DESPRE FEMEI

Rezumarea primului mesaj :

Catre femei


Invatati sa va descurcati cu capacul de la wc. Sunteti fete mari. Daca este ridicat, lasati-l jos. Noi avem nevoie de el ridicat, voi aveti nevoie de el jos. Nu ne auziti pe noi plangandu-ne ca l-ati lasat jos.

Aniversarile nu sunt niste teste care sa verifice daca putem sa gasim cadoul perfect, din nou!

Cateodata nu ne gandim la voi. Impacati-va cu ideea.

Duminica = sport. Este ca luna plina sau schimbarea anotimpurilor. Lasati-o asa.

Nu va taiati parul. Niciodata. Parul lung este intotdeauna mai seducator decat cel scurt. Unul dintre principalele motive pentru care barbatii se tem de insuratoare este acela ca femeile maritate isi taie intotdeauna parul, si apoi raman cu ea.

A face cumparaturi NU este un sport. Si nu, nu vom putea niciodata sa vedem lucrurile astfel.

A plange este santaj.

Cereti ce vreti. Sa ne lamurim: aluzii subtile nu merg! Aluzii normale nu merg! Aluzii puternice nu merg! Spuneti pur si simplu!

Nu tinem minte datele. Marcati datele de nastere si aniversarile in calendar. Aduceti-ne aminte dinainte.

Majoritatea barbatilor au doar trei perechi de pantofi-cel mult. Ce va face sa credeti ca va putem fi de vreun folos in a alege care din cele treizeci perechi de pantofi v-ar sta bine cu rochia aceea?

Da si Nu sunt raspunsuri acceptabile pentru aproape toate intrebarile.

Veniti la noi cu o problema doar daca vreti sa va ajutam sa o rezolvati. Asta putem face. Pentru compasiune sunt facute prietenele voastre.

O durere de cap care dureaza 17 luni este o problema. Duceti-va la un doctor.

Verificati presiunea la ulei! Va rugam.

Orice am fi spus acum 6 luni nu mai este relevant. De fapt, orice comentariu am fi facut se anuleaza dupa 7 zile.

Daca nu va imbracati precum fetele din catalogul Victoria’s Secret, nu va asteptati sa ne purtam precum personajele din telenovele.

Daca credeti ca sunteti grase, probabil sunteti. Nu ne intrebati pe noi. Refuzam sa raspundem.

Daca ceva ce am spus are dublu inteles, iar unul din ele te supara sau te enerveaza, intelesul corect este celalalt.

Puteti ori sa ne cereti sa facem ceva, ori sa ne spuneti cum vreti sa fie facut un lucru. Nu amandoua. Daca chiar stiti cum se face cel mai bine, faceti-l singure.

Cand este posibil, va rugam spuneti ce aveti de spus in timpul reclamelor.

Christopher Columb nu a avut nevoie sa i se indice directia, si nici noi nu avem.

Relatia noastra nu va fi niciodata asa cum a fost in primele doua luni. Treceti peste asta. Si nu va mai plangeti prietenelor.

TOTI barbatii vad in 16 culori, precum Windows default settings. Piersica, spre exemplu, este un fruct, nu o culoare. Visina este tot un fruct. Nu avem idee ce este “mov”. Sau “lila”.

Daca te mananca, trebuie scarpinat. Noi ne ocupam cu asta.

Nu citim gandurile, si nici nu o vom face niciodata. Chiar daca nu citim gandurile, nu inseamna ca nu tinem la voi.

Daca va intrebam ce s-a intamplat, si ne spuneti “nimic”, ne vom purta ca atare. Stim ca mintiti, dar nu merita sa ne batem capul.

Daca puneti o intrebare la care nu vreti un raspuns, asteptati-va la un raspuns pe care nu vreti sa-l auziti.

Cand trebuie sa mergem undeva, orice veti purta va fi in regula.

Nu ne intrebati la ce ne gandim, decat daca sunteti pregatite sa discutati despre sport, masini sau calculatoare.

Avem destule haine.

Aveti prea multe haine.

Nu este nici in interesul vostru, nici al nostru sa facem teste impreuna. Nu conteaza ce test.

Va multumesc daca ati citit aceste randuri. Da, stiu ca va trebui sa dorm pe canapea in seara aceasta, dar stiati ca pe noi chiar nu ne deranjeaza, este ca in camping.
Ma simt in forma. ROTUND este o forma.

http://www.resursadefun.ro/pov_ele_catre_femei.htm

Sapte miracole la femei:
1. Pentru o femeie, este tot timpul importanta securitatea materiala.
2. Desi este important a supravietui din punct de vedere material, ele tot timpul isi cumpara haine scumpe.
3. Desi ele tot timpul isi cumpara haine scumpe, niciodata nu au cu ce sa se imbrace.
4. Desi ele spun ca nu au niciodata cu ce sa se imbrace, tot timpul se imbraca frumos.
5. Desi tot timpul se imbraca frumos, haina pe care o pun pe ele este doar “carpa veche".
6. Desi ele zic ca este doar o “carpa veche", se asteapta de la tine sa le faci complimente.
7. Desi tu incerci sa le faci complimente, ele nu te cred niciodata.

