Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
AUTO----------[1]
Pagina 39 din 41
Pagina 39 din 41 • 1 ... 21 ... 38, 39, 40, 41
AUTO----------[1]
Rezumarea primului mesaj :
Romania s-a integrat oficial in piata auto europeana
Romania s-a integrat oficial in piata auto europeana
Ultima editare efectuata de catre Admin in 18.10.11 1:47, editata de 1 ori
Re: AUTO----------[1]
Spyker C8 - razboinicul olandez ( Stiinta )
Sunt multe lucruri de spus despre Olanda, dar, daca ne oprim la automobile, lista este extrem de sumara. Pentru multi dintre noi, ea se rezuma la exoticul producator Donkervoort, dar mai exista un nume care poate atrage lumina reflectoarelor asupra sa la orice salon auto cu pretentii. Este vorba despre Spyker si, cu toate ca titulatura nu va spune mare lucru, modelele sale se intrec, la performante si pret, cu elita Europei.
Sunt multe lucruri de spus despre Olanda, dar, daca ne oprim la automobile, lista este extrem de sumara. Pentru multi dintre noi, ea se rezuma la exoticul producator Donkervoort, dar mai exista un nume care poate atrage lumina reflectoarelor asupra sa la orice salon auto cu pretentii. Este vorba despre Spyker si, cu toate ca titulatura nu va spune mare lucru, modelele sale se intrec, la performante si pret, cu elita Europei.
Constructorul olandez beneficiaza de una dintre cele mai vechi traditii automobilistice. In 1898, Jacobus si Hendrik-Jan Spijker, manufacturieri de trasuri in Amsterdam, realizau primul lor automobil, propulsat de un motor furnizat de catre Benz. Cei doi au dezvoltat in continuare aceasta latura a afacerii, inregistrandu-si compania sub numele Spyker, pentru a inlesni o penetrare mai facila a pietelor externe.
Printre momentele de referinta, putem aminti aparitia, in 1903, a modelului Spyker 60HP, recunoscut ca prima masina de curse cu sase cilindri si tractiune integrala permanenta. Cu toate ca modelele incepusera sa fie recunoscute pentru calitatea deosebita a realizarii, in 1925 Spyker a incetat sa le mai produca.
Noile Spyker au reusit sa preia spiritul si traditia anilor de inceput, devenind in scurt timp unele dintre cele mai exotice aparitii din segmentul select al supersportivelor.
25 de unicate
Filosofia Spyker presupune nu gasirea unor clienti pentru masinile sale, ci realizarea de automobile dupa specificatiile si dorintele clientilor. Fiecare exemplar este unic si poseda un numar mare de reglaje individuale. In anul 2002, au fost produse doar 25 de exemplare, fapt ce a conferit posesorilor acestora un inalt grad de exclusivitate.
Ideea de masina construita in jurul soferului se pastreaza si dupa vanzare, orice operatiune de reglare ramanand marcata in fisa tehnica si individualizand si mai mult exemplarul respectiv. Caracterizata de o constructie lejera si de un design pur, in care compromisurile nu isi gasesc locul, Spyker C8 este o sportiva de doua locuri, cu motorul pozitionat central si cu sasiul din aluminiu
Panourile caroseriei sunt realizate tot din aluminiu, partile frontala si posterioara deschizandu-se complet, pentru accesul fara dificultate catre toate subansamblele mecanice. Nici un artificiu, nici o concesie Pe langa functia practica – aceea de reglare facila in caz de nevoie –, sistemul garanteaza si o satisfactie enorma in momentul in care privirea ii intalneste componentele, realizate cu aceeasi grija pentru detalii precum exponatele dintr-un muzeu.
Indiferent daca privesti motorul, prizele de aer, jantele, sistemul de evacuare, suspensia reglabila sau sistemul de franare, poti identifica imediat o sete de perfectiune rar intalnita chiar si in cercul restrans al manufacturierilor. Toate detaliile sunt de natura sa scoata la iveala pasiunea soferului pentru automobilul ideal, la care sistemele inutile si cocoloselile nu isi gasesc locul, obisnuitele artificii, care au tendinta de a accentua caracterul prietenos al masinilor sport din ziua de azi, lipsind cu desavarsire.
Scurta, dar foarte activa implicare aviatica din timpul primului Razboi Mondial si-a pus amprenta pe designul multor elemente din exterior si interior. Acesta din urma este cat se poate de spartan, dar posibilitatile sale de personalizare sunt nelimitate. Totusi, exceptand duritatea sasiului, nu exista alte elemente de siguranta pasiva decat, fireste, centurile in patru puncte. Subtilele linii si suprafete curbe ale caroseriei nu ezita totusi sa dezvaluie performantele brutale de care este in stare bolidul.
Printre momentele de referinta, putem aminti aparitia, in 1903, a modelului Spyker 60HP, recunoscut ca prima masina de curse cu sase cilindri si tractiune integrala permanenta. Cu toate ca modelele incepusera sa fie recunoscute pentru calitatea deosebita a realizarii, in 1925 Spyker a incetat sa le mai produca.
Noile Spyker au reusit sa preia spiritul si traditia anilor de inceput, devenind in scurt timp unele dintre cele mai exotice aparitii din segmentul select al supersportivelor.
25 de unicate
Filosofia Spyker presupune nu gasirea unor clienti pentru masinile sale, ci realizarea de automobile dupa specificatiile si dorintele clientilor. Fiecare exemplar este unic si poseda un numar mare de reglaje individuale. In anul 2002, au fost produse doar 25 de exemplare, fapt ce a conferit posesorilor acestora un inalt grad de exclusivitate.
