Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Tarantino[v=]
Pagina 2 din 2
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Tarantino[v=]
Rezumarea primului mesaj :
Quentin
Quentin
Ultima editare efectuata de catre Admin in 26.10.15 18:46, editata de 15 ori
Quentin Tarantino pregateste o noua versiune din Kill Bill
Quentin Tarantino pregateste o noua versiune din Kill Bill
Quentin Tarantino a declarat ca lucreaza la o noua versiune a filmului Kill Bill. Scenarist si regizor al filmului, Tarantino a afirmat pentru un fan club (Tarantino.info) ca "a fost o parte din Kill ...
Quentin Tarantino a declarat ca lucreaza la o noua versiune a filmului Kill Bill. Scenarist si regizor al filmului, Tarantino a afirmat pentru un fan club (Tarantino.info) ca "a fost o parte din Kill ...
Tarantino ciopârţeşte onoarea nemţilor
Tarantino ciopârţeşte onoarea nemţilor
17 Aug 2008
Prezent la Berlin pentru ultimele pregătiri înainte de începerea filmărilor la “Inglorious Bastards”, cu Brad Pitt în rolul principal, Quentin Tarantino e aspru criticat pentru imaginea negativă creată nemţilor, asimilaţi cu ororile nazismului.
17 Aug 2008
Prezent la Berlin pentru ultimele pregătiri înainte de începerea filmărilor la “Inglorious Bastards”, cu Brad Pitt în rolul principal, Quentin Tarantino e aspru criticat pentru imaginea negativă creată nemţilor, asimilaţi cu ororile nazismului.
TARANTINO is back = Dragoş NICOLAE
TARANTINO is back – Dragoş NICOLAE
Unii spun despre el c-ar fi un geniu, iar alţii cred cã-i doar un copil mare care a adus pe ecrane violenţa glam şi a reinventat scenariul cu naraţiune discontinuã. Quentin, botezat aşa dupã un personaj dintr-un serial de televiziune interpretat de Burt Reynolds, este regizorul care i-a revigorat cariera lui John Travolta, a fãcut poezie cu speech-urile lui Samuel L. Jackson în Pulp Fiction şi Jackie Brown iar pe Ema Thurman a numit-o my actress la finalul seriei Kill Bill.
Am să abandonez brainstorming-ul care mă frustrează de vreo două ore şi am să pun pe foaie - cât de clar pot - datele problemei. Quentin Jerome Tarantino, căci asta e numele lui întreg, a crescut în suburbiile sudice ale Los Angelesului şi a mâncat filme pe pâine. S-a visat cineast de mic şi a scris un scenariu la numai 14 ani, pentru ca doi ani mai târziu să abandoneze liceul în schimbul cursurilor de actorie ce se ţineau la James Best Theatre. Timp de două decenii, atât cât locuieşte în El Segundo, un cartier mărginaş cu populaţie pestriţă, tânărul Quentin este expus (in)culturii pop şi influenţelor cinematografice de tot felul, lucru extrem de vizibil şi foarte asumat - mai târziu - în filmele sale. În toată această perioadă Tarantino îşi formează o imensă cultură cinematografică, urmărind cu predilecţie filme clasice, kung fu, spaghetti western, horror italian şi, în general, tot ce era sau nu la modă în anii ’70.
Viaţă i se schimbă atunci când prinde un job la Arhivele Video din Manhattan Beach. Aici are ocazia să-şi folosească din plin vastele cunoştinţe cinematografice, recomandând cu înflăcărare şi pedanterie filme celor veniţi în vizită. Martorii spun că Tarantino aproape transformase - alături de alţi pasionaţi de film - centrul de închirieri într-o şcoală improvizată de actorie şi cultură cinematografică.
Debutează ca actor în filmul My Best Friend’s Birthday în 1987 şi câţiva ani mai târziu, încurajat de Lawrence Bender, scrie scenariul cultisimului şi durului heist movie, Reservoir Dogs, pe care-l şi regizează. Filmul rupe gura târgului la festivalul de film independent Sundance, în 1992, şi devine repede un mare hit în Statele Unite şi UK. Şi avea toate ingredientele necesare s-o facă: poveşti intersectate, violenţă excesivă, şase tâlhari sângeroşi şi sexi, o groază de referinţe pop, dialoguri flamboaiante şi memorabile, plus o distribuţie beton. Tarantino îi adună pe Harvey Keitel, Michael Madsen, Steve Buscemi, Tim Roth şi Eddie Bunker, îi îmbracă în costume negre, identice (probabil cel mai cool outfit pe care l-am văzut vreodată la o bandă de răufăcători), iar povestea curge din mai multe perspective şi se clarifică abia la sfârşit.
Desigur, Tarantino şi-a încasat şi porţia de critici dure, fiind acuzat că şi-ar fi inspirat deznodământul filmului dintr-un altul, semnat de Ringo Lam şi intitulat City on Fire. De asemenea, ideea de cod al culorilor pe care îl dă personajelor sale i-ar fi venit după modelul dat de Stanley Kubrick în The Killing. Cu toate astea, Reservoir Dogs este un film simplu despre tâlhari violenţi, principiali, în care savoarea este dată de personaje ca „Nice Guy“ Eddie, interpretat de Chris Penn (eternul wise guy îmbrăcat în trening) sau de referinţe profanatoare la adresa virginităţii Madonei în piesa Like a Virgin. Şi ca să mai punctez un alt moment hipnotic al filmului am să vă reamintesc discursul retoric persuasiv ţinut de Mr. Pink (Steve Buscemi), ce tratează convingător justeţea acordării de bacşiş chelnerilor şi demonstrează, totodată, talentul narativ al excentricului Tarantino. El însuşi are un rol modest în film, interpretând rolul d-lui Brown, împuşcat de poliţişti în a doua parte a filmului.
