OLANDA

Amsterdam. Atenţie: conţine sex şi droguri

Orase lacustre

O tara mica dar cu o densitate demografica exceptionala (peste 460 de locuitori/km2). Dar si cu o industrie puternica si o agricultura intensiva care ii permit sa exporte 40% din productie. Si asta in conditii geografice ostile, in care a fost nevoita sa sece mlastinile pentru a le transforma in terenuri agricole si sa smulga marii noi pamanturi, construind totodata diguri impresionante pentru a se proteja de fluxul si valurile marii. Pe acest fundal, Olanda finanteaza proiecte de extindere a habitatului prin realizarea de constructii exceptionale.

Magia mapamondului
Olanda

http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=45592

Olanda este confruntata cu presiuni severe exercitate de sporul de populatie, degradarea mediului inconjurator si programele de dezvoltare.

Data fiind presiunea numeroaselor grupari si nationalitati etnice asupra resurselor naturale limitate si in degradare, unii observatori prevad evolutii care ar putea pune in umbra marile realizari ale acestei tari fenomenale. In Olanda lupta se duce pe mai multe fronturi. Asa cum este cea pentru protectia mediului inconjurator. Olandezii sunt receptivi la aceasta problema. In 1983, tarile riverane au semnat un acord in vederea punerii in aplicare a programelor de curatire a apei. Scopul? Lupta impotriva poluarii _ produsa mai ales de hidrocarburi _ pentru ca marea sa nu devina un cos de gunoi. Salutara lupta olandezilor cu eroziunea solului. Aceasta tara ce poarta numele oficial de Regatul Tarilor de Jos este situata in vestul Europei, avand ca vecini Germania, Belgia si Marea Nordului. Suprafata este de 41.526 km2 si o populatie de 15.968.000 de locuitori. Capitala, Amsterdam, are o populatie de 1.002.268 de locuitori. Forma de stat este monarhie constitutionala ereditara. Ca diviziuni administrative este impartita in 12 provincii. Bineinteles ca limba oficiala este olandeza. Principalele zone sau obiective turistice ale Olandei sunt: orasele de arta _ Amsterdam _ vizitat de circa 50% dintre turistii straini, Haga (Groote Kerk, Pallis _ vechiul palat regal, sec. 16, Palatul Pacii, inaugurat in 1913, complexul Binnehof _ cu Sala Cavalerilor, sec. 13. Alte obiective: Delft, Haarlem, Utrecht _ cu vestigii ale "secolului de aur" sec. 17 si numeroase muzee, dintre cele 400 existente in Olanda. Aici gasim Muzeul Regal, Muzeul Rembrandt, Muzeul Van Gogh din Amsterdam, litoralul marii Nordului cu 55 de statiuni balneare, renumite fiind Scheveningen, Hoek Van Holland, Zandvoort, Noordeijk, Marea Wadden si insulele Frisice. Intre Haga si Scheveningen se afla Madurodam, oras miniatura cu reproduceri fidele, la scara, ale multor monumente si curiozitati ale tarii. In sudul tarii se afla Brabantul cu parcul national Beekse Bergen, cu animale in libertate (inclusiv lei si maimute) si padurea De Efteline (ambele langa Tilburg). Tot in sudul tarii se remarca Maastricht, cel mai vechi oras al Olandei cu arhitectura medievala, a Renasterii, baroca, avand si un centru de conferinte si expozitii, statiunea estivala Valkenburg, Evoluon (Eindhoven) si Autotron (Drunen) constituie alte doua obiective turistice majore. Minunate sunt pentru croaziere, canalele acestei tari de legenda. Stat cu o economie industrial-agrara puternic dezvoltata, Olanda este lipsita de resurse de subsol, cu exceptia hidrocarburilor (in special gaze naturale). Industria prelucratoare, diversificata si cu un inalt nivel tehnologic, antreneaza aproape 1/4 din populatia activa. Un rol important il au companiile transnationale Philips, Shell si Unilever. Se disting concentrarile industriale Amsterdam-Haarlem-Velsen (nave, otel, prelucrarea produselor tropicale), Rotterdam-Haga-Dordrecht (petrochimie, electronica, avioane), Einhoven-Breda (electronica, autovehicule, textile), Enschede-Nijmegen (textile, produse alimentare, constructii de masini). Agricultura este cea mai performanta din lume. Principalii parteneri ai Olandei sunt tarile UE (78% din exporturi si 56% din importuri). Locuit in antichitate de batavi si frizi, teritoriul Olandei a fost ocupat de romani si apoi in epoca migratiilor de franci si saxoni. In Evul Mediu a facut parte, impreuna cu Belgia, Luxembourg si NE Frantei, din regiunea desemnata sub numele generic Tarile de Jos. Olanda devine membru fondator al NATO (1949) si al UE (1957). Este, dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase tari ale Europei.

Cresterea si descresterea unei afaceri nebune


Ati auzit de tulipomanie – „obsesia pentru lalele”?
Bizara denumire reflecta una dintre cele mai uluitoare isterii
colective din cate au cuprins omenirea, in istoria cunoscuta. O isterie
ce a disparut la fel de neasteptat precum aparuse, dar a lasat in urma
mii de oameni ruinati, din cauza unor fantastice vise, in comparatie cu
care megaescrocheriile gen „Caritas”, din zilele noastre, par afaceri
realiste. In momentul in care patima pentru lalele a ajuns la apogeu,
in februarie 1637, o floare ajunsese sa coste de zece ori mai mult
decat salariul unui mestesugar priceput. Cum s-a ajuns la o asemenea
situatie absurda?


