POLONIA

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-fost-reconstruita-varsovia-al-doilea-razboi-mondial

http://www.historia.ro/exclusiv_web/travel/articol/castelele-ruina-ale-poloniei

http://www.historia.ro/galerii-foto/renasterea-varsoviei-un-oras-reconstruit-zero

Scandal în Polonia: Bunicul premierului a fost soldat al armatei naziste

http://cultural.bzi.ro/palatul-wilan-w-foto-13948

http://cultural.bzi.ro/castelul-malbork-din-polonia-foto-13101

Varșovia liberă

http://www.natgeo.ro/traveler/10082-varovia-liber

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10395/7/
Ridicat pe malul Vistulei, in Cracovia, pe culmea unei coline de calcar, la o altitudine de 228 metri, Castelul Wawel este unul dintre cele mai reprezentative locuri din istoria Poloniei. Este un complex fortificat din care fac parte Castelul Refal si Catedrala Wawel inchinata Sfantului Stanislas si Sfantului Waclaw. Istoria castelului este strans legata de legenda dragonului, despre care se credea ca traia intr-o pestera de sub stanca. Dragonul isi cerea tributul sau de tinere fecioare, pana cand a fost ucis de un tanar cizmar sarac dar curajos.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10139/7/

Ridicat pe malul raului Nogat din Polonia, Castelul Malbork este considerat una dintre cele mai mari constructii de caramida din lume. A fost construit de Cavalerii Teutoni, care cucerisera vechea Prusie, dupa ce, in 1274 acestia au inabusit Marea Rascoala Prusiana a triburilor baltice. Nu se cunosc prea multe date despre lucrarile efectuate aici, dar se pare ca, asa cum arata un studiu din arhiva Ordinului, ele au durat pana in jurul anului 1300 sub patronajul Comandantului Heinrich von Wilnowe.

Miracolul polonez



Salariul minim în Polonia e 1.600 de zloţi, peste 1.900 de lei, cam cât e la noi salariul mediu pe economie. Salariul mediu e 3.800 de zloţi în Polo­nia, adică 4.500 de lei, în vreme ce preţurile sunt aproape egale cu cele din România: marile lanţuri internaţionale de magazine, ca H&M, bună­oară, afişează acelaşi preţ în zloţi şi în lei. Practic, într-o ţară din fostul bloc comunist, oamenii ajung să aibă, în numai 20 de ani, o putere de cumpărare de două ori mai mai mare decât la noi!

Citeste tot articolul

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9294/7/

Mentionata documentar pentru prima oara in 1224, Varsovia, scaldata de apele Vistulei, a devenit, in 1526, capitala cnezatului Mazovici. Dupa nici 100 de ani, in 1596, regele Sigismund al III-lea a mutat aici capitala tarii, aflata pana atunci la Cracovia. Orasul a capatat definitiv acest statut in 1606, dar regele simtise chiar cu cativa ani inainte, nevoia ridicarii unui palat demn de rangul sau si al urmasilor care vor conduce puternicul regat. Palatul a fost inaltat pe locul unei mai vechi resedinte a ducilor de Mazovia. Intre 1598-1619, arhitectii Giovanni Trevano, Giacomo Rodondo si Matteo Castelli au construit palatul de forma pentagonala, cu doua etaje, in stil baroc timpuriu.

Primul muzeu erotic din Polonia, deschis la Varşovia
Primul muzeu erotic din Polonia a fost inaugurat, marţi, in Varşovia. "Se află într-un cartier de afaceri, nu vom deranja pe nimeni", a declarat Dariusz Kedziora, proprietarul muzeului, vorbind despre amplasarea clădirii pe strada Grzybowska din centrul Varşoviei. "Nu avem camere care să fie închiriate cu ora", a adăugat acesta.
Muzeul a fost construit la iniţiativa lui Dariusz Kedziora, care şi-a petrecut ultimii 20 de ani colecţionând diverse obiecte erotice în timpul călătoriilor sale sau căutând alte "exponate" pe internet.
"Nimic ruşinos nu va fi expus aici. Va fi un muzeu la fel cum sunt cele din Paris şi Barcelona", a precizat Dariusz Kedziora, adăugând că muzeul său se va concentra pe "arta erotică" şi "nu va exista niciun fel de pornografie".
Printre cele 2.000 de obiecte expuse se află şi un automat polonez de distribuire a prezervativelor, datând din 1934, singurul din generaţia sa care s-a păstrat până în zilele noastre. În acest muzeu, ce are o suprafaţă de 450 de metri pătraţi, sunt expuse obiecte peruane din ceramică, miniaturi persane şi stampe erotice japoneze.
Accesul este permis doar vizitatorilor adulţi, iar preţul unui bilet este de 39 de zloţi (circa 8 euro). Studenţii şi persoanele în vârstă de peste 70 de ani beneficiază de reduceri.

Turism


Parc de distractii... catolic in Polonia

Cracovia, oraşul regal de pe Vistula

Descopera orasul chihlimbarului

9 aprilie 1241 - Batalia de la Leignitz
Desfasurata in apropierea actualei localitati poloneze Legnica, aceasta batalie a opus invadatorii mongoli ostilor combinate ale Poloniei, Cehiei si Germaniei, aflate sub comanda ducelui de Silezia, Henric II cel Pios. Mongolii au obtinut o victorie zdrobitoare, urmata, la doar doua zile, de un alt triumf, in Ungaria, la Mohi.

Polonia, un dar de Craciun Ovidiu SIMONCA Ne grabeam spre Cracovia. Avuseseram o zi densa la Poznan si intirziaseram la Institutul Memoriei Nationale, „fratele“ CNSAS-ului. Microbuzul care ne ducea spre Cracovia, cu oricit de mare viteza ar fi mers, nu putea zbura. Asa ca am contramandat masa de seara pe care urma sa o luam la Cracovia si ne-am oprit la Wroclaw, un oras care nu era inclus in programul vizitei noastre. Nu ne-a parut rau deloc. Wroclaw este orasul cu cel mai mare ritm de crestere din Polonia. in piata mare din Wroclaw stau rezemati pitici din metal, in armuri medievale. Piata are, cred, cel mai frumos brad din Europa. Ne-am oprit la restaurantul „La papagali“. Si am vazut acolo un extraordinar concert de jazz si de folclor polonez, cu o solista a carei voce poate rivaliza cu orice mare star din Polonia. Ce mi-a placut atunci, in acea noapte, cind mai aveam peste 200 de kilometri pina la Cracovia? Simplitatea si bunul-gust din acel restaurant. Nu erai agresat de manele, nici o secunda muzica nu cadea in vulgaritate, n-am vazut oameni beti, impleticindu-se printre mese si cerindu-ti o tigara. Se intimpla ca solista sa-si serbeze ziua de nastere, dar asta n-o impiedica sa fie la program. Era imbracata cu blugi si o bluza – portocaliu cu alb – care il lasa doar un umar dezgolit. S-a bucurat ca un copil mare de cadouri, niste flecustete, si a cintat curat, languros, frenetic. Am mai fi stat acolo ore intregi, fara sa ne uitam la ceas, ispititi de jazz, de berea poloneza si de aerul sarbatorii (Craciunul? Ziua de nastere a solistei? Drumul nostru printr-o Europa Centrala care se deschidea cu ce avea mai placut?). Polonezii stiu sa petreaca, apreciaza o masa buna, simt placerea unui beri baute cu prietenii. Chestia asta cu petrecerile nu e o vorba goala. Am avut confirmarea in ultima seara petrecuta la Varsovia, intr-un pub, Arkadia, unde era ziua de nastere a unui student. isi invitase citiva prieteni, colegi de generatie, berea era servita in halbe de un litru, rideau, cintau, unul dintre ei era stresat ca nu si-a luat si prietena la petrecere si o suna sau ii dadea SMS-uri din jumatate in jumatate de ora ca sa-i dea „raportul“. Erau elegant imbracati, miroseau bine a parfum, unii dintre ei venisera la costum, ne-am imprietenit imediat, i-am invatat expresii romanesti, unele mai deocheate. Gasca s-a spart la ora trei dimineata. A doua zi ne intorceam la Bucuresti. Cum nu veniseram in Polonia sa dormim, n-am regretat. Dati-mi voie sa inchin pentru voi, dragi cititori, un pahar de vin fiert din Piata Centrala a Cracoviei, acolo unde apar trompetisti la ferestrele catedralei anuntind ora exacta. Polonia este, fara doar si poate, un reper pentru romani si Romania. Mereu compari... in primul rind, in Polonia am avut sansa sa aflu de ce literatura poloneza este atit de cunoscuta peste hotare, de ce sint atit de multe traduceri. Am vizitat Institutul Cartii din Cracovia. De doua ori pe an, Institutul Cartii editeaza un catalog cu cite 40 de autori (80 pe an). Practic, cam tot ce apare in Polonia in domeniul literaturii se gaseste in aceste cataloage care cuprind o prezentare a autorului si un fragment din cartea aparuta in poloneza, tradus in engleza, franceza, germana, spaniola. Deja, cum ne-au spus gazdele noastre de la Institutul Cartii, contactele cu editorii straini sint facute, drumurile sint cunoscute, unele batatorite, totul este sa convingi prin acel fragment. Explozia literaturii poloneze in Occident s-a produs in 2000, cind Polonia a fost invitata de onoare la Tirgul de Carte de la Frankfurt. A fost o oportunitate, o sansa pe care polonezii au fructificat-o in mod exemplar; acolo s-au stabilit contacte directe cu grupuri de editori si cu traducatori. Momentul Poloniei de la Frankfurt, din 2000, n-a venit pe un teren gol, n-a fost un punct zero; polonezii s-au straduit imediat dupa caderea comunismului sa „atace“ piata de carte occidentala. Cu fiecare an, creste numarul de carti traduse, deja literatura poloneza este bine infipta in Occident. De citiva ani, Institutul Cartii isi propune sa ajute la traducerea si editarea de literatura poloneza in tari mai putin cunoscute. Asta inseamna ca se plateste traducerea si editarea. S-a ajuns la 600 de carti cofinantate de Institutul Cartii in peste 40 de tari. Polonezii sint foarte grijulii cu autorii lor. Ca sa fie competitivi in Occident, trebuie sa fie cunoscuti acasa. Institutul Cartii cauta foarte multe modalitati de promovare, de la intilniri in scoli, biblioteci si chiar inchisori, pina la infiintarea diverselor cluburi ale cartii, unde scriitorii sint chemati sa dialogheze cu publicul. Si in Polonia, ca si in Romania, a aparut, in ultimii trei ani, un „val de scriitori“ foarte buni, unii dintre ei tradusi in mai multe limbi, din care amintim pe Mariusz Sieniewicz, Michal Witkowski, Grzegorz Kopaczewski. „Copilul teribil“ al literaturii poloneze este Dorota Mastowska, de 24 de ani, incurajata de romancierul si jurnalistul Jerzy Pilch, tradusa deja in Anglia si in Statele Unite cu primul roman, Wojna polsko-ruska pod flaga bialo-czerwona sub titlul White and Red in Marea Britanie si Snow White and Russian Red in Statele Unite. Cu al doilea roman, Paw krolowej (Peacock of the Queen) a obtinut cel mai important Premiu polonez: Nike. Sint tineri scriitori care si-au cistigat o popularitate foarte rapida in Polonia – Dorota Mastowska a vindut in Polonia peste 100.000 de exemplare si a trezit interesul in strainatate. in general, un autor tinar vinde, in medie, intre 3.000 si 5.000 de exemplare. Comparativ cu Romania, s-ar impune doua observatii: mai intii, promovarea autorilor incepe de acasa, este o actiune orchestrata de Institutul Cartii, in special, si destinata unor grupuri-tinta de cititori. in al doilea rind, scriitorii au o intensa activitate jurnalistica si apar la televizor. TVP Kultura, post de televiziune pe care l-am vizitat, are o audienta de un million de telespectatori pe seara, este gindit tocmai pentru a sprijini nume noi, neuzate (nu ca TVR Cultural, caruia ii lipsesc, poate cu exceptia lui Florin Iaru, moderatori simpatici si relaxati – totul se invirte in jurul papioanelor). in Romania, de luni bune nu i-am vazut la televizor pe Filip Florian, Florin Lazarescu, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Cecilia Stefanescu, Bogdan Suceava, Florina Ilis, Razvan Radulescu, Cezar Paul-Badescu, Radu Pavel Gheo. Dar nici pe Gabriela Adamesteanu, Petru Cimpoesu, Robert Serban sau Vasile Ernu. in Romania, circulatia literaturii romane e, mai degraba, la nivel de informatie orala sau pe bloguri (tipul acesta de comunicare, pe bloguri, este extrem de putin utilizat in Polonia). Ziarele si expertiza politica Ajungem la presa poloneza. in periplul nostru, am fost in redactii si ne-am intilnit cu ziaristi de la saptaminalele