre Cornel Dumitrescu ca nu se limita la a-i angaja pe evrei pentru a-i salva de deportare, ci chiar le inlesnea „evadarea” din Romania spre Palestina, pentru salvarea lor definitiva din mainile nazistilor.
“CHERCHEZ LA FAMME” CA POSIBILA EXPLICATIE A ACTIUNII LUI CORNEL DUMITRESCU
Cercetarile lui Florea Neagu nu s-au limitat doar la faptele argumentate si dovedite cu acte scrise, ci au mers mai departe, in incercarea de a gasi resorturile intime care l-au determinat pe Cornel Dumitrescu sa procedeze asa cum a facut-o, salvand de la deportare si moarte peste 3.600 de evrei, intr-o perioada in care acest lucru era mai mult decat riscant pentru acesta. Sigur ca cercetarile domeniului la care ne referim acum, si care au necesitat strangerea de marturii orale, nu neaparat scrise, au doza de incertitudine inerenta acestui gen de cercetari. Ele se bazeaza insa (si) pe foarte aprofundata cunoastere de catre Florea Neagu a psihologiei umane in general si a celei a lui Cornel Dumitrescu in special… In acest context, cercetarile lui Florea Neagu au dat la iveala o veritabila „surpriza”, pe care v-o relevam in premiera in cele ce urmeaza.
Astfel, in tinerete, Cornel Dumitrescu (care, originar din Mehedinti, nu era evreu – nota red.) a fost indragostit de o tanara evreica de numai 14 ani, o adevarata frumusete la vremea ei. Cu sprijinul regelui Carol al II-lea, care a acordat dispensa de varsta necesara, cei doi s-au casatorit, si se arata „la orizont” o poveste de dragoste foarte frumoasa. Dar (inevitabilul „dar”…), mama fetei a reusit sa-i desparta pe cei doi insuratei, care au luat, la un an de la casatorie, cai diferite in viata. Se pare insa ca dragostea pentru tanara evreica a fost canalizata, in sufletul lui Cornel Dumitrescu, in cel mai fericit mod, spre eforturile de salvare a co-religionarilor acesteia, amenintati cu exodul si cu moartea in anii negri ai celui de-al doilea razboi mondial…
“SCHINDLER ROMAN” AVEM. MAI RAMANE SA GASIM UN “SPIELBERG”…
Fara a dori sa comenteze sau sa dezbata in nici un fel existenta sau non-existenta Holocaustului in Romania, Florea Neagu si-a fixat un tel „mai modest” (exprimarea ii apartine…). „Eu nu ma ocup de existenta sau non-existenta fenomenului istoric cunoscut indeobste drept «Holocaust». Nu sustin si nici nu combat Holocaustul, desi cunosc existenta ambelor curente inclusiv in randul comunitatii evreilor. Mi-am luat, cu de la mine putere, o sarcina mult mai modesta: sa prezint un caz, in descriptorii sai evenimentiali, faptici. M-a determinat la asta doar urmarirea, gasirea si publicarea adevarului. Interpretarea studiului de caz o las in seama cititorilor”, spune Florea Neagu.
Prezentarea „profesionista” a cazului nu poate omite nici cifrele. In acest sens, merita remarcata statistica „seaca” a numarului de angajati ai Tricotaniei Cernauti din anii la care ne-am referit mai sus. In acest context, Florea Neagu arata ca, de exemplu, in martie 1942, din cei 320 de angajati ai fabricii de textile, nu mai putin de 169 (peste jumatate) erau evrei. Proportia lor in intreprindere a crescut, in 1943, la 196 de persoane de origine ebraica, aproape doua treimi din totalul personalului salariat! Chiar si adjunctul lui Cornel Dumitrescu – un anume N. Winter – era evreu, ceea ce, pentru acei ani (1942-1943) nu insemna nici pe departe putin lucru…
Ce ar mai ramane de spus? Doar ca, in slugarnicia cu care se ploconesc Occidentului, autoritatile romane, care stiu de cazul Cornel Dumitrescu, prefera totusi sa-l ignore, pentru a accepta, in locul imaginii date de aceasta, pe aceea mult mai infamanta de tara in care a avut loc un holocaust comparabil cu cel din Germania nazista. Cat “bine” face o asemene pozitie Romaniei, in loc sa arate adevarata fata a celor petrecute, ramane la aprecierea fiecaruia… Sau poate ar fi nevoie de un regizor celebru ca Steven Spielberg care sa faca un film pe tema asta???

Ce citesti?


SMS de Bogdan Dumitrescu

Silvia Dumitrescu se dă pe mâna medicilor din Viena


Artista se confruntă în continuare cu probleme de sănătate. Afecţiunile glandei tiroide îi dau ad... citeşte mai mult

Zina Dumitrescu revine în Capitală şi lansează o nouă linie vestimentară

Silvia Dumitrescu este bolnavă: "Am insomnii, atacuri de panică şi am devenit depresivă"

Diana Dumitrescu: "Ochii sunt cea mai frumoasă parte a corpului"

Diana Dumitrescu şi-a dorit să devină fotbalistă

Diana Dumitrescu: „Aş renunţa la actorie pentru un copil!“

Diana Dumitrescu - "Sincer! Sunt nebuna dupa ceea ce fac!"






"... m invatat de la profesorii mei si de la actorii mari cu care am lucrat ca e foarte important sa accepti rolurile care ti se ofera ca pe niste provocari. Si mai este ceva: la un moment dat, tot interpretand roluri pozitive, ti se apleaca de-atata dulce si ajungi sa zici: "Nu mai vreau. Gata! M-am saturat!". Totusi, eu am avut noroc in acesti cinci ani de Acasa TV, pentru ca am primit roluri nuantate. Nu toate fetele pe care le-am interpretat erau 100% perfecte, bune de pus la rana. Dar e adevarat ca noul meu personaj, Oxana, reprezinta o schimbare radicala. E chiar o scorpie, in cel mai pur sens al cuvantului. Acum elementele jocului sunt cu totul altele. Garderoba, machiajul, coafura, faptul ca lucrez cu o alta tonalitate de voce si trebuie sa am o atitudine provocatoare spre sexy, toate aceste noutati imi plac foarte mult. ..."

Citeste tot articolul

Diana Dumitrescu, înnebunită după aeroporturi şi călătorii!

Zina Dumitrescu este categorică: “Nici pentru un milion de euro n-aş poza în Playboy”


Dacă în ziua de astăzi, manechinele acceptă să pozeze goale în reviste pentru bărbaţi doar pentru... citeşte mai mult

Silvia Dumitrescu s-a împăcat cu Elena Cârstea: "Trebuie să iertăm"

Diana Dumitrescu s-a făcut brunetă! ...

Zina Dumitrescu: “Aş putea să iau totul de la zero”


La vîrsta de 74 de ani, creatoarea de modă Zina Dumitrescu ar fi în stare să o ia de la zero în c... citeşte mai mult

La mulţi ani Diana Dumitrescu! Actriţa a împlinit 27 de ani

Zina Dumitrescu: «Am făcut 21 de avorturi»

O recunoaşteţi? Diana Dumitrescu face pe Cruela DeVil

Foto | Adela Popescu în rol de Cenuşăreasă, Diana Dumitrescu, o Scufiţă Roşie sexy