Coueleren, rosen, violetten, bizarden...
Laleaua
a fost introdusa in Europa la mijlocul secolului XVI, prin intermediul
otomanilor si, desi in alte tari ale continentului lumea nu a
apreciat-o in mod deosebit, olandezii s-au indragostit instantaneu de
ea. Cultivarea lalelelor in Provinciile Unite (Tarile de Jos) a inceput
pe la 1593, dupa ce botanistul flamand Charles l’Ecluse a preluat
catedra de profesor la Universitatea Leiden si a inceput sa cultive, in
curtea institutiei, cei cativa bulbi primiti in dar de la Ogier de
Busbecq, ambasadorul imparatului german Ferdinand I la curtea
sultanului. Desi aparent delicate, florile s-au adaptat de minune
climatului aspru al Olandei si au ajuns extrem de populare.
Curand,
a devenit de bon-ton pentru burghezi si nobili sa aiba in curti
straturi de lalele iar horticultorii au inceput sa incruciseze
diversele varietati, realizand flori de o frumusete ireala. Initial,
lalele au fost doar monocolore – albe, rosii sau galbene – couleren,
dar apoi au aparut cele multicolore: rosen – rosu sau portocaliu pe
fond alb, violetten, purpurii sau lilla pe fond alb si bizarden – rosu
sau cafeniu pe fond galben. Crescatorii de lalele n-au ezitat sa dea
florilor nume care de care mai pompoase, dedicandu-le de pilda unor
reputati lideri ai vremii. Astfel s-a ajuns la denumiri precum
„Amiralul van der Eijck” – cea mai pretioasa specie dintre cele 50
purtand denumirile altor amirali si generali.
Ulterior,
au aparut si lalele numite „Alexandru cel Mare”, „Scipio” sau „Amiralul
amiralilor”. Pretul lor piperat a fost justificat, la acele vremuri, de
ingrijirea deosebita pe care o necesitau. Lalele cresc din bulbi si se
pot inmulti fie prin seminte, fie tot prin bulbi. Semintele vor forma o
inflorescenta de tip bulb abia dupa 7-12 ani. Cultivarea unor lalele
dura, prin urmare, timp indelungat iar florile infloreau doar in
aprilie si mai, pentru cateva zile, in vreme ce intre iunie si
septembrie bulbii puteau fi dezgropati si vanduti. In restul anului,
comerciantii semnau contracte inaintea unui notar, pentru vanzarea sau
cumpararea de lalele la finalul sezonului.
Pe
masura ce popularitatea lalelelor crestea, horticultorii plateau
preturi tot mai mari pentru bulbii de flori „patate”, considerate mult
mai valoroase – abia in ultimele decenii s-a descoperit ca petele
respective erau cauzate de un virus ce afecteaza lalelele. In 1634, ca
urmare a cererilor masive facute din Franta, cultivatorii de lalele
olandezi s-au organizat intr-un cartel, impunand reguli stricte de
vanzare.
Aruncarea banilor pe petale
Deja
mania lalelelor cuprinsese vestul Europei iar in Olanda capatase
proportii dramatice. Oamenii pretuiau bulbii mai mult decat pe niste
bulgari de aur si chiar si cei mai saraci olandezi se inghesuiau sa
cumpere bulbi, in speranta ca peste ani acestia vor produce lalele
valoroase, din vanzarea carora ei s-ar putea imbogati. O multime de
persoane s-au indatorat la banci, si-au ipotecat sau vandut
proprietatile, ramanand pe drumuri dar putand semana mult ravnitii
bulbi. In 1635, 40 bulbi au fost vanduti pentru fabuloasa suma de
100.000 florini, intr-o perioada cand un negustor bogat nu avea
venituri anuale mai mari de 5000 florini. Astazi, echivalentul ar fi de
un milion de euro!
Latifundiari instariti n-au
ezitat sa se ruineze, cu buna stiinta. De pilda, unul a oferit 15 acri
de teren arabil pentru unul dintre cei doi bulbi cunoscuti din specia
Semper Augustus, in vreme ce un negustor a oferit pentru un bulb din
specia Vicerege suma de 2500 florini. Desigur, multi indivizi au stiut
sa profite de nebunia lalelelor si s-au imbogatit peste noapte, desi
vindeau adesea pielea ursului din padure, ca sa zicem asa, bulbii
oferiti drept raritati fiind de fapt banale varietati monocolore. Toata
aristocratia si plutocratia Europei a muscat momeala iar olandezii,
ingeniosi si mercantili, au stiut sa-i pacaleasca pe bogatasii de
pretutindeni, profitand de faptul ca majoritatea acestora nu vazusera
in viata lor cum arata un bulb de lalea dar voiau neaparat sa intre in
posesia uneia sau a mai multor asemenea „minunatii”.
Intemnitat fiindca a mancat un bulb de lalea!
Nu
au lipsit, desigur, nici momentele tragi-comice. De pilda, in cartea sa
„Extraordinare iluzii populare sau despre nebunia multimilor”,
publicata in 1841, jurnalistul britanic Charles Mackay aminteste de un
marinar olandez care confundase un bulb pretios de lalea al unui
negustor cu o ceapa si il mancase! Negustorul, orbit de furie, l-a dat
in judecata, pretinzand ca din bulbul acela ar fi putut fi platiti
marinarii unei corabii intregi, pe timp de un an. Marinarul pofticios a
ajuns la inchisoare... Cuprinsi de frenezie, olandezii cumparau bulbi
la preturi tot mai mari, cu speranta ca ii vor vinde apoi, cu un profit
imens. Dar in februarie 1637, horticultorii si negustorii deja nu mai
puteau gasi cumparatori pentru pretioasele lor produse.
Cand
au realizat ca preturile fusesera umflate artificial, oamenii au
refuzat sa mai cumpere. Balonul de sapun s-a spart iar piata lalelelor
a intrat rapid in colaps. Falimentele au fost numeroase, oamenii s-au
sinucis de ciuda ca ramasesera fara un sfant in buzunar, fiind
proprietarii unor bulbi care acum nu mai valorau nici macar cat o ceapa
degerata. Guvernul olandez, pricepand ca situatia e extrem de riscanta,
a refuzat sa se implice, desi a trebuit sa faca fata unui declin
economic sever, in urma caderii lalelei, care fusese principalul produs
de export al tarii, vreme de multi ani.
Istoria se repeta
In
ciuda acestei istorii dramatice, laleaua a ramas o floare apreciata in
Olanda, chiar floarea nationala a acestei tari, daca ne este permis sa
spunem asa. De-a lungul anilor, numerosi economisti si psihologi au
incercat sa rezolve enigma „nebuniei lalelelor”. Nu s-au putut da
raspunsuri unamim acceptate dar este cert ca laleaua a fost planta care
a insotit, ca o umbra, marirea si decaderea Olandei, ca putere
europeana. Declinul brusc al industriei lalelelor a provocat o
rasturnare totala a valorilor, ceea ce a afectat grav economia
olandeza. Asemenea cazuri, in care opinia publica a facut o subita
pasiune pentru anumite afaceri, spre a le abandona apoi, cu pierderi
financiare considerabile, au mai fost semnalate ulterior – criza
Companiei Mississippi si a Companiei Marilor Sudului, pe la 1720.
Intre
1997 si 2000 a avut loc o crestere globala speculativa a preturilor la
dividende, generata de pretinsele oportunitati de profit reprezentate
de Internet. Un „balon de sapun” clasic la bursele de valori s-a produs
astfel: euforia fata de cresterea valorilor dividendelor s-a raspandit
si in ceea ce priveste dividendele non-Internet si le-a crescut si mai
mult valoarea, in ciuda faptului ca nu exista nici un profit spre a
justifica acest optimism. Balonul s-a spart in 2000: companiile
infiintate pe Internet au inceput sa-si epuizeze capitalul initial si
sa falimenteze, increderea in ele s-a prabusit iar valoarea
dividendelor a cunoscut un lung declin, care a durat pana in 2003.

Amsterdam, oraşul ca o poezie de dragoste a lui Neruda

LA RÂUL AMSTEL AM ŞEZUT ŞI-AM RÂS. Amsterdamul respiră prin toţi
porii un erotism vicios şi aparte, te loveşte cu voluptatea sa sobră,
te poartă pe culoarele unei istorii măreţe şi, la final, te invită calm
în decoruri suprarealiste. Capitala Olandei se vizitează cu un amestec
de desfătare şi teamă, în bătaia crescândă a pulsului greu încercat de
fuga teribilă a bicicletei.