Ideea de masina construita in jurul soferului se pastreaza si dupa vanzare, orice operatiune de reglare ramanand marcata in fisa tehnica si individualizand si mai mult exemplarul respectiv. Caracterizata de o constructie lejera si de un design pur, in care compromisurile nu isi gasesc locul, Spyker C8 este o sportiva de doua locuri, cu motorul pozitionat central si cu sasiul din aluminiu
Panourile caroseriei sunt realizate tot din aluminiu, partile frontala si posterioara deschizandu-se complet, pentru accesul fara dificultate catre toate subansamblele mecanice. Nici un artificiu, nici o concesie Pe langa functia practica – aceea de reglare facila in caz de nevoie –, sistemul garanteaza si o satisfactie enorma in momentul in care privirea ii intalneste componentele, realizate cu aceeasi grija pentru detalii precum exponatele dintr-un muzeu.
Indiferent daca privesti motorul, prizele de aer, jantele, sistemul de evacuare, suspensia reglabila sau sistemul de franare, poti identifica imediat o sete de perfectiune rar intalnita chiar si in cercul restrans al manufacturierilor. Toate detaliile sunt de natura sa scoata la iveala pasiunea soferului pentru automobilul ideal, la care sistemele inutile si cocoloselile nu isi gasesc locul, obisnuitele artificii, care au tendinta de a accentua caracterul prietenos al masinilor sport din ziua de azi, lipsind cu desavarsire.
Scurta, dar foarte activa implicare aviatica din timpul primului Razboi Mondial si-a pus amprenta pe designul multor elemente din exterior si interior. Acesta din urma este cat se poate de spartan, dar posibilitatile sale de personalizare sunt nelimitate. Totusi, exceptand duritatea sasiului, nu exista alte elemente de siguranta pasiva decat, fireste, centurile in patru puncte. Subtilele linii si suprafete curbe ale caroseriei nu ezita totusi sa dezvaluie performantele brutale de care este in stare bolidul.
Re: AUTO----------[1]
Spaţiu pe patru roţi
DRIVE TEST ● Mazda5, perfectă pentru familiile tinere După ce a suferit un facelift faţă de modelul lansat în 2005, Mazda5 impresionează prin noul look şi prin versatilitatea interiorului.
DRIVE TEST ● Mazda5, perfectă pentru familiile tinere După ce a suferit un facelift faţă de modelul lansat în 2005, Mazda5 impresionează prin noul look şi prin versatilitatea interiorului.
Masinile zburatoare ambuteiaj pe Bulevardul Norilor ( Stiint
Masinile zburatoare ambuteiaj pe Bulevardul Norilor ( Stiinta )
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, John Cooper, un cowboy cu initiativa, si-a dotat calul cu doua perechi de aripi confectionate din lemn si din panza si a incercat sa-si ia zborul de pe varful unui deal. Rezultatul nu a surprins pe nimeni: Pegasul din Texas s-a prabusit ca un bolovan.
Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, John Cooper, un cowboy cu initiativa, si-a dotat calul cu doua perechi de aripi confectionate din lemn si din panza si a incercat sa-si ia zborul de pe varful unui deal. Rezultatul nu a surprins pe nimeni: Pegasul din Texas s-a prabusit ca un bolovan.
La doar zece ani dupa ce fratii Wright reuseau sa decoleze cu primul avion din istorie, eveniment petrecut in anul 1903, Glenn Curtiss, alt pionier al aviatiei, indraznea deja sa viseze la fabricarea unei masini zburatoare. In prezent, la United States Patent and Trademark Office sunt inregistrate 89 de prototipuri de asemenea masini. Unele chiar au zburat. Majoritatea, nu. Din cele 89 de modele, se disting sase – definitorii pentru istoria aparatelor de zbor –, care s-au aflat foarte aproape de productia in serie. Cei sase magnifici Autoplanul Curtiss.
In 1917, Glenn Curtiss a incercat pentru prima oara sa construiasca un vehicul zburator. Autoplanul sau era format din trei aripi de aluminiu lungi de 12 metri, un motor de 50 de cai-putere, o elice si trei roti. Autoplanul nu a izbutit sa se ridice, dar a „topait“ de cateva ori. Arrowbilul. Inventat in 1937 de Waldo Waterman, Arrowbilul era un hibrid intre un studebaker si un aircraft, fiind dotat cu un motor de 100 de cai-putere, o elice si trei roti. In timpul primei testari, dupa cateva salturi pe loc, aripile aparatului s-au rupt, din cauza greutatii.
Airphibianul.
A fost construit in 1946 de catre Robert Fulton, pe baza unui concept novator: in loc sa adapteze o masina pentru zburat, Fulton a adaptat un avion pentru sosele. In numai cinci minute, aripile si coada Airphibianului puteau fi detasate de intreg, facand aparatul apt pentru rulajul pe sosea. Airphibianul avea un motor de sase cilindri cu 150 de cai-putere, prin intermediul caruia reusea sa atinga 80 de km/h in aer si 50 km/h la sol. In ciuda succesului si a popularitatii de care s-a bucurat prototipul – practic, prima masina zburatoare perfect functionala din istorie, acreditata de catre Administratia Federala de Aviatie din SUA –, Fulton nu a gasit finantatori pentru a produce Airphibianul pe scara larga.
ConvAirCarul.