Cât timp apele se linişteau după torpila numită Reservoir Dogs, Quentin confirmă cu încă două scenarii ce vor rămâne înţepenite pe veci în istoria cinematografiei: True Romance şi varianta originală Natural Born Killers. Primul film, regizat de Tony Scott este una din cele mai sângeroase idile din toate timpurile, avându-i în rolurile principale pe Christian Slater şi Patricia Arquette, iar ultimul este rescris (aproape total) şi regizat de Oliver Stone. Fiind pe val, Tarantino primeşte numeroase oferte din partea producătorilor de la Hollywood, ca de exemplu Speed sau Men in Black, însă preferă să meargă la Amsterdam unde scrie capodopera anilor ’90 numită Pulp Fiction. Acest film, în care Samuel L. Jackson face rolul vieţii sale, îşi va adjudeca un Palme d’Or la festivalul de la Cannes, Oscarul pentru cel mai bun scenariu (evident) şi numai puţin de alte şapte nominalizări, printre care şi cel mai bun film. Din nou o poveste cu bandiţi, de data aceasta mult mai complicată, cu un John Travolta renovat şi un Samuel L. Jackson vibrant. Filmul gangsteresc merge pe aceeaşi reţetă a perspectivelor multiple şi a poveştilor care, chiar dacă aparent n-au nimic în comun, se intersectează când te aştepţi mai puţin. Acţiunea este condimentată cu momente ce alternează absurdul cu cele menite să-ţi taie respiraţia, iar dialogurile ecletico-ironice, amestecate cu tensiune şi violenţă spectaculoasă, au făcut din Pulp Fiction una din cele mai marcante referinţe pop-cult. Ba chiar i-a făcut pe mulţi critici să declare că este primul filmul cu adevărat postmodern. Nici acum Tarantino nu s-a putut abţine să nu insereze nenumărate trimiteri către alte filme şi, în principiu, către cultura americană accesibilă tuturor. Dacă vă amintiţi restaurantul în care Vincent Vega (jucat de John Travolta) dansează memorabil cu Uma Thurman, în rolul Miei Wallace (amanta şefului) - unde toate chelneriţele erau sosiile iconului Marilyn Monroe. Până şi titlul filmului este preluat dintr-un anumit gen de reviste cu detectivi, numite Pulp, celebre în perioada anilor ’20-’50 pentru dialogurile incisive şi violenţa grafică.
Masterpiece-ul lui Tarantino este, în speţă, un film noir, eliptic, şi în acelaşi
timp plin de scene ce parodiază filmele noir, brodat cu momente melancolice întrerupte de execuţii nerecomandate celor care se îngrozesc uşor.
După Pulp Fiction şi înainte de seria Kill Bill, Tarantino a mai avut câteva realizări regizorale, printre care una în filmul Foor Rooms, segmentul numit The Man from Hollywood (un tribut lui Alfred Hitchcock) şi Jackie Brown în 1997, cu acelaşi Samuel L. Jackson în rolul de bad motherfucker.
Au urmat, după cum spuneam, cele două Kill Bill. În ambele filme răzbunare, violenţă (din nou), inserţiile kung fu, Uma Thurman şi renumele lui Tarantino fac bucăţi box office-ul american. Actriţa, cea mai dragă regizorului, interpretează rolul unei luptătoare trădată şi mutilată chiar în ziua nunţii ei, după care, evident, se răzbună, iar între aceste două momente se confruntă cu diverse obstacole. Seria face parte din genul de film ce ţinteşte să fie exclusiv entertaining, despre bine & rău, ca de altfel aproape toată opera lui Tarantino, încheiat cu un deznodământ menit să satisfacă pe deplin spectatorul.
Printre alte prestaţii notabile la care Tarantino a participat ca regizor, actor sau producător sunt: Sin City (regizor pe un singur segment), chiciul horror From Dusk Till Dawn, Grindhouse (unde inserează segmentul Planet Terror) şi Death Proof, care este şi ultimul film unde a semnat regia, scenariul şi producţia.
Simplificând la maxim, Tarantino are până acum două reţete cu care face film. 1. Faci rost de nişte pistolari, îi înarmezi cu replici cât mai eclactice posibil, le dai nişte poveşti care merg în paralel şi la un moment dat se intersectează, faci rost de referinţe culturale pop americane, o geantă plină de bani plimbată dintr-o tabără în alta şi care, la final, rămâne exact unde îşi doreşte spectatorul. 2. o gagică sau un grup de gagici mişto, trădate şi maltratate, care până la final se răzbună cu vârf şi îndesat, însă între cele două momente întâlnesc o mulţime de bariere pe care le înlătură făcând alte fapte bune şi memorabile. Şi pentru ambele variante e loc de o mulţime de gloanţe, cam tot atâţi oameni morţi, pumni şi picioare, accidente de maşină şi, evident, mult, foarte mult sânge.
Pe marginea filmelor lui e mai simplu să emiţi controverse moraliste (dacă nu chiar obligatoriu), decât să cauţi simbolistică ascunsă sau filozofie menită să clarifice destinul societăţii contemporane sau mai ştiu eu ce. Tarantino produce filme foarte bune pe bani puţini, iar spectatorul pleacă acasă satisfăcut pe deplin.
Unii spun despre el c-ar fi un geniu, iar alţii cred cã-i doar un copil mare care a adus pe ecrane violenţa glam şi a reinventat scenariul cu naraţiune discontinuã. Quentin, botezat aşa dupã un personaj dintr-un serial de televiziune interpretat de Burt Reynolds, este regizorul care i-a revigorat cariera lui John Travolta, a fãcut poezie cu speech-urile lui Samuel L. Jackson în Pulp Fiction şi Jackie Brown iar pe Ema Thurman a numit-o my actress la finalul seriei Kill Bill.
Am să abandonez brainstorming-ul care mă frustrează de vreo două ore şi am să pun pe foaie - cât de clar pot - datele problemei. Quentin Jerome Tarantino, căci asta e numele lui întreg, a crescut în suburbiile sudice ale Los Angelesului şi a mâncat filme pe pâine. S-a visat cineast de mic şi a scris un scenariu la numai 14 ani, pentru ca doi ani mai târziu să abandoneze liceul în schimbul cursurilor de actorie ce se ţineau la James Best Theatre. Timp de două decenii, atât cât locuieşte în El Segundo, un cartier mărginaş cu populaţie pestriţă, tânărul Quentin este expus (in)culturii pop şi influenţelor cinematografice de tot felul, lucru extrem de vizibil şi foarte asumat - mai târziu - în filmele sale. În toată această perioadă Tarantino îşi formează o imensă cultură cinematografică, urmărind cu predilecţie filme clasice, kung fu, spaghetti western, horror italian şi, în general, tot ce era sau nu la modă în anii ’70.
Viaţă i se schimbă atunci când prinde un job la Arhivele Video din Manhattan Beach. Aici are ocazia să-şi folosească din plin vastele cunoştinţe cinematografice, recomandând cu înflăcărare şi pedanterie filme celor veniţi în vizită. Martorii spun că Tarantino aproape transformase - alături de alţi pasionaţi de film - centrul de închirieri într-o şcoală improvizată de actorie şi cultură cinematografică.
Debutează ca actor în filmul My Best Friend’s Birthday în 1987 şi câţiva ani mai târziu, încurajat de Lawrence Bender, scrie scenariul cultisimului şi durului heist movie, Reservoir Dogs, pe care-l şi regizează. Filmul rupe gura târgului la festivalul de film independent Sundance, în 1992, şi devine repede un mare hit în Statele Unite şi UK. Şi avea toate ingredientele necesare s-o facă: poveşti intersectate, violenţă excesivă, şase tâlhari sângeroşi şi sexi, o groază de referinţe pop, dialoguri flamboaiante şi memorabile, plus o distribuţie beton. Tarantino îi adună pe Harvey Keitel, Michael Madsen, Steve Buscemi, Tim Roth şi Eddie Bunker, îi îmbracă în costume negre, identice (probabil cel mai cool outfit pe care l-am văzut vreodată la o bandă de răufăcători), iar povestea curge din mai multe perspective şi se clarifică abia la sfârşit.
Desigur, Tarantino şi-a încasat şi porţia de critici dure, fiind acuzat că şi-ar fi inspirat deznodământul filmului dintr-un altul, semnat de Ringo Lam şi intitulat City on Fire. De asemenea, ideea de cod al culorilor pe care îl dă personajelor sale i-ar fi venit după modelul dat de Stanley Kubrick în The Killing. Cu toate astea, Reservoir Dogs este un film simplu despre tâlhari violenţi, principiali, în care savoarea este dată de personaje ca „Nice Guy“ Eddie, interpretat de Chris Penn (eternul wise guy îmbrăcat în trening) sau de referinţe profanatoare la adresa virginităţii Madonei în piesa Like a Virgin. Şi ca să mai punctez un alt moment hipnotic al filmului am să vă reamintesc discursul retoric persuasiv ţinut de Mr. Pink (Steve Buscemi), ce tratează convingător justeţea acordării de bacşiş chelnerilor şi demonstrează, totodată, talentul narativ al excentricului Tarantino. El însuşi are un rol modest în film, interpretând rolul d-lui Brown, împuşcat de poliţişti în a doua parte a filmului.
Cât timp apele se linişteau după torpila numită Reservoir Dogs, Quentin confirmă cu încă două scenarii ce vor rămâne înţepenite pe veci în istoria cinematografiei: True Romance şi varianta originală Natural Born Killers. Primul film, regizat de Tony Scott este una din cele mai sângeroase idile din toate timpurile, avându-i în rolurile principale pe Christian Slater şi Patricia Arquette, iar ultimul este rescris (aproape total) şi regizat de Oliver Stone. Fiind pe val, Tarantino primeşte numeroase oferte din partea producătorilor de la Hollywood, ca de exemplu Speed sau Men in Black, însă preferă să meargă la Amsterdam unde scrie capodopera anilor ’90 numită Pulp Fiction. Acest film, în care Samuel L. Jackson face rolul vieţii sale, îşi va adjudeca un Palme d’Or la festivalul de la Cannes, Oscarul pentru cel mai bun scenariu (evident) şi numai puţin de alte şapte nominalizări, printre care şi cel mai bun film. Din nou o poveste cu bandiţi, de data aceasta mult mai complicată, cu un John Travolta renovat şi un Samuel L. Jackson vibrant. Filmul gangsteresc merge pe aceeaşi reţetă a perspectivelor multiple şi a poveştilor care, chiar dacă aparent n-au nimic în comun, se intersectează când te aştepţi mai puţin. Acţiunea este condimentată cu momente ce alternează absurdul cu cele menite să-ţi taie respiraţia, iar dialogurile ecletico-ironice, amestecate cu tensiune şi violenţă spectaculoasă, au făcut din Pulp Fiction una din cele mai marcante referinţe pop-cult. Ba chiar i-a făcut pe mulţi critici să declare că este primul filmul cu adevărat postmodern. Nici acum Tarantino nu s-a putut abţine să nu insereze nenumărate trimiteri către alte filme şi, în principiu, către cultura americană accesibilă tuturor. Dacă vă amintiţi restaurantul în care Vincent Vega (jucat de John Travolta) dansează memorabil cu Uma Thurman, în rolul Miei Wallace (amanta şefului) - unde toate chelneriţele erau sosiile iconului Marilyn Monroe. Până şi titlul filmului este preluat dintr-un anumit gen de reviste cu detectivi, numite Pulp, celebre în perioada anilor ’20-’50 pentru dialogurile incisive şi violenţa grafică.
Masterpiece-ul lui Tarantino este, în speţă, un film noir, eliptic, şi în acelaşi
timp plin de scene ce parodiază filmele noir, brodat cu momente melancolice întrerupte de execuţii nerecomandate celor care se îngrozesc uşor.
După Pulp Fiction şi înainte de seria Kill Bill, Tarantino a mai avut câteva realizări regizorale, printre care una în filmul Foor Rooms, segmentul numit The Man from Hollywood (un tribut lui Alfred Hitchcock) şi Jackie Brown în 1997, cu acelaşi Samuel L. Jackson în rolul de bad motherfucker.
Au urmat, după cum spuneam, cele două Kill Bill. În ambele filme răzbunare, violenţă (din nou), inserţiile kung fu, Uma Thurman şi renumele lui Tarantino fac bucăţi box office-ul american. Actriţa, cea mai dragă regizorului, interpretează rolul unei luptătoare trădată şi mutilată chiar în ziua nunţii ei, după care, evident, se răzbună, iar între aceste două momente se confruntă cu diverse obstacole. Seria face parte din genul de film ce ţinteşte să fie exclusiv entertaining, despre bine & rău, ca de altfel aproape toată opera lui Tarantino, încheiat cu un deznodământ menit să satisfacă pe deplin spectatorul.
Printre alte prestaţii notabile la care Tarantino a participat ca regizor, actor sau producător sunt: Sin City (regizor pe un singur segment), chiciul horror From Dusk Till Dawn, Grindhouse (unde inserează segmentul Planet Terror) şi Death Proof, care este şi ultimul film unde a semnat regia, scenariul şi producţia.
Simplificând la maxim, Tarantino are până acum două reţete cu care face film. 1. Faci rost de nişte pistolari, îi înarmezi cu replici cât mai eclactice posibil, le dai nişte poveşti care merg în paralel şi la un moment dat se intersectează, faci rost de referinţe culturale pop americane, o geantă plină de bani plimbată dintr-o tabără în alta şi care, la final, rămâne exact unde îşi doreşte spectatorul. 2. o gagică sau un grup de gagici mişto, trădate şi maltratate, care până la final se răzbună cu vârf şi îndesat, însă între cele două momente întâlnesc o mulţime de bariere pe care le înlătură făcând alte fapte bune şi memorabile. Şi pentru ambele variante e loc de o mulţime de gloanţe, cam tot atâţi oameni morţi, pumni şi picioare, accidente de maşină şi, evident, mult, foarte mult sânge.
Pe marginea filmelor lui e mai simplu să emiţi controverse moraliste (dacă nu chiar obligatoriu), decât să cauţi simbolistică ascunsă sau filozofie menită să clarifice destinul societăţii contemporane sau mai ştiu eu ce. Tarantino produce filme foarte bune pe bani puţini, iar spectatorul pleacă acasă satisfăcut pe deplin.
Tarantino joacă în western
Tarantino joacă în western
Fan al filmelor de gen, Quentin Tarantino va juca în următorul western spaghetti regizat de japonezul Takashi Miike. În timp ce toată lumea aşteaptă cu nerăbdare omagiul adus filmelor western prin intermediul a două creaţii Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez, regizorul filmului "Pulp Fiction" s-a alăturat recent distribuţiei din "Sukiyaki Western: Django". Titlul filmului face referire la celebrul western spaghetti "Django" (1966), care i-a adus celebritatea actorului Franco Nero. În timp ce acest film prezenta conflictul dintre un general american şi un aventurier mexican, acţiunea lungmetrajului "Sukiyaki Western: Django" se derulează în plin război între clanurile japoneze Genpei, în secolul al XII-lea. Westernul va fi turnat în limba engleză şi va avea în distribuţie numeroşi actori celebri în Japonia. Actorii au luat lecţii intensive de limba engleză în ultimele două luni. Nu se ştie însă dacă Tarantino va spune la rândul lui câteva replici în limba japoneză, aşa cum a făcut în "Kill Bill: Volumul 1". (D.B.)
Fan al filmelor de gen, Quentin Tarantino va juca în următorul western spaghetti regizat de japonezul Takashi Miike. În timp ce toată lumea aşteaptă cu nerăbdare omagiul adus filmelor western prin intermediul a două creaţii Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez, regizorul filmului "Pulp Fiction" s-a alăturat recent distribuţiei din "Sukiyaki Western: Django". Titlul filmului face referire la celebrul western spaghetti "Django" (1966), care i-a adus celebritatea actorului Franco Nero. În timp ce acest film prezenta conflictul dintre un general american şi un aventurier mexican, acţiunea lungmetrajului "Sukiyaki Western: Django" se derulează în plin război între clanurile japoneze Genpei, în secolul al XII-lea. Westernul va fi turnat în limba engleză şi va avea în distribuţie numeroşi actori celebri în Japonia. Actorii au luat lecţii intensive de limba engleză în ultimele două luni. Nu se ştie însă dacă Tarantino va spune la rândul lui câteva replici în limba japoneză, aşa cum a făcut în "Kill Bill: Volumul 1". (D.B.)
Tarantino vrea sa faca un film cu Britney Spears
Tarantino vrea sa faca un film cu Britney Spears
http://www.gardianul.ro/2008/01/21/monden-c6/tarantino_vrea_sa_faca_un_film_cu_britney_spears-s107651.html
http://www.gardianul.ro/2008/01/21/monden-c6/tarantino_vrea_sa_faca_un_film_cu_britney_spears-s107651.html
Pentru remake-ul “Master, Pussycat! Kill! Kill!”, regizorul Quentin Tarantino ar dori-o ca protagonista pe Britney Spears. Ultimele “aventuri” ale cantaretei i-au atras atentia lui Tarantino, acesta gandindu-se serios la distribuirea lui Britney in clasicul de serie B al lui Russ Meyer, fotograf Playboy in anii ’70. Regizorul a intocmit o lista cu nume care ar putea interpreta rolul principal, pe care se afla si Britney Spears. Pentru aceasta productie au fost deja contactate Eva Mendes si Kim Kardashian. Filmul spune povestea a trei stripteuze, care, in afara muncii lor nocturne, comit o serie de delicte. Tarantino spune ca aceasta pelicula contine mai multa actiune, violenta si sex decat oricare alta realizare a sa.
Tarantino se apuca de filme erotice
Tarantino se apuca de filme erotice
http://www.gardianul.ro/2007/09/29/monden-c6/tarantino_se_apuca_de_filme_erotice-s101950.html
Regizorul Quentin Tarantino este foarte hotarat sa realizeze un film erotic mai mult decat pervers, convins fiind ca astfel va prinde bine la public si nu va plictisi audienta. Regizorul de 44 de ani a recunoscut, plin de sinceritate, ca este un mare fan al filmelor erotice din anii ‘70 si ca este extrem de nerabdator sa faca o versiune moderna a acestora. Lui Tarantino nu ii este teama de filmarea propriu-zisa a scenelor de sex, ci de modul in care va fi promovat filmul. Regizorul se declara un mare admirator al sexului frumos si a declarat ca nu de putine ori s-a folosit de celebritate pentru a agata femei. “Ca sa nu faci sex la unele petreceri de la Hollywood, trebuie sa fii atat de necunoscut, incat nici tu sa nu stii cine esti cu adevarat”, a spus acesta.Quentin Tarantino a devenit celebru prin filmele „Four Rooms“, „Pulp Fiction“ sau cele doua serii „Kill Bill“.
http://www.gardianul.ro/2007/09/29/monden-c6/tarantino_se_apuca_de_filme_erotice-s101950.html
Regizorul Quentin Tarantino este foarte hotarat sa realizeze un film erotic mai mult decat pervers, convins fiind ca astfel va prinde bine la public si nu va plictisi audienta. Regizorul de 44 de ani a recunoscut, plin de sinceritate, ca este un mare fan al filmelor erotice din anii ‘70 si ca este extrem de nerabdator sa faca o versiune moderna a acestora. Lui Tarantino nu ii este teama de filmarea propriu-zisa a scenelor de sex, ci de modul in care va fi promovat filmul. Regizorul se declara un mare admirator al sexului frumos si a declarat ca nu de putine ori s-a folosit de celebritate pentru a agata femei. “Ca sa nu faci sex la unele petreceri de la Hollywood, trebuie sa fii atat de necunoscut, incat nici tu sa nu stii cine esti cu adevarat”, a spus acesta.Quentin Tarantino a devenit celebru prin filmele „Four Rooms“, „Pulp Fiction“ sau cele doua serii „Kill Bill“.
TARANTINO S-A IMBATAT IN ANGLIA
TARANTINO S-A IMBATAT IN ANGLIA
La o petrecere data in Liverpool in cinstea lui Quentin Tarantino au curs rauri de alcool. Regizorul american s-a imbatat turta. »»»
La o petrecere data in Liverpool in cinstea lui Quentin Tarantino au curs rauri de alcool. Regizorul american s-a imbatat turta. »»»
Quentin Tarantino: Daca as face un film erotic, nu as...
Quentin Tarantino: "Daca as face un film erotic, nu as...
"Nebunul de la Hollywood", adica regizorul Quentin Tarantino, a declarat ca si-ar dori sa faca un film erotic. Si totusi, in cazul in care acest lucru se va intampla, regizorul seriei "Kill Bill" stie exact la ce gen de actrita nu ar apela.
Intr-un interviu acordat revistei FHM, el a spus: "As putea face un film erotic. Nu m-ar deranja o poveste cu femei in puscarie sau cu majorete.
Daca voi face un astfel de film, cu siguranta nu voi apela la cineva ca Gwyneth Paltrow. Actrita principala ar trebui sa fie simpatica, dezinhibata, usor vampa si sa nu fie deranjata de camerele de filmat".
In acelasi interviu, Quentin Tarantino a vorbit si despre cel mai fierbinte loc de la Hollywood.
"Cea mai tare petrecere cu femei de la Hollywood este cea organizata de Craciun de New Line. Daca nu faci sex la aceasta petrecere, inseamna ca esti un nimeni", a adaugat regizorul.
"Nebunul de la Hollywood", adica regizorul Quentin Tarantino, a declarat ca si-ar dori sa faca un film erotic. Si totusi, in cazul in care acest lucru se va intampla, regizorul seriei "Kill Bill" stie exact la ce gen de actrita nu ar apela.
Intr-un interviu acordat revistei FHM, el a spus: "As putea face un film erotic. Nu m-ar deranja o poveste cu femei in puscarie sau cu majorete.
Daca voi face un astfel de film, cu siguranta nu voi apela la cineva ca Gwyneth Paltrow. Actrita principala ar trebui sa fie simpatica, dezinhibata, usor vampa si sa nu fie deranjata de camerele de filmat".
In acelasi interviu, Quentin Tarantino a vorbit si despre cel mai fierbinte loc de la Hollywood.
"Cea mai tare petrecere cu femei de la Hollywood este cea organizata de Craciun de New Line. Daca nu faci sex la aceasta petrecere, inseamna ca esti un nimeni", a adaugat regizorul.
Tarantino în război cu cineaştii italieni
Tarantino în război cu cineaştii italieniRegizorul american Quentin Tarantino starneste noi controverse prin criticile aduse la adresa cinematografiei italiene contemporane pe care o caracterizeaza drept "depresiva".
Astfel, el a declansat un razboi cu reprezentantii de marca ai filmului italian, printre care si legendara actrita Sophia Loren. Tarantino este cunoscut drept un admirator al filmelor italiene din anii '60 si '70, el fiind pasionat in special de celebrele western-uri "spaghetti".
Filmul favorit la lui Quentin Tarantino este clasicul "The Good, The Bad & The Ugly" (1969) in regia lui Sergio Leone.
Regizorul este de parere ca toate filmele noi italiene pe care le-a vazut sunt la fel. Nu vorbesc decat despre baieti care se maturizeaza, fete care se maturizeaza, cupluri care trec prin crize sau vacante ale unor bolnavi psihic.
Sophia Loren a reactionat imediat si a spus ca nu intelege cum isi permite sa declare astfel de lucruri, mai ales ca nu prea stie multe lucruri despre cinematografia italiana. Cotidianul "L'Unita" l-a numit pe Tarantino "bolnav psihic".
Astfel, el a declansat un razboi cu reprezentantii de marca ai filmului italian, printre care si legendara actrita Sophia Loren. Tarantino este cunoscut drept un admirator al filmelor italiene din anii '60 si '70, el fiind pasionat in special de celebrele western-uri "spaghetti".
Filmul favorit la lui Quentin Tarantino este clasicul "The Good, The Bad & The Ugly" (1969) in regia lui Sergio Leone.
Regizorul este de parere ca toate filmele noi italiene pe care le-a vazut sunt la fel. Nu vorbesc decat despre baieti care se maturizeaza, fete care se maturizeaza, cupluri care trec prin crize sau vacante ale unor bolnavi psihic.
Sophia Loren a reactionat imediat si a spus ca nu intelege cum isi permite sa declare astfel de lucruri, mai ales ca nu prea stie multe lucruri despre cinematografia italiana. Cotidianul "L'Unita" l-a numit pe Tarantino "bolnav psihic".
Depresii – Tarantino s-a saturat de pubertate
Depresii – Tarantino s-a saturat de pubertate
Cum in ultima vreme nu a mai rupt gura targului din punct de vedere artistic, Quentin Tarantino incearca din rasputeri sa ramana in atentia cinefililor, macar cu declaratii belicoase, ori cu aparitii in public menite sa ia ochii fotografilor aflati in cautarea senzationalului. Recent, autorul celebrului „Reservoir Dogs” a „comis-o” cu seninatate, caracterizand cinematografia italiana actuala ca fiind „depresiva”, informeaza IMDb.com citat de Rompres.
MATURIZARE CU PROBLEME. „Noul val italian este depresiv. Toate filmele noi pe care le-am vazut sunt la fel. Nu vorbesc decat despre baieti care se maturizeaza, fete care se maturizeaza, cupluri care trec prin crize s.a.m.d.”, a comentat americanul, dezamagit probabil ca nu vede suficiente plagi produse prin impuscare ori grenade explodand in multime, precum in productiile proprii.
Cum era de asteptat, reprezentantii fimului din peninsula au reactionat iar presa din „cizma” nu s-a lasat mai prejos, cotidianul „L`Unita” trecandu-l pe Tarantino in categoria „bonlavilor psihic”. Mai greu de digerat pentru fostul vanzator de casete video, se va dovedi raspunsul pe care i l-a dat nimeni alta decat Sophia Loren. „Cum isi permite Tarantino sa vorbeasca despre cinematografia italiana, cand nu stie mai nimic despre cea americana?”, s-a intrebat fermecatoarea actrita, ce are la activ aproape 100 de personaje interpretate de-a lungul a peste 5 decenii de cariera in industria filmului.
Cum in ultima vreme nu a mai rupt gura targului din punct de vedere artistic, Quentin Tarantino incearca din rasputeri sa ramana in atentia cinefililor, macar cu declaratii belicoase, ori cu aparitii in public menite sa ia ochii fotografilor aflati in cautarea senzationalului. Recent, autorul celebrului „Reservoir Dogs” a „comis-o” cu seninatate, caracterizand cinematografia italiana actuala ca fiind „depresiva”, informeaza IMDb.com citat de Rompres.
MATURIZARE CU PROBLEME. „Noul val italian este depresiv. Toate filmele noi pe care le-am vazut sunt la fel. Nu vorbesc decat despre baieti care se maturizeaza, fete care se maturizeaza, cupluri care trec prin crize s.a.m.d.”, a comentat americanul, dezamagit probabil ca nu vede suficiente plagi produse prin impuscare ori grenade explodand in multime, precum in productiile proprii.
Cum era de asteptat, reprezentantii fimului din peninsula au reactionat iar presa din „cizma” nu s-a lasat mai prejos, cotidianul „L`Unita” trecandu-l pe Tarantino in categoria „bonlavilor psihic”. Mai greu de digerat pentru fostul vanzator de casete video, se va dovedi raspunsul pe care i l-a dat nimeni alta decat Sophia Loren. „Cum isi permite Tarantino sa vorbeasca despre cinematografia italiana, cand nu stie mai nimic despre cea americana?”, s-a intrebat fermecatoarea actrita, ce are la activ aproape 100 de personaje interpretate de-a lungul a peste 5 decenii de cariera in industria filmului.
Tarantino si muzica, full contact
Tarantino si muzica, full contact
Solista trupei Black Eyed Peas - Fergie a avut parte de o experienta cel putin inedita in timpul filmarilor productiei "Planet Terror" in regia lui Robert Rodriguez ("Sin City", "Desperado", "From Dusk Till Dawn").
Artista a fost muscata de colegul de platou si de regizorul Quentin Tarantino in timpul unei scene de dragoste, acesta intrand prea mult in pielea personajului.
Fergie a declarat pentru revista Maxim: "A intrat pe platou si am inceput sa schimbam replici. Intr-o scena, a intrat prea mult in pielea personajului si m-a muscat. Managerul meu a surprins totul pe camera. Nu am de gand sa il dau in judecata. A fost demential".
Cat despre Quentin Tarantino, nu este o premiera pentru renumitul regizor sa intre in "contact" cu o vedeta din lumea muzicii. O astfel de experienta fizica, de data aceasta dureroasa pentru el, a avut loc intr-un meci de box, cand Tarantino a primit un pumn zdravan de la nimeni altul decat Bob Dylan. Cei doi vehiculau o sala de box din LA, astfel ca regizorul l-a provocat pe Dylan la un meci. "Vroia sa jucam dur...am lasat un pic garda moale si m-a pus in genunchi cu un pumn grozav" isi aminteste acesta.
Solista trupei Black Eyed Peas - Fergie a avut parte de o experienta cel putin inedita in timpul filmarilor productiei "Planet Terror" in regia lui Robert Rodriguez ("Sin City", "Desperado", "From Dusk Till Dawn").
Artista a fost muscata de colegul de platou si de regizorul Quentin Tarantino in timpul unei scene de dragoste, acesta intrand prea mult in pielea personajului.
Fergie a declarat pentru revista Maxim: "A intrat pe platou si am inceput sa schimbam replici. Intr-o scena, a intrat prea mult in pielea personajului si m-a muscat. Managerul meu a surprins totul pe camera. Nu am de gand sa il dau in judecata. A fost demential".
Cat despre Quentin Tarantino, nu este o premiera pentru renumitul regizor sa intre in "contact" cu o vedeta din lumea muzicii. O astfel de experienta fizica, de data aceasta dureroasa pentru el, a avut loc intr-un meci de box, cand Tarantino a primit un pumn zdravan de la nimeni altul decat Bob Dylan. Cei doi vehiculau o sala de box din LA, astfel ca regizorul l-a provocat pe Dylan la un meci. "Vroia sa jucam dur...am lasat un pic garda moale si m-a pus in genunchi cu un pumn grozav" isi aminteste acesta.
Quentin Tarantino, acuzat de plagiat
Quentin Tarantino, acuzat de plagiat
Dupa esecul înregistrat cu pelicula „Grindhouse“, Tarantino (foto) este acuzat de ..
Citeste toata stirea
Dupa esecul înregistrat cu pelicula „Grindhouse“, Tarantino (foto) este acuzat de ..
Citeste toata stirea
Quentin Tarantino
Quentin Tarantino„Grind House", noul thriller regizat de Quentin Tarantino şi Robert Rodriguez, poate fi văzut în curând pe marile ecrane. Nici nu mai ştii care e mai excentric, filmul sau regizorul? - Tarantino s-a născut în Tennessee, dintr-o mamă americană şi un tată italo-american. A urmat însă cursurile Şcolii Creştine Hawthorne din Los Angeles.
- Robert Rodriguez nu îi este numai colaborator, ci şi prieten foarte apropiat. Cei doi se referă unul la altul cu apelativul de „frate". Cele mai bune colaborări ale lor de până acum au fost From Dusk Till Dawn, Four Rooms şi Sin City.
- Rodriguez a contribuit la partea a doua din Kill Bill2 cu suma de un dolar. Ca să îi întoarcă serviciul, Tarantino a regizat o scenă din filmul lui Rodriguez, Sin City, fiind plătit tot cu un dolar.
- Quentin a declarat în repetate rânduri că, orice s-ar spune despre filmele lui, în viaţa de zi cu zi nu consumă droguri şi detestă violenţa. S-a contrazis însă într-un interviu din revista "Playboy" când a povestit în glumă că în timpul filmărilor la Kill Bill a fumat multă marijuana şi avea chef să bată pe oricine nu era de acord cu el.
- A fost implicat în tot felul de aventuri romantice cu vedete din lumea filmului ca Mira Sorvino, Sofia Coppola, Julie Dreyfus şi se bănuieşte că a avut chiar o idilă cu Uma Thruman, despre care spune că e "muza" lui.
- A fost acuzat de regizorul de culoare Spike Lee că foloseşte abuziv în filme cuvinte cu caracter rasist, mai ales epitete ca „nigger" sau „nigga" (Adevărat, în Pulp Fiction, Jackie Brown şi Reservoir Dogs.)
- E prieten bun cu băieţii din grupul hip-hop Wu-Tang Clan, care l-au poreclit „Q.T." Alături de ei, e văzut adesea în separeurile VIP din cluburile de noapte. Unul dintre membrii Wu-Tang, RZA, a compus o parte din muzica de la Kill Bill.
- Robert Rodriguez nu îi este numai colaborator, ci şi prieten foarte apropiat. Cei doi se referă unul la altul cu apelativul de „frate". Cele mai bune colaborări ale lor de până acum au fost From Dusk Till Dawn, Four Rooms şi Sin City.
- Rodriguez a contribuit la partea a doua din Kill Bill2 cu suma de un dolar. Ca să îi întoarcă serviciul, Tarantino a regizat o scenă din filmul lui Rodriguez, Sin City, fiind plătit tot cu un dolar.
- Quentin a declarat în repetate rânduri că, orice s-ar spune despre filmele lui, în viaţa de zi cu zi nu consumă droguri şi detestă violenţa. S-a contrazis însă într-un interviu din revista "Playboy" când a povestit în glumă că în timpul filmărilor la Kill Bill a fumat multă marijuana şi avea chef să bată pe oricine nu era de acord cu el.
- A fost implicat în tot felul de aventuri romantice cu vedete din lumea filmului ca Mira Sorvino, Sofia Coppola, Julie Dreyfus şi se bănuieşte că a avut chiar o idilă cu Uma Thruman, despre care spune că e "muza" lui.
- A fost acuzat de regizorul de culoare Spike Lee că foloseşte abuziv în filme cuvinte cu caracter rasist, mai ales epitete ca „nigger" sau „nigga" (Adevărat, în Pulp Fiction, Jackie Brown şi Reservoir Dogs.)
- E prieten bun cu băieţii din grupul hip-hop Wu-Tang Clan, care l-au poreclit „Q.T." Alături de ei, e văzut adesea în separeurile VIP din cluburile de noapte. Unul dintre membrii Wu-Tang, RZA, a compus o parte din muzica de la Kill Bill.
Tarantino a muşcat-o pe Fergie de la Black Eyed Peas, în tim
Tarantino a muşcat-o pe Fergie de la Black Eyed Peas, în timpul unor filmări Regizorul Quentin Tarantino a muşcat-o de mână pe Fergie, solista trupei Black Eyed Peas, în timpul filmărilor la noua sa peliculă, "Grindhouse", ce va avea premiera în America pe 6 aprilie.
Tarantino, care joacă rolul unui violator în film, a fost luat de val în timpul unei scene violente, în care apare alături de Fergie. El şi-a înfipt dinţii adânc în braţul solistei. Fergie, pe numele adevărat Stacy Ferguson, a apreciat însă experienţa actoricească şi chiar a făcut o fotografie a urmelor de dinţi de pe mâna sa.
"Managerul meu a imortalizat totul", a spus cântăreaţa. "Nu am de gând să îl dau în judecată sau ceva de genul ăsta, dar vreau să mă documentez. A fost o nebunie", a mai adăugat Fergie.
"Grindhouse" îi are ca regizori pe Tarantino şi Robert Rodriguez (cunoscut pentru filmele "Desperado", "Sin City" sau "Spy Kids"), care semnează şi scenariul filmului. "Grindhouse" este un film de groază şi va apărea în cinematografele din România în iulie 2007.
Tarantino, care joacă rolul unui violator în film, a fost luat de val în timpul unei scene violente, în care apare alături de Fergie. El şi-a înfipt dinţii adânc în braţul solistei. Fergie, pe numele adevărat Stacy Ferguson, a apreciat însă experienţa actoricească şi chiar a făcut o fotografie a urmelor de dinţi de pe mâna sa.
"Managerul meu a imortalizat totul", a spus cântăreaţa. "Nu am de gând să îl dau în judecată sau ceva de genul ăsta, dar vreau să mă documentez. A fost o nebunie", a mai adăugat Fergie.
"Grindhouse" îi are ca regizori pe Tarantino şi Robert Rodriguez (cunoscut pentru filmele "Desperado", "Sin City" sau "Spy Kids"), care semnează şi scenariul filmului. "Grindhouse" este un film de groază şi va apărea în cinematografele din România în iulie 2007.
Tarantino - furat de producatorii filmului Casino Royale
Tarantino - furat de producatorii filmului Casino Royale
QUENTIN TARANTINO SE CONSIDERA REINCARNAREA LUI SHAKESPEARE
QUENTIN TARANTINO SE CONSIDERA REINCARNAREA LUI SHAKESPEARE
Quentin Tarantino, regizorul filmului devenit clasic "Pulp Fiction", crede despre el ca este reincarnarea scriitorului britanic William Shakespeare. Tarantino, premiat cu un Oscar pentru scenariul filmului "Pulp Fiction", a declarat: "Am avut intotdeauna senzatia ca am fost Shakespeare intr-o viata anterioara". Totusi, regizorul in varsta de 43 de ani, nu este cel mai mare fan al legendarului dramaturg, desi, din intamplare, "sunt aceeasi persoana". "Nu-mi pasa de Shakespeare. Nu mi-a placut niciodata de Shakespeare, dar oamenii evidentiaza mereu laturi ale operei mele care oglindesc tragedii, momente si teme shakespeariene", a spus regizorul filmului "Kill Bill". "Imi amintesc scena din «Reservoir Dogs», in care un politist sub acoperire il invata pe Tim Roth cum sa fie politist sub acoperire. Cand au venit actorii sa repete scena, Harvey Keitel a citit-o si a fost de parere ca am transpus cuvintele lui Hamlet in zilele noastre", a declarat Tarantino, adaugand ca nu a citit niciodata monologul lui Hamlet.
Quentin Tarantino, regizorul filmului devenit clasic "Pulp Fiction", crede despre el ca este reincarnarea scriitorului britanic William Shakespeare. Tarantino, premiat cu un Oscar pentru scenariul filmului "Pulp Fiction", a declarat: "Am avut intotdeauna senzatia ca am fost Shakespeare intr-o viata anterioara". Totusi, regizorul in varsta de 43 de ani, nu este cel mai mare fan al legendarului dramaturg, desi, din intamplare, "sunt aceeasi persoana". "Nu-mi pasa de Shakespeare. Nu mi-a placut niciodata de Shakespeare, dar oamenii evidentiaza mereu laturi ale operei mele care oglindesc tragedii, momente si teme shakespeariene", a spus regizorul filmului "Kill Bill". "Imi amintesc scena din «Reservoir Dogs», in care un politist sub acoperire il invata pe Tim Roth cum sa fie politist sub acoperire. Cand au venit actorii sa repete scena, Harvey Keitel a citit-o si a fost de parere ca am transpus cuvintele lui Hamlet in zilele noastre", a declarat Tarantino, adaugand ca nu a citit niciodata monologul lui Hamlet.
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Pagina 2 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum