Perjovschi[v=]

Daria GHIU - Dan Perjovschi: de cinci ani la zid. Al

http://adevarul.ro/cultura/arte/artistul-dan-perjovschi-boicotez-e-rasist-conservator-rad-lumea-sponsori-mine-1_55916f83cfbe376e359d7e1f/index.html

http://adevarul.ro/cultura/teatru/festivalul-teatru-sibiu-dan-perjovschi-doilea-ziar-orizontal-zidurile-orasului-1_539bd9560d133766a8906b75/index.html

http://adevarul.ro/cultura/arte/dan-perjovschi-artistul-implicat-problemele-cetatiivine-adevarul-live-1_534baa3a0d133766a8c4f756/index.html

http://adevarul.ro/cultura/arte/ion-grigorescu-1_52e39353c7b855ff56c873c9/index.html

Dan Perjovschi: „Misiunea ICR a fost ...

http://www.observatorcultural.ro/Perjovschi-artistul-care-ia-eternitatea-in-raspar*articleID_26437-articles_details.html
În mai 2011, Dan Perjovschi a fost invitat de Ambasada Franței în România și de Institutul Cultural Francez să conceapă cîteva lucrări inspirate de citate din Cioran, urmînd ca ele să fie expuse în diferite locuri publice din București. În prezent, desenele sale menite să celebreze centenarul Cioran pot fi văzute (pînă pe 14 ianuarie) la galeria pariziană Michel Rein, cu care artistul român colaborează din 2006. Expoziția solo din capitala Hexagonului este cea de a treia dedicată lui Perjovschi de Galeria Michel Rein.

Cinic al urbanului, versiune recentă și stilizată a lui Diogene, fragmentarul Cioran nu își putea găsi o reprezentare grafică mai bună decît în desenele unui artist cu un ochi deopotrivă înțelegător și ironic aruncat mundaneității. Eseurilor „fragmentare“ ale lui Cioran, confesînd instantanee umorale rafinate, le corespunde desenul mural „efemer“ al lui Perjovschi, două forme de dispreț față de „seriozitate“ (a sistemului filozofic, a „grandorii“ sferei politice), față de „definitiv“ și de verdict. Nietzschean în nihilism și în stil, totuși Cioran a fost aproape „populist“ în genul lui de scriitură, litanie apocaliptică, miez de îndoială și frămîntare inspirată și pentru cel ce nu a citit vreodată „clasicii“ gîndirii. Filozofiei sale – antidot împotriva „opiumului ideologiilor“ – îi răspunde arta lui Perjovschi, „antielitistă“, subversivă în timpul regimului comunist, critică și în capitalism. Ceea ce propun amîndoi este o maieutică menită să producă nu adevărul, ci îndoiala infinită în cititor și, respectiv, privitor. Dincolo de dimensiunea estetică a operei lor, și Cioran, și Perjovschi au un proiect angajat, axiologic. Cei doi vor să miște atitudinile, urmînd o schemă inversă în raport cu marile proiecte ideologice – nu cultivă certitudini, valori eterne, adevăruri, ci un joc de relativități, o amărăciune elegantă.


Nici un sistem de gîndire nu este infailibil, de aceea filozoful nu mai poate astăzi decît să evoce liric sau dramatic sfîrșitul epopeilor kantiene, hegeliene etc., arată Cioran. Capitalismul, politicile ecologice, liberalismul sînt tot niște ideologii, ca și comunismul, persiflează Perjovschi. Peste tot există o versificație de suprafață ce contrazice flagrant ritmul interior: filozofia este un discurs care „înșală“ și se „înșală“ asupra „realității“, în politică sau în piață (inclusiv cea de artă) se poate citi un alt discurs despre cum ar trebui să funcționeze această realitate. Filozofului și artistului nu le rămîne decît să dinamiteze cu stil aceste construcții amăgitoare, ca niște brahmani care rup vălul iluziei lumii maya.

Desenul lui Perjovschi nu funcționează ca o ilustrație obișnuită, el poate fi de sine stătător și adesea chiar lucrează în sens contrar gîndirii lui Cioran. El răstoarnă pesimismul sofisticat al filozofului român cu anecdote grafice de o poezie delicată și solară, mai puțin sentențioasă sau apăsătoare. Corozivitatea lui Perjovschi irumpe astfel și în eseul lui Cioran, la rîndul său subversiv, în rîndul filozofilor. Perjovschi le opune amplelor „neliniști“ cioraniene mici istorii vizuale, aparent naive, ca făcute de mîna unui copil, și care se bifurcă în secvențe de poezie apolinică și în butadă, uneori cu iz nastrasinesc. „Să trăiești înseamnă să pierzi teren“ (Neajunsul de a te fi născut), iată unul dintre acele aforisme ale lui Cioran, la care pare să nu mai fie nimic de adăugat. Perjovschi însă „ilustrează“ citatul cu siluete foarte schematice care iau în răspăr decrepitudinea trupului, mutînd complementul pierderii dinspre „mundaneitate“ (terenul) înspre ego (reprezentat prin corp). Omuleții schițați par să se dezmembreze ca într-o caricatură hazlie de copil. Astfel, dinspre finitudinea lumii se trece la finitudinea și decrepitudinea subiectului.


Expoziția din Paris adaugă acestui sistem labirintic și simbiotic de acte subversive o notă care pune o serie de întrebări despre funcțiile contemporane ale artei și despre natura subversivității. Cioran a dezertat din logica de marketing a pieței literare atunci cînd a refuzat să primească vreun premiu pentru cărțile sale, iar efemeritatea voită și asumată a artei lui Perjovschi este o altă formă de refuz al pieței. Amplasate în plină stradă, afișele bucureștene cu desenele lui Perjovschi și citatele lui Cioran păreau să arunce în aer, prin gratuitatea lor, reclamele de vizavi la pastă de dinți sau la mașini de spălat. Însă aceleași desene, în format mai mic, plasate într-un spațiu expozițional prin natura sa comercial, aruncă o nouă lumină asupra lucrărilor, pînă într-acolo încît s-ar putea spune că este vorba despre o expoziție complet diferită. Desenele pentru Galeria Michel Rein promit să „dureze“, pot fi arhivate, colecționate și, mai ales, cumpărate.

De obicei, instalațiile concepute de Perjovschi pentru Michel Rein (desene murale cu markerul sau creta) sînt menite să dispară la finalul expoziției și nu sînt de vînzare. „Caracterul efemer este ceea ce ne place mai mult în arta lui Perjovschi“, explică Loïc Chambongallery, asistent la Galeria Michel Rein. Mai mult, Perjovschi nu este singurul artist care realizează acest gen de artă „efemeră“ din portofoliul galeriei pariziene. Artiștii Dora Garcia sau Maja Bajevic fac, de exemplu, performance. Michel Rein propune spre vînzare doar serii de desene precum proiectul inspirat de Cioran sau de carnetele sale (care îl însoțesc zilnic pe artistul român și în care concepe desenele pe care le reproduce apoi pe pereții muzeelor și ai centrelor de artă în toate colțurile lumii).


În mod firesc, ca vizitator al expoziției, te întrebi ce mai rămîne din filozofia proiectului axat pe tandemul Cioran-Perjovschi, care promitea să nege orice sistem, inclusiv pe cel al marketingului din lumea artei, în condițiile în care el devine accesibil colecționarilor și poate fi cumpărat? Aparent, proiectul a intrat în aporie, drumul lui s-a închis aici, capitulînd printr-o contradicție interioară care îl anulează.
Propun însă aici o paranteză și o scurtă întoarcere în timp menită să aducă o lămurire acestei dileme. Galeria Michel Rein colaborează cu Perjovschi din 2006 și, dintre cele trei expoziții solo ale artistului în acest spațiu artistic francez, doar ultima propune lucrări mai „durabile“, desene pe hîrtie lipite pe pereți.

Primele două au fost expoziții de artă efemeră: instalații al căror final a coincis cu sfîrșitul evenimentului organizat de galerie. Aceste două expoziții par un nonsens în logica unei galerii de artă: ele sînt nonprofit. În afară de prestigiu, nu aduc nici un avantaj spațiului expozițional, sfidînd astfel logica pieței. În această nouă lumină, Perjovschi, la fel ca și ceilalți artiști colaboratori ai galeriei citați mai sus, se plasează, pe o scară a „subversivității“, sau, altfel spus, a istoriei artei, cu un pas mai sus față de artistul român imigrat la Paris, Andrei Cădere (1934-1978). Acesta persifla logica de piață a galeriei expunînd clandestin în Capitala Franței: fără să fie invitat, își plasa cu nonșalanță celebrele bastoane de lemn colorat în diferite spații expoziționale. În felul acesta, el chestiona natura obiectului de artă și îi propunea o nouă definiție, una tautologică: nu este operă de artă un obiect propus de un „sistem“ de marketing, ci pur și simplu un produs al artistului. Dacă acesta se plimba cu un baston colorat pe umăr pe străzile Parisului și își prezenta demersul drept performance, atunci era suficient pentru a propune o operă de artă.


Rolul galeriei de artă și al muzeului era astfel pus sub semnul îndoielii. Perjovschi merge mai departe: însăși galeria de artă devine un material „elastic“, o componentă a operei sale de artă. Cu alte cuvinte, galeria se înscrie în proiectul subversiv al artistului și acceptă să își nege esența, aceea de agent al pieței de artă care caută, printre altele, profitul. Opera de artă nu se mai strecoară clandestin în galerie, ci galeria își modifică temporar statutul, pentru a se înscrie în proiectul artistului. Acesta pare un moment de apogeu al „artei pentru artă“, de neconceput pînă recent.

Închei aici paranteza și revin la ultima expoziție a lui Perjovschi la Galeria Michel Rein. Din material de lucru al artistului, galeria se autonomizează ca arta unui Pygmalion contemporan. Finisajul îl face astfel galeria, lucrînd la „durata“ operei: proiectul artistic este dejucat de galerist de data aceasta, care aruncă opera în eternitate. Din „proiect efemer“, cu creta sau markerul pe pereți, deci ușor efasabil, lucrările lui Perjovschi trec în desen „durabil“, arhivabil, colecționabil, deci „etern“. Dacă Perjovschi și-a conceput muzeul cu opera proprie într-un tărîm virtual, în memoria publicului său, galeria este mai „practică“ și vrea o colecție „palpabilă“. Iată cum simțul de posesie al colecționarului și logica pieței devin premisele sine qua non ale eternității artei într-o ubicuă contemporaneitate.

Mihai PLĂMĂDEALĂ - ARTE VIZUALE. Cioran citit (văzut) de Perjovschi

Între 7 aprilie şi 6 mai 2011, s-a desfăşurat, în Bucureşti, unul dintre acele rare evenimente artistice (de la noi) prin care, din punctul de vedere al strategiei de comunicare, sîntem aliniaţi la tendinţele culturale ale momentului: „Cioran citit în stradă“ de Dan Perjovschi. Proiectul, propus de Ambasada Franţei şi Institutul Francez din Bucureşti, porneşte de la faptul că asocierea celor două nume în contextul dat reprezintă deopotrivă o formă de omagiere şi un mijloc potrivit de a atrage atenţia asupra subiectului, printr-o formă de exprimare vie. „Lectura“ lui Perjovschi a constat în realizarea unor desene inspirate din citate reprezentative pentru opera lui Emil Cioran, sub ochii publicului, primele dintre ele create pe peretele din spatele Institutului Francez, la care s-au adăugat, rînd pe rînd, douăzeci de alte „citate“ plasate în staţii de metrou şi de autobuz, după cum menţionează comunicatul de presă: „de la Gara de Nord pînă în Grozăveştiul studenţesc, de la Piaţa Universităţii la Biblioteca Centrală Universitară“.

Conform înţelepciunii populare, operele se nasc în laboratoarele de creaţie ale autorilor lor pentru a fi apoi îngropate în muzee sau biblioteci. Dezactivarea opţiunii de colecţionare clasică de către Dan Perjovschi amplifică ideea de contemporaneitate. Astfel, Cioran a fost adus la centenarul său în stradă, într-o acţiune de recontextualizare artistică.



În rîndurile de mai jos, ne vom concentra nu pe valoarea şi importanţa de netăgăduit a operei lui Emil Cioran, ci pe acţiunea din sfera artelor vizuale, zonă în care nu se poate vorbi despre consens (la scară mare). Dan Perjovschi obişnuieşte să transpună lucruri complicate în linii simple. Dincolo de simplitate – sau tocmai în căutarea acesteia – avem de-a face cu un efort uriaş, după cum nu se sfieşte să mărturisească artistul. Ceea ce face nu este, am spune noi, sub nici o formă caricatură, deşi autorul însuşi ne contrazice la nivel verbal. Protestul său este, credem noi, mai mult artistic decît social. Cîteodată, acestea se suprapun, dar nu trebuie să uităm că primul dintre cele două contează cu adevărat pentru autor şi pentru cei care înţeleg şi apreciază mesajul său.
În afară de desen, care nu ar supravieţui fără latura conceptuală ce îl însoţeşte (întotdeauna), deosebit de importantă este partea de performance pe care o întreprinde artistul. Modul său de a trăi, de a vorbi se constituie într-un fel de prelungire a activităţii sale din domeniul strict vizual, dacă nu cumva ordinea poate fi inversată.


Dan Perjovschi respinge ideea „turnului de fildeş“ sau a „eminenţei cenuşii“. Este un artist care stă de vorbă cu oamenii, se uită la televizor, navighează pe Internet. Activităţile enumerate nu sînt, în cazul său, scop, ci mijloc, un mijloc activ de informare. Ideile desenelor sale nu se nasc în faţa zidului sau a podelei pe care urmează să „le deseneze“, acestea fiind doar medii care pot captura şi menţine prospeţimea gestului.



Folosirea parţială (şi pînă la un anumit punct) a mijloacelor specifice publicităţii reprezintă pentru Dan Perjovschi o posibilă aplicaţie a proverbului japonez (legat de arte marţiale): „punctul vital al adversarului este propriul tău punct vital“. Asocierea aceasta ne aparţine. Artistul deplîngea, în anii ’90, faptul că reperele arhitecturale agresive (reclame, bannere) obturează canalele de receptare a artei. Limbajul său plastic actual include o serie de elemente specifice publicităţii şi chiar discursului politic (doar ca procedeu ludic). Vorbeam mai devreme despre ceea ce am numit „colecţionism clasic“ – respins de artist. Dan Perjovschi urăşte colecţionismul, dar îndrăgeşte arhivarea (a muncii sale – formă mascată de „colecţionare“). Apoi, sinceritatea sa de a afirma că este ceva magic în a fi plătit pentru a bea cafea sau a citi ziarul în spaţiul unui muzeu între două „caricature“ dă bine la public. De fapt, lucrurile nu sînt nici simple, nici spontane. Activităţile (susţinute) de management cultural şi în domeniul relaţiilor cu publicul (de către artist) nu au nimic în comun cu acel evocat „dolce far niente“. De altfel, nici proiectul „Cioran în stradă“ nu s-a născut în urma unui telefon primit în preziua evenimentului.

Am dorit ca, prin acest comentariu, să punctăm un eveniment pe cît de inedit, pe atît de interesant, evocînd „dimensiunea sa plastică“. Rîndurile de faţă se doresc şi o modestă „intercesiune“ între munca unui artist remarcabil şi publicul care nu s-a hotărît încă unde să încadreze cele văzute.

Lucrari semnate de Dan Perjovschi, la Hong Kong

Dan Perjovschi: "UNA m-a dat afară ca să expună înăuntru"

Artistii Dan si Lia Perjovschi expun in Castellon

Dan Perjovschi, apreciat în continuare în America

Dan Perjovschi deseneaza la Spencer Museum of Art, din Kansas City

FOTO Viaţa a doi artişti români, dezvăluită în filme-documentar la Londra


15:56Dan Perjovschi şi Ion Bârlădeanu sunt doi artişti români din zilele noastre ale căror viaţă şi carieră artistică vor fi prezentate prin două producţii cinematografice, în cadrul Festivalului Internaţional de Film Documentar de la Londra.

Perjovschi pune degetul pe rănile Bucureştiului
Dan Perjovschi, ale cărui desene au decorat clădiri prestigioase ale lumii explică ...

Descoperă magia lui Dan Perjovschi

Astăzi, Centrul de Introspecţie Vizuală (CIV) a fi gazda expoziţiei „Dan Perjovschi S.A.”, în care cunoscutul...

Ultimele noutati din ziare, sursa de inspiratie pentru munca lui Dan Perjovschi

O gramada de ziare, adunate de prin toata lumea, stau asezate pe un mic birou situat la etajul patru al Muzeului Regal Ontario, sau mai corect "Royal Ontario Museum" (ROM), caci Dan Perjovschi, un roman de 49 de ani, caricaturist si scriitor, foloseste ultimele noutati pentru a se inspira in munca sa transmite Romanian Global care citeaza Stiri din Canada.



"Ceea ce fac desenele mele, e sa te aduca aproape de eveniment", spune Perjovschi. "Am fost intens format in Romania comunista, dar ei ti-au antrenat mana si nici o data n-au vorbit despre inima ta - acum recuperez acel timp".

Dupa ce a expus la "Museum of Modern Art" in New York, "Biennale" Venetia si "Tate Museum" in Londra, pe 21 februarie artistul roman a desenat "live" pe pertii ROM.

Cu un marker negru de calitate germana, desenele lui fac referire la Vancouver 2010, Avatar, Haiti, economia Greciei si designerul britanic Alexander McQueen. "E ca si jazzul sau simpla improvizare. Sunt mai mult interesat de ceea ce e proaspat, decat sa va arat ce artist minunat sunt", a mai spus Perjovschi, aranjandu-si scara la perete si incepand sa deseneze.
"Ultimele stiri" vor ramane expuse la "Royal Ontario Museum" din Toronto, pana pe 15 august 2010

Expozitie Dan Perjovschi la Toronto

Lia Perjovschi: "Femeile preferă bărbaţi, şi bărbaţii tot bărbaţi (...) Mă uit ce se întâmplă cu Elena Udrea. Care e problema? Mie îmi place"


Lia Perjovschi, artist și teoretician, vorbește într-un interviu pentru EVZ despre efectul Revoluției asupra atelierului și implicit al artei sale, devenind din loc în care care "se produc obiecte", o platformă de întâlniri, prielnică pentru "produs relații, idei, atitudini". Lia Perjovschi mai vorbește despre percepția de tip cutiuță, tratament de care au avut parte și încă mai au, în România, artiștii, arta, femeia-artist, femeia în general, dar și despre proiectul său de a face un Muzeu al Cunoașterii.