In 1940, firma americana Consolidated-Vultee a aplicat pe o masina Sedan un sistem de zbor detasabil. ConvAirCarul a debutat, insa, abia in 1947. Demonstratia a fost incununata de succes: timp de o ora, masina-avion a survolat coastele Los Angelesului. Din nefericire, planurile de producere in masa a acesteia s-au spulberat cand, in timpul celei de-a treia demonstratii, ConvAirCarul s-a prabusit.
Avrocarul.
Construit prin eforturile reunite ale armatelor canadiana si britanica, Avrocarul a fost prima masina zburatoare destinata unor scopuri militare, urmand sa aiba rolul unui transportor aerian usor si rapid. Desi a trecut cu brio toate testele si demonstratiile, Avrocarul nu a intrat niciodata in productia de masa, din motive care raman si astazi necunoscute.
Aerocarul.
Inspirat de Airphibianul lui Robert Fulton, Moulton Taylor a creat in 1969 cel mai cunoscut si performant prototip din istoria masinilor zburatoare. Aerocarul, fabricat aproape in intregime din fibra de sticla, a fost conceput pentru a rula pe sosele, a zbura si a reveni pe pamant fara a se opri. Altfel spus, era o masina zburatoare completa. Atat in aer, cat si la sol, prototipul lui Fulton atingea 200 km/h. Dupa o serie de drive-fly-tests reusite, Aerocarul a fost a doua masina zburatoare din istorie care a primit acreditarea Administratiei Federale de Aviatie din SUA.
In 1970, Ford Motor Co. a luat serios in calcul posibilitatea de a lansa comercial Aerocarul, dar criza de petrol din anii ’70 a zadarnicit aceste planuri. Desi nici una dintre masinile zburatoare prezentate anterior nu a reusit sa depaseasca faza de prototip, pionierii care le-au faurit au demonstrat ca un autoturism poate sa goneasca atat pe sosele, cat si in ceruri. Prototipurile secolului XXI Dupa un secol de sperante neimplinite, visul constructorilor de masini zburatoare este foarte aproape de a se concretiza, gratie materialelor sintetice si proiectarii computerizate.
In 1917, Glenn Curtiss a incercat pentru prima oara sa construiasca un vehicul zburator. Autoplanul sau era format din trei aripi de aluminiu lungi de 12 metri, un motor de 50 de cai-putere, o elice si trei roti. Autoplanul nu a izbutit sa se ridice, dar a „topait“ de cateva ori. Arrowbilul. Inventat in 1937 de Waldo Waterman, Arrowbilul era un hibrid intre un studebaker si un aircraft, fiind dotat cu un motor de 100 de cai-putere, o elice si trei roti. In timpul primei testari, dupa cateva salturi pe loc, aripile aparatului s-au rupt, din cauza greutatii.
Airphibianul.
A fost construit in 1946 de catre Robert Fulton, pe baza unui concept novator: in loc sa adapteze o masina pentru zburat, Fulton a adaptat un avion pentru sosele. In numai cinci minute, aripile si coada Airphibianului puteau fi detasate de intreg, facand aparatul apt pentru rulajul pe sosea. Airphibianul avea un motor de sase cilindri cu 150 de cai-putere, prin intermediul caruia reusea sa atinga 80 de km/h in aer si 50 km/h la sol. In ciuda succesului si a popularitatii de care s-a bucurat prototipul – practic, prima masina zburatoare perfect functionala din istorie, acreditata de catre Administratia Federala de Aviatie din SUA –, Fulton nu a gasit finantatori pentru a produce Airphibianul pe scara larga.
ConvAirCarul.
In 1940, firma americana Consolidated-Vultee a aplicat pe o masina Sedan un sistem de zbor detasabil. ConvAirCarul a debutat, insa, abia in 1947. Demonstratia a fost incununata de succes: timp de o ora, masina-avion a survolat coastele Los Angelesului. Din nefericire, planurile de producere in masa a acesteia s-au spulberat cand, in timpul celei de-a treia demonstratii, ConvAirCarul s-a prabusit.
Avrocarul.
Construit prin eforturile reunite ale armatelor canadiana si britanica, Avrocarul a fost prima masina zburatoare destinata unor scopuri militare, urmand sa aiba rolul unui transportor aerian usor si rapid. Desi a trecut cu brio toate testele si demonstratiile, Avrocarul nu a intrat niciodata in productia de masa, din motive care raman si astazi necunoscute.
Aerocarul.
Inspirat de Airphibianul lui Robert Fulton, Moulton Taylor a creat in 1969 cel mai cunoscut si performant prototip din istoria masinilor zburatoare. Aerocarul, fabricat aproape in intregime din fibra de sticla, a fost conceput pentru a rula pe sosele, a zbura si a reveni pe pamant fara a se opri. Altfel spus, era o masina zburatoare completa. Atat in aer, cat si la sol, prototipul lui Fulton atingea 200 km/h. Dupa o serie de drive-fly-tests reusite, Aerocarul a fost a doua masina zburatoare din istorie care a primit acreditarea Administratiei Federale de Aviatie din SUA.
In 1970, Ford Motor Co. a luat serios in calcul posibilitatea de a lansa comercial Aerocarul, dar criza de petrol din anii ’70 a zadarnicit aceste planuri. Desi nici una dintre masinile zburatoare prezentate anterior nu a reusit sa depaseasca faza de prototip, pionierii care le-au faurit au demonstrat ca un autoturism poate sa goneasca atat pe sosele, cat si in ceruri. Prototipurile secolului XXI Dupa un secol de sperante neimplinite, visul constructorilor de masini zburatoare este foarte aproape de a se concretiza, gratie materialelor sintetice si proiectarii computerizate.
