Serban[v=]

Florin Şerban pregăteşte un thriller despre „El Rumano“


18:44Regizorul premiat cu Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin are în plan un film despre un român, asasin plătit. Florin Şerban a decis să lucreze din nou cu actori neprofesionişti, iar pentru a-i selecta va înfiinţa la Bucureşti o şcoală de actorie pentru oameni obişnuiţi

Carmen Şerban: "Nu am nici o relaţie cu Vasile Turcu"

Spectacol de succes marca Andrei Şerban

http://www.adevarul.ro/cultura/Andrei_Serban-_-Avem_actori_buni-dar_nu_exista_viziune_0_187781778.html

Andrei Şerban: „Avem actori buni, dar nu există viziune“


Andrei Şerban regizează spectacolul „Strigăte şi şoapte“ la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Adaptarea în teatru a filmului omonim al lui Ingmar Bergman va avea premiera la 24 ianuarie şi repetiţii cu public, între 20 şi 23 ianuarie.
„Adevărul": Aţi ales un scenariu după care Bergman a creat o capodoperă. Veţi schimba total perspectiva sau veţi reda cât mai mult atmosfera din film?
Andrei Şerban: Am pornit de la o nuvelă pe care Bergman a scris-o, un fel de scenariu iniţial. În aceasta, el descrie atmosferic mişcarea personajelor, sunt scene ca cele din film, dar tratate puţin altfel. Şi, în timp, această nuvelă a suferit modificări. La final, unele secvenţe au fost montate într-o ordine diferită. Noi încercăm să urmăm evoluţia lui Bergman, să vedem cum a simplificat, cum a ajuns la esenţă, la montaj, cum a şlefuit în piatră, ca Brâncuşi. Bergman devine el însuşi personaj în spectacol (va fi jucat de un mare actor, Bogdán Zsolt).
Împreună cu scenografa Carmencita Brojboiu ne imaginăm cum lucra el cu aceste actriţe deosebite, ca şi cum am privi prin gaura cheii ca să intrăm în laboratorul secret de creaţie. Semnând adaptarea cu Daniela Dima, ne-am folosit de fragmente din autobiografia lui Bergman, „Lanterna magică", pentru că acolo el descrie candid legătura directă dintre viaţa şi filmele sale. A şi spus: „Când regizez în teatru, regizez vorbele altora, pe când în film îmi regizez propriile mele cuvinte", care vin din experienţa, din coşmarurile, din visele lui. Personajele pe care le pune în scenă sunt de fapt diferite aspecte ale lui, „sunt vocile mele interioare". Sinceritatea absolută a jocului celor patru actriţe are legătură cu ceva ce se reflectă şi transpare din el însuşi.
De ce Teatrul Maghiar din Cluj?
Pentru că, deşi am lucrat foarte bine cu mulţi actori români (cel mai recent cu mari actriţe la „Bulandra", în „Lear"-ul feminin), pentru moment mă simt cel mai acasă la Teatrul Maghiar din Cluj. Este o trupă de actori foarte specială. Nu ştiu cum... Tompa Gábor, dintr-o intuiţie de geniu, din noroc sau poate amândouă a adunat un grup de actori fenomenali. Dar ei au o situaţie bizară. Să mă explic: când au jucat „Unchiul Vania" la Budapesta, elita maghiară se uita la ei cu un amestec de gelozie („da, sunt tari") şi aroganţă („dar nu sunt de aici, nu sunt de-ai noştri"), iar la Bucureşti la fel: „ce buni sunt ei, ungurii"!
