DANEMARCA[V=]

Povestea ei este pe cat de simpla pe atat de trista. O mica sirena il salveaza de la inec pe un tanar print de care se indragosteste. Dragostea ei este atat de puternica incat se hotaraste sa paraseasca pentru totdeauna lumea apelor si sa traiasca pe pamant alaturi de iubitul ei. De aceea in urma unor vraji speciale, isi obtine picioarele in schimbul cozii de peste si a glasului ei minunat. Printul nu o recunoaste insa pe salvatoarea lui, se casatoreste cu o alta fata si micuta sirena, coplesita de durere, se arunca in valurile care acum nu o mai ocroteau si moare.

 Nu intamplator danezii au hotarat sa-i toarne chipul in bronz, punand statuia ei de straja la tarmul capitalei. Plasata pe o stanca, in apropierea pontonului Langelinie, intr-un colt al insulei Kastellet, statuia are 125 centimetri si cantareste 175 de kilograme. Pentru Copenhaga ea reprezinta ceea ce reprezinta Turnul Eiffel pentru Paris, Big Benul pentru Londra sau, pastrand anumite proportii, Manneken Pis pentru Bruxelles. Statuia, dezvelita pe 23 august 1913, a fost un dar facut orasului de Carl Jacobsen, fondatorul fabricii de bere Carlsberg. Opera a sculptorului Edvard Eriksen, ea infatiseaza sirena, o tanara frumoasa privind visatoare apa. Chipul ei i-a fost inspirat artistului de o celebra dansatoare in epoca, Ellen Price. Aceasta a refuzat insa sa pozeze goala si, pentru realizarea trupului, artistului i-a folosit ca model propria sa sotie.

 De-a lungul timpului statuia a fost vandalizata in cateva randuri. A fost rasturnata de pe soclu, i s-a amputat un brat, a fost decapitata de doua ori, a fost stropita cu vopsea roz, rosie si verde si imbracata in haine orientale, cu capul infasurat intr-o broboada musulmana. De fiecare data insa autoritatile au luat rapid masurile necesare, redandu-i aspectul initial spre bucuria locuitorilor orasului si a turistilor dintre care multi, vin in oras numai pentru a se fotografia impreuna cu ea. De altfel inca din 2006 s-a propus mutarea sirenei intr-un loc mai indepartat de tarm, pentru ca accesul eventualilor rau-facatori sa poata fi – daca se poate – imposibil.

 Statuia are 13 copii risipite in intreaga lume, printre locatiile respective putand fi amintite. California, Kimballton, Iowa si Piatra Neamt. Se spune chiar ca si cea din Copenhaga este o copie, originalul fiind pastrat intr-un loc sigur. In 2010 pentru prima oara sirena a calatorit peste ape. Ea a fost dusa la Shanghai pentru a participa la expozitia mondiala EXPO 2010 in cadrul pavilionului danez. Acest lucru i-a ingrijorat intru catva pe locuitorii orasului, care nu concepeau sa-si vada simbolul orasului dus atat de departe dar revenirea lui in tara a linistit spiritele. In anul 2013, cand „Mica Sirena” a implinit un secol de existenta au fost organizate serbari fastuoase in fata unui public numeros. Printre altele un grup de inotatoare, imbracate in sirene, au inscris in apa numarul 100. Totodata marcand evenimentul, mai multe tinere au imbracat acelasi costum de sirena si si-au vopsit pielea pentru a semana cat mai bine cu personajul inchipuit de Andersen si devenit drag inimilor noastre.

 In 1574, regele Frederik al II-lea al Danemarcei a construit un castel nou pe locul celui vechi. Pentru ridicarea acestuia a fost angajat arhitectul Hans van Paeschen si, trei ani mai tarziu, arhitectul flamand Anthonis van Opbergen a fost insarcinat cu extinderea si restaurarea constructiei care a primit acum numele Kronborg.

 Noul arhitect a adaugat, printre alte elemente o sala impunatoare de bal, dar, in septembrie 1629 cladirea a fost mistuita de un incendiu, ramanand din ea numai zidurile. Regele Christian al IV-lea il angajeaza la scurt timp pe Hans van Steenwinckel sa reconstruiasca intregul castel, cerandu-i ca, pe cat se poate, sa fie asemanator celui vechi. Fortificatii impresionante au fost adaugate in timpul domniei lui Frederik al II-lea si a lui Christian al IV-lea iar in anul 1785 castelul a intrat in posesia armatei.

 Singurul loc neatins de incendiul din 1629 a fost capela, care si-a pastrat altarul, galeria, stranele si panourile pictate, in forma care erau atunci. La etajul al II-lea al castelului din aripa de nord se afla apartamentele regale. Camerele au aproximativ acelasi amplasament ca in timpul regelui Frederik al II-lea, cele mai multe decoratii datand din secolele XVII-XIII. Inainte de incendiu, in 1583, ultimul etaj din aripa estica a fost transformat intr-o galerie lunga prin care regina putea ajunge in sala de banchete aflata in aripa de sud. Sala de banchete era impodobita cu minunate tapiseri iar plafonul, sculptat si aurit, era considerat o veritabila capodopera. Reconstruirea ei dupa incendiu nu a reusit sa-i ofere intreaga stralucire. Au putut fi salvate insa 14 tapiserii infatisand regi ai Danemarcei. Dintre acestea sapte au fost pastrate la castel iar restul sunt expuse la Muzeul National din Copenhaga.