Toyota şi Subaru vor produce împreună un automobil sport, di
Toyota şi Subaru vor produce împreună un automobil sport, din 2011
Cea mai scumpă maşină din Europa, la Bucureşti
Cea mai scumpă maşină din Europa, la Bucureşti
ROLLS ROYCE de 600.000 de euro
În sfârşit, am trăit să văd şi eu pe străzile Capitalei noastre şi europene o maşină de lux nou-nouţă. Pe bune, nu cu cântec şi miros de second-hand, cum au mai marii noştri cu lipici pe ecranele tv
Vânând-o eu pe Mihaelade- duminica-în-familie, chiar într-o zi de luni, trec pe lângă o super maşină parcată chiar regulamentar, deşi e mare cât un vapor. Stoooop, întoarce! Uite ceva adevărat! Şi uite-aşa am descoperit acest super Rolls Royce, nou-nouţ, strălucitor chiar: piele albă, lemn de mahon, totul ca la carte, făcut manual, pe comandă. Preţul, am aflat din surse sigure, pe măsură: doar 600.000 de euro. Proprietarul a dorit să rămånă anonim, dar vă pot spune că următoarea comandă de super-Rolls va lua drumul Americii abia peste 6 luni!
ROLLS ROYCE de 600.000 de euro
În sfârşit, am trăit să văd şi eu pe străzile Capitalei noastre şi europene o maşină de lux nou-nouţă. Pe bune, nu cu cântec şi miros de second-hand, cum au mai marii noştri cu lipici pe ecranele tv
Vânând-o eu pe Mihaelade- duminica-în-familie, chiar într-o zi de luni, trec pe lângă o super maşină parcată chiar regulamentar, deşi e mare cât un vapor. Stoooop, întoarce! Uite ceva adevărat! Şi uite-aşa am descoperit acest super Rolls Royce, nou-nouţ, strălucitor chiar: piele albă, lemn de mahon, totul ca la carte, făcut manual, pe comandă. Preţul, am aflat din surse sigure, pe măsură: doar 600.000 de euro. Proprietarul a dorit să rămånă anonim, dar vă pot spune că următoarea comandă de super-Rolls va lua drumul Americii abia peste 6 luni!
Automobilul ecologic, în prim-plan la Salonul Auto de la Fra
Automobilul ecologic, în prim-plan la Salonul Auto de la Frankfurt
Mazda 6, rapidă şi comodă
Mazda 6, rapidă şi comodă
Păstrând caracteristicile principale ale mărcii, Mazda 6 beneficiază de motoare excelente în toate versiunile. Sprintenă deopotrivă pe benzină şi motorină, “japoneza” se conduce cu uşurinţă, dovedindu-se ideală în regim de autostradă.
Când te gândeşti la Mazda, prima chestie care îţi vine în minte este că marca japoneză excelează, cel puţin în ultimii 20 de ani, prin vioiciunea motoarelor care îi echipează gama de autoturisme. Mazda 6 nu putea face excepţie. Testată prin intermediul Arian Motors, maşina nu a înşelat aşteptările, dovedindu-se o alternativă viabilă pentru drumurile şi condiţiile de trafic din România.
ŢINUTĂ. Începând cu ceea ce a fost cel mai impresionant, trebuie vorbit în primul rând de ţinuta maşinii. Declarată drept o limuzină cu accente sport, Mazda 6 are o ţinută de drum aproape ireproşabilă, beneficiind de o stabilitate rar întâlnită. Indiferent dacă rulezi cu 80 sau cu 180 de kilometri pe oră, maşina se comportă admirabil, stând pe şosea la fel de bine în ambele situaţii.
MOTORIZĂRI. Versiunea încercată a fost CD120 TE, dotată cu un motor turbodiesel Common Rail de 2.0 l, 120 CP şi transmisie manuală în şase trepte. Tehnologia folosită la realizarea motorului lasă foarte mic spaţiul diferenţei dintre acesta şi un altul pe benzină folosit la aceeaşi maşină, excepţie făcând, desigur, Mazda 6 MPS, al cărei propulsor de 2.3 l cu injecţie directă, dezvoltă nu mai puţin de 260 CP, cu un cuplu de 380 Nm şi doar 6,6 secunde până la atingerea barierei de 100 km/h. Revenind la modelul testat, motorul acestuia s-a dovedit la înălţime atât în oraş, cât şi extra-urban. În condiţii de trafic prin Bucureşti, maşina s-a strecurat cu uşurinţă, având demaraj foarte bun indiferent de treapta de viteză folosită. Manevrabilă, dimensiunea limuzinei n-a constituit deloc o problemă. Totuşi, motorizarea mai sus menţionată şi-a dat cel mai bine măsura valorii în condiţii de autostradă. Accelerată până la 180 km/h, Mazda 6 CD120 a urcat lin, în timp ce acul turometrului se găsea undeva în jurul valorii de 3800 rpm. În ceea ce priveşte consumul, în condiţii de caniculă, cu aerul condiţionat activat permanent, şi rulare constantă pe autostradă de 150 km/h, acesta s-a ridicat în jurul a 8,5 litri la 100 km parcurşi, rezervorul având o capacitate de 64 de litri.