O relaţie de nomazi, niciunde acceptaţi pe deplin. Şi poate că asta îi mobilizează: sunt extrem de sensibili, dedicaţi, fanatici în lucru, îşi iau riscuri foarte mari şi au o încredere totală în regizor. Sunt fericit să lucrez cu ei, ne înţelegem aproape fără vorbe, acum comunicăm direct prin strigăte şi şoapte, chiar prin tăceri, ca în film. Însă Woody Allen, un mare fan al lui Bergman, nu crede că filmele maestrului pot fi adaptate în teatru sau alt mediu. Sper să nu aibă dreptate. Bergman este şi unul dintre idolii mei, un regizor extraordinar, de o sută de mii de ori mai bun decât mine. Adaptând acest film, sper să învăţ de la el. Dar, pentru că este atât de delicat proiectul, am ales să-l fac cu această trupă specială de la Cluj.
În 1990, teatrul românesc a avut o şansă să se reinventeze. A profitat de ea?
Ca şi în viaţa publică, şi în teatru e nevoie de o reorientare radicală. Suntem victime ale unei maşini somnambulice care ne domină, atât pe scena teatrului, cât şi în cea politică. Istoric, politica e considerată o arta subtilă şi sofisticată, dar în majoritate actorii politici sunt exasperant de mediocri. În teatru avem actori buni, dar nu există viziune.
Acum, viaţa s-a schimbat atât de tare, scena politică a devenit teatrul naţiunii, încât teatrul propriu-zis e dat la o parte, marginalizat. Paradoxal, deşi sălile sunt pline, teatrul nu mai are aceeaşi importanţă pe care o avea în comunism, atunci când nu exista libertate. Cum să continuăm de aici? Personal, cred că trebuie mers împotriva curentului.
Dialog imaginar cu Woody Allen
După succesul cu „Unchiul Vania", distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului 2007 şi premiul pentru cea mai bună regie, Andrei Şerban s-a întors la Cluj pentru a monta spectacolul „Strigăte şi şoapte". Este prima dată când adaptează un film pentru teatru. Pelicula lui Ingmar Bergman a avut premiera în 1972 şi a fost nominalizată la cinci premii Oscar, inclusiv la categoriile „cel mai bun film şi „cel mai bun regizor".
Din distribuţia spectacolului fac parte Anikó Pethö, Emöke Kató, Imola Kézdi, Csilla Varga, Csilla Albert, Bogdán Zsolt. Biletele costă 20 de lei, iar în sală sunt disponibile 75 de locuri la fiecare reprezentaţie. Pentru a explica mai bine de ce a ales să facă un spectacol inspirat de o capodoperă cinematografică, regizorul Andrei Şerban a scris un dialog imaginar cu Woody Allen, un alt mare admirator al lui Bergman, în care analizează viaţa şi filmele regizorului suedez. Puteţi citi acest text în exclusivitate în „Adevărul literar
şi artistic" de mâine.
„Ar trebui să fiu ignorat, premiile UNITER pot fi date altora"
Ce veţi face dacă veţi lua noi premii din partea Uniunii Teatrale din România (UNITER) cu acest spectacol? Mai contestaţi Gala, selecţia, juriul?
Am o istorie controversată cu Premiile UNITER şi cred că am provocat destule neplăceri în timpul festivităţilor televizate, cu proteste la adresa incompetenţei diverselor jurii de selecţie, dar mi-am dat seama că a fost inutil. Declaraţiile mele au căzut ca nuca în perete, mi-am făcut duşmani şi nimic nu s-a schimbat. Ar trebui să fiu ignorat, Premiile UNITER pot fi foarte bine date altora. De fapt, deşi am avut destule onoruri în viaţă, nu am lucrat niciodată cu ochiul la coroniţe. Facem teatru nu pentru premii, ci ca să ne simţim mai puţin singuri şi ca să devenim mai buni şi mai înţelegători unii cu alţii. Bucuria e însă când actorii cu care lucrez sunt recunoscuţi. Şi merită remarcat că în toate spectacolele mele, fără excepţie, actorii sunt nominalizaţi şi recompensaţi.
Ion Caramitru a declarat într-un interviu pentru „Adevărul" că a avut o discuţie amicală cu dumneavoastră şi v-a cerut să ieşiţi public pentru a clarifica problemele trecutului.

Andrei Şerban, la repetiţiile cu public ale spectacolului „Lear“

Da, au fost tensiuni între noi, dar cred că asta nu e important. La o anumită vârstă trebuie să devii mai tolerant faţă de slăbiciunile altora. Ar fi copilăros să ne facem „autocritică", precum în vechile şedinţe de partid. În plus, nu ar interesa pe nimeni. Ce e important e cum să reparăm trecutul prin ce facem azi. Caramitru a avut meritul de a mă readuce în România imediat după Revoluţie.
El a fost primul care m-a chemat. Am răspuns entuziast şi sigur că a fost de un mare ajutor faptul că el era într-o poziţie politică de influenţă, iar instalarea mea ca director la Teatrul Naţional a fost meritul lui şi al lui Andrei Pleşu. Apoi au fost neînţelegeri, am avut viziuni diferite despre ceea ce trebuie făcut în artă şi în teatru. Important este, mai ales la un moment ca acesta, când teatrul românesc ar trebui să intre cu dreptul în secolul 21, să punem umărul şi să încercăm să lucrăm împreună şi să ajutăm ca evoluţia să devină posibilă. Prefer să ştergem cu buretele tabla nemulţumirilor şi să putem s-o luăm de la zero într-un mod civilizat şi util.
Ion Caramitru a spus că puteţi regiza oricând la Teatrul Naţional din Bucureşti, pe care îl conduce.
Da, dar nu am intenţionat să mă împac cu el ca să primesc un job. Cât despre regizat la Naţional, o să mai vedem, am invitaţii peste tot în lume, abia ajung să fac faţă. Iar, din câte am auzit, la Naţional totul merge bine. Actorii sunt fericiţi, biletele se vând, nu cred că au ei nevoie de mine acum.
„Ce altceva este interesant în afară de bani, faimă şi sex?"
De câţi regizori ca Andrei Şerban este nevoie ca să se modernizeze, în sfârşit, teatrul din România?
Nu cred că este nevoie de niciun Andrei Şerban - oricum, realizările mele sunt minime şi nu merită să fie menţionate - e nevoie de o generaţie tânără care să reinventeze teatrul, aşa cum şi generaţia mea a încercat s-o facă. Tinerilor le stă pe umeri această responsabilitate, nu lui Andrei Şerban.
Noi trebuie să predăm ştafeta, iar ei au nevoie de o şcoală adevărată şi de maeştri (rari, din păcate) de la care să fure (cum am furat şi noi) şi apoi să-şi descopere drumul lor, să meargă, cum am mai spus, împotriva curentului. Când eram tineri, eu şi colegul meu Aurel Manea am fost copiii teribili ai momentului. Care sunt azi noii copii teribili şi ce au ei de spus? Aştept răspuns.
Cum îi priviţi pe actorii români importanţi care joacă în spectacole de teatru de calitate îndoielnică, promovate agresiv prin afişe mari, peste tot prin ţară?
Sunt convins că fiecare dintre noi am ales să lucrăm în teatru dintr-o nevoie sinceră de a ne deschide spre altceva. La un moment dat, am cedat. Forţa automatismului vieţii a învins şi ne-a corupt. Trebuie luată o decizie. Mergi în sus sau în jos, nu există alternativă. Vorbind în termeni strict personali, sunt obligat să-mi pun întrebarea: ce servesc eu prin ceea ce fac? „În tinereţe să fii bătrân, iar la bătrâneţe să rămâi tânăr" - îndemnul spiritual al lui Grigore de Nissa e un semnal de alarmă pentru mine: dacă am fost copil în tinereţe, să nu rămân copil etern!
De aceea convoc ateliere de vară cu tinerii actori: ca să ne înnoim e nevoie să uităm ceea ce „ştim" şi să ne întrebăm de ce suntem în teatru, ce altceva e interesant în afară de bani, faimă şi sex?
„Trei surori", în Ungaria
Andrei Şerban va regiza anul acesta „Trei surori", de Cehov, la Teatrul Naţional din Budapesta. „E debutul meu în Ungaria. Ciudat, lucrez cu unguri şi aici, şi acolo", spune regizorul. Apoi va monta la Paris o operă de Rossini, la Opera Garnier. El îşi va ţine şi cursurile la Columbia University din New York, oraşul în care locuieşte.

A cheltuit 3.800 de euro
Invitata speciala a show-ului organizat in noaptea dintre ani de Antena 1, gazduit de Nae Lazarescu si Vasile Muraru, Carmen Serban si-a facut aparitia intr-o rochie semnata Oana Arcaleanu, care a costat-o nu mai putin de 1.800 de euro. Se pare ca vedeta a ramas fidela designerului care a

Extrem de interesantă şi riscantă, în acelaşi timp, iniţiativa ICR New York, care împreună cu Academia Itinerantă "Andrei Şerban", de a realiza un spectacol după cartea Tatianei Niculescu Bran, care are ca subiect ultramediatizatul caz al măicuţei Irina. Interesantă pentru că propune o temă de meditaţie despre ceea ce se poate întâmpla oricunde în lume, nu numai în România, atunci când forţele răului şi ale obscurantismului îşi dau mâna acum, la început de secol XXI, când tehnologia şi ştiinţa par să domine umanitatea. Iar când ai un regizor ca Andrei Şerban, pentru acest proiect, mergi la sigur. În ce sens? Un creator, un explorator, un neliniştit, un om cu adevărat liber în minte şi în suflet nu poate decât să-ţi ofere o dezbatere teatrală în care să te implici. Riscantă pentru că acest caz, parcă ieşit din Evul Mediu, a fost atât de mediatizat încât s-a banalizat, din păcate, şi să nu uităm că procesul preotului de la Tanacu se află în desfăşurare. La Teatrul Odeon vor exista cinci reprezentaţii, între 12-16 mai, care vor fi urmate de discuţii cu publicul. Pentru acest proiect, Andrei Şerban s-a retras, timp de zece zile, în satul Plopi din Munţii Apuseni, împreună cu echipa de actori, autoarea cărţii şi a dramatizării, scenografa Oana Lazăr şi Mirel Bran, care a realizat un film documentar. Această etapă a fost extrem de necesară pentru pregătirea spectacolului. Cu o parte dintre tinerii actori Andrei Şerban a lucrat la Naţionalul clujean şi la cel din Sibiu, iar pe ceilalţi i-a ales în urma unei audiţii. Cine sunt protagoniştii? Csilla Albert, Richard Balint, Lamia Beligan, Ionuţ Caras, Ramona Dumitrean, Cristian Grosu, Cătălin Herlo, Cristina Holtzli, Nicoleta Lefter, Mara Opriş, Relu Poalelungi, Andreea Tokai şi Florentina Ţilea. "În Spovedania de la Tanacu avem de-a face cu un fapt divers. Ca să înţelegi ceva din ce s-a întâmplat, ca actor trebuie să pui deo-parte experienţa personală în faţa unei realităţi atât de complexe. Trebuie să încerci să înţelegi viaţa celorlalţi ca un rod al experienţei directe şi să vrei să te apropii cu adevărat de fiinţa personajului" - a spus Andrei Şerban, ieri la Teatrul Odeon.

Carmen Şerban a renunţat la manele de dragul iubitului

Asemanata cu Charlize Theron, Mihaela Serban face dezvaluiri incitante in cartea sa

Carmen Şerban se lasă de manele. Pentru ceva mai comercial

Strategie PIN - CARMEN ŞERBAN, ÎMPOTRIVA LUI CIUHANDU LA PRIMĂRIA TIMIŞOAREI
http://www.interesulpublic.ro/07-03-2008/Strategie-PIN-CARMEN-ERBAN-iMPOTRIVA-LUI-CIUHANDU-LA-PRIMaRIA-TIMIOAREI.htmlCarmen Şerban este o adevă rată vedetă în lumea maneliştilor. Are la activ nu mai puţin de 24 de albume, colaborări cu Adi Minune şi Nicolae Guţă dar şi cu Irina Loghin sau Ţociu şi Palade. Cântă de peste 17 ani, fiind foarte apreciată şi în străină- tate. Ambiţioasă, crede că reuşita sa într-o lume de bărbaţi se datorează meticulozităţii şi seriozităţii cu care a tratat mereu munca, dar şi talentului înnăscut. După atâţia ani de muzică, se pare că interpreta se gândeş te să renunţe la această carieră, fiind foarte posibil să intre în politică în viitorul apropiat. Celebra interpretă a primit deja oferte din partea filialei Timişoara a Partidului Iniţiativa Naţională, care urmează indicaţiile de la centru referitoare la atragerea de personalităţ i în partid. Liderul filialei, Valentin Korman, a cerut subordonaţilor să găsească personalităţ i pe plan local care să fie interesate să ajute PIN în campanile electorale de anul acesta, iar cineva a rostit numele cântăreţei Carmen Şerban, născută în acest oraş. Ideea a prins în rândul liderilor, drept care s-au trimis semnale discrete către faimoasa cântărea- ţă. Se pare că aceasta nu a refuzat ideea de principiu, urmând să se gândească ce rol să joace în viitor. Oricum, se pare că aceasta va sprijini campania PIN, urmând să se implice în sprijinul candidatului care-l va concura pe Gheorghe Ciuhandu.

» Vasile Turcu si Carmen Serban, o pereche nabadaioasa

Mihaela Serban nu vrea sa apara in Playboy-ul italian nici pentru 70.000 de euro

DE NOTA 10!







La 36 de ani, Carmen Şerban a impresionat comisia de bacalaureat: Limba română, oral - 10; Limba română, scris - 8,20; Limba engleză, oral - 10; Matematică - 9,30; Economia întreprinderii - 8,60; Geografia României - 9,00; Media generală - 9,18. Solista renunţă la manele pentru pop-dance ...




Citeşte tot articolul

Recent, a apărut la Fundaţia "Camil Petrescu", în colecţia "Eseuri, cronici, însemnări teatrale" volumul Medeea lui Andrei Şerban, de Ana Maria Narti. În 1972, la un an după ce Peter Brook crease Orghast în ruinele de la Persepolis, discipolul său - "copilul teribil" al avangardei regizorale americane - reinventa limbajul scenic, montând, în subsolul Teatrului "La Mama" din New York, tragedia Medeei, în vechea greacă şi latină. În 1973, după ce o primă serie de turnee cu Medeea (Amsterdam, Bruxelles, Berlin, Paris, Spoleto, Baalbeck) se încheia fulminant la Avignon, criticul Ana Maria Narti scrie povestea acestui experiment unic, mărturia unui laborator de creaţie urmărit în repetiţii, dar şi cu prilejul reprezentaţiilor susţinute în spaţii neconvenţionale, în Europa şi Asia. Medeea după Euripide şi Seneca reprezintă primul capitol al celebrei Trilogii antice realizate de Andrei Şerban pentru Teatrul "La Mama", în 1974, şi totodată, "motorul" care a demarat cariera sa internaţională. Spectatorii români au putut s-o descopere, însă, abia în anii '90, în versiunea, nu mai puţin actuală şi şocantă, montată de regizor pe scena Naţionalului bucureştean. Inteligentă, implicată, subtilă, refuzând - polemic - orice idee "de-a gata", Ana Maria Narti se dovedeşte partenera ideală pentru a însoţi şi descrie munca unui regizor precum Andrei Şerban. La fel ca în vechile tragedii, există, în cartea sa, o imagine dominantă: aceea a răscrucii la care pare să se afle protagonistul, în viaţă şi carieră. Şi aici, la fel ca în textele antice, tema necesităţii, dar şi corolarul ei, incertitudinea, par să orienteze căutările eroului. Dincolo de munca dificilă la crearea spectacolului, eseul urmăreşte, totodată, să ridice o sumedenie de întrebări, care impun de fiecare dată un alt răspuns: ce se întâmplă în comunicarea teatrală atunci când actorul este privat de ceea ce pare a fi mijlocul lui prim de expresie - cuvântul inteligibil? Ce, cum şi cât pot actorii comunica doar prin trup, gest, voce, sunet, prezenţă?

Pentru tinerii actori
“Academie de teatru itineranta cu Andrei Serban”
Atelierul-pilot din cadrul proiectului “Academie de teatru itineranta cu Andrei Serban”

Marele regizor Andrei Şerban închide stagiunea la Naţionalul clujean cu două premiere. Este vorba despre "Don Juan în Soho" şi "Rock'n'roll".
Se poate spune că stagiunea care se încheie acum la Naţionalul clujean îi aparţine marelui regizor Andrei Şerban. De ce? Pentru că ultimul gong al stagiunii va fi marcat de două premiere, care îi poartă semnătura. Este vorba despre Don Juan în Soho, de Patrick Marber, o piesă care la Londra a avut premiera în noiembrie 2006, iar la Cluj doar şapte luni mai târziu. În fapt, acest spectacol a fost prezentat pentru prima oară în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Cea de a doua premieră aduce în centrul atenţiei publicului un important dramaturg american contemporan, Tom Stoppard, cu piesa Rock'n'roll, care va avea două reprezentaţii la finalul lunii. Dar nu numai aceste două premiere se leagă de numele lui Andrei Şerban. Publicul a putut revedea spectacolul care a stârnit atâtea controverse la Gala Premiilor UNITER, nominalizat la cele mai importante categorii, Purificare, de Sarah Kane. După cum se ştie, Andreea Bibiri, pentru rolul principal, Grace, a primit Premiul pentru cea mai bună actriţă, iar Cristian Grosu, Premiul pentru debut. În ceea ce priveşte montarea cu Don Juan în Soho, Andrei Şerban a lucrat cu marea scenografă Adriana Grand, iar în distribuţie i-a ales pe Cornel Răileanu, Ionuţ Caras, Cristian Grosu, Ramona Dumitrean, Anca Hanu, ca să amintim doar câţiva dintre ei. "Don Juan e tot timpul onest în acţiunile lui, spre deosebire de minciunile unei lumi, în care ipocrizia a devenit în mod egal viciu şi virtute" - este de părere regizorul. Săptămâna viitoare, clujenii sunt invitaţi la premiera pe ţară cu Rock'n'roll. Andrei Şerban a lucrat împreună cu regizoarea Daniela Dima. Din distribuţie fac parte Petre Băcioiu, Cătălin Herlo, Irina Wintze, Miriam Cuibus, Vasilica Stamatin, Dragoş Pop, Cătălin Codreanu, Emanuel Petran, Romina Merei, Ileana Negru, Dan Chiorean, Patricia Boaru, Ruslan Bârlea, Eva Crişan şi Vasilica Stamatin. Textul este tradus de Petre Bokor, iar costumele sunt realizate de Bianca Imelda Jeremias. O a doua reprezentaţie va avea loc pe 30 iunie. Aceste două premiere se vor desfăşura în prezenţa regizorului Andrei Şerban.http://www.azi.ro/daca.htm

A luat 24.000 de euro la un concert in Las ...
Carmen Serban a devenit cel mai bine platit artist care a cantat vreodata la o [...]

Carmen Serban se plimba cu un Jeep primit de la fani De ceva vreme, cintareata Carmen Serban conduce un superb Jeep Q 7, a carui valoare se ridica la peste 100.000 de euro. "Bijuteria" este un cadou primit de la cei mai infocati fani ai sai. "Anul trecut am cintat la familia Stefan din Catelu, unii dintre cei mai mari fani ai mei, la majoratul fiicei lor. Oameni simpli, dar extraordinar de primitori si cu un bun simt iesit din comun. Pentru ca le-a placut foarte mult progamul, anul acesta m-au chemat din nou sa cint la nunta nepotului. La o discutie au auzit ca n-am masina si au insistat sa-mi dea un Jeep Q 7 de o rara frumusete. Am refuzat de citeva ori dar n-am mai scapat de gura lor. Asa ca l-am primit si-l folosesc pina-mi voi achizitiona masina pe care mi-o doresc, adica un Mercedes S Classe", marturiseste Carmen Serban. In ultimul timp ...

Eugenia Serban
„Sunt o mama mult mai buna în telenovela decat în viata reala”

Frumoasa, sensibila, de o eleganta aparte, Eugenia Serban a fost una dintre primele prezentatoare de la ACASA

S-a nascut intr-o familie cu patru fete. Mama sa, brigadiera la Tricotajul rosu, le imbraca pe toate patru la fel, asa ca Eugenia a avut inca de mica dorinta de a se evidentia. La 18 ani, s-a hotarat sa plece la Turda, unde aflase ca se tine un concurs pentru ocuparea unui post de actor. „Nici nu stiam unde se afla Turda! Dupa ce am obtinut postul, am locuit sase luni intr‑o cabina de machiaj, pana mi s-a dat o garsoniera intr-un bloc care se afla in constructie. Am intrat imediat in sapte spectacole, deoarece trebuia sa inlocuiesc o actrita care plecase la teatrul din Sibiu“, ne povesteste Eugenia.

Trenul vietii
A jucat trei ani pe scena teatrului din Turda, perioada in care a facut si cateva filme. In ’89, intr-una dintre calatoriile sale cu trenul, l-a cunoscut pe Nicky Modreanu, producator in TVR, care a sfatuit-o sa se orienteze spre televiziune. Revolutia a prins-o in TVR, unde filma pentru Revelion. „Cel care m-a scos din TVR a fost Adrian Daminescu, care avea un Oltcit rosu nou, al carui parbriz era facut tandari“, isi aminteste Eugenia. Timp de un an, a facut naveta, dupa care a prezentat primul Videomagazin duminical, alaturi de Cristian Topescu, Ioana Bogdan si Eugen Dumitru. In ultimul an de facultate, a fost chemata la un casting pentru „Train de vie“, filmul lui Radu Mihaileanu. Rolul tigancii, pe care eu l-am interpretat, nu a fost unul mare, dar sunt mandra ca am jucat intr-un film atat de valoros si de premiat. Toata lumea a întrebat de acel rol mic, pe care l-am facut eu“, povesteste actrita.

Din nou ACASA
Au urmat ani de televiziune: a fost prezentatoare la ACASA, inca de la lansarea postului. Apoi a trecut la Pro TV, unde a prezentat Promotor. „Masinile sunt o pasiune de a mea. As putea vorbi despre ele ore in sir si sunt capabila sa fac orice test drive de pe lumea asta, cu orice masina, pentru ca am fost la toate targurile de masini din lume. Am avut nenumarate evenimente, cu care ma pot mandri. Cel mai important a fost lansarea de la Detroit a Mercedes Vision, unde nimeni nu avea voie sa se apropie de Concept Car, iar mie chiar mi s-a permis sa intru in masina. In acel moment, absolut toata presa prezenta m-a filmat, iar in 30 de minute eram pe toate posturile TV“, isi aminteste Eugenia. Dupa ce a prezentat „Viva Duminica“, patru ore de divertisment, in direct, la Prima TV, a prezentat „Careul verii“, emisiune produsa in totalitate de ea.

In rol de mama
In prezent, Eugenia interpreteaza rolul Zoe Aioanei, in telenovela „Iubire ca in filme“. „M-am revazut cu o multime de colegi, cu care am lucrat la ACASA si in PRO TV. Colaboram foarte bine si ma bucur ca sunt apreciata la justa mea valoare. Desi nu este unul dintre personajele principale, publicul a indragit‑o pe Zoe si asta nu poate decat sa ma faca fericita, mai ales ca si mie imi este foarte draga“, ne-a declarat actrita. „Sunt o mama mult mai buna in telenovela decat in viata de zi cu zi. Am un baiat foarte nazdravan, care are 14 ani. Este la varsta la care are impresia ca toata lumea este a lui. Vrea sa se faca actor. N-am nici o problema cu acest lucru, problema este ca trebuie sa intre mai intai la liceu. (rade) A fost chemat de cateva ori la serialul „La bloc“, unde toata lumea il iubeste. Este foarte talentat, dar si foarte lenes“, ne povesteste Eugenia. Cand am intrebat-o cum ar fi sa joace împreuna cu fiul ei, a raspuns: „Probabil ca ar fi cea mai emotionanta zi de filmare!“. Pe viitor, isi doreste sa faca roluri care sa i se potriveasca si sa o puna in valoare. Si-ar dori sa aiba o emisiune a ei, un show culinar (si asta pentru ca ii place foarte mult sa gateasca!). Intentioneaza sa deschida un restaurant cu specific romanesc, care sa aiba lautari, cu care sa poata canta si ea din cand in cand.