 In castel pot fi insa admirate si alte sali, remarcabil restaurate. Printre acestea pot fi amintite „Sala Mica” din aripa de vest „Apartamentul Scotian” si apartamentele lui Frederic al V-lea de la ultimul etaj din aripa de nord.

 „Turnul telegraf” al edificiului are o terasa larga de unde se poate privi atat spre Suedia cat si spre Danemarca. In castel este gazduit si „Muzeul Maritim” la primul etaj, iar in subsol se afla statuia eroului legendar danez vikingul Holger Danske, despre care se spune ca se va trezi sa apere Danemarca, atunci cand tara va avea nevoie de el. Zidurile groase sunt impodobite cu statui, iar pe marginea terasei o multime de tunuri tintesc spre malul suedez.

 Vizitatorii vin aici in special ca sa patrunda in poveste, poate chiar pentru a-l intalni pe Hamlet, desi personajul este unul de fictiune. De aceea in castel s-au organizat o serie de spectacole teatrale cele mai multe prezentand tragedia shakespeariana. Dintre acestea cel mai faimos a fost spectacolul din 1937 care i-a avut ca protagonisti pe Vivien Leigh si Laurence Olivier, intr-o productie a teatrului Old Vic.

Cuplul a avut trei copii, dintre care prima fata, Margrette (nascuta in 1940), a urmat la tron mamei sale. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, comportamentul Printesei Ingrid a fost exceptional, ea devenind un exemplu de moralitate pentru rezistenta tacuta a danezilor fata de ocupantul nazist. Pentru a ridica moralul populatiei, ea mergea in public cu copiii si se plimba cu bicicleta prin Copenhaga. A fost admonestata de tatal sau, dar a refuzat sa se poarte cu precautie. La geamul resedintei de iarna a regilor, ea a arborat steagurile Danemarcei, Suediei si al SUA.

Ingrid a devenit regina a Danemarcei in 1947 si s-a preocupat cu succes de modernizarea vietii la Curte. In ianuarie 1972, regele Frederick a murit, iar la tron a urmat prima fiica a lui, Margrette II, care este si astazi la putere. Prin referendumul din 1953, Coroana regala daneza putea reveni si unei femei. Ca regina a Danemarcei, Ingrid a devenit si liderul Ordinului Elefantului, cel mai prestigios al tarii, care este un Ordin cofraternal dedicat Fecioarei Maria. Regele Christian I a fondat acest Ordin in secolul al XV-lea. Membri sunt si fostii presedinti romani Emil Constantinescu si Ion Iliescu. Cel mai nou membru al Ordinului Elefantului este presedintele Slovaciei, Ivan Gasparovic.

Eigtveld a fost numit arhitect de Curte in 1740, in timpul in care regele Frederik al V-lea construia in intregime un nou district numit Frederiksstad in Copenhaga, pentru a sarbatori tricentenarul ocuparii tronului Danemarcii de catre familia Oldenburg. Suveranul a acordat sume importante pentru un proiect impresionant, incluzand si patru noi case, cate una pentru fiecare dintre nobilii propusi de credinciosul sau contele Adam Gattlob Molke. Eigtveld, in calitatea sa de arhitect de Curte, a fost insarcinat cu desenarea proiectului, cele patru case constituind centrul noului Frederiksstad. Numele districtului se datora si faptului ca regina Sofia, sotia lui Frederick al III-lea avusese un palat acolo.

Proiectul era destul de greu de realizat, deoarece trebuia ca locuintele individuale de aici sa se armonizeze cu restul orasului. Eigtveld a gasit insa o solutie stralucita. El a desenat o piata regala octogonala, suficient de larga si a plasat simetric cate o casa, de fapt un palat, pe cate o latura a octogonolui. Casele se aflau cate doua fata in fata. Din dreptul ficareia era directionata cate o strada principala.

Fiecare palat, identic pe dinafara ca stil si dimensiuni, este ridicat in cel mai pur rococo frantuzesc, cu o colonada corintiana la primul nivel si cu ferestre dreptunghiulare sau terminate in arc. Cele patru palate sunt insa total diferite in interior. Astfel contele Molke a apelat in 1757 la serviciile decoratorului francez Nicolas-Henri Jardin pentru realizarea sufrageriei sale. Jardin a creat o impresionanta incapere alba rococo, cu ornamente aurite, cu pilastri ionieni, urne si trofee. Aceasta sala a devenit un model in dezvoltarea ulterioara a stilului neo-clasic in Europa.

Constructia celor patru palate a inceput in 1750. Doua dintre ele au fost terminate inainte de moartea lui Eigtveld, in 1754. Celelalte doua au fost terminate in 1760. In piata se afla o statuie a lui Frederick al V-lea, sculptata de J.J. Saly si ridicata din ordinul lui Cristian al VII-lea in 1771. Amalienborg n-a ramas prea multa vreme un grup de case pentru nobili. Cand in 1794 marele palat regal Cristianborg a fost distrus de un incendiu – tragedie care se mai intamplase in trecut – familia regala a cumparat cele patru case si piata respectiva. S-a adaugat o colonada care lega palatul regelui cu cel al printului mostenitor si cateva anexe care au transformat constructiile respective intr-un ansamblu unitar, piata jucand acum rolul de curte interioara.

Cele patru palate poarta acum numele regilor Danemarcii. Casa contelui Molke se numeste Palatul Christian al VII-lea si gazduieste activitatile oficiale ale familiei regale, receptii si banchete. Acest palat ca si acela care poarta numele lui Christian al VIII-lea sunt deschise marelui public, in vreme ce palatele celelalte si gradinile care le apartin sunt resedinte private ale familiei regale.