Interior elegant şi confortabil
Spaţioasă, Mazda 6 se arată la interior o maşină caldă şi primitoare. Având finisaje de înaltă calitate, pentru care au fost folosite materiale bune, indiferent dacă este vorba de butoanele care acţionează avariile sau cele din care sunt confecţionate scaunele pasagerilor, Mazda 6 confirmă şi aici buna impresie făcută în testul propriu-zis. În standard, maşina este prevăzută cu ABS, EBD, aer condiţionat manual, airbag şofer şi pasager, airbaguri laterale, airbaguri cortină, oglinzi electrice, geamuri faţă/spate acţionate electric, sistem audio 4 boxe cu CD, volan reglabil pe înălţime şi în profunzime, filtru pollen, închidere centralizată cu telecomandă şi chei escamotabile, bare de protecţie în uşile laterale, inserţii aluminiu şi titan în bord, scaun şofer reglabil pe înălţime, asta pentru a enumera doar câteva din dotările din bază. Sistemele audio şi aer condiţionat se găsesc pe consola centrală, uşor de acţionat. Deasupra lor se află un spaţiu de depozitare, sau, după caz, aici se găseşte sistemul de navigaţie prin satelit. Oricum, Mazda 6 stă foarte bine cu spaţiile de depozitare, acestea existând în lateral, la fiecare portieră, plus torpedou, şi cele de sub cotieră.
Istorie de 90 de ani
Originea numelui firmei nipone vine de la Ahura Mazda, cea mai mare zeitate din Japonia, dar este în acelaşi timp şi apropiat de numele celui care a pus în 1920 bazele companiei, respectiv Jujiro Matsuda.
Iniţial, firma a produs maşini unelte, pentru ca în 1931 să apară un prim camion, dotat cu numai trei roţi. Prima maşină, Mazda R 360 Coupe, a fost lansată în 1960. După numai trei ani, în 1963, Mazda înregistrează o producţie record de un milion de automobile fabricate, ceea ce începe să atragă atenţia marilor concerne din domeniu.
Astfel, şase ani mai târziu, în 1969, celebra firmă americană Ford cumpără 25% din acţiunile Mazda, parteneriatul existând şi în prezent.
Date tehnice Mazda CD120 TE :
Capacitate: 1998 cmc
Putere: 120 CP/3500 rpm
Cuplu maxim: 320 Nm/2000 rpm
Transmisie: manuală, în şase trepte
Viteză maximă: 194 km/h
Greutate proprie: 1.440 kg
Consum mixt: 6 l/100 km
Preţ DDP: 19.839 euro
Păstrând caracteristicile principale ale mărcii, Mazda 6 beneficiază de motoare excelente în toate versiunile. Sprintenă deopotrivă pe benzină şi motorină, “japoneza” se conduce cu uşurinţă, dovedindu-se ideală în regim de autostradă.
Când te gândeşti la Mazda, prima chestie care îţi vine în minte este că marca japoneză excelează, cel puţin în ultimii 20 de ani, prin vioiciunea motoarelor care îi echipează gama de autoturisme. Mazda 6 nu putea face excepţie. Testată prin intermediul Arian Motors, maşina nu a înşelat aşteptările, dovedindu-se o alternativă viabilă pentru drumurile şi condiţiile de trafic din România.
ŢINUTĂ. Începând cu ceea ce a fost cel mai impresionant, trebuie vorbit în primul rând de ţinuta maşinii. Declarată drept o limuzină cu accente sport, Mazda 6 are o ţinută de drum aproape ireproşabilă, beneficiind de o stabilitate rar întâlnită. Indiferent dacă rulezi cu 80 sau cu 180 de kilometri pe oră, maşina se comportă admirabil, stând pe şosea la fel de bine în ambele situaţii.
MOTORIZĂRI. Versiunea încercată a fost CD120 TE, dotată cu un motor turbodiesel Common Rail de 2.0 l, 120 CP şi transmisie manuală în şase trepte. Tehnologia folosită la realizarea motorului lasă foarte mic spaţiul diferenţei dintre acesta şi un altul pe benzină folosit la aceeaşi maşină, excepţie făcând, desigur, Mazda 6 MPS, al cărei propulsor de 2.3 l cu injecţie directă, dezvoltă nu mai puţin de 260 CP, cu un cuplu de 380 Nm şi doar 6,6 secunde până la atingerea barierei de 100 km/h. Revenind la modelul testat, motorul acestuia s-a dovedit la înălţime atât în oraş, cât şi extra-urban. În condiţii de trafic prin Bucureşti, maşina s-a strecurat cu uşurinţă, având demaraj foarte bun indiferent de treapta de viteză folosită. Manevrabilă, dimensiunea limuzinei n-a constituit deloc o problemă. Totuşi, motorizarea mai sus menţionată şi-a dat cel mai bine măsura valorii în condiţii de autostradă. Accelerată până la 180 km/h, Mazda 6 CD120 a urcat lin, în timp ce acul turometrului se găsea undeva în jurul valorii de 3800 rpm. În ceea ce priveşte consumul, în condiţii de caniculă, cu aerul condiţionat activat permanent, şi rulare constantă pe autostradă de 150 km/h, acesta s-a ridicat în jurul a 8,5 litri la 100 km parcurşi, rezervorul având o capacitate de 64 de litri.
Interior elegant şi confortabil
Spaţioasă, Mazda 6 se arată la interior o maşină caldă şi primitoare. Având finisaje de înaltă calitate, pentru care au fost folosite materiale bune, indiferent dacă este vorba de butoanele care acţionează avariile sau cele din care sunt confecţionate scaunele pasagerilor, Mazda 6 confirmă şi aici buna impresie făcută în testul propriu-zis. În standard, maşina este prevăzută cu ABS, EBD, aer condiţionat manual, airbag şofer şi pasager, airbaguri laterale, airbaguri cortină, oglinzi electrice, geamuri faţă/spate acţionate electric, sistem audio 4 boxe cu CD, volan reglabil pe înălţime şi în profunzime, filtru pollen, închidere centralizată cu telecomandă şi chei escamotabile, bare de protecţie în uşile laterale, inserţii aluminiu şi titan în bord, scaun şofer reglabil pe înălţime, asta pentru a enumera doar câteva din dotările din bază. Sistemele audio şi aer condiţionat se găsesc pe consola centrală, uşor de acţionat. Deasupra lor se află un spaţiu de depozitare, sau, după caz, aici se găseşte sistemul de navigaţie prin satelit. Oricum, Mazda 6 stă foarte bine cu spaţiile de depozitare, acestea existând în lateral, la fiecare portieră, plus torpedou, şi cele de sub cotieră.
Istorie de 90 de ani
Originea numelui firmei nipone vine de la Ahura Mazda, cea mai mare zeitate din Japonia, dar este în acelaşi timp şi apropiat de numele celui care a pus în 1920 bazele companiei, respectiv Jujiro Matsuda.
Iniţial, firma a produs maşini unelte, pentru ca în 1931 să apară un prim camion, dotat cu numai trei roţi. Prima maşină, Mazda R 360 Coupe, a fost lansată în 1960. După numai trei ani, în 1963, Mazda înregistrează o producţie record de un milion de automobile fabricate, ceea ce începe să atragă atenţia marilor concerne din domeniu.
Astfel, şase ani mai târziu, în 1969, celebra firmă americană Ford cumpără 25% din acţiunile Mazda, parteneriatul existând şi în prezent.
Date tehnice Mazda CD120 TE :
Capacitate: 1998 cmc
Putere: 120 CP/3500 rpm
Cuplu maxim: 320 Nm/2000 rpm
Transmisie: manuală, în şase trepte
Viteză maximă: 194 km/h
Greutate proprie: 1.440 kg
Consum mixt: 6 l/100 km
Preţ DDP: 19.839 euro
"Marchiza", cea mai veche maşină din lume
"Marchiza", cea mai veche maşină din lume
"La Marquise" (Marchiza), primul automobil pe patru roţi din lume, are 123 de ani, şi a fost construită în anul 1884, pentru Contele Albert de Dion. De atunci, cea mai veche maşină din lume a mai avut doar doi proprietari. "Bătrânica" va fi scoasă la vânzare prin Casa de licitaţii Gooding & Company, specialiştii estimând să obţină cel puţin un milion de lire sterline. Automobilul are patru locuri şi un motor cu aburi, care funcţionează cu un amestec de combustibil - lemn, cărbune şi hârtie - şi căruia îi trebuie cel puţin 30 de minute ca să se încălzească. Într-o cursă care a avut loc în 1887, maşina a atins o viteză maximă de 39 kilometri pe oră, iar un an mai târziu, a câştigat prima cursă mondială de maşini. "La Marquise" a fost construită cu aproximativ un an înainte ca Gottlieb Daimler şi Karl Benz să înceapă să construiască, independent unul de altul, primele maşini cu gazolină.http://www.azi.ro/vadorim.htm
Fiat 500 – noua imagine cool a automobilului
Fiat 500 – noua imagine cool a automobilului
Fiat l-a lansat, la Torino, pe noul 500, în prezenţa preşedintelui, a premierului Italiei şi a peste 2.000 de jurnalişti din toată lumea. Renaşterea faimosului Cinquecento a avut parte de un eveniment fără precedent în industria auto mondială, costurile show-ului de lansare ridicându-se, conform presei italiene, la 12 milioane euro.
*Printre personalităţile prezente la botezul noului Fiat 500 s-au numărat premierul Romano Prodi, Andrea şi Sergio Pininfarina şi piloţii de F1 Felipe Masa şi Kimi Raikkonen
Noul Fiat 500 a oprit circulaţia, a blocat oraşul şi a bulversat miile de turişti aflaţi la Torino în data de 4 iulie. Decorul de basm, carele alegorice, muzica bună şi focul de artificii (neegalat nici măcar de cel de la ceremonia Jocurilor Olimpice de anul trecut) au transformat o aparent banală lansare de maşină într-o sărbătoare naţională în Italia. Cei de la Fiat l-au proiectat pe Cinquecento neuitând că succesul său şi forma simpatică şi drăgălaşă, de gărgăriţă, sunt parte din memoria colectivă a ţării de după încheierea războiului. Istoria plină de farmec a acestei iubite maşini începe fix cu o jumătate de secol în urmă, la 4 iulie 1957, zi din care Nuova 500 avea să se transforme într-un fenomen universal, valabil decenii întregi.
Proprietarii primului model (câteva sute au fost prezenţi la lansare cu tot cu vechiul Cinquecento), fani sau pur şi simplu admiratori de la distanţă, cu toţii au promovat, încă de la apariţia din ’57, imaginea unei maşini-camarad, micuţe dar solide şi economice, care a rămas mereu parte din viaţa lor. Pentru italieni, Fiat 500 nu a fost niciodată doar o maşină, ci evocarea unui spirit liber, dar chinuit de neajunsurile unui trecut altfel optimist pe care mulţi îşi doreau să-l reînvie cumva. Sarcina aceasta i-a revenit lui Fiat, de al cărui model Cinquecento se leagă cea mai frumoasă perioadă din istoria de 100 de ani a companiei.