Femei care au explorat spaţiul cosmic

* Sally Ride, prima femeie americană care a explorat spaţiul cosmic, a încetat din viaţă luni 23 iulie, la vârsta de 61 de ani * această „eroină naţională” care „a inspirat generaţii de tinere”, după cum a afirmat Barack Obama, a zburat prima dată la bordul unei navete spaţiale a NASA în iunie 1983 * ziarul Le Monde a prezentat recent unele din eroinele aventurii spaţiale

Femeile se simt cel mai sexy la 28 de ani

Portretul-robot al femeii perfecte

Dupa 30 de ani, femeile sunt mai predispuse sa faca sex de la prima intalnire

Chiar daca la 20 de ani femeile par mai dornice de aventuri, se pare ca lucrurile nu stau deloc asa.

Analiza chimica a femeii





ELEMENT: Femeia;
SIMBOL: Fe;
DESCOPERITOR: Adam;
MASA ATOMICA: Acceptata cu 55kg, dar variaza intre 45kg si 225kg

• PROPRIETATI FIZICE:

1) suprafata acoperita in mod normal cu o pelicula de vopsea si pudra
2) fierbe din senin, ingheata aparent fara motiv
3) se topeste daca primeste tratament special
4) devine amara daca este folosita incorect

• PROPRIETATI CHIMICE:

1) afinitate pentru aur, argint, platina si toate pietrele pretioase
2) absoarbe cantitati mari de substante pretioase
3) explodeaza in mod spontan fara motiv sau avertizare
4) cel mai puternic agent de reducere a banilor cunoscut

Stresul „loveşte" mai tare inima femeilor

Femeile din România au una din cele mai mici speranțe de viață din UE

ALCOOLUL scoate orice secret din femei. E dovedit ştiinţific
Femeile nu pot ţine un secret mai mult de 47 de ore, potrivit rezultatelor unui sondaj ...

Secretele din poșetele femeilor

Cum refuza femeile un barbat!

Ardelencele. Mă, iubi, mă, nu vreau amu. Nu te supăra pe mine, da' io zic s-o lăsăm pă mâne. Bine, dacă vrei ţi-o fac oral o ţâră, dar să ştii că nu am chef dă mai mult, că mă simt aşa de moleşită, aşa lenioasă. Bine, iubi? Hai, mă, promit că în uichend stau şi io mai
mult şi poate ne uităm la un film de care-ţi place ţie...

Oltencele. Tuţi apraşteul tău azi şi mâine, păi ce futai îţi trebuie ţie acum? Păi tu nu văzuşi că fusei 9 ore la muncă, bă trântorule? Şi făcui ciorba, şi am adunat de prin casă după voi. Mama voastră de trântori. Niciun futai în seara asta, n-am nici o scârbă de chef. Lasă-mă în pace! Arză-te-ar focu' de bărbat bun la nimic! Auzi, mă, la el, io-s caldă în gură de atâta muncă şi lui îi trebuie să se suie pe mine.

Săsoaicele. Hansel, liebe! Ich bin suparate pe tine, nu arbait, kaine bani, kaine facem sex. Das ist un erzaţ de sentiment daca nu ezist comunicaţion. Tu vrei ain-ţvai la dormitor, prima dat trebuie respect, ich nu pot sa face cu tine ceva zer gut daca tu nu ai pozition social stabil, aber ţuruc la fabric! Hoite ich habe nicht liebe pentru tine. Auf viderzen!

Moldovencele. Mă, ştii şe? Pi mini nu mă mai duşi tu cu zăhărelul ca ultima oară, când ai zis că dacă-ţi pun fofo pi gură, baţi şi tu covoarele şelea. Deci pi mini să mă laşi în paci. Sau, oi videa, dacă-mi dai bani pintru coafor, poate îţi arăt o ţâţă şi ti duci să ti rizolvi la baie. M-am săturat di toati - când bei urli la mini, când eşti treaz, vrei sa imi bagi papuşoiu' în chiseliţă.

Maramureşencele. Barbati, nu vreau nimic cu tine asta seara. Lasă că vedem mâine sau la sfârşitul săptămânii. Du-te dacă ţi-e foame, că am făcut salata de boeuf, şniţele, supă, chiftele şi ardei copţi. Hai, nu mai insista, că oricum nu facem nimic. Chiar nu am dispoziţia necesară. Du-te şi mănâncă dacă vrei, că deja e târziu şi te văd cam obosit. Trebuie să şi dormi, vrei să faci tensiune?

Dobrogencele. Bine, hai s-o facem. Dar dă-mi şi tu bluza asta jos, ştii că nu-mi place cu ea pe mine. Iarăşi eşti cu şosetele? Eşti perfect convins că aici nu eşti la curve, da? Păi serios. Auzi, hai s-o lăsăm pe altădată. Şi mai învaţă şi tu ce e ăla preludiu, că m-am saturat să mă umezesc la comandă!

Evreicele. Ştii, dragă, mâine e Yom Kippur şi rabi a spus că trebuie să fim coşer. Trebuie să respectăm Tora, tu ştii că familia noastră are bun renume. Mai bine hai spune-mi ce profit ai obţinut din afacerea cu Şloim? Hai, că trebuie să numărăm banii şi să-i punem la locul ştiut. Lasă alte preocupări acum, nu avem timp, ce, vrei să dăm faliment?!

Muntencele. Auzi, sincer, io-mi bag picioarele! Băi, obsedatule, da tu chiar nu te-ai săturat aşa, de tine?? Toată ziua îţi trebuie, parcă eşti pe alcaline. Păi mai termină, băi, că deja mă scoţi din sărite, zău! Io îi zic lu mă-ta că nu pot să stau cu un obsedat sexual ca tine, că aşa ceva nu se mai poate. Ce te faci dacă-s plecată?

Bănăţencele. Dragă, tu ştii cât ţiu eu la tine, tu eşti cel mai grozav bărbat de pe lume, totdeauna am apreciat asta la tine şi m-ai satisfăcut întotdeauna până la maxim. Dar eu sunt o doamnă, ştii că azi e ziua mea de coafor, manicură, azi vreau să mă fac frumoasă pentru tine, aş vre sa imi cumperi şi brăţara care am văzut-o ieri la bijutier, o să mi-o pun când o să fiu goală cu tine în dormitor, asta va fi la sfârşit de săptămână, da?, până atunci mă voi gândi numai la tine. Pa, armăsarule!

Unguroaicele. Ioi, Pişta dragam, aşteptat atâta pe tine! Vrei să face la tine sex? Hai, anghialom, se bem ceva! Egeşege, no hai inche un pahar. Ioi de jo! Finom o palinka, hai se bem! Şi inche un pahar pentru mine... Un pahar pentru apu, un pahar pentru aniu... Ai adormit, edeşem? Ez oz! Gyuri, hai la lontru, că disno de barbat a dat in primire! Ioi ce mult aşteptat pe tine.

68% dintre femei recunosc ca se masturbeaza

Procentul celor care recurg la aceasta metoda este insa mai mare, existind si persoane care vor sa-si pastreze viata intima secreta

Top 7 fantezii sexuale ale femeilor

Dintotdeauna barbatii au fost curiosi sa afle ce le trece femeilor prin cap, mai ales cand este vorba despre fantezii sexuale. Chiar daca unii cred ca femeile nu prea au fantezii sexuale, lucrurile stau exact pe dos. Femeile sunt chiar experte pentru ca nu-si limiteaza imaginatia

Ce îşi doresc femeile. TOP realizat după studierea a 27 de MILIARDE de postări pe reţelele de socializare

Lupta pentru dreptul de vot feminin în România interbelică

Chestiunea acordării dreptului de vot femeilor a fost abordată şi adusă în atenţia opiniei publice de către asociaţiile şi ligile de femei din perioada interbelică. Acestea au dorit nu doar o emancipare de natură socială şi civilă a femeilor, ci şi exercitarea drepturilor politice prin obţinerea dreptului de a vota. În România interbelică, femeile vor primi dreptul de vot prin constituţia din anul 1938, însă natura regimului instaurat de Carol al II-lea va anula în fapt această reuşită. În ciuda acestui lucru, în decursul deceniilor interbelice s-au înregistrat o serie de progrese din punct de vedere al prerogativelor politice feminine.

Un moment care a generat mari aşteptări şi intense dezbateri în epocă a fost votarea noii constituţii a României unificate. Acordarea drepturilor politice a fost amânată în cazul femeilor, articolul 6 specificând: “Legi speciale, votate cu majoritate de două treimi, vor determina condiţiunile sub cari femeile pot avea exerciţiul drepturilor politice. Drepturile civile ale femeilor se vor stabili pe baza deplinei egalităţi a celor două sexe” (Eufrosina Popescu, Culegere de documente şi materiale privind istoria României. Ianuarie 1922- Noiembrie 1928, Bucureşti, Centrul de Multiplicare al Universităţii din Bucureşti, 1974, pp. 50-74). Cu toate acestea însă, în textul constituţiei era înscris principiul cooptării femeilor în consiliile comunale şi judeţene. Activitatea desfăşurată de către consilierele femei se va dovedi una extrem de benefică, vizând cu precădere patru mari domenii: asistenţa socială, salubritatea publică, cultura şi educaţia.

Eforturile constante depuse de asociaţiile feminine şi presiunea pe care acestea au exercitat-o asupra liderilor politici pentru îmbunătăţirea statutului civil şi politic al femeii, au înregistrat succese parţiale. Noua lege a unificării administrative, promulgată în luna iunie a anului 1925 prevedea la articolul 10 obligativitatea cooptării consilierelor femei în comunele reşedinţă de judeţ şi facultativ în celelalte comune urbane în funcţie de numărul locuitorilor. Conform acestor prevederi, puteau fi cooptate maxim şapte consiliere în comunele urbane cu 250 000 de locuitori, cinci în cele cu o populaţie de 100 000, trei în cele cu 50 000 de locuitori şi două în celelalte localităţi (A.N.I.C., Fond Elena Meissner în Constantin Meissner, dosat XI-32, f. 8-12).

Deasemenea, votarea Legii pentru organizarea administrativă, la 3 august 1929, în perioada guvernării Partidului Naţional-Ţărănesc, care avea înscrisă în programul său chestiunea acordării drepturilor politice femeilor, a reprezentat primul pas către exerciţiul politic feminin.

Conform textului legii, femeile primeau dreptul de a vota şi de a fi alese în consiliile comunale şi judeţene, acest drept fiind însă rezervat anumitor categorii de femei, fiind acordat doar dacă erau îndeplinite o serie de criterii. Astfel, primeau drept de vot femeile care erau absolvente ale învăţământului secundar, normal sau profesional, ciclul inferior, funcţionarele de stat, judeţ sau comună, văduvele de război, femeile care fuseseră decorate pentru activitatea depusă în timpul războiului şi cele care conduceau societăţi culturale, filantropice sau de asistenţă, la momentul intrării în vigoare a legii.

Acest set de criterii a fost dezaprobat de către liderele feministe, care au formulat o serie de observaţii cu privire la efectul negativ pe care îl vor avea asupra prezenţei femeilor la urne. Acestea şi-au argumentat punctul de vedere subliniind faptul că obligaţia de a prezenta certificate de studii pentru femeile care urmaseră cursurile în forma de trei clase şi nu de patru, cum se preciza în textul legii, era injustă pentru că limita numărul persoanelor care urmau să beneficieze de prevederile acestei legi.

Persoanele cele mai dezavantajate de această lege erau, din punctul de vedere al liderelor feministe, femeile din Ardeal, care datorită contextului istoric se instruiseră în particular, nedeţinând certificate de studii. Totodată era revendicat dreptul de vot şi pentru femeile care conduceau întreprinderi agricole, industriale sau comerciale, precum şi pentru cele care în timpul războiului fuseseră decorate, deportate, închise sau care în urma desfăşurării unei activităţi sociale, ca cea de soră de caritate, fuseseră rănite sau contactaseră boli contagioase (Ghizela Cosma, Femeile şi politica în România: Evoluţia dreptului de vot în perioada interbelică, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2002, pp. 52-53).

În ciuda acestor amendamente aduse de către liderele feministe textului legii, schimbarea criteriilor iniţiale nu s-a putut realiza, astfel că numărul femeilor care se bucurau de dreptul de vot nu era unul foarte mare. Chiar şi aşa, datorită inhibiţiilor generate de ideile preconcepute ale societăţii cu privire la dreptul femeilor de a vota, multe dintre femeile care aveau drept de vot, nu se prezentau la urne, temându-se de atitudinea zeflemitoare şi de ironiile cu care erau întâmpinate de electoratul masculin.

Astfel că, la limitările impuse de textul legii se adăgau cele impuse de societate, aceasta descurajând exercitarea dreptului de vot al femeilor. Un caz ilustrativ în acest sens a fost cel al alegerilor comunale desfăşurate în anul 1930, atunci când s-au înscris pe liste pentru a vota doar 3 000 de femei din aproximativ 15 000 câte ar fi avut dreptul (A.N.I.C., Fond Elena Meissner în Constantin Meissner, dosar XI-88, f. 1.) Procedurile electorale erau şi mai mult îngreunate de obligaţia femeilor care doreau să candideze de a se înscrie pe listele unor partide politice, fapt ce le făcea să depindă de deciziile liderilor acestora.

La alegerile municipale, comunale şi judeţene din anul 1930 au candidat pe listele electorale ale Partidului Naţional-Ţărănesc personalităţi implicate în mişcarea de emancipare feminină precum Ella Negruzzi, Calypso Botez, Margareta Paximade-Ghelmeceanu, Ortansa Satmary, în vreme ce altele ca Sarmiza Bilcescu-Alimăneştianu sau Maria Pillat au candidat pe listele Partidului Naţional Liberal. În urma alegerilor, peste o sută de femei au devenit consiliere în întreaga ţară, în comunele Cobia-Dâmboviţa şi Negreşti, două femei ocupând funcţia de primar (Ştefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc. Studiu şi antologie de texte (1928- 1948), Iaşi, Editura Polirom, 2006, pp. 30-31).

Printre consilierele în funcţie în anul 1934, membre ale Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România, se numărau Eugenia Reuss-Ianculescu, consilieră judeţeană, Calypso Botez, consilieră comunală la sectorul 1 verde Bucureşti, Zefira col. Voiculescu, consilieră comunală la sectorul 2 negru, Ortansa Satmary, consilieră la sectorul 3 albastru, Margareta Ghelmeceanu, consilieră la sectorul 4 galben, Amalia Musotter, consilieră la Braşov, Alexandrina Vidrighin, consilieră la Timişoara, Sofia Petrescu, consilieră la Galaţi şi Virginia căpit. Mellu, consilieră la Râmnicul Vâlcea ( A.N.I.C., Fond Elena Meissner în Constantin Meissner, dosar XI-22, vol. I, f. 223).

Toate aceste realităţi au făcut ca numărul consilierelor femei alese după votarea legii din 1929 să scadă în raport cu perioada anterioară, în care se practicase cooptarea femeilor în baza legii depuse de ministrul liberal Mârzescu, iar mai apoi a legii din anul 1925. Această tendinţă era accentuată şi de faptul că spre deosebire de votul masculin, votul feminin nu era obligatoriu.

În perioada interbelică, femeile care s-au dedicat luptei pentru obţinerea unui statut civil şi politic de egalitate cu cel al bărbaţilor, s-au confruntat cu o serie de obstacole. Organizaţiile de femei au fost nevoite să negocieze în mod constant cu partidele politice care s-au aflat la guvernare pentru a obţine realizarea dezideratelor şi proiectelor lor. Odată ajunse la guvernare însă, acestea s-au dovedit reticente cu privire la revendicările feministelor.

Deasemenea, situaţia generală a femeilor din România din punct de vedere educaţional, social sau cultural era una care necesita ameliorări şi îmbunătăţiri semnificative, din acest punct de vedere, mişcarea de emancipare feminină având un pronunţat caracter recuperatoriu şi modernizator.

Activitatea desfăşurată de asociaţiile de femei a urmărit aplicarea unui program socio-cultural care să ridice gradul de instrucţie al femeilor, pregătindu-le astfel pentru exerciţiul politic. Realizând acest lucru, activistele feministe delegitimau discursurile masculine abundente în presa vremii cu privire la incapacitatea femeilor de la sate de a-şi organiza propria gospodărie şi a celor de la oraş de a se instrui, incapacitate care împiedica în viziunea acestora acordarea drepturilor politice.

Presa feministă din România interbelică

În perioada interbelică, presa feministă şi ziarele dedicate femeilor din România, au cunoascut o dezvoltare fără precedent. Editate la Bucureşti sau în alte centre urbane din ţară, aceste publicaţii, majoritatea cu o durată de apariţie scurtă, oferă posibilitatea înţelegerii dinamicii mişcării de femei şi a contextului istoric în care aceasta s-a dezvoltat.


Două dintre periodicele care prezintă interes din acest punct de vedere sunt Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminine şi Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor.

Gazeta Femeii

Gazeta Femeii a apărut la Bucureşti între anii 1931-1939 sub direcţia Catherinei B. Müller, fiind un ziar cu o apariţie bimensuală, de numai patru pagini, care conform titlului era dedicat eforturilor feministe. În articolul de pe pagina întâi din 15 ianuarie 1936 (Jean Ilie Ghiulea, Daţi drepturi egale femeilor, în ”Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminine”, an V, nr. 1-2, 15 ianuarie 1936, p.1), doctorul Jean Ilie Ghiulea revendica dreptul de vot pentru femei, argumentând că ţăranii analfabeţi se bucură de exerciţiul drepturilor politice, iar femeile educate, nu. În continuare, doctorul recomanda femeilor alegerea unor profesii care presupuneau un grad ridicat de empatie, precum medicina internă, obstretica, chirurgia sau pediatria.

(Foto: Ella Negruzzi)


Acest ziar acorda o atenţie deosebită problemelor sociale şi celor legate de legislaţia muncii şi de protecţia femeilor muncitoare, colaborând cu medici din cadrul Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale. Un alt articol semnat de acelaşi doctor Ghiulea analiza situaţia ucenicilor, constatând numărul scăzut al acestora, faptul că nu există cămine în care să se cazeze şi tratamentul inuman la care erau supuşi de către patroni, aceştia împiedicându-i să meargă la cursurile teoretice. Medicul atrage atenţia asupra faptului că tinerele ucenice şi femeile care lucrează sunt lipsite de protecţia statului, acesta făcând apel la iniţiativele private.

O altă problemă care a preocupat intens redactorii acestui ziar a fost cea a declinului moralităţii şi a rolului femeii în restaurarea valorilor morale. Un articol relevant în acest sens a fost cel al doctorului D. Galian care considera că femeia trebuia să ajute la instaurarea unei atmosfere de „umanitate şi moralitate” (Dr. D. Galian, În chestiunea feminismului, în „Gazeta Femeii. Organ săptămânal independent de informaţie şi de apărare a intereselor feminine”, nr. 19-20, 7 iulie 1936, p. 4).

Alte categorii de subiecte abordate în paginile ziarului au fost anchetele sociale, drepturile şi datoriile mamei, educaţia copilului, evocarea unor imagini din trecut, dar şi aducerea la cunoştiinţa publicului a diferitelor congrese, întruniri şi iniţiative ale asociaţiilor şi ligilor feministe din România.

O atenţie aparte a fost acordată problemelor legate de protecţia copilului şi a mamei. Una dintre colaboratoarele ziarului, dr. Cornelia Ghiulea, într-un articol publicat în paginile ziarului la 29 aprilie 1936, remarca o legătură directă între cazurile de pruncucidere şi mediile muncitoreşti, pledând pentru crearea în cartierele muncitoreşti, a unor instituţii în care copii femeilor care lucrau să poată fi îngrijiţi în perioada programului acestora.

De asemenea, Gazeta Femeii a încercat ca prin prezentarea cazurilor de femei care au reuşit să aibă o carieră în domeniul justiţiei sau să ocupe o funcţie înaltă în ierarhia administrativă, din Europa sau din America, să impună modele feminine în spaţiul public, dominat de bărbaţi. Un model din România la care s-a făcut referire constant a fost cazul Ellei Negruzzi, care a fost aleasă membră în Consiliul de Disciplină al Baroului Bucureşti.

În ciuda eforturilor pe care şi le-a asumat pentru a contribui la popularizarea cauzei feministe, ziarul nu a fost lipsit de critici. Eleonora Stratilescu, una dintre susţinătoarele cele mai importante ale mişcării de emancipare, va critica dur gazeta, ironizâd faptul că în paginile acesteia se regăseau şi articole dedicate îngrijirii feminine alături de secţiuni ce cuprindeau sfaturi utile pentru bucătărie. Ceea ce aceasta treceea cu vederea era faptul că în contextul unui public firav, needificat complet în privinţa mişcării de emancipare, care nu de puţine ori s-a dovedit dezinteresat de aceasta, menţinerea unor elemente cunoscute şi comerciale în acelaşi timp, precum ultimele tendinţe în modă sau îngrijirea corporală, asigura existenţa ziarului.

Gazeta Femeilor

Un alt ziar important în perioada interbelică a fost Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor. Acesta a apărut la Bucureşti între anii 1932-1938. Atât Gazeta Femeii cât şi Gazeta Femeilor abordau aceleaşi tipuri de subiecte, aflându-se în competiţie pentru acelaşi segment de public, motiv pentru care între cele două redacţii au apărut unele disensiuni legate de problema întâietăţii date de argumentul vechimii pe piaţă. Aceasta a fost cauza pentru care Gazeta Femeilor şi-a modificat formatul grafic, încercând să se individualizeze în raport cu Gazeta Femeii. Şi acest ziar se publica în format de patru pagini, apărând de două ori pe lună. Diferenţa era dată de faptul că în cazul Gazetei Femeilor, accentul cădea într-o mai mare măsură asupra problemelor sociale, având o rubrică dedicată anchetelor sociale extrem de activă.

O atenţie deosebită era acordată chestiunilor de morală şi moralitate, în economia ziarului, un spaţiu considerabil fiind alocat acestor subiecte. Într-un articol al Sarinei Cassvan, o feministă angajată social şi politic, era expusă teza superiorităţii morale a femeilor. Abordând subiectul asasinării premierului I. G. Duca, percepută ca o consecinţă a crizei morale pe care societatea o traversa, aceasta considera o sarcină a femeii „purificarea morală a lumii, ameliorarea moravurilor, a bolilor sociale şi elaborarea unui program de asanare morală, de însănătoşire a societăţii” (Sarina Cassvan, Fapte diverse, în ”Gazeta Femeilor. Ziar săptămânal independent pentru susţinerea dreptelor revendicări ale femeilor”, an III, nr. 42, 12 ianuarie 1934, p. 1).

Problema moralităţii era abordată şi de Sophia Trestian în articolul Cruciada împotriva imoralităţii. În cadrul acestui articol erau expuse ideile lansate în cadrul unei conferinţe susţinute de profesorul Nicolae Minovici la Societatea Studenţilor. Acesta identifica printre cauzele lipsei de moralitate, cinematografia străină indecentă, literatura erotică şi şcolile de dans, făcând apel la mame pentru a oferi educaţie morală copiilor.

(foto: Henriette Yvonne Stahl)

Chestiunile ce priveau problema educaţiei copiilor şi a tinerilor, precum şi maternitatea erau intens dezbătute în paginile ziarului. În privinţa maternităţii, Raluca Cernea semna un articol satiric numit Legenda maternităţii, în care condamna lipsa de interes a mamelor faţă de propriul copil după naştere. Aceasta trăgea un semnal de alarmă cu privire la consecinţele negative pe care nealăptatul îl avea asupra sănătăţii copilului.

Alte categorii de subiecte abordate în paginile ziarului priveau desfăşurarea acţiunilor asociaţiilor feministe, iniţiativele societăţilor de asistenţă socială, manifestări culturale şi artistice, precum şi evocarea unor figuri emblematice ale culturii româneşti. Printre personalităţile evocate, care se făcuseră remarcate în spaţiul public se numărau Martha Bibescu, Ella Negruzzi, artista Enriqueta Rodrigo Athanasiu, primadona Florica Cristoforeanu, scriitoarea Henriette Yvonne Stahl sau aviatoarea Smaranda Brăescu. Ca şi în cazul Gazetei Femeii, evocarea acestor personalităţi avea scopul de a lansa modele feminine, de a oferi exemple de femei de succes şi de sparge monopolul masculin instituit la această rubrică.

Deşi au existat o serie de fricţiuni între cele două periodice feminine, acestea au reprezentat cel mai eficace mijloc de a informa opinia publică despre evoluţia mişcării de emancipare feminină. În ciuda criticii venite chiar din partea unei feministe, Eleonora Stratilescu, meritul de a acţiona ca intermediar între activitatea feministă şi opinia publică, aparţine în totalitate presei. De asemenea, abordarea unor subiecte din sfera socială şi politică, urmărea dezvoltarea unor atitudini civice în rândul publicului cititor, precum şi educarea acestuia.

Womanhouse sau feminismul înţeles ca expresie a...


Womanhouse a fost o instalaţie de artă feministă şi un spaţiu de expoziţie unde în perioada 30 ianuarie şi 28 februarie 1972, s-au desfăşurat, o serie de prezentări şi scenete cu temă feministă. Coordonatoarele acestui proces artistic au fost Judy Chicago şi Miriam Schapiro, cofondatoare ale Institutului Californian de Artă (CalArts), acestea implicând în proiect studentele care urmau cursurile Programului Artistic Feminist.

Proiectul Womanhouse a fost considerat un omagiu adus camerei proprii, înţeleasă ca expresie a individualităţii. În anul 1928, Virginia Woolf îşi exprima admiraţia şi surpriza în legătură cu faptul că Jane Austen a putut scrie întreaga operă fără a avea propria cameră.

Fenomenul Womanhouse se plasează din punct de vedere cronologic în perioada feminismului celui de-al doilea val. Spre deosebire de mişcarea sufragetelor şi de feminismul liberal, care puseseră sub semnul întrebării practicile politice discriminatorii specifice instituţiilor publice şi guvernelor, feminismul radical al anilor ’70 aduce ideea că opresiunea afectează nu doar domeniul public, ci şi pe cel privat. Această constatare a permis explorarea şi valorificarea acelor spaţii feminine în care femeile au dezvoltat experienţe specifice.

Ideea de a găsi un spaţiu propriu dedicat comunităţii artistice feminine i-a parţinut Paulei Harper, profesoară de istoria artei în cadrul programului de artă feministă CalArts. Primăria oraşului Los Angeles le-a pus acestora la dispoziţie o casă ce urma a fi demolată, aflată pe Bulevardul Fluturelui, la numărul 553. Clădirea avea 17 camere, însă se afla într-o stare avansată de deteriorare. Astfel că, cele 21 de studente au început prin a amenaja spaţiul expoziţiei, în timpul acestui proces optând pentru anumite camere, în funcţie de propriile necesităţi artistice.

În interiorul clădirii a fost amenajată o replică a părţilor conveţionale ale unui cămin tipic, incluzând bucătăria, sufrageria, baia, spaţiul conjugal, cu scopul de a reflecta într-un mod direct mecanismele şi consecinţele sistemului patriarhal. Critica valorilor sistemului tradiţional s-a realizat expunând în mod direct ceea ce trebuia să rămână ascuns, aplicându-se sloganul “ceea ce e personal, e şi politic”.

O primă piesă expusă a fost Bridal Staircase, aparţinându-i lui Kathy Huberland. Aceasta propune examinarea momentului nunţii, considerat în cadrul societăţii patriarhale împlinirea femeii. Tânăra mireasă este reprezentată de un manechin care poartă rochie de mireasă, pozând într-o atitudine extatică. Atrage atenţia faptul că niciun alt personaj nu îi este alături în acest moment, sugerându-se idea că doar femeia are nevoie de contractul matrimonial pentru a dobândi demnitatea adultului. Imobilismul manechinului face aluzie la viitoarea stare de supunere a acesteia faţă soţ, aceptând rolul de casnică, în vreme ce bărbatul va avea o viaţă autonomă în afara casei. Totodată, trena rochiei de mireasă indică direcţia în care soţia urmează să îşi petreacă viaţa, pentru că în loc să urce spre camera nupţială, coboară către cămară. Acolo se găsesc platouri ce conţin micul dejun, prânzul şi cina, dispoziţia linială a trenei reflectând sarcinile care niciodată nu se încheie ale femeii casnice.

Bridal Staircase, Kathy Huberland

O altă lucrare expusă a fost cea la care au colaborat Vicki Hodgetts, Robin Weltsch şi Susan Frazier, numită Nurturant Kitchen. Spaţiul pe care cele trei l-au ales a fost vopsit în alb, pentru a accentua ideea de curăţenie, pereţii şi mobilierul fiind simboluri ale unei lumi imaculate. Bucătăria a fost prezentată ca spaţiul care se sustrage mizeriei, reprezentând totodată şi spaţiul în care personalitatea femeii se poate exprima în lipsa tuturor constrângerilor. La momentul începerii lucrărilor pentru această piesă, Miriam Schapiro le-a sugerat celor trei studente să relaţioneze spaţiul bucătăriei cu amintirile din copilărie. Astfel că pe pereţii camerei sunt reprezentaţi sâni, care evocă atributele nutritive ale mamei şi copilăria

Nurturant Kitchen, Vicki Hodgetts, Robin Weltsch şi Susan Frazier

Faptul că pe măsură ce se apropie şi urcă pe tavan, sânii se transformă în ouă, sugerează dezacordul dintre mamă şi fiică, aceasta refuzând să împărtăşească destinul domestic al mamei, care pare o repetiţie continuă care nu se încheie niciodată. Consecinţa conştientizării acestui lucru va fi respingerea fiicei a stilului de viaţă al mamei, aceasta căutând modele culturale şi sociale diferite.

Linen Closet de Sandy Orgel şi Shoe Closet de Beth Bachenheimer sunt două dintre lucrările semnificative prezentate în cadrul proiectului Womanhouse. Prima piesă prezintă un manechin al cărui corp este segmentat de etajerele unui dulap, fiind închisă în interiorul acestuia alături de cearşafuri şi prosoape curate şi perfect călcate. Această reprezentare face trimitere la cartea lui Betty Freidan, Feminin Mystique, în care se afirmă faptul că femeile se identifică în cadrul căminului cu rolul care le este desemnat. Faptul că manechinul avansează, încercând să se elibereze, este o trimitere la programul politic feminist, care oferă femeilor posibilitatea renunţării la statutul de supunere.

Cea de-a doua lucrare prezintă o cameră cu pantofi de damă de diferite modele, gândită ca o metaforă pentru posibilele identităţi pe care femeia le poate adopta. Pantofii fac însă trimitere la faptul că şi în afara caminului, bărbatul continuă să îşi impună voinţa, femeia fiind lipsită de dreptul de a alege.

Lucrarea lui Faith Wilding, Crocheted Environment reprezintă cuibul ţesut de către mamă, fiind totodată o metaforă pentru uter, perceput ca prim cămin în care indivizii se dezvoltă şi se hrănesc. În acelaşi timp, însă, grota şi refugiul construit de mamă nu doar protejază, ci şi imobilizează asemeni unei pânze de păianjen, sub influenţa pasivităţii transmise de îmbrăţişarea feminină.

Pentru realizarea acestei piese, Faith Wilding a folosit materiale care în mod tradiţional au fost asociate cu lucrările de artizanat feminine precum croşetatul. Se încerca astfel aducerea unui omagiu acelor tehnici feminine precum şi criticarea istoriei artei care a acordat atenţie anumitor materiale în detrimental altora, pe care le-a considerat artizanale.

O altă lucrare prezentă în cadrul Womanhouse a fost Leah’s Room. Cele două autoare, Karen Lecoq şi Nancy Youdelman au gândit un spaţiu fantastic, un dormitor în care în intervalul în care casa a fost deschisă publicului, o femeie se aşeza în faţa oglinzii pentru a se machia. Cele două artiste s-au inspirit din Cherié, romanul autorei franceze Colette, care prezintă povestea de iubire dintre un tânăr egoist şi o femeie matură. Cele două artiste subliniază faptul că în cadrul societăţii patriarhale există o obligaţie a femeiii de a-şi menţine în mod constant frumuseţea, bătrâneţea generând sentimente de disperare şi abandon. Cele două observă că procesul de îmbătrânire în cazul femeii se dovedeşte a fi problematic datorită unor constrângeri de natură culturală. În vreme ce bărbaţii maturi sunt percepuţi ca fiind înţelepţi şi puternici, menţinându-şi capacitatea de seducţie, femeile sunt percepute ca devenind inutile, aflându-se într-o continuă competiţie cu cele mai tinere decât ele.

Una dintre lucrările cele mai impactante prezentate în cadrul acestui proiect feminist a fost cea a lui Faith Wilding, Waiting. Piesa în sine este compusă dintr-un monolog; o femeie se leagănă într-un scaun în vreme ce şopteşte următoarea letanie:

“Aşteptând ca pieptul meu să crească./ Aşteptând să mă căsătoresc./ Aşteptând să îmi ţin copilul în braţe./ Aşteptând să îmi apară primele fire de păr alb./ Aşteptând să mi se deterioreze trupul, să devin urîtă./ Aşteptând să mi se ofilească pieptul./ Aşteptând o vizită a copiilor mei, o scrisoare./ Aşteptând să mă îmbolnăvesc./ Aşteptând somnul./”

Ceea ce artista încearcă să sublinieze este faptul că viaţa femeii se defineşte prin aşteparea deciziilor şi acţiunilor celorlalţi. Exact ca în povestea Penelopei şi a lui Ullyse, nu există istorie în lipsa bărbatului. Ceea ce Wilding accentuează este faptul că pasivitatea nu este voluntară, ci îi este impusă femeii. Independenţa nu este un atribut al femeii casnice, aceasta fiind în permanenţă la dispoziţia celorlalţi, neglijându-şi propriile nevoi.

Proiectul Womanhouse a fost vizitat de 10 000 de persoane. Cu toate acestea publicul fenomenului feminist a fost mult mai numerosdatorită faptului că Johanna Demetrakas a realizat un documentar despre camerele, piesele, exponatele şi reacţiile publicului în urma vizitării complexului artistic. Deasemenea, revista Time i-a dedicate un reportaj.

În anul 1955 s-a tipărit un manual pentru femei, în domeniul gospodăriei.
Mai jos sunt câteva sfaturi din acel manual:

Pregătiţi cina la timp. Planificaţi deja de dimineaţa sau chiar din seara precedentă, ca soţul dumneavoastră să fie primit cu o cină gustoasă când ajunge acasă de la munca. Astfel vă veţi asigura că soţul dumneavoastră va şti că v-aţi gândit la el, în timp ce el era la muncă, şi că vă ocupaţi de nevoile lui. La majoritatea bărbaţilor le este foame când vin acasă de la muncă şi prin faptul că veţi găti ceva din mâncărurile lui preferate veţi asigura un bun venit călduros pentru el.
Pregătiţi-vă pentru primirea lui. Odihniţi-vă 15 minute înaintea sosirii lui, astfel veţi fi proaspătă şi atractivă când ajunge. Aranjaţi-vă machiajul, puneţi-vă o panglică în păr şi prezentaţi-vă proaspătă. Soţul dumneavoastră a petrecut mult timp între oameni obosiţi la locul lui de muncă. Fiţi interesantă şi veselă. Ziua lui de lucru a fost plictisitoare şi are nevoie de puţină distracţie şi una din datoriile dumneavoastră este să asiguraţi acest lucru. Reduceţi zgomotul. Când vine acasă soţul dumneavoastră opriţi aparatele casnice şi ziceţi-le şi copiilor să fie mai liniştiţi. Fiţi fericită că îl revedeţi. Zâmbiţi călduros şi arătaţi-vă dorinţa sinceră de a-i satisface dorinţele.
Ascultaţi ce vrea să zică şi chiar dacă aveţi multe de zis nu faceţi asta exact după sosirea lui. Prima dată să vorbească el, sigur are lucruri mai importante în mintea lui decât dumneavoastră. Nu-l deranjaţi. Nu vă plângeţi dacă soţul dumneavoastră ajunge acasă târziu sau dacă vrea să plece undeva la cină fără dumneavoastră. În loc de ceartă încercaţi să înţelegeţi ce presiune mare este pe el din cauza locului de muncă. Când este acasă sigur vrea să se odihnească şi să se relaxeze. Şi în cele din urmă nu puneţi întrebări fără rost şi nu puneţi la îndoială deciziile şi integritatea lui. Nu uitaţi că el este şeful casei, deci îşi va pune în practică propria voinţă cinstit şi corect.
Şi ţineţi minte, femeia bună ştie unde îi este locul.