Wprost si Polityka din Varsovia, Tygodnik Powszechny din Cracovia si de la cotidianul Dziennik din Varsovia. Toate color, toate cu cel putin 40 de pagini. La Dziennik vinzarea ajunge la 170.000 de exemplare. Fiecare ziar sau revista cauta sa-si imbunatateasca formatul si continutul. Saptaminalul Tygodnik Powszechny a trecut printr-o adevarata „revolutie“. Chiar in saptamina in care ne-am aflat la Varsovia, au adoptat un format mai mic, texte mai aerisite, cu dimensiuni mai reduse (25.000 de semne la un articol este pragul de rezistenta a cititorului). O concluzie generala: nu exista saptaminale strict culturale, fiecare cultiva genuri-hibrid in care analiza sociala si politica este la mare cinste. in Polonia, comentariul este o analiza impecabila, nu pamflet, nu ironii, nu atacuri la persoana. Polonia este dominata de doua partide de dreapta: Platforma cetateneasca (la guvernare) si Lege si dreptate (aflat in opozitie). Stinga a intrat in parlament, dar si-a pierdut mult din prestigiu si din influenta, avind in jur de 13% din voturi la ultimele alegeri. Din marturisirile mai multor ziaristi, in Polonia a disparut nostalgia dupa perioada comunista, lumea priveste spre prezent si spre viitor. Si sint foarte atenti la miscarile Rusiei. Wprost a comentat, in dese rinduri, agresivitatea crescinda a Rusiei, ambitiile imperiale si deficitul democratic in respectarea drepturilor omului. Din acest motiv, Ucraina devine o tara pe care Polonia are tot interesul sa o sprijine, ca o contrapondere la Rusia. La Dziennik este foarte dezvoltata pagina de Internet, stirile sint actualizate in fiecare moment, iar editia tiparita comenteaza evenimentele de pe Internet. Cele doua editii – cea on-line si cea tiparita – nu se aseamana, au echipe diferite de redactori. Iar paginile culturale sint doua, de obicei, in cuprinsul fiecarui numar. Editia pe care am vazut-o, din Dziennik, avea o cronica de expozitie, o cronica de film si o cronica de concert, fiecare cu fotografie, totul impanat cu stiri culturale. Foarte interesanta este existenta, in Polonia, a unui Centru pentru Studii Rasaritene, care furnizeaza expertiza politica si economica pentru diverse institutii ale statului. Fiecare tara fosta comunista este atent analizata de acest Centru, se aduna fapte si se fac prognoze pentru evolutia fenomenelor politice si economice. Am fost surprins sa constat ca Rafal Sadowski si Maciej Nowakowski, de la Centrul pentru Studii Rasaritene, cunosc foarte bine disputele de la Bucuresti dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu, sint informati despre gafele si erorile ministrului de Externe, Adrian Cioroianu, si vad ca posibila rezolvare a conflictelor politice alegerile parlamentare de anul viitor, cind s-ar putea constitui o noua majoritate parlamentara. De asemenea, acest centru are date precise despre investitile rasaritene in fiecare tara, despre firmele poloneze care doresc sa se extinda spre zona central- si est-europeana. De ce invata polonezii limba romana? in Polonia, este o mare cerere de persoane bune cunoscatoare de limba romana. Exista un lectorat la Varsovia si o sectie la Universitatea din Cracovia. Activeaza, cu mare har si cu daruire, Kazimierz Jurczak, Joanna Porawska si Gabriela Gavril-Antonesei, ultima apartinind de Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iasi. Numeroase firme poloneze doresc sa se extinda spre Romania: cei care stiu limba romana pot sa-si gaseasca usor de lucru. Uneori, studentii traduc si pentru politie. in zilele sederii noastre la Cracovia, tocmai fusese anihilata o banda de hoti din Romania care furau carduri bancare. Operau simplu: priveau persoanele care isi bateau codul PIN si apoi le smulgeau pur si simplu cardul din mina. Aveau posibilitatea, pina la anularea cardului, sa-l goleasca de bani. Cei care predau limba romana la Varsovia si Cracovia se pling ca Ministerul Educatiei din Romania nu editeaza un manual de invatare a limbii romane pentru polonezi. De asemenea, dictionarele sint vechi, ar trebui actualizate, in timp ce polonezii si-au facut treaba editind un dictionar polono-roman, la Bucuresti situatia treneaza. Multi studenti ar dori sa fie traducatori din romana, numai ca Romania are o intirziere pe piata poloneza de carte. Si la nivel institutional exista un decalaj, Institutul Polonez functionind la Bucuresti din 2001, cu asidue extinderi culturale in Republica Moldova, in timp ce ICR Varsovia are o existenta de un an. (Mai in gluma, mai in serios, am spus, la un moment dat, intr-o intilnire la saptaminalul Wprost, ca Institutul Polonez de la Bucuresti face mai bune activitati culturale in Republica Moldova decit organizeaza institutiile romanesti, cumva prea delasatoare fata de Chisinau, avid dupa cultura si reticent la tonul prea apasat si lozincard pe care il expune Bucurestiul in relatiile bilaterale.) Sigur ca filmul romanesc este un mare ambasador, Cristian Mungiu si-a lansat filmul si in Polonia, participind la premiera, dar nu e destul. S-a tradus anul acesta in poloneza Travesti de Mircea Cartarescu si Jurnalul lui Mihail Sebastian, ar urma in 2008 Degete mici de Filip Florian si De ce iubim femeile de Mircea Cartarescu, dar Romania mai are un lung drum de parcurs pina va fi luata in seama de presa poloneza si de cronicarii ei. Sa mentionam ca romanul Travesti (aparut la Editura Czarne, in traducerea impecabila a Joannei Kornas-Warwas) a fost prezentat intr-un turneu de lansari prin orasele poloneze. ICR Varsovia, condus de Dorian Branea, are un buget de 200.000 de euro (fara salarii si cheltuieli administrative asigurate de Ministerul de Externe – nimeni nu se mai poate plinge ca nu sint bani!). Institutul Polonez, cu un buget de numai 160.000 de dolari, este bine infipt si extrem de eficient atit in Romania, cit si in Republica Moldova. Ceea ce mi-a mai placut in Polonia a fost ca nu exista o demarcatie stricta intre trecut, prezent si viitor. Trecutul nu e muzeificat. Recent, s-a infiintat la Varsovia Muzeul Insurectiei Nationale, foarte spectaculos ca prezentare, cu un avion in marime naturala in mijlocul muzeului, cu telefoane din anii ’40 – daca ridici receptorul auzi o voce care spune ca ai sunat la Muzeul Insurectiei Nationale si curge din casca cu o melodie din acele timpuri –, cu uniforme, ustensile medicale, obiecte de uz casnic, decupaje din ziare si fotografii care amintesc cum a fost sfirtecata Polonia la inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Si mi-a mai placut ca vizita aceasta a parut un minunat dar de Craciun. Am adus acasa, de la Cracovia, citiva ingerasi haiosi si veseli, care ne indeamna sa fim fericiti. Ceea ce va doresc si voua! Vizita de documentare in Polonia s-a desfasurat in perioada 9-15 decembrie 2007 si au participat: profesorul Mircea Martin – Universitatea Bucuresti, scriitorul Leo Butnaru – de la Chisinau, ziarista Adina Popescu – de la Dilema veche, ziarista Arina Petrovici – de la Radio Romaia Actualitati, colaborator al revistei Observator cultural, jurnalistul Cristian Patrasconiu – de la Cotidianul si subsemnatul. Vizita de documentare a fost organizata de Ministerul de Externe al Poloniei si de Institutul Polonez din Bucuresti. Pe tot parcursul vizitei, ne-a insotit, cu eficienta, discretie si farmec, Luiza Savescu, din partea Institutului Polonez din Bucuresti.

http://www.observatorcultural.ro/infoframe.phtml?xid=19120&xrubrica=ARTICOLE&return=pescurt

13 decembrie 1981- Impunerea legii martiale in Polonia

In aceasta zi, liderii militari ai Poloniei au decis declararea starii de urgenta in intreaga tara si impunerea legii martiale, arestand in acelasi timp principalii lideri ai sindicatului Solidaritatea, mai putin pe... Lech Walesa. Polonia a fost complet izolata de restul lumii, premierul tarii, generalul Wojciech Jaruzelski insistand ca aceasta este singura cale de evitare a unui razboi civil. Intr-o declaratie televizata, Jaruzelski a invitat la calm, avertizandu-i pe polonezi sa nu dea curs chemarii la greva generala, lansate de Solidaritatea.

Varsovia, mandria polonezilor

Varsovia va fi in 2010 capitala europeana a homosexualitatii

Cracovia, oras al bucuriei

Vestiti pentru exuberanta lor si pentru capacitatea de a se bucura de tot ce e frumos, locuitorii acestui vechi oras hanseatic sunt caracterizati drept „sudicii Europei de Est” sintagma sugerand bucurie si lumina. Inceputurile acestuia par a fi mai vechi decat cele ale multor orase europene. In jurul anului 900 Cracovia era deja un centru comercial activ.Un secol mai tarziu ajunge sediu episcopal, iar in 1038 devine resedinta regilor din dinastia Piast. Acestia construiesc in secolul al XII-lea Castelul Regal Wawel, inaltat pe stancile cu acelasi nume de pe malul abrupt al Vistulei. Castelul, o fortareata inexpugnabila, care a rezistat asediului tatarilor din 1241-1242, a fost atent restaurat in secolul trecut.
Evocand aceste pagini sangeroase, din ora in ora, din turla catedralei Sfanta Maria, se aude un sunet strident de goarna care se intrerupe brusc. Locuitorii iti povestesc induiosati, dar mandri in acelasi timp, ca acesta reprezinta un fragment dintr-un imn inchinat Fecioarei, imn prin care, in 1241, gornistul de straja incerca sa-si avertizeze concetatenii. Cantecul s-a oprit insa cand o sageata dusmana a intrat in gatul strajerului, ucigandu-l pe loc. De fapt orasul este plin de asemenea legende, este presarat cu o multime de biserici si manastiri, are propriii sai sfinti martiri printre care Sfantul Stanislaw, caruia i s-a ridicat un impresionant monument. In fata acestuia, zilnic, se aduna tineri si batrani.
Orasul a inflorit mai ales in timpul domniei lui Boleslav al V-lea si a urmasului sau Cazimir al III-lea. Aceasta a fost o perioada de serioase constructii si restaurari, totul capatand un aspect riguros geometric, realizandu-se strazi perpendiculare una pe cealalta si o piata care la vremea respectiva parea imensa. In 1364 a fost infiintata Universitatea la care, printre alte personalitati ilustre, a predat Copernic. In 1430 Cracovia a intrat in Liga Hanseatica si a devenit un centru de prim plan al comertului cu textile.
Cu acest prilej a fost ridicat un antreprozit in stil gotic o constructie impunatoare rivalizand cu catedralele orasului impodobite cu peste 200 statui din lemn de tei aurit, create la Nürenberg, de catre artistul Veit Stoss. Orasul, multa vreme capitala a statului unit polon, incepe sa-si piarda importanta dupa ce, in 1596/1609 Sigismund al III-lea muta capitala tarii la Varsovia, dar isi mentine statutul de principal centru cultural.
In Evul Mediu, la sfarsitul secolului al XV-lea se stabilesc aici evreii, care isi inalta cartierul Kasimierz. In oras traia cea mai importanta comunitate mozaica, din mijlocul careia, din nefericire, in timpul ocupatiei naziste, 65.000 de persoane si-au gasit sfarsitul in lagarele Auschwitz-Birkenau. Dupa razboi cultura evreiasca a reinviat timid, dar acordurile muzicii specifice – Klezmer – rasuna din nou si cartierul a servit ca decor lui Steven Spielberg pentru celebrul sau film „Lista lui Schindler”.
Orasul si-a oblojit ranile lasate de razboi si acum calea regala care pornind de la poarta Florian, trecand prin elegantul cartier Florianska, ajunge in piata Rynek Glowni, este presarata de cafenele si rasuna de cantece. In jurul memorialului inchinat poetului national Adam Mickiewicz se aduna tineretul iar femeile din piata de flori ofera crini si trandafiri muzicienilor imbracati in vesele costume populare.
Orasul a constituit o adevarata scena si pentru regizorul polonez Tadeusz Kantor (1915-1990) dar scena cea mai vie este strada insasi. Spectacolele mimilor sunt prezente permanent si din toate colturile te imbie muzica. Rasuna deopotriva melodii populare si muzica clasica, iar deasupra tuturor pare a pluti veselul krakoviak, dans popular aducand un elogiu frumusetii vietii de fiecare zi.

Danzig
Cine viziteaza Polonia trece obligat si prin Danzig. Este cel mai frumos oras al