Poate tocmai acesta este motivul pentru care italienii n-au vrut să reducă fenomenul 500 la o reinterpretare simplistă şi nostalgică. După cum nu şi-au propus nici să conceapă o maşină care doar să arate ca un 500. Şi-au dorit o maşină care să poată fi din nou Fiat 500. O maşină cu o poveste actuală. Luca De Meo, CEO Fiat Automobiles, spunea la conferinţa de presă: „Am folosit baza unui vechi cântec popular pentru a compune unul nou”. Modelul 2007 respectă, însă, conceptul original, formele şi funcţiile vechiului 500, aşa cum era şi de aşteptat, pentru că doar aşa putea evoca Fiat emoţiile şi amintirile care fac eternă această legendă.
Dar constructorul celebrează înainte de orice prezentul, prin noul 500. O demonstrează inovaţiile introduse, unice în clasa din care face parte. Prima şi cea mai surprinzătoare găselniţă a fost colaborarea, pentru dezvoltarea produsului şi a planului impresionant de marketing, pe site-ul www.500wantsyou.com, dintre constructor şi cele 3 milioane de fani, care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la cum trebuie să fie noul 500. De aici şi sloganul „The car of the people, by the people”.
Un gest curajos şi o iniţiativă complet inedită în relaţia unui constructor de maşini cu clienţii săi. Această modalitate simplă şi deschisă de a răspunde aşteptărilor le-a asigurat celor de la Fiat un uriaş capital de simpatie şi lui Cinquecento un succes sută la sută garantat. Dovadă – primele 500 de unităţi s-au vândut, pe site-ul Fiat, în numai 5 minute, iar în acest moment, o comandă făcută la un dealer italian nu poate fi onorată mai devreme de luna martie a anului viitor. O altă premieră consemnată de 500 – pentru prima dată a fost lansată o gamă completă de motorizări gata să răspundă exigenţelor în ceea ce priveşte standardele Euro 5: 1.2l 69 CP, 1.3 Multijet 100 CP şi 1.4 16 v 100 CP.
De asemenea, pentru prima oară, o maşină compactă (3.55 m) a primit 5 stele la testele EuroNCAP, în echiparea standard fiind disponibile nu mai puţin de şapte airbaguri. Cele 12 culori, inclusiv 6 nuanţe vintage (un remember al anilor ’50 – ’60), cele 15 tipuri de tapiţerie, 9 de jante şi 19 de abţibilduri fac posibile 549.936 de combinaţii. Practic, avem de-a face cu primul model de maşină din istorie, din categoria celor accesibile ca preţ, care are parte de o accesorizare atât de completă. În Italia, maşina costă între 10.500 (1.2 69 CP) şi 14.500 euro cu toate taxele incluse (1.4 16v 100 CP şi 1.3 Multijet 75 CP). Preţul pentru România, unde Cinquecento va fi lansat la începutul anului viitor, este necunoscut.
În concluzie, ceea ce a înţeles Fiat, un constructor nelipsit de probleme majore în ultimii ani, a fost că, odată cu lansarea lui 500, a avut şansa de a oferi o maşină care să răspundă celei mai nebuneşti nevoi a consumatorului de astăzi: o poveste frumoasă transpusă într-o tehnologie modernă, la un preţ accesibil. De aceea naşterea lui 500 reprezintă startul unui nou capitol în istoria Fiat. Unul optimist, aşa cum este însăşi povestea acestei maşini.
Cinquecento, un succes mai mare decât cel prognozat?
Aşteptările Fiat arată astfel:
În 2007, constructorul şi-a propus livrarea a 55.000 unităţi, în total.
În 2008 - 125.000.
În 2009 - 135.000.
În 2010 – peste 140.000.
În total, între 2007 şi 2014, an în care cariera de piaţă a modelului se va fi sfârşit, prognozele arată circa 900.000 Fiat 500 vândute. O previziune cât se poate de rezonabilă, se pare. Piazza San Carlo din Torino a găzduit, chiar din ziua lansării lui 500, evenimentul „Porţi deschise”, dedicat exclusiv concesionarilor din Italia. Cifrele arată că succesul maşinii depăşeşte deja şi cele mai optimiste aşteptări: 600.000 vizitatori în doar câteva zile, 4.000 drive-teste, 40.000 unităţi comandate doar în cadrul evenimentului. Clienţii italieni au apreciat în mod deosebit designul, dotările standard şi varietatea versiunilor (549.936 posibilităţi de personalizare).
Citeste
Fiat l-a lansat, la Torino, pe noul 500, în prezenţa preşedintelui, a premierului Italiei şi a peste 2.000 de jurnalişti din toată lumea. Renaşterea faimosului Cinquecento a avut parte de un eveniment fără precedent în industria auto mondială, costurile show-ului de lansare ridicându-se, conform presei italiene, la 12 milioane euro.
*Printre personalităţile prezente la botezul noului Fiat 500 s-au numărat premierul Romano Prodi, Andrea şi Sergio Pininfarina şi piloţii de F1 Felipe Masa şi Kimi Raikkonen
Noul Fiat 500 a oprit circulaţia, a blocat oraşul şi a bulversat miile de turişti aflaţi la Torino în data de 4 iulie. Decorul de basm, carele alegorice, muzica bună şi focul de artificii (neegalat nici măcar de cel de la ceremonia Jocurilor Olimpice de anul trecut) au transformat o aparent banală lansare de maşină într-o sărbătoare naţională în Italia. Cei de la Fiat l-au proiectat pe Cinquecento neuitând că succesul său şi forma simpatică şi drăgălaşă, de gărgăriţă, sunt parte din memoria colectivă a ţării de după încheierea războiului. Istoria plină de farmec a acestei iubite maşini începe fix cu o jumătate de secol în urmă, la 4 iulie 1957, zi din care Nuova 500 avea să se transforme într-un fenomen universal, valabil decenii întregi.
