Armeni

System of a Down si `holocaustul uitat'



Trupa de metal "System of a Down" a anuntat ca ei - impreuna cu fanii
lor, Comitetul National al Armenilor din America (ANCA), Axa
Dreptatii si Federatia Tinerilor Armeni, vor vizita biroul din
Batavia al republicanului Dennis Hastert pentru a i se adresa
acestuia in legatura cu votul pentru legislatia ce vizeaza
recunoasterea genocidului armean.

Daca va fi aprobata, legea va oficializa recunoasterea uciderea a
peste 1.5 milioane de armeni ortodocsi de catre turci intre 1915 si
1923.



Trupa si-a invitat fanii sa-i ajute in efortul de a-l convinge pe
congressman sa acorde un vot favorabil legii. Guvernul turc inca nu
recunoaste oficial acest genocid.

Cei patru membri ai trupei sunt de origine armeana si sunt constienti
de suferinta poporului lor, mai ales datorita faptului ca toti si-au
pierdut membri ai familiei in acel genocid.

Sursa: www.systemofadown.com

Arhiepiscopia Bisericii Armene din România îi solicită ministrului Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu, printr-o scrisoare deschisă, retrocedarea casei Ana Melik, actualul sediu al Muzeului Theodor Pallady din Bucureşti. "Repetatele încercări făcute în ultimii zece ani de a intra în posesia acestui patrimoniu comunitar s-au izbit de refuzul predecesorilor dumneavoastră (...) Domnule ministru, gestul pe care l-aţi făcut săptămîna trecută (retrocedarea Castelului Bran, n.r.), ne încurajează în speranţa că veţi avea disponibilitatea de a restitui cît mai repede acest imobil proprietarului său de drept", îi transmite Arhiepiscopia lui Iorgulescu. Potrivit documentului, Casa Ana Melik, situată în strada Spătarului nr. 22 din Bucureşti, a fost preluată abuziv de către stat în anul 1967. Virgil Niţulescu, secretar de stat în MCC, susţine că statul român a intrat în posesia Casei Ana Melik în mod legal încă de acum trei decenii.

Comisia de politica externa a Camerei Reprezentantilor s-a pronuntat in
favoarea recunoasterii „genocidului impotriva armenilor", in pofida
opozitiei puternice manifestate de administratia George W. Bush.
Comisia s-a pronuntat, cu unanimitate de voturi, in favoarea
proiectelor de rezolutie care recomanda Turciei
recunoasterea „genocidul armean". Camera Reprezentantilor nu a reusit
sa adopte, in 2000, un text de condamnare a „genocidului armean",
textul fiind retras in ultima clipa de pe ordinea de zi. Armenii afirma
ca peste 1,5 milioane de persoane de aceasta etnie si-au pierdut viata
intre 1915 si 1917, ca urmare a masacrelor comise de Imperiul Otoman.
Turcia, tara aliata a SUA in NATO, sustine ca 300.000 de armeni au fost
ucisi si cel putin tot atatia turci si-au pierdut viata, in timpul
conflictului cu armenii care au facut, la acea epoca, front comun cu
Rusia in razboiul impotriva Imperiului Otoman.

Orhan Pamuk (foto alaturata), un talentat romancier turc, va face
trei ani de inchisoare pentru recunoasterea faptului ca tara sa a
comis un holocaust impotriva armenilor. In 1915, circa 1,5 milioane
de armeni au murit si alte sute de mii au fost deportati din
teritoriile ocupate de ei in cadrul fostului Imperiu Otoman.
Recunoasterea genocidului armean, ce a avut loc in timpul Primului
Razboi Mondial, este un delict de opinie in Turcia, la fel cum in
Occident este pedepsita exprimarea neincrederii asupra amplorii
holocaustului evreiesc.


Cel mai probabil arestarea scriitorului Pamuk va fi intampinata cu
ipocrizie de Uniunea Europeana, care asteapta sa incepa negocierile
de aderare cu Turcia in 2 octombrie. Se pare ca libertatea cuvantului
nu exista nici in Turcia, nici in UE unde de-a lungul timpului au
fost sanctionati mai multi oameni politici si istorici pentru simplul
fapt ca si-au pus unele semne de intrebare in legatura cu anumite
probleme mai delicate ale istoriei.

Numarul armenilor din Romania este estimat la aproape 10.000 de
persoane. Dintre acestia, s-au declarat oficial armeni mai putin de
un sfert. Diferenta este data de populatia rezultata din casatorii
mixte cu cetateni romani sau de alta nationalitate. Cei mai multi
dintre acestia traiesc in Bucuresti si Constanta, iar o parte, in
Ardeal. Comunitatea armeana si-a facut simtita prezenta pe teritoriul
Romaniei in urma cu mai bine de opt secole. Prigoniti de turci, zeci
de mii de armeni au migrat masiv pe teritoriul tarii noastre, mai
ales dupa 1915. Numarul armenilor din Romania a scazut drastic in
anii '70, cand cea mai mare parte a luat drumul Occidentului. Dupa
1990, s-a format Uniunea Armenilor din Romania care are reprezentanti
in Parlamentul Romaniei. Astazi, majoritatea armenilor din tara
noastra sunt oameni de afaceri sau functionari in administratie.

Haik picteaza icoane pentru Charles Aznavour
Brunet si barbos precum un adevarat armean, intre doua varste, artist
cu talentul la el si vorbitor perfect de romana - iata-l pe Haik
Azarian. A venit in Romania de la Erevan, in 1996. "Acasa", a facut
Artele Plastice si Academia Teologica. La noi a absolvit Scoala de
pictura bisericeasca a Patriarhiei Romane, apoi a facut si Teologia.
Astazi este diacon la Biserica Armeneasca din Bucuresti, cel care l-a
hirotonit fiind chiar Intaistatatorul Bisericii Armene din Romania,
arhiepiscopul Dirair Mardichian. A venit in Romania din doua
motive: "Noi, armenii, si voi, romanii, semanam mult ca temperament
si fel de a fi, apoi, pentru ca aici este cea mai buna scoala de
pictura bisericeasca si de pictura monumentala din tot spatiul
ortodox. Nici la rusi nu sunt oameni de asemenea valoare in aceste
domenii asa cum sunt aici". Haik este unul dintre zecile de armeni
care au venit la noi dupa 1990. In tot acest timp a studiat mult
despre ceea ce au fost armenii in Romania; vorbeste despre Manuc, cel
cu hanul (al carui nume inseamna in armeana "prunc"), despre Spiru
Haret, Theodor Aman, Avachian si Zambaccian. Pentru Haik, Romania nu
este prea departe sufleteste de Armenia: "Si aici, si in Armenia
oamenii sunt deschisi, nu se izoleaza de ceilalti. Majoritatea
familiilor care au armeni in componenta sunt mixte".
Si-au mutat Craciunul pentru a-l serba cu romanii
"Nu suntem o comunitate inchisa; Craciunul pentru armenii din Romania
a fost stabilit de catre Catolicosul Bisericii Ortodoxe Armene
(echivalentul Patriarhului Ecumenic al Bisericii Ortodoxe) la aceeasi
data cu Craciunul celorlalti ortodocsi, desi, in mod normal, pentru
noi Craciunul este pe 5 ianuarie. Aceasta decizie a fost luata tocmai
pentru a fi in comuniune cu sarbatorile Bisericii Ortodoxe Romane. De
Craciun, majoritatea armenilor vin cu familiile la Biserica
Armeneasca, iar noi terminam slujba putin mai devreme, pentru ca
enoriasii sa aiba timp sa mearga si la biserica romaneasca." Haik "al
lui" Azar are si o suparare: "Globalizarea, mondializarea, fenomene
de care se aude tot mai des, trebuie sa aiba limite, sa nu stearga
ceea ce este propriu fiecarei culturi. Uniformizarea este pacatul,
diversitatea este esenta. Am vazut biserici restaurate in Moldova;
toate acoperisurile sunt la fel, desi initial nu erau asa. Frumusetea
sta in varietatea formelor si, plecand de aici, frumusetea sta in
varietatea culturilor, obiceiurilor si traditiilor." Haik are un
atelier de pictura religioasa si de restaurare de arta religioasa.
Printre clientii sai statornici se numara un armean celebru,
Aznavurian, pe care-l stim toti sub numele de Charles Aznavour,
celebru actor francez. S-a intalnit cu el in urma cu doi ani, cand
ultimul a vizitat Romania. De atunci au ramas prieteni. "Asemanarea
romanilor cu armenii se vede si in bucatarie. Si la noi avem supe,
ciorbe, sarmale si carne prajita pe gratar. Iar la bauturi, avem cu
ce ne mandri, coniacul armenesc Ararat fiind atat de fin, incat era
bautura preferata a lui Churchill".

Doctorul Kehaiyan - un armean care repara dinti si conduce motociclete
Are 30 de ani, e medic stomatolog si e mandru ca provine din neamul
armenilor. Acesta este Garbis Vicentiu Kehaiyan, un doctor cunoscut
in Bucuresti. Parintii sai au fost doctori. Tatal, chirurg, mama,
specialist in expertize medicale. Garbis a urmat insa profesia
bunicii sale, cea de stomatolog. Strabunicii lui sunt veniti in
Romania dupa 1915. Acest moment ii aduce aminte despre trecutul
tumultuos al familiei sale. "O data cu noi au venit in Romania multe
familii de armeni. Cei mai multi s-au stabilit in Cadrilater, dar,
cand acest teritoriu a fost cedat Bulgariei, majoritatea a preferat
sa se stabileasca in Romania. Acum, circa 90 la suta din familii sunt
plecate peste Ocean, in Statele Unite ale Americii. Si din familia
mea cei mai multi au plecat acolo", ne-a povestit Garbis. Despre
felul de a fi al armenilor, tanarul ne-a declarat simplu: "Armenii
sunt perfectionisti. Poate de aceea si eu sunt asa riguros cu mine.
Incerc sa fac orice poate fi facut, atat in afaceri, cat si in viata
personala". Vorbele sale sunt confirmate de activitatea de zi cu zi.
Pe langa faptul ca "repara" danturi, el se ocupa si de afaceri in
constructii. Are pana si o herghelie de cai, la Comarnic. "Am 12 cai,
pursange si semigrei", ne-a dezvaluit armeanul. Pana acum a incercat
mai multe metode de facut bani: a investit in industria lemnului, a
incercat sa puna pe picioare o ferma de vaci. Pana la urma a investit
in constructii si intr-un cabinet de stomatologie.
Vip-urile autohtone fac coada la usa armeanului
"Am prieteni multi pentru ca m-am nascut si am crescut in Romania.
Armenii, din pacate, nu sunt intotdeauna uniti. Ne intalnim, de
obicei, la sarbatorile religioase. Dar eu ma simt liber in ceea ce
fac, fara sa am complexul unui strain", a adaugat Garbis. Tanarul are
hobby-uri dintre cele mai trasnite. Pe langa schi sau calarie, el are
pasiunea offroad-ului. Are o motocicleta special facuta pentru curse
extreme. "Particip la curse deseori pentru ca imi place. Nu mi se
pare un lucru iesit din comun", a subliniat stomatologul.
Perfectionismul la care face referire i-a dat insa si batai de cap.
In societatea romaneasca s-a lovit, ca si multi altii, de birocratie.
Acest fapt insa nu l-a impiedicat, spune el, sa faca ceva care ii
place. "Daca vrei, in Romania poti obtine multe. De la afaceri pana
la placeri personale. Sunt obisnuit cu societatea romaneasca", a
adaugat Garbis. El spune ca nu i s-a impus niciodata sa pastreze un
anume tip de viata conform traditiei din care face parte. Respecta,
pur si simplu, obiceiurile: se intalneste cu familii de armeni, merge
la intalniri ale membrilor comunitatii langa Biserica Armeneasca.
Aceste lucruri nu il impiedica sa traiasca si sa faca ceea ce isi
doreste in Romania. Mai mult decat atat, a castigat increderea
multora dintre vip-urile autohtone care nu rateaza momentul sa vina
la el pentru a-si pune la punct dantura.

Expertul Oana Suciu, fiica armencei Julieta si a ardeleanului Costica
Dupa nume, Oana Suciu nu ar avea ce cauta in pagina despre armeni.
Totusi, tanara, desi nascuta in Romania, este fata unei armence si a
unui ardelean. Pe mama ei o cheama Julieta Ovaghimian. O familie
mixta in care armeanca Ovaghimian este jumatatea lui Costica Suciu.
Povestea acestei familii ne arata insa modul in care s-au adaptat
imigrantii acestei natiuni poposite pe meleagurile noastre. In fapt,
familiile mixte cu romani sunt numeroase. Copiii acestora sunt cei
care au contribuit la continuitatea traditiilor armenesti pe
plaiurile mioritice.
Rodia, fructul national la armeni
Prin 1966, pe cand Julieta era studenta la Franceza si Constantin la
TCM, s-au cunoscut la un clasic "ceai" studentesc, s-au placut, s-au
iubit si s-au luat. Nunta au facut-o "pe romaneste", la Biserica
Elefterie. Putin dupa aceea a aparut si Oana, botezata la Biserica
Armeneasca. Oana a facut Sociologia, iar azi este asistent
universitar la Facultatea de Stiinte Politice si expert la Institutul
Cultural Roman. La ei, la "hay" (cum isi spun armenii intre ei,
si "romanahay" - armenii din Romania), ca in multe alte locuri, in
mod traditional, barbatul este, la masa, cel servit intai si-ntai.
Bunicul Oanei a venit in Romania din Bulgaria, unde armenii erau cu
duiumul prin 1925. A facut aici o fabrica de pielarie, pe ulita
Dorobantilor. A vandut fabrica in momentul cand si-a dat seama cam la
ce se poate astepta din partea comunistilor. "Am fost in Armenia prin
1984; eram mica, dar tin minte ca toti oamenii sunt foarte primitori.
Oricat ar fi de saraci, tot te primesc macar cu o bucata de paine si
un pahar de apa rece... sau cu o rodie, care e un fel de fruct
national la armeni. La sfarsitul anilor '40, propaganda URSS i-a
chemat pe armenii din toata lumea, care erau mult mai multi de cat
cei din Armenia: "Intorceti-va sa reconstruim patria; fiecare om va
primi casa lui". Multi s-au intors atunci, fiindca erau foarte legati
de patria lor. Dar cum au ajuns, i-au luat la intrebari: "Ce-ai fost?
Negustor, comerciant? In Siberia cu tine!" Atunci s-a intors in
Armenia nasul mamei, dar el a scapat de epurare. Azi este profesor de
franceza in Erevan", spune Oana.
"Radio Erevan" din Germania
Despre armenii de azi din Romania: "Oameni deschisi, prinsi perfect
in societate. Chiar daca-si mai dau la gioale unii altora (si-si dau
serios uneori) le rezolva intre ei, nu iese nimic in afara." Bunica
materna (evident, tot armeanca) o ducea la toate prietenele ei
armence, unde se statea cu orele la taclale in curte, printre flori
si smochini, la o cafea si o dulceata. Atunci o plictiseau iesirile
astea, dar acum le duce dorul. Parfum de amintiri din
copilarie... "Am fost in Germania, la Erlangen. La un moment dat, vad
un restaurant, "Radio Erevan". Exact ca in celebrele bancuri. Intru
cu prietena mea si ne intampina un tip masiv, oaches tare si plin de
par. Ne asigura ca e armean get-beget si ne intreaba de unde suntem.
Cand a auzit de Romania, a zambit larg si a inceput sa ne recite din
Eminescu, sa ne dea citate intregi din Ibraileanu, Iorga si altii. Ce
carciumar cultivat, ne gandeam noi. Apoi s-a prezentat: "Cutare,
absolvent de Conservator, doctor in muzicologie si dirijor." Statuse
mai multi ani in Romania inainte sa vina in Germania. Apoi ne-a
umplut masa cu potop de specialitati armene, totul din partea casei.
L-am intrebat de ce nu vine in Romania sa deschida astfel de
restaurante. "Domnisoara, sa nu exageram totusi...", raspunse
patronul muzician."

Jazzman-ul Harry Tavitian bate toaca si trage clopotele la Biserica
Armeneasca din Constanta
Jazzman-ul Harry Tavitian s-a nascut in urma cu 53 de ani la
Constanta, intr-o familie de armeni. Tatal artistului a fost bijutier
(numarandu-se printre primii bijutieri din Constanta) si a jucat in
piese de teatru, ca artist amator, in diferite cluburi armenesti.
Mama a fost casnica, pentru ca "asa era pe vremuri", dar, din
pasiune, canta uneori la mandolina cu un grup de prieteni. "Familia
noastra era una traditionala, cu barbatul care muncea si aducea bani
in casa, iar femeia isi vedea de casa, de familie si eu am crescut in
acest spirit traditional", ne povesteste maestrul Tavitian. De mic
copil, Harry Tavitian a luat contact cu lumea culturala, insotindu-si
parintii, inca de la patru ani, la piese de teatru, opera, concerte.
In zona Piata Grivitei, din Constanta, convietuiau in acea perioada
familii de greci, macedoneni, tatari, "asa ca nu am avut notiunea de
minoritate sau majoritate". La 5 ani si jumatate, artistul a inceput
sa studieze pianul clasic, ulterior a absolvit Academia de Muzica din
Bucuresti, iar la 17 ani a descoperit blues-ul. Dupa 20 de ani a
abandonat pianul clasic, dedicandu-se exclusiv jazz-ului. Tot atunci
a abordat jazz-ul cu influente folclorice, in context balcanic, ceea
ce "acum e la moda, insa atunci nu era vorba de asa ceva". In 1978 a
pus bazele grupului Creativ, iar in 1992 a infiintat Fundatia
Culturala "Harry Tavitian". Din 1990 si pana in prezent realizeaza
emisiunea Jazz Context, la Radio Constanta. "Cel putin 80% din muzica
mea este un amestec din cele doua traditii: romaneasca si
armeneasca", spune Harry Tavitian.
Locul fiecaruia este unde s-a nascut
Nu a fost tentat nici un moment sa se stabileasca in Armenia, dar
nici in alta parte. "Locul pe care il vad eu pentru mine este cel dat
de Dumnezeu. Locul fiecaruia dintre noi este acolo unde s-a nascut".
A pasit pe pamant armenesc doar de doua ori pana acum, prima oara se
intampla in 1977, cand si-a vizitat rudele, "destul de numeroase",
din Erevan, iar in 2000 a participat la un festival de jazz, care a
avut loc tot in capitala Armeniei. Chiar daca nu a vrut sa se
stabileasca in tara de origine, a studiat si studiaza "tot ceea ce
este mai valoros in cultura armeneasca, in special cea traditionala",
neocolind-o nici pe cea contemporana. Harry Tavitian locuieste in
Constanta alaturi de sotia sa, Manuela, si de fiica Aida. Manuela
Tavitian este romanca, iar de profesie, inginer si asistent social.
Aida este profesoara de pian. In familie, sunt respectate ambele
traditii si absolut toate sarbatorile si cele romanesti, dar si cele
armenesti. Una dintre cele mai importante sarbatori armenesti este
Madagh, care se tine in luna octombrie, fiind simbolul unei jertfe
pentru vii, morti, sanatate, bogatie. Traditia spune ca o mana de
femei armence se duc la biserica inainte cu doua zile de sarbatoarea
propriu-zisa si gatesc in curtea bisericii, intr-un cazan mare, pilaf
cu carne fiarta, apoi sunt pregatite zeci sau sute de pachetele, care
se impart enoriasilor. In fiecare duminica, maestrul Tavitian merge
insotit de familie la biserica, fiind chiar membru in cor. La ora 11,
artistul nu mai canta jazz, ci bate toaca si trage clopotele. Prin
urmare, cei care l-au aplaudat in recitaluri sau la diferite
spectacole prin tara pe unul dintre cei mai valorosi jazzmen romani,
la ora actuala, pot sa se rupa de treburile cotidiene si sa
poposeasca macar pentru un ceas la Biserica Armeneasca din Constanta.