Sarkozy/BRUNI[V=]

Rezumarea primului mesaj :

NICOLAS  SARKOZY-
Franța știe că Islamul este compatibil cu democrația.
=====
Carla  Bruni

Site-ul Carlei Bruni s-a blocat imediat după lansare

Sarkozy, sub papucul Carlei Bruni

Sarkozy, abuziv si razbunator

Nicolas Sarkozy si Carla Bruni, sursa de inspiratie pentru o comedie despre dragoste si putere

Sarkozy îi alege pe cei cu care se fotografiază în funcţie de înălţime

Carla Bruni revine pe marile ecrane într-o peliculă regizată de Woody Allen
Prima Doamnă a Franţei, fostul manechin Carla Bruni, va juca
într-o peliculă regizată de Woody Allen, care va fi filmată în vara lui
2010 la Paris.

Allen a vizitat Palatul Elysée în luna iunie, când s-a aflat la Paris
pentru a-şi promova pelicula “Whatever Works”, prezentată în premieră
la festivalul de Film de la San Sebastián.

“Sunt convinsă că va fi minunat. Woody are carismă şi a jucat deja în filme, deci nu este necunoscut audienţei”, a declarat Bruni, pentru “New Yorker”, după vizită.

http://www.click.ro/pe-glob/carla-bruni-revine-pe-marile-ecrane-intr-o-pelicula-regizata-de-woody-allen

Sarkozy, pus la pământ de dragostea pentru Carla Bruni





Preşedintele Nicolas Sarkozy, care a leşinat duminică, în timp ce făcea
jogging, nu suferă de probleme cardiace, ci este slăbit din cauza unei
diete stricte impuse chiar de soţia sa, Carla Bruni, cu 14 ani mai
tânără, scrie presa britanică, citând apropiaţi ai preşedintelui.

Sarkozy, 54 de ani, a fost externat luni, după o
noapte petrecută la spital, cu recomandarea de a reduce programul
zilnic de lucru şi de a mânca mai mult. Apropiaţi ai lui Sarkozy au
declarat că acesta ţinea un regim alimentar şi de fitness draconic care
presupunea mâncare foarte puţină, foarte mult efort fizic şi eliminarea
totală a dulciurilor şi brânzeturilor, în condiţiile în care
preşedintele era un consumator compulsiv de dulciuri. Dieta a debutat
la scurt timp după căsătoria sa cu Carla Bruni, 41 de ani, care i-a
recomandat un instructor de sport. Acesta i-a cerut preşedintelui să
slăbească 4 kg şi să ajungă să poarte haine cu două numere mai mici,
ceea ce poate fi considerat mult pentru o persoană cu înălţimea de doar
1,65 m, comentează “Daily Mail”.

“Preşedintele va trebui să fie mai atent, să muncească mai puţin şi să mănânce mai mult.

Este la dietă (...) pentru că nu vrea să se
îngraşe. La 54 de ani, trebuie să fii rezonabil”, a explicat deputatul
Patrick Balkany, un prieten apropiat al lui Sarkozy. ”În ultima vreme,
preşedintele era foarte slab. Arată mai degrabă ca un participant la
Tour de France, decât ca un preşedinte”, a adăugat el.

Presa internaţională foloseşte recentul caz Sarkozy pentru a demonstra
cât de dăunătoare sunt încercările liderilor politici de a oferi
imaginea unor oameni hiperactivi, în dorinţa de a-şi păstra capitalul
electoral. Potrivit cotidianului “Daily Telegraph”, preşedintele George
Bush a leşinat în 1991, în timp ce făcea jogging, şi a fost operat pe
cord la scurt timp după aceea.

Cu scăunelul după el!


Înălţimea preşedintelui francez Nicolas Sarkozy este din nou subiect de glumă în tabloidele britanice. De exemplu, The Daily Mail relatează că pentru a‑şi rosti discursul în cadrul ceremoniilor ocazionate de împlinirea a 65 de ani de la Debarcarea Aliaţilor în Normandia, la cimitirul american din Colleville‑sur‑Mer, Sarkozy a recurs la un scăunel special.

Publicaţia britanică aminteşte că în trecut preşedintele Franţei a încercat să obţină acelaşi e

Sarkozy, bântuit de spectrul lui 1968

Carla Bruni primeşte 40.000 de euro despăgubiri, pentru o geantă cu o fotografie în care apare goală

Carla Bruni este prima in topul celor mai cool vedete

Fostul manechin si muzician Carla Bruni a fost votata ca fiind cea mai cool celebritate, reusind sa o depaseasca pe cintareata Beyonce, care a ocupat un caldut loc 4 in topul intocmit de Virgin Media, arata The Telegraph.

Prima soţie a lui Sarkozy, urmărită de serviciile secrete incă 12 ani de la divorţul de acesta

Primii recrutaţi în reţeaua lui Eitan din Franţa au fost Patrick Balkany, Patrick Devedjian şi Pierre Lellouche. Pe 27 februarie, mass-media franceză sentreba: „Sarkozy, qui sont tes ami?” („Sarkozy, cine sunt prietenii tăi?”). Relaţia lui Sarkozy cu Balkany a intrigat întotdeauna mass-media şi elita politică din Franţa. Pentru că Patrick Balkany are o biografie publică scandaloasă. Născut în 16 august 1948, în aceeaşi Neuilly-sur- Seine (Hauts-de-Seine), Balkany a intrat în politică prin Michel Jobert, participând la fondarea „R.P.R.” (devenit ulterior U.M.P.). În 1995, Balkany îl sprijină în compania prezidenţială pe Edouard Baladur, contra gaulistului Jacques Chirac şi contra „R.P.R.” al cărui membru era. Curios, exact acelaşi lucru îl face şi Sarkozy, care anterior făcuse parte din guvernul „turcului” (Balladur era născut la Izmir, în Turcia). În 1997, scandal în familie. Balkany practică cu amanta o „felaţie”. Apoi o ameninţă cu un Magnum 357 ca să-şi retragă plângerea de la poliţie. Se separă de soţie, Isabelle Balkany, îşi vinde apartamentul şi se mută cu amanta în Saint-Martin („Le Nouvel Observateur”, 12 aprilie 2001). În mai 1996, Balkany este condamnat (decizie confirmată în apel, pe 30 ianuarie 1997) de „Tribunalul Corecţional” din Mauterre la 15 luni de închisoare (cu suspendare), la 200.000 de franci amendă şi la doi ani de ineligibilitate. Până atunci, Balkany fusese ales de trei ori primar în Levallois-Peret şi de două ori deputat de Hauts-de-Seine. Balkany remunerase din banii contribuabililor trei persoane din Primăria Levallois, care, în realitate, se ocupau de apartamentul lui. După exprimarea ineligibilităţii, în 2002, Balkany candidează şi este ales primar la Levallois, spre disperarea electorilor. Din 2002 până în 2007 este deputat „U.M.P.”, în circumscripţia a V-a din Hauts-de Seine. Ceea ce se întâmplă şi după alegerile din iunie 2007. Ceea ce pe unii i-a intrigat a fost felul în care Sarkozy, şeful „U.M.P.” din Hauts-de Seine, l-a ajutat mereu pe Balkany. Dacă Patrick Balkany a fost reales primar în 2002, aceasta s-a datorat lui Sarkozy, care a refuzat să-i acorde învestitura „U.M.P.” rivalului lui Balkany. Întrebarea, după dezvăluirile din „Le Figaro”, este dacă Sarkozy a făcut-o din pură prietenie sau mai erau şi alte „considerente”. În schimb, Balkany l-a susţinut intens pe Sarkozy în toată campania prezidenţială. Balkany a creat de altfel „Comitetul pentru susţinerea candidatului U.M.P.” la prezidenţiale. Adică, a lui Sarkozy. Şi a colectat un număr impresionant de subvenţii. Balkany mai este celebru în Franţa deoarece a declarat despre oponenţii globalizării: „Ceea ce voi numiţi săraci, nu sunt săraci deloc. Ci oameni care câştigă mai puţini bani ca alţii, pur şi simplu”. Epoca lui Balkany la Primăria Levallois a fost poreclită, ironic, de francezi „administraţia felaţiei”.

Potrivit lui „Le Figaro”, sarcina creării unei reţele „sayan” în cadrul partidului gaullist R.P.R. (apoi U.M.P.) a fost încredinţată în 1978 de Premierul Menachem Begin lui Rafael („Rafi”) Eitan. O figură legendară a Serviciile Secrete israeliene. În 1960, Eitan a condus echipa Mossad care l-a capturat pe Adolf Eichman în Argentina. Acuzat pentru Holocaust, Eichman a fost judecat, condamnat şi executat în Israel. Între 1964-1966, Rafi Eitan a interceptat armamentul din RFG, achiziţionat de Egipt. Iar 1981, el a fost implicat în operaţiunea secretă care a condus la bombardarea de către Israel a reactorului nuclear irakian de la Dirak (iunie 1981). Un act însă criticat de multe state. Din 1978, Rafi Eitan a jucat rolul de consilier, în probleme de terorism. Iar din 1981, a devenit şeful „Lekem” („Biroul de Relaţii +tiinţifice”) de pe lângă cabinetul ministrului Apărării din Israel. În 1984, Eitan l-a avut în contact direct pe Jonathan Pollard, ofiţer american de contra-terorism, care lucra în cadrul „US Naval Intelligence Services”. Când Pollard a fost arestat de FBI, în 1985, „Lekem” a fost desfiinţată, iar lui Eitan i s-a oferit conducerea lui „Israeli Chemicals Corporation”, de unde se va retrage, în 1993, la vârsta de 67 de ani. În 1992, Eitan a fost contactat de Irving Semmel, un om de afaceri din Brazilia, pentru un contract în agricultura din Cuba: o investiţie în cultura de citrice, în cea mai mare fermă de stat din Cuba. Eitan a avut succes, iar compania „Grupo BM” a obţinut şi alte contracte de la Administraţia Fidel Castro. Astfel, „GBM” a construit la Havana impozanta clădire a lui „Trade Center”, precum şi un „Memorial al Holocaustului” în Oraşul Vechi din Havana. Guvernul Cubei a decernat „Medalia pentru Activitate Agricolă” lui „GBM”. În alegerile din 28 martie 2006, Eitan a reprezentat Partidul „GIL”, al pensionarilor, care au obţinut un neaşteptat număr mare de locuri în Knesset.

Există antecedente care îl puteau recomanda pe Sarkozy pentru recrutare de către Mossad.
Raanan Eliaz analizează în „Australia Jewish News”, din 8 mai 2007, descendenţa maternă a lui Sarkozy, în articolul „Sarkozy s Jewish Roots” („Rădăcinile evreieşti ale lui Sarkozy”).
Mama lui Sarkozy, Andree Mallah („mesager” - în ebraică), provine dintr-o veche familie de evrei sefarzi, originară din Spania. Bunicul lui Sarkozy, doctorul urolog de renume Aron Mallah, s-a numărat printre promotorii sionismului, la scară europeană. Vărul lui, Aron Mallah Asher, a fost senator grec şi primul preşedinte al „Federaţiei Sioniste” din Grecia. În anii 30, Asher a ajutat numeroase familii de evrei să emigreze din Grecia în Palestina. Un alt văr al lui Aron – Peppo Mallah – se numără printre marii filantropi şi finanţatori ai cauzei sioniste.
Doctorul Aron Mallah, bunicul lui Nicholas, a emigrat şi el din Grecia (Salonic), la vârsta de patru ani, şi, împreună cu familia, s-a stabilit la Sceaux, în sudul Parisului. A trecut la creştinism şi şi-a schimbat prenumele din Aron în Benedict. Dar a continuat să se considere, în realitate, evreu.
După ce mama lui Nicholas - Andree Mallach - a fost părăsită de soţul, ungur de origine (Pál Sárközy de Nagy-Bócsa), ea s-a mutat, cu cei trei băieţi, la bunicul Aron („Benico”).
Nicholas Sarkozy şi cei doi fraţi ai săi au fost crescuţi de bunicul lor în spiritul sionist al familiei, ca şi în respectul pentru Generalul De Gaulle, faţă de care bunicul lui Nicholas avea un adevărat cult.
David Harris, director executiv la „America Jewish Committee”, a scris: „Familia Sarkozy a jucat un rol important în atitudinea guvernului francez faţă de comunitatea evreiască din Europa Occidentală, atunci când peste această comunitate a început să bată un vânt tot mai ameninţător”.
Nicholas Sarkozy a avut un rol politic important ca reprezentant al elitei evreieşti din Neuilly-sur-Seine, al cărei primar a fost ani de zile.
Minoritatea musulmană din Franţa nu a fost surprinsă de dezvăluirile din „Le Figaro”.
„Franţa nu este condusă de francezi, ci de lacheii sionismului internaţional, care îi controlează economia”, a comentat cu acreală „Radio Islam”.
Se ştie că Sarkozy - fost ministru de Interne - a luat o atitudine dură faţă de imigraţie, în general. +i faţă de imigraţia musulmană, în special. Gură mare, Sarkozy nu a ezitat să-i numească pe imigranţii musulmani „gunoaie”. Iar aceştia l-au congratulat pe pereţii de la metrou: „Sarkozy, sale juif” („Sarkozy, evreu împuţit”).
Este evident că nu există „o mare iubire” între cei 5 milioane de francezi musulmani - cea mai mare comunitate musulmană din Europa Occidentală - şi actualul Preşedinte francez. Dimpotrivă. Iar atitudinea dură a lui Sarkozy faţă de „programul nuclear iranian” a trezit şi comunitatea islamică din adormire.

Sarkozy, agent Mossad? (I) Influentul cotidian francez „Le Figaro” dezvăluia, pe 12 octombrie a.c., sub semnătura lui Jean-Marc Leclerc, că un email trimis la 100 de funcţionari înalţi din Poliţie şi Serviciile Secrete îl acuză pe actualul preşedinte al Franţei, Nicholas Sarkozy, de a fi fost agent al serviciului secret israelian Mossad.
Emailul intitulat „Infiltration of Mossad in France-s ruling center-right U.M.P.” conţinea o serie de probe care au determinat Poliţia franceză să deschidă o anchetă. Infiltrarea Mossadului în partidul de centru-dreapta aflat la guvernare, „Union pour un Mouvement Populaire”, nu s-a rezumat doar la Sarkozy. Alţi patru politicieni francezi completau, potrivit „Le Figaro”, reţeaua.

Reţeaua „Sayam” din U.M.P.

Documentul la care face referire „Le Figaro” a pus pe jar Poliţia şi Serviciile Secrete franceze. Potrivit dezvăluirilor din „Le Figaro”, ceilalţi patru politicieni francezi din reţeaua de spionaj a Mossad sunt Patrick Balkany, Patrick Devedjian, Pierre Lellouche şi Manuel Aeschlimann. Autorul emailului dezvăluie că, în 1978, primul ministru israelian Menachem Begin a dat ordin ca partidul gaullist, aflat la guvernare, să fie infiltrat prin oameni controlaţi de Mossad.
Patrick Balkany, Patrick Devedjian şi Pierre Lellouche au fost recrutaţi de Mossad în 1978.
Un alt recrut, potrivit dezvăluirii din email, a fost „tânărul şi promiţătorul” Sarkozy, al „patrulea om” din reţea.
În anii -90, a mai fost cooptat în reţea Manuel Aeschlimann, primar de Asnieres (Haute-de-Seines).
Este de observat că reţeaua Mossad era construită după aceleaşi principii – celulă de cinci oameni – după care şi-a construit şi MKVD reţelele din anii -30--40. Exemplu: reţea de spionaj „Apostolii” de la Cambridge, în frunte cu celebrul Kim Philby, care a acţionat cu succes în anii -30--40--50 în Marea Britanie.
Rolul reţelei Mossad din partidul gaullist era acela de „sayani” (oameni de sprijin, de ajutor) pentru un „katsas” (ofiţer aflat în misiune al Mossad).
Fostul agent Mossad, Victor Ostrovsky, descrie, în cartea lui „By way of deception: the making and the unmaking of a Mossad officer” („Calea dezinformării: formarea şi acoperirea unui ofiţer Mossad”) care erau sarcinile unui „sayan”.
Astfel, un „sayan” proprietar al unei companii de „leasing” automobile putea împrumuta, pe timp nedefinit, un automobil unui agent Mossad, fără să mai completeze documentaţia de rigoare. Un „sayan” din domeniul imobiliar putea oferi unui agent Mossad unul sau mai multe apartamente, fără să trezească suspiciuni. Un „sayan” din domeniul bancar putea să împrumute unui agent Mossad o sumă mare de bani, chiar şi la miezul nopţii. Un doctor „sayan” putea îngriji un agent Mossad rănit, fără să raporteze ceva Poliţiei.

Dar un „sayan” în viaţa publică?

Putea fi un „agent de influenţă” pentru Diaspora evreiască dintr-o ţară. „Le Figaro” arată că acesta este sensul email-ului primit de Poliţie şi de Serviciile Secrete şi care acum este cercetat cu maximă discreţie, datorită imensului impact pe care îl poate avea documentul în integritatea sa.
O dovadă este că, imediat după apariţia materialului din „Le Figaro”, primul ministru israelian, Ehud Olimert, a sosit la Paris. Aparent, pentru a discuta „dosarul nuclear iranian”.
Sammy Ghozlam, preşedintele „Comunităţii evreieşti din Paris” a afirmat, imediat după alegerea lui Sarkozy în funcţia de Preşedinte al Republicii Franceze: „Suntem convinşi că noul Preşedinte al Franţei va continua să eradicheze rezistenţa antiisraeliană din ţară”.
În Franţa, sunt aproximativ 500.000 de evrei, cei mai mulţi sefardici, veniţi din nordul Africii (Maroc) şi ţările mediteranene (Spania).