Începem
de la capăt: nu există niciun oraş pe glob precum Amsterdam. Capitala
Olandei încearcă imposibilul la fiecare pas, obligând perfecţiunea să
capete grade de comparaţie. “Veneţia Nordului”? Mult mai mult decât
atât, într-un oraş cu peste o sută de canale şi mii de mistere.

Nici măcar Parisul nu se poate mândri cu atâtea poduri:
Amsterdamul are peste 1200, tăind răzvrătit apele unui râu, Amstel, pe
care locuitorii acestui oraş au învăţat să-l îmblânzească şi să-l
preţuiască.

“Inelele din jurul iadului”

Amstelul a oferit, de fapt, totul acestui oraş fermecător şi relaxat.
Mergem câteva secole în spate: la început n-a fost cuvântul, ci o mână
de pescari decişi să transforme o mlaştină în aşezare umană. Cum? Au
început să “fure” pământ apelor, printr-un sistem inovator de diguri.
Aşa că aşezării i s-a spus, simplu, Amsterdam – “barajul de pe Amstel”.
După ce teritoriile olandeze şi-au obţinut independenţa faţă de Spania,
oraşul a fost pus faţă în faţă cu şansa: intoleranţa religioasă
dispăruse, iar războaiele confesionale au trimis aici evreii bogaţi din
Peninsula Iberică, hughenoţii din Franţa sau comercianţii de diamante
din Anvers.

În secolul al XVII-lea, toate planetele s-au aliniat favorabil pentru
Amsterdam, devenit în câteva decenii cel mai mare centru financiar al
Europei şi oraşul numărul unu al lumii. Amstelul îşi juca rolul cel mai
fericit în istoria oraşului: companiile maritime din oraş aprovizionau
întregul continent cu tot ce vă puteţi imagina: de la mirodenii până la
rom şi trestie de zahăr. O cifră explică totul: la finalul secolului al
XVII-lea, Amsterdamul era locuit de peste 200.000 de oameni. În plus,
centrul de astăzi al oraşului trecuse deja prin celebrul proces de
sistematizare, inventând canalele dispuse în cercuri concentrice în
jurul Pieţei Dam, precum “inelele” din jurul iadului, după cum remarca
odată Albert Camus.

Transformat, treptat, în cel mai mare port al lumii pre-industriale,
Amsterdamul a căpătat ceva din firea nestatornică şi vicioasă a
marinarilor care i-au călcat pământul. Istoria fabuloasă a acestui oraş
e legată prin fire invizibile de mateloţii săi, oameni care i-au adus
bogăţia şi faima, dar şi farmecul aparte: lipsa de prejudecăţi,
relaxarea, hotărârea.

O arhitectură de poveste

Amsterdamul este oraşul turistic perfect. Cu peste patru milioane de
vizitatori anual, el ocupă un loc în topul celor mai importante
destinaţii europene. Magnetismul capitalei olandeze este lesne de
explicat. Suficient de mic pentru a fi parcurs la pas, Amsterdamul
oferă sentimentul unui oraş dedicat exclusiv oamenilor săi: poduri
arcuite şi alei îmbrăcate în piatră cubică, străduţe înguste şi
eliberate de teroarea traficului, canale nesfârşite curgând leneş de-a
lungul râului Amstel. Şi încă ceva: o arhitectură pentru care nu s-a
inventat încă atributul potrivit.

Clădirile oraşului sunt, pur şi simplu, fantastice. Poate doar Calea
Regală din Praga (strada Celetna) să rivalizeze arhitectural cu oferta

renascentistă a Amsterdamului. Nu există dubiu, clădirile istorice ale
capitalei olandeze sunt o marcă recunoscută peste tot în lume. Case
înalte şi înguste, cu ferestre largi şi faţade colorate aiuritor
amintesc de firea practică a locuitorilor Amsterdamului: pe un petec de
pământ ameninţat în permanenţă de ape, spaţiul e vital şi trebuie
gestionat cu grijă. Imaginaţia a oferit aici toate răspunsurile, iar o
zi petrecută la pas sau pe bicicletă în zona centrală a oraşului poate
oferi cea mai frumoasă experienţă turistică din lume.

Am zis bicicletă?

E un truism: Amsterdamul este probabil cel mai prietenos oraş de pe
glob cu mediul înconjurător. Mai nimeni nu foloseşte aici maşina în
zonele centrale. Pistele de biciclişti împânzesc tot oraşul, iar
prioritatea e un cuvânt inutil şi desuet aproape. Priveliştea poate fi
uneori ruptă din alt univers: peste tot, bărbaţi îmbrăcaţi în costume
impecabile şi doamne în taioare pedalează necontenit. Sunt peste
500.000 de biciclete în oraşul acesta, unde nimic nu pare extravagant.
Poate doar maşinile.

Amsterdamul poate fi cucerit doar cu bunăvoinţa de a face puţină mişcare. Este, poate, singurul preţ pe care îl cere.

PLĂCERILE PERMISE

“Dacă nu faci rău celor din jur, eşti liber să iei propriile decizii”

În Olanda, circulă o axiomă: Rotterdam-ul este pentru cei care vor să
muncească, Haga este locul ideal pentru a trăi, iar Amsterdamul este
pentru cei care vor să se distreze. Cuvintele sunt aproximative şi nu
descriu pe deplin realitatea. Percepţia relaxată asupra oraşului de pe
Amstel reţine însă un miez de adevăr. Amsterdamul este o citadelă a
distracţiei şi a uitării de sine. Există câte ceva pentru fiecare viciu
tolerabil, în capitala unei ţări care a înţeles că sexul şi drogurile
uşoare se pot trasnforma în industrii profitabile. Calculul financiar
este însă doar o parte a poveştii. Prostituţia e, de fapt, o parte
integrantă a acestui oraş populat pe vremuri de marinari. Drogurile
uşoare au şi ele o istorie aparte: într-un oraş ce găzduieşte sute de
naţionalităţi, toleranţa e mult mai importantă decât stricteţea.

Nu vă faceţi iluzii: în Amsterdam nu puteţi face orice, oriunde,
oricând. Localnicii ştiu că fiecare e liber să ia propriile decizii,
singura condiţie fiind ca acţiunile tale să nu dăuneze celor din jur.
Încă un mit: Amsterdamul poate fi vizitat fără ca turistul să fie
conştient de prezenţa “viciilor” în jurul său. E imposibil să le eviţi:
“cartierul roşu” se află chiar în apropierea Pieţei Dam, iar celebrele
coffeeshop-uri (locuri special amenajate unde se poate cumpăra şi
consuma marijuana) sunt peste tot (există peste 300 de “cafenele” în
Amsterdam). Este decizia fiecăruia de a accepta sau refuza tentaţia.
Restul e doar o discuţie inutilă despre aspectele pozitive şi negative
venite în trena toleranţei extreme pe care o practică capitala olandeză.

LA UN PAS

Saboţi, lalele, mori de vânt şi brânză

Amsterdamul este un oraş aparte şi pentru că, paradoxal, vă invită să-i
vizitaţi împrejurimile. Pentru precizie: Olanda e o ţară suficient de
mică pentru ca distanţele să nu sperie pe nimeni. Dacă vă aflaţi pentru
mai multe zile în capitala olandeză, aveţi posibilitatea să călcaţi pe
urmele lui Rembrandt sau să vă plimbaţi prin decorurile pitoreşti ale
localităţilor din apropierea Amsterdamului. Volendam şi Edam sunt
aproape de neevitat dacă sunteţi în căutarea saboţilor tradiţionali
ciopliţi din lemnul malurilor mlăştinoase sau a rotiţelor de brânză,
celebre în lumea întreagă. Pentru terapii vizuale impresionante, vă
stau la dispoziţie şi Haarlem, un orăşel situat în vestul
Amsterdamului, la doar 19 kilometri, cu edificiile sale gotice, sau
Keukenhof, o grădină florală întinsă pe 28 de hectare şi populată cu
sute de mii de lalele. O ultimă sugestie: la doar 30 de kilometri de
Amsterdam se află Alkmaar, un orăşel care organizează în fiecare
vineri, pe timpul verii, o piaţă tradiţională de brânzeturi. Experienţa
poate fi fascinantă.

RECOMANDĂRI

• Transportul public în Amsterdam este excelent, iar tramvaiele pot fi, adesea, cea
  mai bună soluţie dacă doriţi să ajugeţi rapid în zona centrală.
  
• Amsterdamul
  este un oraş imprevizibil din punct de vedere climatic. Puteţi avea
  parte de zile însorite, dar şi de perioade ploioase. În lunile de vară,
  temperaturile medii nu depăşesc 20 de grade şi, de aceea, ar fi ideal
  să aveţi întotdeauna o jachetă, pentru orice eventualitate.
  
• Bicicletele
  pot fi închiriate de la centrele special amenajate. Găsiţi o varietate
  de oferte în zona centrală a oraşului. Regula e simplă: preţul de
  închiriere scade odată cu numărul de zile pentru care solicitaţi
  bicicleta.
  
• Dacă plănuiţi
  să vizitaţi cât mai multe muzee şi să folosiţi transportul public, cea
  mai bună decizie ar fi să vizitaţi unul din sediile vvv (oficii
  turistice, găsiţi unul în apropierea gării), de unde puteţi procura un
  card special care oferă reduceri majore la majoritatea obiectivelor
  turistice ale oraşului. Mai mult, cardul include şi o serie de
  discount-uri la restaurante sau cumpărături. Un card valabil timp de
  trei zile costă aproximativ 55 de euro
  

[Citeste]

Ochii din masca de pânză
Ca şi cum nu i-ar fi ruşine că pe te­­­­ri­toriul ei se mai găsesc încă
puş­­că­rii, Olanda a lăsat să se scrie prea puţin despre temniţele ei.
Tem­­­ni­ţele acestea sunt însă printre cele mai interesante din lume,
cu atât mai interesante cu cât în Olanda nici un asasin, fie el cât de
fioros, nu este exe­­cu­tat niciodată.
Un asasin olandez - exemplar foarte rar pe pământul un­de înfloresc
zambilele - este izolat pen­tru oamenii vii, care este în­chi­soa­rea
din Leenwarden. Închisoarea din Leen­­warden reprezintă culmea
as­pri­mei într'un regim penitenciar în care con­damnaţii sunt siliţi
să poarte o mas­că de pânză, ca să nu se re­cu­noas­­că mai târziu, în
libertate, şi să se ruşineze...

La Leenwarden, din clipa în
care condamnatul aude închizându-se în urma lui poarta închisorii, se
poate so­co­ti mort. Ştiinţa penitenciară discută de o sută de ani
asupra celor mai po­trivite metode spre a lipsi pe un om de libertate.
Olandezii au găsit că fap­tele preţuiesc mai mult decât dis­cu­ţi­i­le.
Deţinuţii sunt alimentaţi fără eco­nomie, sunt trataţi omeneşte, dar nu
au voie decât să se plimbe un sfert de oră pe zi şi în acest timp cerul
se re­duce pentru ei la un metru pătrat, în­tocmai capacul coşciugului
lor în care sunt zidiţi de vii.

Nimic nu e mai în­grozitor
decât defilarea în­tem­ni­ţaţilor cu măşti albe, uniforma le­proşilor
din Evul Mediu. Prin cei doi ochi din masca de pânză străluceşte ca
jăratecul tot ce a mai rămas dintr-un om. După 10 sau 15 ani de
izolare, condamnaţii la teminiţă pe viaţă, sunt puşi la un loc. 10 ani
de tăcere au tocit în ei orice sentiment omenesc. Nu mai sunt decât
automate cu chip de om, automate calme care fac impresia că au uitat
totul.

De aceea, vizitarea acestor condamnaţi este interzisă.
Orice vizită le face rău: îndată ce văd o figură cu care nu sunt
obişnuiţi, îşi amintesc de odată viaţa, viaţa de dincolo de zidurile
mor­mân­tu­lui lor, cu tot ce au reuşit să stâr­pească din sufletul
lor...

Amsterdamul, primul oraş "inteligent"


În încercarea de a transforma Amsterdamul într‑un oraş şi mai ecologic, săptămîna trecută, 1.200 de locuinţe din oraş au instalat un sistem de economisire al energiei produs de IBM şi Cisco, menit să reducă costurile la electricitate.

Altor locuinţe li s‑a acordat acces înnoit la împrumuturi de la băncile olandeze ING şi Rabobank pentru a cumpăra orice sistem ce economiseşte energia, de la becuri la materiale de izolare a acoperişului.

Voiaj romantic la Amsterdam
În zori, Amsterdam, capitala financiară şi culturală a Olandei şi a cincea destinaţie turistică din Europa cu cei peste 4,2 milioane de vizitatori anual, este departe de frenezia nopţii. În oraşul vechi, atmosfera este elegiacă.La răsăritul soarelui, după pahare cu şampanie ameţitoare, visele datorate canabisului şi ciupercilor halucinogene îşi urmează cursul. Marea metropolă doarme încă. Doar ici, colo, câte un matinal încearcă să îşi pregătească micuţa cafenea. În câteva ore, hoardele de turişti veniţi din toate colţurile lumii vor asedia oraşul.
Dacă întrebi oamenii ce anume le vine în minte când aud cuvântul Amsterdam, cei mai mulţi vor răspunde: felinare roşii şi cafenele cu droguri uşoare, unele "gay-friendly". Alţii vor spune: lalele şi mori de vânt. Aceste stereotipuri eclipsează faptul că Amsterdamul oferă o bogată moştenire culturală şi că adăposteşte unele dintre cele mai mari muzee: Rijksmuseum, Van Gogh Museum, Stedelijk, cu tablouri celebre de Rembrandt, Vermeer, Frans Hals, dar şi Van Gogh, Piet Mondriaan. Ori Anna Frank Museum.

La plimbare pe "beer bike". Însă la prima vedere vizitatorul remarcă mulţimea de canale şi miile de biciclete. În această altfel de Veneţie, locuitorii folosesc bicicleta mai mult decât maşina. "Bicicleta este mijlocul de transport folosit cel mai des în Amsterdam. Între 2005 şi 2007, locuitorii şi-au folosit bicicleta în medie de 0,87 de ori pe zi, în comparaţie cu maşina pe care au folosit-o de 0,84 de ori. Este pentru prima dată că folosirea bicicletei o depăşeste pe cea a maşinii", potrivit site-ului de ştiri Bike Europe.
Aici, aşa-numitele "beer bikes", un fel de miniberării pe roţi, unde clienţii beau pedalând într-o plimbare prin oraş, fac parte din peisaj. Apreciate de turişti, ele au devenit recent subiect de polemică, după câteva accidente în care au fost implicate. Distracţia însă continuă, spre deliciul acelora care vor să combine... sportul cu berea.
Amsterdamul este centrul "culturii bicicletei", în 2006 fiind 465.000 de astfel de mijloace de transport. Furtul de biciclete este la ordinea zilei, în 2005 dispărând astfel circa 54.000. Locuitorii folosesc mountain bikes, biciclete de curse, dar majoritatea sunt second-hand, modele vechi.
VÂRSTA DE AUR
Numele oraşului provine de la râul Amstel şi de la barajul care se află în Dam Square de astăzi. Amsterdamul a devenit cel mai bogat oraş din lume şi unul dintre cele mai importante porturi în cursul "Vârstei de Aur Olandeze" (secolul al XVII-lea), ca rezultat al dezvoltării comerţului, ajungând un centru important al finanţei şi diamantelor.
Astăzi, multe instituţii îşi au sediul aici, inclusiv şapte dintre cele mai mari 500 de companii din lume, ca Philips şi ING. Cunoscut pentru toleranţa religioasă, Amsterdamul a atras evrei din Peninsula Iberică, hughenoţi din Franţa, prosperi negustori din Flandra, tipografi flamanzi, oraşul ajungând centrul presei libere din Europa acelor vremuri. Navele sale călătoreau în toată lumea.
Era vremea companiilor olandeze ale Indiilor de Est şi de Vest. Astăzi, centrul oraşului şi-a păstrat splendoarea, fiind arie protejată, multe clădiri au devenit monumente şi este în plan includerea zonei Grachtengordel (a canalelor Herengracht, Keizersgracht şi Prinsengracht) în Patrimoniul Mondial al Unesco. Situat la 2 metri deasupra nivelului mării, Amsterdamul se află pe poldere, pământ "furat" de sub ape prin îndiguire şi desecare.
Cea mai veche zonă este de Wallen, unde se află vestitul cartier cu felinare roşii. În vecinătate este Grachtengordel, reţeaua de canale semicirculare concentrice care datează din secolul al XVII-lea. O plimbare cu vaporaşul pe canalele străjuite de casele impozante ale negustorilor de altădată este o călătorie romantică în timp.

Relaxare in hotel de lux in avion

Amsterdam si vestigiile sale

Cu multimea bisericilor si statuilor, cu canalele in care se oglindesc siluetele indraznete ale caselor cu acoperisuri in pante repezi, cu multimea florilor de tot felul si a unei piete din care aceste minuni parfumate pornesc in toate colturile lumii, Amsterdamul are pe buna dreptate reputatia unuia dintre cele mai cochete orase europene. Asezarea este incarcata de arta si de istorie, o istorie cu nimic mai ingaduitoare decat cea a intregului continent. Conflictele religioase, razboaiele, luptele interne si-au pus adanc amprenta pe viata locuitorilor si pe anumite edificii ale orasului.

Olanda
http://www.catavencu.ro/olanda-144.html
Distrugeti Olanda! Orasul barajului de pe Amstel Cobori din trenul care te aduce de la Viena (via Frankfurt) la capat de linie: Amsterdam Centraal. Intri in primul punct de informare cautind harta orasului si o gasesti in rucsac pe cea descarcata de pe net acasa: harta lor de 2 euro nu pare a fi ce-ti trebuie, aia gratis e mai buna. La iesirea din gara dai cu zarul, cum ai vazut tu la nenea de pe Travel&Living: pieton, taxi sau salupa? Zarul tine cu tine (a fost in buzunar si nu era prea aglomerat pe-acolo), asa ca iti aranjezi rucsacul pe cocoasa si cu bruma de latina ramasa din scoala o iei per pedes apostolorum. Sau sari in canalul Damrak si pleci inot spre centru. Care centru nu e foarte departe, iar calatoria pina acolo e o adevarata placere: mai bei o bere (atentie: la terasele de pe marginea canalelor o halba e minimum 5 euro), mai faci o poza la padurea de biciclete din parcari si flota de barci, vaporase, iachturi de pe canalele riului Amstel (nu, nu curge bere pe el) de la care vine denumirea orasului: Amstelredam = baraj pe Amstel. Din cind in cind, un politist pe motocicleta trece incet, ocolind cu grija mareea de turisti, cu aerul ca te-ar ajuta in orice situatie dificila; but don't push your luck... Si daca nu te-ai ratacit prin reteaua oarecum concentrica de stradute si canale cu poduri ce scriu de 800 de ani cartea de istorie vie "De la satul de pescari din 1200 la orasul cosmopolit de astazi", ajungi destul de repede acasa la Madame Tussauds, in piata centrala Dam, linga care se afla si primaria. Foarte aproape e si faimosul cartier Wallen (cum, nu va spune nimic? e numele de fata mare al Red Light District), in care exponatele nu mai sint de ceara: bucatile de carne (in general neagra) se etaleaza, generos, in galantare. Doar intinzi mina cu portofelul si te servesti. Vezi chiar un cuplu care negociaza cu prestatoarea; probabil doamna vrea sa se asigure de calitatea serviciilor de care va beneficia domnul... Alte atractii Coffee-shop. Cafeaua tocmai s-a terminat. Ai grija ce fumezi, dar mai ales ce maninci. Evita ciulamaua de ciuperci: ultima data era alterata;) Daca ai gresit cumva prajitura si ai luat dintr-aia hard (nu-i vorba ca-i semnalizata pe ambalaj: scrie clar in olandeza), ceva vreme o sa-ti cauti creierii pe sub masa. Te simti ca un computer pe care ruleaza un program de benchmark: creierul e dus pina la frecventa maxima, plaminii ventileaza supraturati, inima e in overclocking, placa video da artefacte pe retina. Incepi sa crezi legenda locala cu orbul care la iesirea din coffee-shop a vazut... Oricum, nu face greseala altora: viziteaza-l la plecare. Altfel, o sa descoperi alt oras: dimensiunile si proportiile danseaza in capul tau amintindu-ti de oglinzile de bilci, iar culorile intra unele intr-altele ca la desenele in acuarela ale copilariei. Ajungi pe dibuite din nou la gara - pentru ca hostelul la care ai rezervare e in Alem, care e aproape de Zaltbommel, care e pe linga Utrecht - si de acolo la destinatie. Prin nu se stie ce minune in one piece (placa de sunet a picat si ea testul: claxoanele si soneriile de bicicleta ajung cu intirziere intre casti...). Olandezi la ei acasa Pe amfitrionul nostru il cheama Theo (a zis cineva Van Gogh?), exact ca pe fratele celebrului Vincent. Un burlac haios multitalent: ghid turistic, jurnalist la o publicatie locala si liderul echipei de fotbal VV Alem, sectia old-boys. Regulile casei e simpla, ca e una singura: esti membrul familiei. Te simti ca acasa, te comporti ca acasa. Iti iei bere din frigider, iti speli farfuria, stai pe net cind vrei, dai o mina de ajutor cind se pune masa, etc. Ai talente culinare? Liber sa le experimentezi! Restul lumii: un cuplu de australieni simpatici (Kokie si Ian) si unul de nemti morocanosi ale caror nume nu le retii.
Incaleci una din cele 10 biciclete din garaj si pleci in recunoastere. Case din caramida rosie, ferestre mari cit peretele, acoperisuri ascutite, proprietati delimitate de gard viu, strazi pavate cu "biscuiti" ca aleile din parc. De fapt, intreaga localitate pare integrata intr-un parc imens. Desi nu e mai mare decit Regia, Alem are debarcader cu iachturi, bac peste riul Maas/Meuse si 2 terenuri de fotbal cu nocturna. Saluti politicos (Howdoo!) pe toti cei pe care-i intilnesti si observi ca absolut toata lumea pina in 50-60 de ani vorbeste engleza. Dai din pedale de placere si iti propui un minitur (15-20 km) ciclist al zonei: Alem - Zaltbommel - Gameren - Kerkwijk - Ammerzoden - Hedel - Velddriel - Alem. Banda separata pentru biciclete paralela cu soseaua avind intersectii si semafoare dedicate, cimpuri pe care culturile sint trasate ca pe plansa de desen, vaci de colectie coborite din reclame tv, mori de vint spectaculoase (au mai ramas in jur de 1150 in toata Olanda si sint monumente istorice sub monitorizarea statului), castelul din Ammerzoden si ruinele bisericii bombardate de nazisti in ultimele zile ale WW2, ramasa asa de atunci spre aducere aminte... Oricit te chinui, nu reusesti sa-i explici australianului de 23 de ani care te insoteste, cit de nociv a fost comunismul si (printre altele) cite biserici, constructii si situri istorice a distrus in vreme de pace. Mai precis, tu reusesti sa-i explici, numai ca el nu reuseste sa inteleaga in ruptul capului cum a fost posibil ca o tara intreaga sa fie prostita atit amar de vreme de-un cizmar, o tuta si sleahta lor de nemernici... Va puneti burta la cale Dupa prinzul olandez (cotlete pe piure cu tot felul de ierburi in el, supercondimentat) si cina australiana (lasagna foarte gustoasa) din primele zile, iti vine rindul: publicul cere masa cu specific romanesc. Si pentru ca nu te vezi facind mamaliga si sarmale, dupa o excursie la supermarketul local iti iese "a tipical romanian student meal", cum o botezi: Frikindela's (niste deliciosi cirnati subtiri cit degetul mic) cu cartofi prajiti si castraveti murati, bere Bavaria la doza si un paharel de palinca adusa de acasa, devenita brusc atractie si pericol in acelasi timp. Liquid bomb, poison, flamethrower sint doar citeva dintre propunerile de eticheta-avertisment pentru sticla a carei noua locuinta e barul hostelului.

Cine vrea excursie la Utrecht?
Te inscrii urgent pe lista lui Theo, care pleaca cu treburi in cel mai apropiat mare oras. Il lasi la tirgul lui de turism din imensul complex expozitional Jaarbeurs si tu iti vezi de ale tale. Ce se poate distruge repede si ieftin pe-aici? Localitate de pe timpul romanilor, Utrecht a trecut prin timpuri pastrind cite ceva din fiecare epoca. Are dom (cel mai inalt din tara) cu clopot de 500 de ani, are canal central pe care sa te dai cu barca, are cladiri medievale conservate incredibil si are si Hoog Catharijne – un monstru de constructie intre gara principala Utrecht Centraal si centrul orasului cu alee pietonala, acces la mijloace de transport, sedii de firme, magazine, restaurante - fata de care mall-urile bucurestene joaca la pitici (ce Vitan? ce Plaza? sa-l vezi pe asta, fata!!!). Daca te ia foamea dupa atita colindat, poti sa incerci felul lor preferat de fast-food: cartofi prajiti cu maioneza, portia medie de 1.8 euro fiind arhisuficienta pentru refillul caloriilor arse. Tragi linie si aduni Faci cadou dvd-ul cu muzica si imagini din Ro pregatit de acasa, schimbi id-uri, adrese de mail, numere de telefon si iti iei ramas bun de la toata lumea. Australienii insista sa te conduca la Den Bosch, de unde iti pleaca autobuzul de Paris. Ramas singur in statia de linga gara, iti amintesti de intrebarea de aseara a gazdei (Cum ti s-a parut Olanda fata de Romania?) si de replica ta stil no comment (Total diferita!). Si iti raspunzi acum, ca la Radio Erevan: da, e adevarat ca Romania e in UE si e la fel ca Olanda, numai ca in loc de programul megalomanic "sute de sali de sport la tot cartierul" – piste pentru ciclisti pe care vezi lume de la 7 la 70 de ani, in loc de trotuare sparte, praf, gunoaie, maidanezi, cersetori, claxoane si injuraturi - lalele, curatenie, respect, zimbete si multumiri, in loc de girofaruri si coloane oficiale - politicieni pe bicicleta... Pai sa nu te reintorci cit mai repede, cind sint atitea de distrus?

Hotelul The Dylan din Amesterdam

Amsterdam, Veneţia nordului

Amsterdam, orasul tuturor posibilitatilor
http://www.ultima-ora.ro/articles.php?action=toArticle&article_id=3543

In timp ce orasul este adesea zugravit precum o versiune mai rece a Babilonului, „condimentat” cu sex si droguri, exista o multime de viziuni asupra controversatului Amsterdam. Turistii vin la Amsterdam si se lasa dezmierdati de razele soarelui pe timpul verii, colinda orasul si de multe ori se intreaba daca cineva chiar munceste in aceasta metropola...