Proprietarii primului model (câteva sute au fost prezenţi la lansare cu tot cu vechiul Cinquecento), fani sau pur şi simplu admiratori de la distanţă, cu toţii au promovat, încă de la apariţia din ’57, imaginea unei maşini-camarad, micuţe dar solide şi economice, care a rămas mereu parte din viaţa lor. Pentru italieni, Fiat 500 nu a fost niciodată doar o maşină, ci evocarea unui spirit liber, dar chinuit de neajunsurile unui trecut altfel optimist pe care mulţi îşi doreau să-l reînvie cumva. Sarcina aceasta i-a revenit lui Fiat, de al cărui model Cinquecento se leagă cea mai frumoasă perioadă din istoria de 100 de ani a companiei.
Poate tocmai acesta este motivul pentru care italienii n-au vrut să reducă fenomenul 500 la o reinterpretare simplistă şi nostalgică. După cum nu şi-au propus nici să conceapă o maşină care doar să arate ca un 500. Şi-au dorit o maşină care să poată fi din nou Fiat 500. O maşină cu o poveste actuală. Luca De Meo, CEO Fiat Automobiles, spunea la conferinţa de presă: „Am folosit baza unui vechi cântec popular pentru a compune unul nou”. Modelul 2007 respectă, însă, conceptul original, formele şi funcţiile vechiului 500, aşa cum era şi de aşteptat, pentru că doar aşa putea evoca Fiat emoţiile şi amintirile care fac eternă această legendă.
Dar constructorul celebrează înainte de orice prezentul, prin noul 500. O demonstrează inovaţiile introduse, unice în clasa din care face parte. Prima şi cea mai surprinzătoare găselniţă a fost colaborarea, pentru dezvoltarea produsului şi a planului impresionant de marketing, pe site-ul www.500wantsyou.com, dintre constructor şi cele 3 milioane de fani, care şi-au exprimat punctul de vedere referitor la cum trebuie să fie noul 500. De aici şi sloganul „The car of the people, by the people”.
Un gest curajos şi o iniţiativă complet inedită în relaţia unui constructor de maşini cu clienţii săi. Această modalitate simplă şi deschisă de a răspunde aşteptărilor le-a asigurat celor de la Fiat un uriaş capital de simpatie şi lui Cinquecento un succes sută la sută garantat. Dovadă – primele 500 de unităţi s-au vândut, pe site-ul Fiat, în numai 5 minute, iar în acest moment, o comandă făcută la un dealer italian nu poate fi onorată mai devreme de luna martie a anului viitor. O altă premieră consemnată de 500 – pentru prima dată a fost lansată o gamă completă de motorizări gata să răspundă exigenţelor în ceea ce priveşte standardele Euro 5: 1.2l 69 CP, 1.3 Multijet 100 CP şi 1.4 16 v 100 CP.
De asemenea, pentru prima oară, o maşină compactă (3.55 m) a primit 5 stele la testele EuroNCAP, în echiparea standard fiind disponibile nu mai puţin de şapte airbaguri. Cele 12 culori, inclusiv 6 nuanţe vintage (un remember al anilor ’50 – ’60), cele 15 tipuri de tapiţerie, 9 de jante şi 19 de abţibilduri fac posibile 549.936 de combinaţii. Practic, avem de-a face cu primul model de maşină din istorie, din categoria celor accesibile ca preţ, care are parte de o accesorizare atât de completă. În Italia, maşina costă între 10.500 (1.2 69 CP) şi 14.500 euro cu toate taxele incluse (1.4 16v 100 CP şi 1.3 Multijet 75 CP). Preţul pentru România, unde Cinquecento va fi lansat la începutul anului viitor, este necunoscut.
În concluzie, ceea ce a înţeles Fiat, un constructor nelipsit de probleme majore în ultimii ani, a fost că, odată cu lansarea lui 500, a avut şansa de a oferi o maşină care să răspundă celei mai nebuneşti nevoi a consumatorului de astăzi: o poveste frumoasă transpusă într-o tehnologie modernă, la un preţ accesibil. De aceea naşterea lui 500 reprezintă startul unui nou capitol în istoria Fiat. Unul optimist, aşa cum este însăşi povestea acestei maşini.
Cinquecento, un succes mai mare decât cel prognozat?
Aşteptările Fiat arată astfel:
În 2007, constructorul şi-a propus livrarea a 55.000 unităţi, în total.
În 2008 - 125.000.
În 2009 - 135.000.
În 2010 – peste 140.000.
În total, între 2007 şi 2014, an în care cariera de piaţă a modelului se va fi sfârşit, prognozele arată circa 900.000 Fiat 500 vândute. O previziune cât se poate de rezonabilă, se pare. Piazza San Carlo din Torino a găzduit, chiar din ziua lansării lui 500, evenimentul „Porţi deschise”, dedicat exclusiv concesionarilor din Italia. Cifrele arată că succesul maşinii depăşeşte deja şi cele mai optimiste aşteptări: 600.000 vizitatori în doar câteva zile, 4.000 drive-teste, 40.000 unităţi comandate doar în cadrul evenimentului. Clienţii italieni au apreciat în mod deosebit designul, dotările standard şi varietatea versiunilor (549.936 posibilităţi de personalizare).
Citeste
Cele mai bune
Cele mai bune
Maşinile japoneze sunt cele mai de încredere, sigure şi puţin poluante din lume.
Maşinile japoneze sunt cele mai de încredere, sigure şi puţin poluante din lume.
Pagina 39 din 41 • 1 ... 21 ... 38, 39, 40, 41
Pagina 39 din 41
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum