MISTERE/CONSPIRATII/ENIGME

“Dezvăluiri din istoria secretă a manipulării”
-experimentele şi planurile criminale elaborate de Institutul Tavistock

Vlad Petreanu
“Am văzut un om de afaceri echilibrat şi sigur pe el, care a intrat în laborator zâmbind încrezător. În mai puţin de 20 de minute era chinuit de ticuri şi se afla în pragul unei crize de nervi. Se tot trăgea de lobul urechilor şi îşi frângea mîinile. La un moment dat şi-a lăsat capul în palme şi a murmurat: Dumnezeule, opriţi-vă!
Şi totuşi a continuat să execute fiecare instrucţiune a experimentatorului şi s-a supus până la capat.” S. Milgram, 1963 (concluzii în urma unor experimente de manipulare)
Subiectul conspiraţiei planetare fascinează şi intrigă publicul larg.
Dezvăluirile făcute mai ales în ultimii ani au aruncat lumină asupra faptului că există o gigantică şi monstruoasă conspiraţie care urmăreşte să ia în stăpânire întreaga planetă.
Manipularea este una dintre armele de temut folosită de conspiratori pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul larg.
Mulţi oameni se îndoiesc că ar putea exista o conspiraţie pe o scară atât de largă.
Unii cer probe, dar atunci când li se aduc le neaga existenţa sau le consideră irelevante.
Alţii rămân indiferenţi, spunând că au probleme mai importante de rezolvat pentru a supravietui într-o societate concurenţială.
Vedem cum în mod paradoxal toţi aceştia reacţionează exact aşa cum sunt programaţi, în timp ce neagă în continuare existenţa programării. Bernard Levin dezvăluie în cartea sa “Time Perspective and Morale” cum au fost şi sunt utilizate astfel de mecanisme.
Profilarea” creierelor – arma războiului psihologic
În jargonul conspiratorilor, tehnicile de influenţare şi manipularese numesc “profilare”. Odată ce vom înţelege cât de uşor de realizat este aceasta, la nivel de individ sau de grup, pe toate nivelurile ierarhice, prin inducerea unor reflexe condiţionate, conspiraţia nu va mai fi un mister pentru nimeni.
Profilarea este o tehnică elaborată în 1922 în Marea Britanie, la comanda Institutului Regal pentru Afaceri Internaţionale (RIIA). La acel moment, maiorul John Rawlings Reese a înfiinţat în cadrul Universităţii din Sussex cea mai mare instituţie de “spălare a creierului” din lume - Institutul Tavistock pentru Relaţii Umane.
Acest institut a devenit ulterior nucleul Biroului de Război Psihologic al Marii Britanii.
Rezultatele cercetărilor lui Reese si-au dovedit aplicabilitatea prin faptul că au fost verificate pe optzeci de mii de cobai umani (soldaţi luaţi prizonieri de armata britanică supuşi mai multor forme de experiemente.
Utilizând metodele de manipulare a maselor concepute la Tavistock de John Rawlings Reese, populaţia SUA a fost uşor de convins să participe
la al Doilea Război Mondial.
În urma acestui succes, sub îndrumarea doctorului Kurt Lewin, a fost înfiinţat Biroul de Servicii Strategice – OSS (Office of Strategic Services), predecesor al CIA (Central Intelligence Agency) considerat ca fiind o “necesitate” pentru acele vremuri. În timpul războiului, Kurt Lewin a devenit directorul Biroului de
Studiu al Bombardamentelor Strategice, care a planificat ca Royal Air Force
să se concentreze asupra bombardării cartierelor muncitoreşti din Germania,
lăsând intacte ţintele militare tactice, cum erau fabricile de muniţii.
Trebuie menţionat aici că fabricile de muniţii din ambele tabere aparţineau
bancherilor internaţionali, care nu aveau nici un interes să-şi vadă bunurile patrimoniale distruse.
Ideea care a stat la baza bombardării până la saturaţie a cartierelor muncitoreşti civile era distrugerea moralului muncitorilor germani. Lewin şi echipa sa au stabilit o cifră ţintă, şi anume că dacă bombardamentele nocturne ale Royal Air Force distrugeau 65% din locuinţele muncitorilor germani, moralul populatiei civile avea să se prăbuşeasca.
Documentul propriu-zis a fost redactat de Prudential Assurance Company.
Royal Air Force sub comanda mareşalului Arthur Travers Harris, supranumit şi “Bombardierul” a dus la îndeplinire planurile lui Lewin, culminând cu teroarea bombardării oraşului Dresden, în timpul căruia au fost masacraţi peste 125.000 de oameni, în majoritate bătrâni, femei şi copii.
Adevărul cu privire la raidurile ororii declanşate de “Harris-Bombardierul” asupra civililor germani a rămas un secret bine păzit şi a fost dezvăluit după mulţi ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai târziu, după sfârşitul războiului, NATO a ordonat Universităţii din Sussex să înfiinţeze un al doilea centru de “spălare a creierului”, instituţie care a fost integrată în Biroul de Război Psihologic al Marii Britanii.
Scopul principal al acestui centru a fost orientarea cercetărilor mai degrabă spre aplicaţii civile decât spre cele militare.
Aşa a apărut Science Policy Research Unit (SPRU) care a devenit cunoscută ca un institut al “şocurilor viitorului”, titlu atribuit aşa-numitei psihologii destinate să manipuleze grupuri mari de oameni prin expunerea la evenimente şocante şi schimbări foarte rapide de situaţie, menite să provoace panică, derută şi nesiguranţă în rândul populaţiei.
SPRU a fost prima dintre numeroasele instituţii de acest gen înfiinţate la Tavistock.
Prin intermediul acestor crize artificiale urmate de “administrarea” lor, se urmăreşte ca oamenii să devină incapabili să ia decizii corecte, să-şi hotărască singuri destinele şi astfel să fie mai usor de manipulat.
În cazul Statelor Unite există deja o agenţie de administrare a crizelor – Agenţia Federală de Administrare a Urgenţelor (Federal Emergency Management Agency – FEMA).
FEMA a jucat un rol important în manipularea opiniei publice din timpul crizei create prin demolarea deliberată a Turnurilor World Trade Center din 11 septembrie 2001.
Crizele artificiale şi “şocurile viitorului
“Şocurile viitorului”cu stiri negativist /teroriste sunt descrise ca serii de evenimente care se produc atât de rapid, încât creierul omenesc nu poate asimila toate schimbările de situaţii.
Ştiinţa a arătat că există limite clar demarcate ale numărului şi naturii schimbărilor cărora le poate face faţă mintea omenească.
Astfel, după un şir continuu de şocuri, grupul vizat nu mai vrea să aleaga între variantele existente care i se par incerte.
În urma confruntării cu prea multe posibilităţi ambigue, populaţia este astfel derutată şi demoralizată, cuprinsă de o violenţă necugetată,determinând astfel apariţia ucigaşilor în serie, a violatorilor şi a răpitorilor de copii, generându-se sentimente de frică, angoasă şi teroare.
Ulterior, se instalează o stare de apatie generală, de inerţie şi de indiferenţă faţă de orice altă schimbare.
Un asemenea grup devine uşor de controlat şi va urma docil ordinele, fără să se opună.
“Şocurile viitorului”, spun cei de la SPRU şi manualele Institutului Tavistock, sunt definite ca nişte “tulburări fizice şi psihice cauzate de sarcina excesivă impusă mecanismului de luare a deciziilor din mintea omenească”.
La fel cum un circuit electric suprasolicitat va arde o siguranţă fuzibilă, şi oamenilor încep să li se “ardă siguranţele” - sindrom pe care ştiinţa medicală abia acum începe să-l înţeleagă, deşi John Rawlings Reese a efectuat experimente în acest domeniu încă din anii ’20 ai secolului trecut.
Unul dintre subiectele studiate la SPRU este introducerea şi proliferarea consumului de droguri. Pentru că grupul-ţintă vizat era tineretul, acesta fiind cel mai greu de controlat, modalitatea cea mai eficientă a fost crearea “miracolului Beatles”, de fapt o invenţie a Institutului Tavistock şi parte integrantă din procesul de “fragmentare - adaptare deficitară” elaborat de profesorul Willis Harmon.
Acest proces constă în introducerea, cu ajutorul unui corp conspirativ care nu poate fi identificat, a unui element foarte distructiv şi dezbinător în interiorul unui mare grup demografic, vizat să fie schimbat împotriva propriei lui voinţe.”
Ceea ce a început cu Beatles şi cu pacheţelele de droguri (LSD-Lysergic acid diethylamide – „Lucie in the Sky with Diamonds”) distribuite sub formă de eşantioane în timpul concertelor acestei formatii, a generat un torent de droguri care şi la ora actuală inundă lumea.
Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără cooperarea mijloacelor de informare, care le-au prezentat sub masca de “noi idei” şi “noi culturi” ce se dezvoltau în lumea artei şi a muzicii.
O reclamă absolut gratuită pentru LSD, firav deghizată în “artă” şi “cultură”, în timp ce cuvintele elaborate în contextul “muzicii rock” fabricate în aceleaşi laboratoare ale manipulării nu erau altceva decât stimuli cu înţelesul subliminal de a folosi droguri şi a fi “cool”.
Violul mulţimilor” prin intermediul publicităţii şi al propagandei politice
Un vechi banc spunea că dacă cineva l-ar fi întrebat pe câinele lui Pavlov ce crede despre stăpânul său, acesta ar fi spus: “Iată ce reflex condiţionat i-am creat. Când se aprinde beculeţul îmi aduce de mâncare.”
Pavlov a demonstrat existenţa unui tip de reflexe condiţionate numite întârziate, prin care putea determina apariţia unui anumit comportament, în absenţa stimulului original care crease condiţionarea, dar care fusese asociat cu alţi stimuli.
Extrapolând la fiinţa umană experimentele făcute de Pavlov pe câini, studiul stărilor nevrotice ne demonstrează faptul că aceste stări negative sunt adesea condiţionate de dezechilibre care se instalează la nivelul sistemului nervos ca urmare a unei suprasolicitări la care este supus subiectul.
Pe baza acestui principiu se bazează si psihologia publicităţii.
Prin intermediul publicităţii se urmăreşte influenţarea omului obisnuit – numit consumator, prin declanşarea unor reflexe condiţionate în sensul dat de cel care face publicitatea prin intermediul sugestiei.
Publicitatea încearcă să creeze celui căruia i se adresează o nevoie prin utilizarea unor scheme de reflexe condiţionate abil ascunse.
Sub masca unui caracter informativ, publicitatea urmăreste mai mult să “frapeze” decât să convingă, să sugestioneze mai mult decât să explice.
Apoi apare obsesia şi nevoia stringentă de a avea acel lucru căruia i se face publicitate, chiar dacă cel manipulat nu este conştient de aceasta şi, mai ales, nu are nevoie de lucrul respectiv.
Publicitatea, ca şi propaganda politică care se adresează maselor, speculeaza intens faptul că nivelul intelectual al maselor de oameni este destul de scăzut.
În consecinţă, utilizează două principii importante: prin repetiţia nesfârşită a aceloraşi sloganuri, imagini, sonorităţi ritmice obsedante, se creează o stare de oboseală mentală, care este propice supunerii la voinţa celui care a iniţiat acest proiect; al doilea principiu constă în faptul că majoritatea oamenilor sunt înclinaţi să creada în lucrurile pe care le-ar dori realizate, chiar dacă acestea nu au la bază
nici o motivaţie reală, ci sunt doar de factură emoţionala.
Ne aflăm astfel în faţa unei adevărate imposturi psihice, un adevărat viol psihic exercitat asupra individului şi a maselor de oameni.
Atunci când un ziarist scrie un articol politic, când un om de stat semnează un decret, când un cetăţean depune un buletin de vot în urnă, când adversarii politici se ceartă şi se atacă reciproc, toate aceste acte, fără excepţie, nu sunt altceva decât reflexe condiţionate de diverse grade.
Iată ce spune Serghei Ceahotin: “Ceea ce caracterizează cu adevărat epoca în
care trăim este mai degraba o descreştere a influenţei reale a colectivităţii asupra vieţii publice; ele devin mai degrabă instrumente docile în mâinile dictatorilor şi chiar ale uzurpatorilor care, folosind pe de o parte o cunoaştere mai mult sau mai puţin intuitivă a legilor psihologice şi pe de altă parte dispunând de formidabilele mijloace tehnice pe care le are astăzi statul modern, nelăsându-se împiedicaţi de nici un fel de scrupule morale, exercită asupra indivizilor care compun un popor o
acţiune eficace pe care am prezentat-o ca fiind un veritabil viol psihic.
Altfel spus, aceştia sunt fără încetare violaţi psihic.
E firesc ca, din când în când, să fie obligaţi să recurgă la manifestaţii zgomotoase, în care exploatează şi fac să se dezlăntuie forţele inerente mulţimilor.”
Acest lucru – la care se referă Ceahotin în cartea sa “Violul mulţimilor prin propaganda politică” – se explică prin faptul ca dacă un reflex condiţionat nu este “reîmprospătat” din când în când, el îsi pierde din eficacitate; atunci e nevoie de evenimente exterioare (pentru aceasta au fost create “şocurile viitorului-stirile negativiste”) care să determine reapariţia sentimentului de frică, de exaltare sau chiar de debusolare pentru ca lanţul cu care erau înainte legaţi aceşti “sclavi psihici” să se strângă şi mai tare.
O altă premisă pe care se bazează unele tehnici de manipulare este aceea că numai o parte dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îsi formează doar opinii superficiale şi trecătoare; aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii.
Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.
Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii industriale moderne, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobâdească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.
Controlul social prin intermediul mass-media
Pavlov atribuia o importanţă extraordinară cuvântului ca stimul în formarea reflexelor condiţionate. Influenţa propagandistică se realizează cu un succes evident folosind mass-media.
Prin intermediul “actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei (foarte eficiente în a prezenta cât mai dramatic lucrurile), etc sunt aduse în
casele şi minţile oamenilor stiri negativiste, dezarmante, ideile dorite de manipulatori.
Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanta deosebită.
Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile.
Un ziarist trebuie să fie înainte de toate un “muzician al sufletelor”, el trebuie să cunoască perfect instrumentul la care cântă – claviatura pulsiunilor şi instinctelor umane, străfundurile şi sublimările lor.
El trebuie să poata provoca deliberat în mase reflexele condiţionate, să le inhibe pe unele şi să dezinhibe altele, să creeze unele noi, să declanşeze noi acţiuni.
Pentru a atinge aceste scopuri, el se foloseşte de presă.
Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate pe care ziaristul urmăreşte să le direcţioneze pentru a-şi atinge scopul.
O altă metodă de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul şi / sau ideea, sub pretextul “dezbaterilor”.
Se recrutează participanţi pro şi contra, discutând în punct şi contrapunct şi exprimându-şi sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la nicio concluzie pentru că nici nu se dorea aceasta, subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor.
Această practică, nouă la începutul anilor şaizeci, a devenit în prezent o metodă standard.
Sondajele au de fapt rolul de a forma opinii
În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a “sondajelor de opinie”.
Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice.
Această procedură se numeşte “făurirea opiniei publice”.
Aceasta este perla “olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea NOI opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.
Ideea simplă care stă la baza acestei metode de condiţionare socială este aceea de a afla cât de receptiv este publicul faţă de directivele politice trimise de Comitetul celor 300 (Comitetul celor 300 este SINGURA ierarhie de putere din lume care transcende toate guvernele şi indivizii, oricât de puternici şi de siguri pe sine s-ar crede aceştia.
Ea acoperă finantele, domeniul apărării şi partidele politice de toate culorile şi orientările.
Nu există nici o entitate pe care Comitetul să n-o poată depista şi controla, inclusiv religiile organizate ale lumii.
Oamenii sunt numiţi “grupuri-ţintă ale populaţiei”, iar sondajele de opinie măsoară de fapt rezistenţă acestora faţă de ceea ce apare la ştiri – care reflectă directivele transmise de la nivelul cel mai înalt al guvernului invizibil.
În funcţie de rezultatele obţinute prin aceste barometre de opinie se iau anumite măsuri, corectându-se prin metode de programare şi manipulare adecvate abaterile grupurilor ţintă de la direcţia dorită.
Oamenii trăiesc cu impresia că sunt bine informaţi, dar nu-şi dau seama că opiniile pe care le presupun a fi ale lor au fost de fapt create în instituţiile de cercetare de grupuri de gândire (care gândesc deci în locul lor).
Ei nu sunt lăsaţi să îşi formeze opinii proprii, iar cei care îndrăznesc să o facă sunt imediat sancţionaţi social.
Şi la acest proces contribuie chiar informaţiile oferite de mass-media şi sondajele de opinie.
Un asemenea proces de condiţionare este descris în termeni tehnici ca “mesajul care ajunge la organele de simt ale persoanei care trebuie să fie influenţată”.
Totul face parte din elaboratul proces de influenţare a opiniei creat la Tavistock. Unul dintre experţii în sondarea opiniei publice este Daniel Yankelovich, membru în Comitetul celor 300 şi patron al companiei Yankelovich, Skelley and White. Yankelovich nu se sfieşte să afirme în faţa studenţilor săi că sondajele sunt instrumente de modificare a opiniei publice.
Ideea nu îi aparţine însă, ea a fost inspirată de cartea “Trend Report” a lui Daniel Naisbett, scrisă la comanda Clubului de la Roma.
În această carte, Naisbett descrie toate tehnicile construite de făuritorii opiniei publice la ordinul Comitetului celor 300.
Oamenii de ştiinţă angajaţi în procesul condiţionarii sunt numiti pompos “ingineri sociali” sau “savanţi ai noilor ştiinţe sociale” şi joacă un rol crucial şi deserori nebănuit în tot ceea ce vedem, auzim şi citim.
Inginerii sociali de “şcoală veche” au fost Kurt K. Lewin, Hadley Cantril, Margaret Meade, Derwin Cartwright si Lewis Lipssitt, care împreună cu John Rawlings Reese, au format coloana vertebrală a specialiştilor noii ştiinţe de la Institutul Tavistock.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, peste o sută de cercetători au lucrat sub conducerea lui Kurt Lewin, copiind constiincioşi metodele adoptate de acesta de la Reinhard Heydrich din S.S.
După cum stim, OSS (Biroul de Servicii Strategice – Office of Strategic Services), a fost predecesorul CIA şi s-a bazat pe metodologia nazistă a lui Heydrich.
Guvernele Marii Britanii şi Statelor Unite au deci deja de mult pregătită maşinaria cu care vor să ne aducă pe linia Noii Ordini Mondiale, posibilă a fi implementată doar prin materializarea unei rezistenţe slabe şi simbolice din partea omenirii. Această “maşinărie” funcţioneaza din 1946 şi fiecare an ce trece aduce noi şi noi perfecţionari ale ei.
De exemplu, înainte ca Statele Unite să intre în al doilea război mondial, americanii au fost condiţionaţi să privească Germania şi Japonia ca pe nişte duşmani periculoşi, care trebuiau să fie opriţi cu orice preţ.
Pe baza informaţiilor cu care fuseseră îndopaţi, americanii erau convinsi că inamicii trebuiau într-adevar să fie Germania şi Japonia, era modul cel
mai sigur de a-i determina să ignore adevăratul inamic.
Mai recent, am văzut cât de bine funcţioneaza procesul de condiţionare de la Tavistock, când într-un mod similar americanii au fost condiţionaţi să perceapă Irakul ca pe o ameninţare şi pe Saddam Hussein ca pe un duşman personal al
Statelor Unite.
Aceasta s-a petrecut când George Bush (subordonat Comitetului celor 300) a primit ordin să atace Irakul. În două saptamâni, cu ajutorul mass media, nu numai Statele Unite, ci aproape întreaga opinie publică mondială s-a întors împotriva Irakului.
La fel stau lucrurile acum cu asmuţirea lumii împotriva Iranului. Evenimentul catalizator a fost mereu unul de tip “şoc al viitorului/stiri teroriste”.
Demolarea deliberată a celor două turnuri World Trade Center de către americani pentru a crea pretextul invadării Irakului este similară înscenării de la Pearl Harbor, care le-a oferit pretextul de a ataca Japonia.
Vedem deci cum istoria se repetă, iar oamenii orbiţi prin manipulare si programare par să nu înveţe nimic din ea.
Ameninţarea cea mai gravă a manipulării se adresează libertăţii individuale şi colective a omenirii.
Odată cu apariţia Guvernului Mondial Unic şi a Noii Ordini Mondiale, se vor pune în aplicare experimente cu rază lungă de acţiune, în scopul de a-i eradica omului din minte, trup şi suflet dorinţa de libertate.
Atacul asupra sufletului constă într-o serie de experimente cumplite, aflate în faza de elaborare, aplicate pâna acum, pe scară restrânsă, în locuri ca Spitalul Naval Bethesda şi închisoarea Vacaville din California.
Libertatea este un drept fundamental primit de la Dumnezeu, pe care cei care se cred stăpânii acestei planete au căutat dintotdeauna să-l submineze.
Totuşi dorul de libertate al fiecărei fiinţe umane este atât de mare, încât până în prezent, niciun sistem nu l-a putut smulge din inima omului.
Experimentele care au avut loc în URSS, Marea Britanie şi SUA, pentru a toci şi amorţi dorinţa de libertate a fiintei umane, s-au dovedit până în prezent incapabile de succes.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9929/20/

Teoriile complotului si ale conspiratiei fascineaza. O definitie de dictionar pentru complot spune ca acesta este un proiect mai mult sau mai putin acceptabil al unei actiuni desfasurate în secret si în comun; marea „cheie” a chestiunii este cine pune la care treaba murdara. Amin-titi-va de declansarea crizei financiare, care nu ar fi fost efectul unor politici si strategii gresite, ci o lucratura perversa a marilor banci.

Misterele unui mare clarvăzător - WOLF MESSING





Wolf Messing a fost una dintre cele mai enigmatice personalităţi ale secolului XX. El a prezis cu exactitate moartea lui Hitler, înfrângerea Germaniei naziste şi victoria URSS-ului în cel de-al doilea război mondial.

Citeste tot articolul

Moartea președintelui polonez și teoriile conspirației



Președintele polonez Lech Kaczyński a fost ucis într-un accident aviatic, alături de mulți oficiali de top ai țării sale. După un astfel de dezastru, apariția teoriilor conspirației este un lucru absolut natural. Unele povești vor fi mai credibile decât altele.
Deja există informații că televiziunea națională poloneză a raportat că armata rusă a confiscat camerele jurnaliștilor aflați la Smolensk. Un reporter a fost intervievat declarând că nu era ceață atunci când avionul a încercat să aterizeze.
Afirmații de genul “avionul era prea vechi, nu ar fi trebuit să zboare toți în același avion, li s-a spus să nu aterizeze,” etc. fac deja obiectul multor articole ale teoreticienilor conspirației. Ceea ce rămâne este faptul că 96 de oameni, inclusiv președintele polonez, au murit în drumul lor de a-și prezenta omagiile memoriei ofițerilor polonezi masacrați de sovietici în urmă cu 70 de ani. Unii ar spune că mesajul din partea rușilor nu putea fi mai clar…

Când Georgia a invadat Rusia pe 8 august 2008, multe arme folosite de georgieni fuseseră livrate de Polonia. Guvernul rus a acuzat Polonia, alături de alte țări, de vânzare “ilegală de arme” către Georgia. Președintele rus Medvedev a declarat atunci că, “Nu vom uita astfel de acțiuni [vânzarea de arme] și le vom lua în considerare în cadrul politicii noastre.”

Patru teorii se desprind însă din toate aceste speculații.

• Prima spune că Rusia se află în spatele accidentului, delegația poloneză fiind inamicul numărul 1 pentru ruși, care încearcă să culpabilizeze Rusia de astăzi pentru masacrul de la Katyń și intenționa să ceară compensații materiale.
  
• A doua îi învinovățește pe americani, deoarece aceștia încearcă, din când în când, să stârnească conflicte regionale între Rusia și vecinii săi, cu scopul slăbirii rușilor.
  
• A treia îi vede pe americani și pe ruși conspirând împreună, doborârea avionului polonez făcând parte dintr-un acord mai vast, care ar include anularea scutului anti-rachetă și intenția de a scăpa de oricine ar insista pentru construirea acestuia, cu mențiunea că președintele polonez dorea o compensație din partea SUA, în cazul retragerii planului scutului anti-rachetă.
  
• Și, în sfârșit, a patra variantă – și cel mai probabil și cea adevărată – nimeni nu este de vină, fiind doar un accident.
  

Dar, dintotdeauna teoriile conspirației au ceva fundament în spatele lor. Să nu uităm că masacrul de la Katyń a fost considerat, de o parte din occidentali, drept o conspirație germană, până la recunoașterea crimelor de către sovietici, în 1990.

7 mistere


Omul iubeşte misterul. Vorbim despre mistere rămase încă din
antichitate, de misterul care condimentează iubirea sau mici
întâmplări zilnice care pur şi simplu nu pot fi explicate. Dacă ne
străduim să le elucidăm, pătrunzând tot mai adânc în cotloanele lor,
probabil magia se risipeşte. Vă invităm să descoperiţi 7 mistere care
au pus pe jar omul şi, după lungi încercări, tot nu au putut fi
explicate. Asta le face cu siguranţă încă foarte interesante...

Manuscrisul lui Voynich nu are dată sau autor. Lucrarea conţine 232 de
pagini impecabile, scrise fără greşeli, într-un limbaj necunoscut.
În ea apar oameni ciudaţi şi plante care nu au putut fi identificate.
Femeile se scaldă într-un lichid nemaiîntâlnit şi în jurul textelor
indescifrabile se găsesc semne zodiacale fără corespondent.
Cartea se află momentan la Yale , cercetătorii căzând de acord că este
cel mai bizar document descoperit vreodată.

Aparţine extratereştrilor?
Este creaţia unui nebun?
Nimeni nu poate şti...

Asemenea moai-lor din Insula Paştelui, celelalte civilizaţii au avut
propriile statuete sau sculpturi ciudate, fără ca nimeni să ştie la ce
au servit de fapt.
În Costa Rica s-au găsit aproximativ 300 de sfere din piatră, unele
ajungând până la 16 tone. Pentru că plantaţiile de bananieri se
extindeau, oamenii au intrat cu buldozerele în junglă prin 1930 şi au
dat peste aceste structuri aproape perfecte. Nimeni nu ştia de unde
provin, dar studiile ulterioare au pretins că ele au fost sculptate de
băştinaşii aflaţi aici înainte de invazia spaniolilor.
Nu s-au descoperit carierele din care ele au fost săpate.

Oamenii au crezut ca sferele conţin aur, boabe de cafea sau chiar copii.
Pe multe dintre cele mai mici le-au spart cu dinamită, însă nu au
găsit nimic. Guvernul a intervenit pentru a le proteja şi astăzi stau
prin muzee sau chiar pe locurile unde au fost găsite iniţial.
S-a spus chiar că ele ar proveni de pe Atlantida...

Pe 30 iulie 1908, în inima Siberiei, la Tunguska, s-a întâmplat ceva
incredibil. Cu o forţă uriaşă care a fost înregistrată şi de care un
institut din Anglia, ceva a culcat la pământ hectare întregi de
copaci, aşezându-i într-un model concentric pe pământ.
Câţiva ruşi au văzut o lumină albastră, dar nimeni nu a îndrăznit să
se apropie de loc.
Cercetările ulterioare nu au găsit absolut niciun fragment de meteorit
sau cometă, totul rămânând învăluit în mister...

Bateriile, produse care ne alimentează multe electronice sau
electrocasnice, se pare că nu au un punct de plecare chiar recent.
Lângă Bagdad, există un sit numit Khuyut Rabbou.
Acolo s-au găsit nişte vase din argilă, care conţineau cilindri din
cupru şi fier, capabili să stocheze electricitate.
Cercetătorii au datat acele relicve şi au ajuns la concluzia că sunt
acolo din anul 200 î. Hr.
S-au găsit vase asemănătoare şi în Egipt, întrebarea care se pune
fiind: la ce erau ele folosite?
Mulţi spun că aceste vase erau ascunse în statui şi îi "curentau" pe
cei care atingeau statuile, făcându-i să creadă mai mult în puterile
zeilor...

În regiunea Baigong din China au fost descoperite trei deschizături
triunghiulare în vârful unui munte, conţinând numeroase structuri
metalice care seamănă cu nişte ţevi.
Unele ţevi au până la 40 de centimetri în diametru şi merg fie în
adâncul muntelui, fie într-un lac cu apă sărată din apropiere.
Nimeni nu le ştie originea şi la ce ar putea ele servi.
Ce anume reprezintă ţevile din muntele Baigong şi din lacul Toson?
Ele au fost descoperite mai demult, însă abia în 2002 cercetătorii
chinezi au început să le dea atenţie.
În mod surprinzător, ele au fost datate şi sunt mai vechi decât
perioada în care omul a început să prelucreze metalul.
Momentan, la Baigong se poate ajunge în scopuri turistice.

În 1997, Naţional Oceanic and Atmospheric Administration (SUA) era
bulversată de un eveniment care poate fi considerat chiar
înspăimântător.
În vara acelui an, în zona ecuatorială a oceanului Pacific s-au
înregistrat sunete extrem de puternice, captate de microfoane aflate
la 5000 de kilometri distanţă.
Semnalele au fost accelerate de 16 ori, obţinându-se un sunet care,
spun cercetătorii, pare a fi scos de un animal.
NOAA a pus chiar spectrograma şi sunetul înregistrat pe site, dar
misterul rămâne neelucidat.
Ce animal submarin, încă nedescoperit de om, ar putea emite asemenea zgomote?

Calculatoare de zeci de tone, ceasuri astronomice şi mecanisme incredibile.
Astronomia era în centrul atenţiei în trecut, primele instrumente mai
complexe aparţinând unui secol 14 plin de descoperiri.
La o scufundare întâmplătoare, a fost găsit însă un mecanism care apoi
a fost studiat timp de mai multe decenii.
El cuprindea aproximativ 80 de roţi şi indică cu o precizie excelentă
poziţia soarelui, a lunii, a planetelor, putând să prezică o eclipsă
de lună sau de soare, cu o acurateţe care i-ar face astăzi invidioşi
pe mulţi cercetători moderni.
Şi, acel "calculator de buzunar" a fost datat ca fiind construit în
perioada 150 - 100 î. Hr.
Existau chiar mai multe astfel de Antikythera.
Chiar după studii îndelungate, încă nimeni nu ştie cu exactitate la ce
au servit aceste mecanisme.

Teoriile conspirației: Extratereștrii de pe Lună

Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti

Criminali de razboi şi ofiţeri SS au căpătat poziţii proeminente în comunitatea ştiinţifică din SUA


"Paperclip" înseamnă agrafă de birou. Un nume inofensiv sub care se ascunde una dintre cele mai mari minciuni ale secolului XX. 1600 de oameni de ştiinţă nazişti au fost duşi în SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau susţinători convinşi ai ideilor naziste, ofiţeri SS, lideri ai celui de-al treilea Reich şi criminali de război. Serviciile secrete ale SUA le-au "curăţat" biografiile şi CV-urile şi, astfel, aceştia au primit cetăţenie americană şi au fost angajaţi să lucreze pentru armata SUA sau pentru diferite institute de cercetare.

Faptul ca în SUA, aceşti oameni de ştiinţă nazişti au pus bazele unor institute şi programe de cercetare (inclusiv programul spaţial al NASA), discipline, teorii, orientări educaţionale, oferă o perspectivă terifiantă. Sau, mai degrabă, ne ajută să înţelegem mai bine de ce ştiinţa contemporană este atât de destructiv orientată şi de ce educaţia este atât de defectuoasă.

Ultima bătălie a celui de-al Doilea Război Mondial nu s-a dat pe câmpul de lupta, ci a reprezentat o cursă disperată pentru a pune mâna pe tehnologia celui de-al Treilea Reich. În 1945, Aliaţii se confruntaseră deja cu o parte dintre rezultatele tehnologice ale nemţilor în domeniul militar: rachete teleghidate, farfurii zburătoare, avioane cu reacţie. Ei se temeau să nu existe alte proiecte secrete.

După o cursă disperată, agenţiile de spionaj ale SUA au reuşit să pună mâna pe o cantitate uriaşă de documentaţie ştiinţifică şi au dus în SUA sute de oameni de ştiinţă germani, pentru a-i interoga despre cercetările şi proiectele lor. Nu era vorba numai de tehnologie militara, ci şi de experimente de control mental, cercetări medicale, sociale, electronice, aeronautice, de fizică atomică. Apoi, din aproape în aproape, s-a ajuns la ideea de a-i aduce pe aceşti oameni de ştiinţă în SUA, împreună cu familiile lor, şi a-i angaja să lucreze în cadrul proiectelor ştiinţifice americane.

Operaţiunea LUSTY - vânătoarea de tehnologie aeronautică

Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, serviciile de spionaj ale armatei SUA aveau în obiectiv, printre altele, investigaţii privind tehnologia militară germană. Echipe speciale erau trimise pe front sau în Germania pentru a pune mâna pe rapoarte tehnice şi ştiinţifice, arme, avioane, echipamente, inclusiv rămăşiţele avioanelor prăbuşite, pentru a extrage cât mai multe informaţii. Echipele de spionaj tehnic ale SUA erau antrenate la o şcoală militară specială din Ohio. Acestora li se adăugau 32 de unităţi de spionaj tehnologic ale Aliaţilor.

La încheierea razboiului, în 1945, spionajul tehnologic a fost declarat una dintre priorităţile serviciilor secrete ale SUA. Atunci a fost demarată operaţiunea LUSTY, care se referea la exploatarea tehnologiei aeronautice secrete a Luftwaffe (aviaţia armatei naziste). LUSTY a demarat, cu scopul de a extrage maximul de beneficii din documentele ştiinţifice, facilităţile de cercetare şi echipamentele aeronautice ale aviaţiei naziste. Operaţiunea avea două echipe şi direcţii de acţiune: prima, sub comanda colonelului Harold R. Watson, fost pilot de testare, colecţiona avioane şi arme, pentru analiza lor în SUA. Cea de-a doua echipă recruta oameni de ştiinţă, căuta documente ştiinţifice şi investiga laboratoarele de cercetare şi platformele de testare.

Echipa lui Watson a recrutat rapid un număr de piloţi de testare germani pentru a transporta aeronavele germane în SUA. În mod similar, au fost recrutaţi şi cercetători ştiinţifici, iniţial pentru a traduce documentaţia şi a da anumite explicaţii tehnologice. Ulterior, ei au fost "păstraţi" în SUA ca "resursă intelectuală". Proiectul s-a extins gradat şi pentru alte domenii, nu doar pentru aeronautică.

Oamenii de ştiinţă germani au ales SUA

Pierderea razboiului era iminentă pentru Germania , încă de la începutul anului 1945. Propaganda nazistă, una dintre cele mai eficiente în ceea ce priveşte manipularea maselor, încuraja populaţia vorbind de "armele minune" care vor distruge armatele aliaţilor, inclusiv de celebrele rachete V2, care ar fi făcut imposibilă apropierea oricăror avioane de Berlin. Totuşi, în diferite cercuri, existau oameni suficient de realişti, care să aibă în vedere anumite planuri pentru eventualitatea pierderii războiului.

În fabrica de rachete din Peenemunde, directorul tehnic Wehrner von Braun a intuit iminenţa capitulării, datorită ordinelor contradictorii primite de la ofiţerii superiori SS. În cadrul unei întâlniri secrete cu apropiaţii săi, el a avansat ideea că superioritatea tehnologică a germanilor poate fi o "carte-blanche" pentru oamenii de ştiinţă. Negociind diferitele resurse tehnologice şi ştiinţifice, aceştia vor putea beneficia de un tratament privilegiat din partea aliaţilor, după pierderea războiului. În viziunea sa, ei puteau să aleagă cui să se predea - URSS-ului, Angliei sau SUA - şi au ales SUA. În eventualitatea unui atac asupra fabricii din Peenemunde, 14 tone de documentaţie au fost ascunse în minele din munţi. Toată această documentaţie a fost predată ulterior serviciilor secrete ale SUA.

Victoria forţelor aliaţilor în Europa s-a proclamat pe 7 mai 1945, odată cu capitularea armatei germane. La scurt timp după aceea, Magnus von Braun, fratele profesorului dr. Wehrner von Braun, a fost trimis să contacteze autorităţile americane şi să le informeze că mulţi dintre cercetătorii şi tehnicienii de la staţia de rachete Peenemunde, care fugiseră după învingerea Germaniei, trăiau în sătucurile împrăştiate în munţii Alpi şi erau dispuşi să se predea armatei SUA.

Overcast şi Paperclip - "Vânatoarea de capete"

150 de oameni de ştiinţă au fost curând contactaţi şi investigaţi de serviciile secrete americane. Toţi au fost angajaţi cu contracte (pentru început, de cinci ani), în SUA. Primii dintre ei au început să lucreze pentru armata SUA chiar de la jumătatea anului 1945. SUA s-a angajat să aibă grijă de familiile acestora în Germania şi ulterior să le aducă familiile în SUA. Aşa a început Operaţiunea "Overcast", rebotezată ulterior "Paperclip". Realizând progresul tehnologic şi ştiinţific al Germaniei Naziste, autorităţile americane nu au văzut decât avantaje în aducerea acestor oameni de ştiinţă în SUA. Dar cel mai mare avantaj era, în viziunea lor, ca aceştia să nu ajungă să lucreze pentru Uniunea Sovietică, marele inamic al Americii.

După încheierea razboiului, a început vânătoarea criminalilor de razboi - ofiţerii superiori SS şi Gestapo şi liderii partidului nazist. Dar în afara serviciilor secrete "clasice" existau şi cele care "vânau capete" - aşa cum fac acum corporaţiile care caută să angajeze oamenii cei mai performanţi. O agenţie specială se ocupa de recrutarea cercetătorilor şi tehnicienilor germani pentru a lucra la proiectele de cercetare americane: Joint Intelligence Objectives Agency (JIOA), sub conducerea capitanului Bosquet N. Wev. "Vânătoarea de capete", familiară pe piaţa muncii în ultima vreme, nu e prin urmare, ceva foarte nou . . .

Operaţiunea a primit numele de "Paperclip" (cuvânt care înseamnă agrafă de birou) de la agrafa cu care formularul de imigrare era ataşat documentelor personale ale "recruţilor ştiinţifici", acest formular fiind o promisiune implicită a naturalizării sau acordării cetăţeniei americane. Sub auspiciile acestui program, urmat de alte programe similare până în anii '70, peste 1600 de oameni de ştiinţă germani au fost aduşi, pe ascuns, în SUA împreună cu familiile lor şi li s-a acordat cetăţenie. Politica guvernului SUA declara că "naziştii convinşi" şi criminalii de război nu au dreptul să intre pe teritoriul SUA. Din acest motiv, proiectul Paperclip a fost controversat încă de la început şi desigur, clasificat, pentru a evita discuţiile publice.

Paperclip, între versiunea oficiala şi manevrele CIA

Preşedintele SUA, Harry Truman, a autorizat în 1946 demararea oficială a proiectului Paperclip. La ora respectivă, primii 150 de oameni de ştiinţă fusesera deja aduşi şi angajaţi în SUA. Truman a introdus un amendament privind "inadmisibilitatea foştilor membrii ai Partidului Nazist, a suporterilor activi ai nazismului şi militarismului". Directorul JIOA a replicat că oamenii de ştiinţă germani erau numai formal membri ai organizaţiilor naziste (lucru obligatoriu pentru a putea ocupa anumite funcţii importante) şi erau politic inactivi. Convenabil, dar discutabil, în actele tuturor "recruţilor ştiinţifici" importaţi de SUA se regăseşte - aşa cum a reieşit după declasificarea documentelor respective din Arhivele Naţionale ale SUA - aceeaşi formulă: "membru formal al Partidului Nazist, politic inactiv".

Responsabilă cu investigarea trecutului oamenilor de ştiinţă propuşi pentru angajare şi imigrare în SUA, Agentia JIOA a finalizat cercetările pentru primul lot şi a înaintat primele dosare Departamentului de Stat şi Departamentului de Justiţie în februarie 1947. Reprezentantul Departamentului de Stat a declarat că dosarele erau acuzatoare şi că toţi cei selectionaţi sunt "nazişti convinşi", astfel că toate cererile de acordare a vizei au fost respinse. Wev, directorul JIOA, a scris un memoriu în care avertiza asupra faptului că oamenii de ştiinţă respectivi, dacă ar fi fost trimişi înapoi în Germania, vor putea fi folosiţi de inamicii Americii, şi această posibilitate ar reprezenta o ameninţare mult mai mare decât convingerile lor naziste. El se referea la precauţiile Departamentului de Stat în termeni ireverenţioşi: "eforturile de a lovi în continuare un cal nazist deja mort". Acelaşi personaj considera că, după înfrângerea Germaniei, comunismul era o ameninţare mult mai mare decât nazismul.

Nu este pentru prima dată în istoria serviciilor secrete când conducătorii acestora, convinşi că ştiu ei mai bine care este interesul naţional şi binele public, iau decizii peste capul preşedinţilor SUA şi al organizaţiilor democratice. Şi în cazul proiectului Paperclip, serviciile secrete şi-au urmat cu tenacitate scopul propus şi au reuşit până la urmă să aducă în SUA toate persoanele vizate.

Conexiuni la vârf între CIA şi spionajul nazist

Comandantul Wev a decis să ocolească legea şi a găsit sprijin la CIA. După ce JIOA a început investigaţiile pentru realizarea dosarelor oamenilor de ştiinţă nazişti, directorul CIA, Allen Dulles s-a întâlnit cu liderul spionajului nazist, Reinhard Gehlen şi au găsit împreună soluţia. Gehlen le-a oferit americanilor reţeaua amplă de spionaj pe care reuşise să o infiltreze în URSS, în schimbul promisiunii că SUA vor "importa" întreaga sa unitate de spionaj, care urma să continue să funcţioneze în cadrul CIA.

În acelaşi sens, Dulles a dat ordin să fie rescrise dosarele oamenilor de ştiinţă germani pentru eliminarea tuturor elementelor incriminatoare. Importarea spionilor, dar şi a cercetărilor "ştiinţifice" din domeniul spionajului, este o explicaţie posibilă pentru proliferarea ulterioară la nivelul CIA a proiectelor nebuneşti de genul ARTICHOKE, MK-ULTRA, Midnight Climax (proiecte de manipulare mentală incluzând tehnici de interogare).

Aşa se face că dosarele oamenilor de ştiinţă au fost "curăţate" de orice referire la nazism şi, până în 1955, numai în cadrul proiectului Paperclip, peste 700 de oameni de ştiinţă germani au primit cetaţenie americană şi poziţii proeminente în comunitatea ştiinţifică americană. Mulţi dintre ei fuseseră ofiţeri SS, membri ai Gestapo-ului, lideri ai partidului Nazist, făcuseră experimente inumane pe prizonierii de război şi erau criminali de război. Per total, numărul "recruţilor ştiinţifici" se pare însă că depăşeşte 1600 - incluzându-i pe cei aduşi în SUA înainte de 1947 în cadrul altor proiecte colaterale care au continuat şi după 1955.

Uluitor este nu doar succesul acestor manevre, ci faptul că au reuşit să fie ascunse faţă de opinia publică. În ciuda unor informaţii şi a unor lucrări care au apărut în anii '70, de-abia în 1985 dezvăluirile despre acest subiect încep să facă vâlvă. Linda Hunt scrie un cutremurător articol de investigaţie în Buletinul Fizicienilor Atomişti (Bulletin of the Atomic Scientists) în 1985, articol în care arată că a examinat mai bine de 130 de rapoarte asupra unor subiecţi ai proiectului Paperclip şi că fiecare dosar fusese modificat pentru a elimina menţiunile privind ameninţarea la adresa securităţii naţionale pe care respectivii o reprezentau.

Figuri proeminente: trei exemple

Un bun exemplu privind modificarea dosarelor este cazul lui Wehrner von Braun, despre care am mai vorbit. În ceea ce-l priveste, un raport din 18 septembrie 1947 îl considera pe acesta: "o ameninţare la adresa securităţii naţionale". În luna februarie 1948 însă, apare un nou raport care afirmă că "nu există nici o informaţie incriminatoare despre subiect. El nu poate fi o ameninţare din punct de vedere al securităţii."

Wehrner von Braun, ofiţer SS, a fost timp de opt ani directorul staţiei de rachete de la Peenemunde şi, sub conducerea lui, au fost produse armele care au devastat Anglia în bombardamentele din 1944-1945. În ciuda acestui fapt, el a fost printre primii recrutaţi de SUA şi angajat de armata americană. Mai mult decât atât, el a devenit celebru la începutul anilor '60 ca director al centrului spaţial NASA, Marshall Space Flight Center şi este considerat "părintele" programului spaţial al SUA.

Probabil cel mai proeminent medic adus în SUA de proiectul Paperclip a fost doctorul Hubertus Strughold. În timpul războiului, el a fost director al Institutului aeromedical al Luftwaffe (aviaţia nazistă). Naziştii au realizat experimente medicale criminale asupra prizonierilor din lagăre. Una dintre temele specifice de cercetare medicală în aviaţie era legată de influenţa condiţiilor extreme de zbor asupra piloţilor - în lagărul de la Dachau, de exemplu, existau anumite camere depresurizate în care se simulau condiţiile de înaltă altitudine. Deşi nu există dovezi care să îl lege personal pe Strughold de aceste experimente, cariera sa de succes atestă afilierea sa, nu doar formală, la Partidul Nazist.

Trecutul nazist al lui Strughold a fost uitat pe baza recomandărilor comandantului JIOA însuşi. După ce a lucrat ani de zile în cadrul SAM - School of Aerospace Medicine, Şcoala de Medicină Aerospaţială - aparţinând de Aviaţia Militară a SUA (US Air Force), Strughold este cunoscut acum ca "părintele medicinii spaţiale". Biblioteca de la SAM îi poartă numele şi a primit nenumărate distincţii publice în SUA.

Un al treilea exemplu este Erich Traub, care conducea în Germania nazistă un laborator de cercetare privind armele biologice şi lucra sub directa îndrumare a lui Heinrich Himmler (nr. 2 în al treilea Reich, după Hitler). Denumirea conspirativă a acestor cercetări era "Programul de cercetări despre cancer". Traub îşi făcuse studiile în SUA la Institutul Rockefeller în anii '30 şi era implicat în activităţi de propagandă nazistă pe teritoriul SUA încă de atunci. Rămas în Germania după sfârşitul războiului, a lucrat pentru ruşi în cadrul aceluiaşi laborator care urmărea crearea de arme biologice.

Adus în SUA în 1952 pentru a fi intervievat ca "expert virusolog" a fost imediat racolat în cadrul proiectului Paperclip. Trecutul nazist şi implicarea sa în rău-famatul program nazist de cercetare pentru obţinerea unor arme biologice au fost şterse cu buretele la solicitarea unor înalţi militari. În SUA, Traub a lucrat la un proiect extrem de controversat de elaborare a unor arme biologice în cadrul bazei experimentale Plum Island. La numai şase ani de la angajarea sa, el a fost numit director al centrului experimental. Aici se realizează, oficial, cercetări asupra bolilor la animale, dar în spatele acestei faţade este vorba de cercetări privind crearea unor virusuri şi arme biologice.

Două ramuri ale aceleiaşi organizaţii oculte

O altă operaţiune secretă cutremurătoare, asemănătoare proiectului Paperclip, este Proiectul Rat Line (sau Rat Run, fuga şobolanilor) - prin care au fost "salvaţi" ofiţerii superiori ai SS şi Gestapo, marii criminali de război fiind făcuţi scăpaţi în America Latină şi primind noi identităţi. În cadrul Operaţiunii Rat Line este dovedită deja implicarea lojii masonice italiene P2 şi a Vaticanului, precum şi a grupării masonice Cavalerii de Malta.

Oficial, Proiectul Paperclip a fost stopat în 1957, când Germania (RFG) a protestat faţă de SUA că a secătuit-o de "resurse umane ştiinţifice". Nu s-a făcut nici un comentariu la nivel diplomatic despre sprijinirea şi protejarea naziştilor de către SUA.

Consecinţele acestui proiect sunt incalculabile. Categoric, epoca pe care o trăim este determinată mai mult de acţiunile serviciilor secrete decât de istoria oficială. Faptul că "inteligenţele" aflate în spatele maşinii de război naziste au ajuns să aibă poziţii proeminente în comunitatea ştiinţifică din SUA şi în armata SUA şi-a pus amprenta asupra evoluţiei acestei superputeri.

Cruzimea manifestată de armata americană în confruntările militare recente şi arbitrarul acestor războaie nu are de ce să ne mire, pe acest fundal. Pe de altă parte, "frăţia" dintre Thule (societatea secretă ocultă nazistă) şi ordinul american masonic Skull&Bones şi-a spus cuvântul şi, prin proiecte precum Paperclip şi Rat Line, a dus la reunirea celor două ramuri ale aceleiaşi secte satanice.

8 TEORII ALE CONSPIRATIEI care te vor pune serios pe ganduri:

Top 10 organizaţii secrete din lume: De la francmasonerie şi Illuminati la Cranii şi Oase si Mâna Neagră

Conspiraţie generală: prin porumbul modificat genetic vor să ne extermine. Ai lu' moromete consideră că nici la ţară nu se mai mănâncă sănătos


Ştirea că şobolanii hrăniţi 2 ani cu porumbul NK603 modificat genetic al canadienilor de la "Monsanto” au prezentat tumori şI patologii, că porumbul a fost exportat pe scară largă, că oamenii se tem de cancer, i-a pus pe gânduri pe urmaşii lui Moromete. În colţul lor de ţară, uitaţi într-un timp ce trece alene peste ei, fără evenimente majore, şi-au cultivat tarlalele cu porumb aşa cum au moştenit din moşi-strămoşi: cu sapa, la vremea prăşitului, şI cu secerea, la tăiatul cocenilor. Îşi hrănesc animalele cu porumbul crescut prin mila Domnului, nu cu cel inventat de geneticieni, şI mănâncă mămăligă galbenă ca o lună plină din mălaiul adus de la moara din sat. Deşi, aparent, s-ar crede că măcar la ţară încă se mănâncă sănătos, ecologic, nici ei n-au scăpat de valul "civilizator” al industriei alimentare ce le serveşte E-uri, coloranţi artificiali şI tot felul de potenţiatori de gust. Aşa că se pune întrebarea: oare ei înşişi, ţăranii, se mai hrănesc sănătos?

Viaţa la ţară

Ca aproape de fiecare dată la Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, e linişte şI pace. Vinul fierbe în butoaie, cazanele de ţuică răspândesc în aer pale-pale de aburi de alcool, grâul s-a făcut demult făină, porumbul s-a transformat în mălai. Pe câmp, oile ciobanilor rumegă absente şI fără poftă iarba pârjolită de secetă, câteva femei trec cu vacile de funie, în gospodării porcii se învârtesc prin coteţe, găinile scurmă ţărâna iar cocoşii se înfoaie în răstimpuri trâmbiţând de sus, de pe uluci. Aşadar, atmosferă "ecologică” de ţară, de aer nepoluat, de toamnă târzie şI frumoasă. În faţa cârciumii lui Cristian Boţoghină, zis al lu' Bucureşteanu, strânsul recoltei se sărbătoreşte (mai tot anul!) cinstit şI româneşte cu bere, ţuică sau vin. Cum tocmai puseseră grânele în hambare, discuţia celor prezenţi a alunecat spre porumbul modificat genetic al canadienilor. Al lu' Bucureşteanu crede într-o conspiraţie generală: "Bă, ştiţi care e scopul ăstora? Să ne împuţineze, dracu', că deja ne-am înmulţit! Că şI aseară spunea la Tv că suntem prea mulţi, planeta s-a suprapopulat, trebuie să mai elimine din noi, nu? Prin porumbul modificat genetic vor să ne extermine. Bă, aici la noi n-am auzit de culturi modificate genetic, poate ăia care cultivă pe suprafeţe mai mari, prin Insula Mare a Brăilei să facă aşa ceva”. Foindu-se pe băncuţa din faţa cârciumii, Stelian Popescu, zis Groparu, intervine: "Da' boabele alea de le semănăm sunt în firea lor? Or fi ele româneşti, dar dacă sunt tratate cu prafuri străine, mai poţi să ai încredere? Hrănim noi animalele cu boabe şI nutreţ, dar nu tot cu chimicale sunt tratate? "

Un pui fript şi-o pâine-n ţest

De pe şosea se apropie păşind fără grabă Petre Costea, zis al lu' Lioară. Fusese o săptămână plecat la Bucureşti şI se întorsese odihnit şI cu chef de vorbă. "Ce, bă, aci la noi, la ţară, mai mănâncă omul sănătos? Că în afară de un ou, un pui şi-o brânză, ce dracu' mai mâncaţi? Nici animale nu mai creşte lumea. S-a boierit, fuge după mezeluri. Cresc găini în curte, dar vin să cumpere pulpe de pui stresaţi. Nu mai pun cloşte, pun ouă la clocitoare sau cumpără pui mici de la negustori. Nu se mai mănâncă sănătos ca acu' 40-50 de ani. Păi stropeam eu pomii vreodată? Dar cu poluarea asta, dacă nu-i stropeşti, nu creşte nimic în ei. Uite, fusei la Bucureşti! Toate cărnurile din magazine sunt cu chimicale, cu E-uri, cu B-uri, cu C-uri, cu dracu' să-i pieptene!” Retras la umbră, bând tihnit dintr-o sticlă cu bere, Marin Ioniţă, zis Miniţă, se bagă în seamă: "Domnule, aşa e! Folosim îngrăşăminte chimice, iar pe cel natural nu-l mai împrăştiem pe ogor. Păi înainte puneai o roşie în câmp, te duceai şi-o luai, o ştergeai niţel cu mâna sau cu poala de la cămaşă şi-o mâncai direct, că nu era poluare ca azi. Acu' nu mai are acelaşi gust, chiar dacă e pusă de tine în grădină. ŞI parcă s-a prostit şi lumea. Nu mai face nimeni pui pe jar, nu mai face nimeni o pâine în ţest”. "Bă, nu e chiar aşa, intervine al lu' Bucureşteanu, că o ştiţi pe ţaţa Floarea a lu' Miţă, nu? Are 84 de ani. I-a murit un băiat de tânăr şI mai împarte din când în când. Mă tezesc cu ea cu câte o pâine făcută în ţest de pământ. Adevărată pâine, bă! Când e caldă o mănânci goală, da' merge şI cu brânză, că nu intră printre dinţi! Da', de lene, lumea se înghesuie să cumpere d-asta cu chimicale de la magazin. Mi-aduc aminte că, atunci când eram copil, era satul plin de oameni trecuţi de 80 de ani. Acu' se moare pe capete la 65-70 de ani, rar dacă mai vedeţi pe cineva să bată la 80 de ani. Voi nu credeţi că se moare şI din cauza alimentaţiei nesănătoase? De ce nu mai mănâncă, mă, ţăranul un pui fript, o pâine-n ţest şI să bea o damigeană de zaibăr, vorba lui Amza Pellea?”

Jumări la garniţă

La vizualizarea unei imagini atât de plastice, cei de faţă au început să se întreacă în a rememora tot ce mâncau ei când erau mici. Şi-au început să se înşire toate bunătăţile din vremea bunicilor, bunătăţi demne de poveştile gastronomice ale Seherezadei. Parcă şi vedeai mămăliga fierbinte peste care se punea unt galben ca ceara, puii de ţară fripţi pe jar înnebunind văzduhul cu mirosul lor ademenitor, turtele de mălai aburinde, ciorba de fasole făcută în oală de pământ, fiartă la gura sobei sau lângă ţest şI acrită cu corcoduşe verzi. Până şI banala poşircă părea să le trezească pofte uitate, făcând să le lase gura apă. Radiind o plăcere imensă al lu' Lioară gesticulează aprins. "Mai ştiţi, mă, cum era poşirca, zeama ce rămânea de la boasca de prune, mâncată cu mămăligă rece şI cu foiţă de ceapă? Mamă, mamă ce bună era! Păi acu' ţăranii vor cârnaţi, vor cabanoşi, vor pulpe de pui stresaţi! Ar fi în stare să mănânce şi-o oaie clonată, pe Dolly aia! Pe vremuri, tăiai duminica un pui, un porc la Crăciun, îl făceai jumări şi-l puneai la garniţă să ai vara la secerat. Luai tigaia cu untură şi jumări, mămăliga rece, găseai nişte beţe să pui tigaia la foc şI mâncai de te spărgeai. Aţi văzut că nea Stancu, la 92 de ani, moare şi-acuma să mănânce untură d-aia cu jumări şI să mai prăjească şI un ou în ea şI nu mai face hepatită, nu mai explodează colesterolul în el, nu face nici infarct. Sau n-aţi mânca nişte costiţe de porc scoase din untură, cu ouă prăjite şI murături alături? A? Vă zgâiţi la mine, beliţilor!”

Pui cu usturoi a la Marin Preda

Vrăjiţi de acest corn al abundenţei, de imaginare mese întinde de duhul din lampa lui Aladin, muşterii ascultau cu ochii măriţi şI gura căscată, plescăind din limbă în răstimpuri, parcă gustând din costiţele fripte ale lui Lioară. La strigătul din urmă al acestuia se dezmeticesc brusc şI, ca la un semn, toţi trag repede o duşcă din paharele sau sticlele pe care le ţineau în mână. Cu gâturile unse, încep să spună de felurite mâncăruri, fără să-i mai intereseze o ordine a discuţiei şi-o înscriere la cuvânt. "Bă, sau tecile alea de fasole, fierte întâi, pe urmă prăjite şI presărat mărar pe deasupra. Păi, mâncai de trosneau purecii pă burtă, bă!” "Bă, da' voi aţi mâncat purecei? Erau făcuţi din mămăligă rece, sfărâmată şI prăjită în untură. ŞI beai un pahar de vin sau de zeamă de varză. Mamă, mamă ce bunătate!” "Da' de turtele de mălai ce ziceţi? Dădeai mămăliga veche prin făină, o coceai pe tavă şI presărai zahăr peste ea. Dar la Crăciun, când făceai pe plită burtan, caltaboşi, şI întingeai în zeama aia c-o boboroadă, cu un colac? Sau când făceai unt cu mămăligă fierbinte, se topea untul şI ieşea galben ca mierea pe marginea castronului? ŞI Marin Preda, consăteanul nostru, când venea pe acasă tot aşa mânca. Nu era pretenţios. Punea să se taie o pasăre, scotea un borcan cu vin, mânca o ciorbă şi-o friptură cu mult usturoi”. "Bă, gata, ajunge!”, zice al lu' Lioară şI se ridică în picioare. "Lăsaţi-mă dracu' în pace, că eu vin de la Bucureşti, unde am mâncat toată săptămâna parizer cu gust de cauciuc şI pui d-ăla putred. Mă duc să iau gâtul la un pui din bătătură, o pun p-aia bătrână să-l jumulească şi-l fac pe jar”. În râsetele celorlalţi se îndreaptă spre casă, păşind fără grabă, aşa cum venise.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9753/8/

La 7 decembrie 1941, baza navala americana de la Pearl Harbor, Hawaii, a fost atacata fara declaratie de razboi, de catre o armata multivalenta japoneza, din mai multe directii. In doua valuri de atac, cu durata totala de 90 de minute, niponii au omorat 2.402 persoane (si 1.282 au fost ranite), au distrus mai multe nave grele de razboi si au pulverizat 188 de avioane SUA. Amplul atac-surpriza a fost dirijat de pe sase portavioane japoneze. Doar 64 de niponi au fost ucisi. Cum se poate justifica "elementul surpriza" si, in consecinta, reactia slaba a armatei si flotei SUA din Hawaii? Teoria conspiratiei arata, cu argumente, ca "atacul a fost dorit (sau cel putin asteptat), dar nu cu o astfel de amploare".

INFRICOSATOR!!!!
http://viataverdeviu.ro/medicul-roman-mihai-alecu-crede-ca-sida-nu-exista/#axzz22ViY5HNv

Medicul român Mihai Alecu crede că SIDA nu există! Aceasta este marturia unui cercetator roman care a lucrat in marile laboratoare din strainatate. Gigantii farmaceutici si-au dat mana si banii pentru a musamaliza un urias scandal. Doctorul Mihai Alecu pune sub un semn de intrebare maladia secolului XX. In conditiile in care in Romania s-a demonstrat ca nu a existat gripa aviara, iar marturie stau inclusiv dosarele aflate in lucru la Departamentul National Anticoruptie (DNA) si in conditiile in care sefii aceluiasi DNA refuza sa ancheteze isteria gripei asa-zis porcine, AIM a descoperit o marturie spectaculoasa a doctorului Mihai Alecu, cercetator in laboaratoare din strainatate, care arata ca nici macar SIDA nu exista in realitate, ci a fost inventata pentru a inabusi un scandal urias provocat de marile companii farmaceutice. Redam in continuare depozitia doctorului Mihai Alecu, cu mentiunea ca intertitlurile apartin redactiei AIM. Fantastica sarlatanie SIDA nu exista si nu a existat niciodata. Nu exista pt ca nu exista nici un virus HIV, deci daca nu exista pretinsa cauza nu poate exista nici pretinsa maladie; acestea sunt afirmatiile pe care le-am facut in cele mai importante asezaminte medicale incepand din anul 1987, data la care presupusa SIDA si-a facut aparitia in Europa. Dar sa facem putina istorie pentru a intelege mai bine toata aceasta absurda inventie si s-o luam cu inceputul. Terorismul mass-media in fantastica sarlatanie a SIDA incepe in a doua jumatate a anului 1986, dar a functionat la cote maxime de la inceputul lui 1987. Un mic grup de medici, intre care ma numar si eu, a inceput sa protesteze, sa spuna ca nu este adevarat, ca toate afirmatiile presei erau in afara oricarei logici clinice. Eram un mic grup, unii fara o mare experienta in biologie si cu atat mai putin in virusologie. Subsemnatul, de exemplu, lucram la acea epoca in calitate de consultant in psihopatologie clinica la Clinica de maladii nervoase si mentale a Universitatii din Milano, condusa de regretatul Prof. Gildo Gastaldi. Nu ne cunosteam intre noi; poate greseam sau ajungeam la rezultate demne de luat in seama urmand cai gresite. Totusi ne-am dat seama ca se intamplau lucruri prea stranii ca sa fie vorba de un caz simplu. Am incercat sa iau legatura cu jurnalisti dintre cei mai seriosi si influenti la acea epoca, cu televiziunea de stat, reviste stiintifice: nimic. Mi-am dat seama ca informatia specializata e complet manipulata de puteri oculte internationale. O problema controlabila prin tehnici simple La acea epoca nu stiam, nici nu intuiam ca toata lumea este manipulata de cativa potenti care care trag sforile si decid soarta locuitorilor intregii planete, inclusiv a guvernelor. Poate unii m-au considerat naiv, dar din fericire, nu incompetent stiintific. Este suficient sa ne gandim la faptul ca in acea perioada reusisem sa-l conving pe directorul Clinicii Medicale a Universitatii din Milano, prof. Luigi Villa sa organizeze un curs oficial de medicina Ayurvedica si indo-asiatica, care, odata obtinute autorizatiile ministeriale obligatorii, ar fi fost incluse in programele oficiale ale facultatii. Desi supraexpus - pentru ca nu ma pricepeam deloc la medicina traditionala si etnoantropologica si inselat de ideea ca SIDA ar putea fi o problema exclusiv medicala, am incercat sa demonstrez ca aceasta problema - care la acea epoca se afirma ca este foarte grava, necunoscuta, aparent incurabila - ar putea fi controlata sau vindecata cu tehnici simple. Asadar am inceput sa aplic metodele mele holistice care, cu zece ani in urma, imi permisesera sa pun la punct „Nucleele celulare energetice" si „Alimentatia psiho-neuro-ortomoleculara”. Tinta a patru atentate intr-un singur an In acelasi timp, in alta parte a lumii, un coleg a adoptat sugestiile mele terapeutice care nu sunt foarte diferite de cele pe care le folosesc acum: controlul conditiilor biologice cu bio-electronica, plante africane, terapii personalizate apte sa regenereze ficatul, substante purinice homeopatizate. Si erau probabil si altii, cu siguranta mai buni ca mine. Dar toti redusi la tacere, amenintati si marginalizati cu orice mijloace. De cine? De ce? In ce scop? Persoana care va vorbeste a fost tinta a patru atentate intr-un singur an. Dar s-o luam in ordine. Toate acestea va vor demonstra ca sforaria se vedea clar inca din 1987. Au trebuit sa treaca ani pentru ca altii sa confirme ceea ce afirmam noi, de aceasta data insa, sunt nume mari, inclusiv nume de Premiul Nobel, care beneficiau de laboratoare moderne, supradotate si care au demonstrat ca nu exista nici un virus responsabil de pretinsa SIDA. Negustorii mortii au incasat miliarde Dupa ce au trecut anii, mii de nefericiti au trecut in alta viata numai pentru a fi acordat incredere informatiilor ultramanipulate de sistem. Dar atatia si-au incasat cei 30 de dinari: vanzatori de palavre tiparite sau difuzate pe calea undelor au facut afaceri infloritoare, mii de speculanti si profitori au acumulat sume ametitoare cu aceasta isterie colectiva, prezentatori de programe celebre si dezbateri televizate menite sa induca in eroare, au fost toti avansati si negustorii mortii (marile companii farmaceutice) au incasat cifre astronomice de miliarde - premiu binemeritat pentru nobila lor munca bine facuta. Acum iese la iveala micul detaliu ca totul este un fals de neimaginat, pur si simplu pentru ca un virus SIDA NU EXISTA. Dar sa ne intoarcem la miezul problemei. La inceputul anilor 70, mai intai in America si apoi in Europa, se introduce un nou medicament bazat pe doua substante: sulfonamida si trimetoprim, vandut in multe tari sub numele de „Bactrim” (in alte tari ca „Septrim”). Acest medicament a avut succes pentru actiunea sa bactericida. In tarile occidentale, bolnavii care au folosit cel mai mult acest medicament au fost homosexualii, datorita frecventelor pneumonii si infectii ale cailor urinare. Ce omoara bacteriile, omoara si celulele sanatoase Dar necazul este ca Bactrim loveste mortal si componente importante ale celulelor umane, care sunt mitocondriile - unul din multele lucruri pe care in graba si rapacitatea lor, producatorii de medicamente prefera sa le ignore. Mitocondriile au fost la origine bacterii independente care, in cursul milioanelor de ani de evolutie, s-au integrat in interiorul celulelor, pastrandu-si o parte din specific. De aceasta, ceea ce este toxic pentru bacterii este la fel de toxic si pentru mitocondriile celulelor organismului uman. Absorbind si integrand aceste bacterii, celula le hraneste, le sustine, le protejeaza, dar in schimb le-a delegat sa devina plamanii sai: ceea ce inseamna ca practic, mitocondriile ajuta celula sa respire. Apoi, la sfarsitul tuturor reactiilor chimice implicate in procesul schimbului de oxigen, tot mitocondriile sunt cele care formeaza moleculele de ATP (adenozin trifosfat), care sunt moleculele energetice de baza pentru celulele noastre. Aproximativ 90% din energia de care are nevoie organismul nostru este obtinuta prin intermediul adenozin trifosfatului. Leziuni la nivelul ADN-ului Evident, mitocondriile otravite si ele de Bactrim incep sa sufere leziuni la nivelul ADN-ului lor, care nu are acele mecanisme de regenerare pe care le are ADN-ul mai complex al nucleului celulei. Si atunci, interferenta medicamentelor bactericide (sulfamide, antibiotice etc), in functionarea mitocondriilor produce o consecinta grava, alterand mecanismele de oxigenare. Anumiti microbi straini sunt avantajati pentru a prolifera si atunci apar acele boli oportuniste pe care „medicina oficiala” le numeste SIDA. Toate acestea sunt esentiale pentru a intelege cum a fost inventata SIDA in 1981 in America. Operatiunea SIDA si inventarea HIV Medicii au prescris unui numar mare de homosexuali, afectati de patologii ale aparatului uro-genital, Bactrim in doze adecvate masei corporale si pentru perioade lungi de timp (ani intregi). Dar la sfarsit, iata ca apar rezultatele tratamentului gresit: distrugerea mitocondriilor celulare, provocata de consumul indelungat de sulfonamide. Ceva ce nu se mai vazuse niciodata in istoria medicinei si caruia nimeni nu-i evaluase riscurile. Si cum medicii care prescrisesera Bactrim si producatorii medicamentului se temeau ca vor trebui sa suporte un lung sir de anchete, daune evaluate la milioane si milioane de dolari, au inventat operatiunea SIDA, care nu intamplator a fost la inceput legata de miscarea gay. Homosexualii care trebuiau sa moara datorita distrugerii mitocondriilor celulare, trebuiau convinsi ca erau victimele a ceva nou si acest ceva nou era teribil de mortal (chiar daca nu existau probe ca asa era). Inventasera in graba SIDA, dupa care au fost obligati sa inventeze si o pretinsa cauza: virusul "HIV”. Si in acest caz ce ar putea fi acel ceva care se masoara cu faimosul test al seropozitivitatii? Iata raspunsul, chiar daca partial: drogurile, - in special cocaina, provoaca o puternica crestere a hormonilor de stres ai inimii si aceasta crestere produce o crestere de anticorpi in sange. In acest moment, testul releva o pozitivitate. Acest lucru este usor de verificat in grupurile de risc, asa cum a admis in final Gallo&coll. Toti cei care fac uz de cocaina risca sa aiba un nivel crescut de anticorpi iar testul HIV nu releva decat nivelul de anticorpi. Un virus relationat cu "orientarea sexuala" Cei care sunt supusi diferitelor terapii de dezintoxicare cu cresterea nivelului de metadona, se pare ca sunt supusi aceluiasi fel de risc: ca si cazurile pacientilor hemofilici carora li s-au administrat derivati hematici puternic contaminati cu virusi hepatici si de alte feluri. La intrebarea legitima daca pretinsa SIDA este mai mult un factor politic decat unul medical, raspundem, fara nici o umbra de indoiala, DA. Exista o cenzura stiintifica, pentru ca hatisul de interese care a impins inainte SIDA nu este suspectat de nimeni. De exemplu, in Clinica Universitatii din Frankfurt sunt 24 de persoane care muncesc in sectorul dedicat SIDA. Ei bine, 23 dintre acestea isi primesc salariul de la industria farmaceutica si numai una de la Universitate. Veti intelege atunci care este terapia pe care o vor administra bolnavilor. Deci, daca mecanismul de oxidare a mitocondriilor (fara de care nimeni nu poate respira), este lezat, atunci nu este surprinzator ca pacientilor le lipseste aerul. Nu intamplator pacientii bolnavi de pretinsa SIDA sufera continuu de maladii pulmonare. Investigarea mitocondriilor este foarte importanta, dar din nefericire a fost ignorata pana acum de clasa medicala. In schimb a fost, cu multa arta, incriminat un pretins virus, a carui substanta genetica si ale carui proteine nimeni n-a fost capabil sa le izoleze pana acum. Si totusi toata lumea vorbeste de un virus relationat cu orientarea sexuala, ceea ce constituie o arma politica. De fapt contestarea care a inceput in anii saizeci a fost inlocuita in anii optzeci in buna parte cu sperietoarea “SIDA”. Dr. Cercetator Mihai Alecu

BISERICA ORTODOXĂ, gazdă pentru întâlnirile BILDERBERG Capital.ro