Adevarul este ca localnicii realizeaza un excelent echilibru intre relaxare si afaceri. Nu trebuie sa va lasati purtati de val la Amsterdam, caci va veti trezi in Districtul Luminii Rosii, un centru vechi cu tendinte haotice. De aici s-a inspirat scriitorul Albert Camus când a descris cercurile Iadului! Dar poate colindând vechiul centru, veti ajunge la Canalul Ring, care va va umple de vibratii pamântesti si veti cobori cu picioarele pe pamânt. Sau poate drumul va va purta in cartiere si mai putin umblate, precum Jordaan si Pijp, sau catre muzee metropolitane de arta religioasa, precum Muzeul Quarter. Accesul la principalele obiective turistice se face cu ajutorul metroului, care traverseaza intreg centrul si strabate orasul de la un capat la celalalt. Stim foarte bine ca si mâncarea are rolul ei in cunoasterea unui oras. Termenul „bucatarie olandeza” stârnea odata o cascada de râsete. Dar bucatarii olandezi au calatorit in toata lumea si s-au intors acasa cu un bagaj de cunostinte consistent si au inviorat bucataria traditionala. Cartofi portocalii, bacon crocant, legume doar putin fierte, toate scufundate intr-un sos dumnezeiesc... aceasta este o portie de mâncare olandeza. Dar oare ce merge dupa o plimbare si un prânz la restaurant? O cafea! Locurile in care puteti sorbi o gura de cafea sunt si ele in numar mare prezente in capitala olandeza. Preturile pentru o vacanta in Amsterdam sunt destul de piperate. Un sejur de sase zile costa aproximativ 770 de euro. Tariful include 5 nopti cazare in hotel de 3 stele cu mic-dejun, transport cu avionul si taxele de aeroport. Daca doriti sa rezervati singuri biletul de avion si cazarea, aflati ca un bilet de avion catre Amsterdam costa intre 310 si 370 de euro. Cât despre cazare, tarifele sunt mult mai mari ca in alte metropole. Costul unei camere pe noapte se situeaza in jurul sumei de 90 de euro si poate ajunge pâna la 170 de euro!

Amsterdam: sexul în parc este legal, dar nu şi plimbarea câinilor fără lesă

OLANDA VREA SA CONSTRUIASCA O INSULA IN FORMA DE LALEA


Autoritatile olandeze intentioneaza sa construiasca o insula in forma de lalea in Marea Nordului, pentru a combate riscurile generate de schimbarile climatice, avand in vedere ca o jumatate din populatia tarii traieste in zone aflate sub nivelul marii, scrie Deutsche Welle. Insula sub forma unei lalele va furniza teren suplimentar pentru locuinte si va oferi protectie in zona de coasta pentru locuitorii acestei tari. »»»

Amsterdam - Fara tabu-uri Doar creativitate
http://www.click.ro/

În capitala Olandei până şi un cer înnourat e descris ca o joacă creativă a norilor, lipsită de prejudecăţi şi de compromisuri. Se spune că ar fi un dans pasional, în care norii se strâng unul în altul, pentru a ascunde umbrele pâmânteşti. Metafore? Poate. Dar Impactul pe care îl are Amsterdamul, la prima descoperire, asupra turiştilor e imens şi cele mai banale experienţe sau imagini primesc, involuntar, o cu totul altă valoare.
Rămâi surprins din start, pentru că imaginea Amsterdamului e legată în general de lipsa de prejudecăţi, dar ceea ce îl defineşte cu adevărat e creativitatea. E un loc plin de fantezie, străbătut de o atmosferă romantică, care se scurge lin pe numeroasele canale ale oraşului.
Nu e un oraş mare şi e greu să te pierzi în el, mai ales că oricând o să găseşti pe cineva dispus să te ajute. Dar o să-ţi pierzi multe amintiri acolo, pentru a face loc unora extrem de puternice.
Trebuie spus că toamna e perioada ideală pentru o întâlnire cu unul dintre "marile oraşe mici ale lumii". Nu e foarte aglomerat şi olandezii se molipsesc aproape cu toţii de o atitudine melancolică, caldă şi foarte prietenoasă. E vremea plimbărilor romantice, printre lumina lumânărilor aşezate pe mesele cafenelor, scoase pe trotuar.
Amsterdamul are doar 700.000 de locuitori, peste 500.000 de biciclete, 160 de canale, peste 1.200 de poduri şi în jur de 300 de hoteluri. Oraşul e inundat însă în sezon de vizitatori, numărul lor depăşind 3 milioane pe an, şi e păcat să-l cunoşti mergând ridicat pe vârfuri, pentru a avea o panorama acceptabilă. Şi cu siguranţă nu vrei să ratezi absolut nimic, pentru că Amsterdamul are de oferit câte ceva la fiecare pas. Din această cauză s-a născut şi imposibilitatea de a stabili un itinerariu obiectiv, majoritatea atracţiilor majore regăsindu-se în stradă. Amalgamul de culori, arhitectura caselor, vânzătorii ambulanţi şi turta dulce fac parte din cultura oraşului. Lipsa prejudecăţilor de asemenea.
În Piaţa Dam, de exemplu, centrul istoric al oraşului, care adăposteşte Palatul Regal, vă puteţi bloca ore în şir cu ochii aţintiţi asupra unor imagini unice, feerice. Pe de altă parte, celebrul Cartier Roşu e locul în care timpul şi spiritul prind alte valenţe. Cafenele parfumate, în care se vând droguri uşoare, oameni înghesuiţi în jurul tarabelor, geamurile prin care-ţi zâmbesc fete, travestiţi, homosexuali, aflate la câţiva paşi de Oude Kerk, o biserică veche, decorată cu elemente gotice şi renascentiste, definesc clar echilibrul spiritual al oraşului.
Amsterdamul e un oraş al podurilor, unele incredibile ca arhitectură, dar, poate cel mai impresionant e cel pe care olandezii l-au construit între aceste două lumi, una aparent extremă, fără tabu-uri şi o alta, conservatoare.
De pe străduţe puteţi să vă retrageţi oricând în unul dintre cele 50 de muzee, fie că e vorba de Rijksmuseum - muzeul naţional, sau de muzeul erotic sau cel al torturii. E, până la urmă, un oraş al culturii, iar numeroasele lucrări ale lui Rembrandt sau Van Gogh o să vă facă să simţiţi din plin asta. După muzeele clasicilor, e cazul să le descoperiţi şi pe cele ale căror tematică e filmul, teatrul, berea Heineken sau echipa Ajax.
Iar când terminaţi cursurile unice de artă, pentru ca ritmul oraşului să nu vă pară prea exploziv, localnicii vă recomandă să vă urcaţi pe o bicicletă şi să vă reintegraţi, în pasiunea cu care acesta trăieşte, pedalând, printre anticariate, galerii de artă, florării sau băcanii pline de delicatese.
Renunţaţi la cele două roţi şi a ghidonului doar în faţa Galleriei d'Arte, locul ideal pentru suveniruri. Eventual, mergeţi şi în Piaţa Noordermarkt, unde o să descoperiţi numai minunăţii de cadouri, rătăcite în parfumul brânzeturilor, pe care localncii le aduc aici în fiecare dimineaţă să le vândă.Nu rataţi nici magazinele de antichităţi din Nieuwe Spiegelstraat.
Cu pungile pline, puteţi să vă întoarceţi la hotel cu barca, o călătorie pe unul dintre canalele Amsterdamului fiind obligatorie. Cum obligatoriu e de altfel să încercaţi şi o prăjitură cu cremă de mango, pe care o puteţi găsi mai în toate cafenelele. Şi nu pentru că ar fi nevoie de o prăjitură pentru a râmîne doar cu amintiri dulci din Amsterdam.


Preţul unui sejur în Amsterdam, cu toate serviciile incluse, variază la operatorii turistici din România între 600 şi 1.000 de euro.

Amsterdam - Fara tabu-uri Doar creativitate
http://www.click.ro/

În capitala Olandei până şi un cer înnourat e descris ca o joacă creativă a norilor, lipsită de prejudecăţi şi de compromisuri. Se spune că ar fi un dans pasional, în care norii se strâng unul în altul, pentru a ascunde umbrele pâmânteşti. Metafore? Poate. Dar Impactul pe care îl are Amsterdamul, la prima descoperire, asupra turiştilor e imens şi cele mai banale experienţe sau imagini primesc, involuntar, o cu totul altă valoare.
Rămâi surprins din start, pentru că imaginea Amsterdamului e legată în general de lipsa de prejudecăţi, dar ceea ce îl defineşte cu adevărat e creativitatea. E un loc plin de fantezie, străbătut de o atmosferă romantică, care se scurge lin pe numeroasele canale ale oraşului.
Nu e un oraş mare şi e greu să te pierzi în el, mai ales că oricând o să găseşti pe cineva dispus să te ajute. Dar o să-ţi pierzi multe amintiri acolo, pentru a face loc unora extrem de puternice.
Trebuie spus că toamna e perioada ideală pentru o întâlnire cu unul dintre "marile oraşe mici ale lumii". Nu e foarte aglomerat şi olandezii se molipsesc aproape cu toţii de o atitudine melancolică, caldă şi foarte prietenoasă. E vremea plimbărilor romantice, printre lumina lumânărilor aşezate pe mesele cafenelor, scoase pe trotuar.
Amsterdamul are doar 700.000 de locuitori, peste 500.000 de biciclete, 160 de canale, peste 1.200 de poduri şi în jur de 300 de hoteluri. Oraşul e inundat însă în sezon de vizitatori, numărul lor depăşind 3 milioane pe an, şi e păcat să-l cunoşti mergând ridicat pe vârfuri, pentru a avea o panorama acceptabilă. Şi cu siguranţă nu vrei să ratezi absolut nimic, pentru că Amsterdamul are de oferit câte ceva la fiecare pas. Din această cauză s-a născut şi imposibilitatea de a stabili un itinerariu obiectiv, majoritatea atracţiilor majore regăsindu-se în stradă. Amalgamul de culori, arhitectura caselor, vânzătorii ambulanţi şi turta dulce fac parte din cultura oraşului. Lipsa prejudecăţilor de asemenea.
În Piaţa Dam, de exemplu, centrul istoric al oraşului, care adăposteşte Palatul Regal, vă puteţi bloca ore în şir cu ochii aţintiţi asupra unor imagini unice, feerice. Pe de altă parte, celebrul Cartier Roşu e locul în care timpul şi spiritul prind alte valenţe. Cafenele parfumate, în care se vând droguri uşoare, oameni înghesuiţi în jurul tarabelor, geamurile prin care-ţi zâmbesc fete, travestiţi, homosexuali, aflate la câţiva paşi de Oude Kerk, o biserică veche, decorată cu elemente gotice şi renascentiste, definesc clar echilibrul spiritual al oraşului.
Amsterdamul e un oraş al podurilor, unele incredibile ca arhitectură, dar, poate cel mai impresionant e cel pe care olandezii l-au construit între aceste două lumi, una aparent extremă, fără tabu-uri şi o alta, conservatoare.
De pe străduţe puteţi să vă retrageţi oricând în unul dintre cele 50 de muzee, fie că e vorba de Rijksmuseum - muzeul naţional, sau de muzeul erotic sau cel al torturii. E, până la urmă, un oraş al culturii, iar numeroasele lucrări ale lui Rembrandt sau Van Gogh o să vă facă să simţiţi din plin asta. După muzeele clasicilor, e cazul să le descoperiţi şi pe cele ale căror tematică e filmul, teatrul, berea Heineken sau echipa Ajax.
Iar când terminaţi cursurile unice de artă, pentru ca ritmul oraşului să nu vă pară prea exploziv, localnicii vă recomandă să vă urcaţi pe o bicicletă şi să vă reintegraţi, în pasiunea cu care acesta trăieşte, pedalând, printre anticariate, galerii de artă, florării sau băcanii pline de delicatese.
Renunţaţi la cele două roţi şi a ghidonului doar în faţa Galleriei d'Arte, locul ideal pentru suveniruri. Eventual, mergeţi şi în Piaţa Noordermarkt, unde o să descoperiţi numai minunăţii de cadouri, rătăcite în parfumul brânzeturilor, pe care localncii le aduc aici în fiecare dimineaţă să le vândă.Nu rataţi nici magazinele de antichităţi din Nieuwe Spiegelstraat.
Cu pungile pline, puteţi să vă întoarceţi la hotel cu barca, o călătorie pe unul dintre canalele Amsterdamului fiind obligatorie. Cum obligatoriu e de altfel să încercaţi şi o prăjitură cu cremă de mango, pe care o puteţi găsi mai în toate cafenelele. Şi nu pentru că ar fi nevoie de o prăjitură pentru a râmîne doar cu amintiri dulci din Amsterdam.


Preţul unui sejur în Amsterdam, cu toate serviciile incluse, variază la operatorii turistici din România între 600 şi 1.000 de euro.

Un nou restaurant romanesc in Olanda Romanii care locuiesc in Olanda, si nu numai, au posibilitatea sa ia masa la Haga intr-un nou local cu specific romanesc, intitulat „La Elena”. Restaurantul a fost inaugurat joi, 18 octombrie, deschiderea oficiala avand loc in intervalul orar 18:30-20:00. Potrivit forumului portalului romanilor din Olanda, localul se afla la adresa Rusthoekstraat 56, 2584 CV den Haag. Restaurantul este deschis in fiecare zi, cu exceptia zilei de luni, intre orele 17:00 si 23:00, mai anunta portalul romanesc.

Primăria din Amsterdam cumpără cu 15 milioane de euro 51 de vitrine în care se expuneau prostituate

Amsterdam - experienta olandeza de neuitat

Turism

Rotterdam - Orasul care nu doarme niciodata

Amsterdam, oraşul libertăţii totale

Amsterdam, paradisul lalelelor