Dan Aldea

Fiul lui Sarkozy, la tribunal

Preşedintele Franţei şi soţia sa au origini evreieşti



Autor : Didier Pourquery
LIBERATION (Franţa), 23 iunie 2008 - Acum, cînd în Franţa cota sa de popularitate rămîne în bernă, Nicolas Sarkozy s-a lansat în politica internaţională. În curînd preşedinte al Uniunii Europene, el vizitează Israelul dintr-o postură care, în ciuda aparenţelor, nu este prea uşoară.
El este un prieten declarat al Israelului şi, ca şi soţia sa, Carla, are ascendenţe evreieşti. Iar între prieteni se poate spune totul. Inclusiv, la coborîrea din avion, să se reafirme că securitatea Israelului depinde de crearea unui stat palestinian. Diplomaţia franceză ţine acest discurs de mult timp. Sigur, condiţiile actuale ale armistiţiului şi discuţiile î n curs cu sirienii privind Platoul Golan creează mici deschideri. Dar mai sînt multe de înfăptuit. Nu este suficient să declari ruperea de practicile trecutului. Trebuie să aplici acest lucru într-un context complex. Lansarea Uniunii Mediteraneene, proiectul major al lui Sarkozy, are probleme să debuteze. François Fillon n-a putut obţine de la Algeria acordul că aceasta se va înscrie ferm în acest proces. Şi, deşi există şanse de a-i face să se aşeze la aceeaşi masă pe 13 iulie pe Ehud Olmert şi Bashar al-Assad, nu sînt indicii că aceştia îşi vor şi vorbi. Dosarul s-a complicat duminică cu un episod pe care Franţa l-a depăşit cu bine: agresarea unui tînăr francez de religie evreiască în arondismentul XIX din Paris. Ne amintim reacţiile ofensatoare ale Tel Avi v-ului în iulie 2004 la agresiunile antisemite observate în Franţa. Indiferent de dorinţa sa de schimbare, Nicolas Sarkozy aduce în bagajele sale şi realitatea socială franceză.

http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=14834

Nicolas Sarkozy a primit cadou un stilou şi de la Shimon Peres


Marti, 24 Iunie 2008 22:03
Episodul cu stiloul pe care Nicolas Sarkozy şi l-a însuşit în România pare să-l urmărească obsesiv oriunde se duce... pentru că şi din Israel, unde s-a aflat într-o vizită oficială, preşedintele Franţei se întoarce acasă tot cu ... un stilou.

Preşedintele francez s-a adresat în engleză soţiei sale, cerându-i să semneze alături de el într-o carte de aur tradiţională. După ce a semnat, Carla Bruni-Sarkozy i-a înapoiat stiloul soţului său, în timp Shimon Peres a propus cuplului să-l păstreze. Cu un zâmbet larg, soţia preşedintelui a acceptat. Preşedintele Franţei a devenit subiect de glume după ce, în timpul vizitei la Bucureşti din februarie şi-a făcut singur cadou stiloul pe care l-a folosit pentru semnarea parteneriatului strategic. În martie, la Hanovra, Nicholas Sarkozy a primit, în hohotele de râs ale celor prezenţi, un alt stilou cadou de la cancelarul Angela Merkel.

Sarkozy, în Normandia, la sărbătoarea Debarcării

CARLA BRUNI A DONAT SUMA PRIMITA CA DESPAGUBIRI DE LA COMPANIA RYANAIR


Carla Bruni-Sarkozy, sotia presedintelui francez, a donat unei asociatii caritabile suma de 60.000 de euro primita ca despagubiri din partea companiei aeriene irlandeze Ryanair, care a utilizat imaginea perechii prezidentiale, fara permisiune, in cadrul unei campanii publicitare. La suma de 60.000 de euro donata de Bruni asociatiei Les Restos du Coeur se adauga alti 60.000 de euro oferiti de presedintele Nicolas Sarkozy, potrivit unui comunicat din partea organizatiei caritabile. »»»

Cuplul Balkany comercializează prietenia cu Nicolas Sarkozy

Soții Patrick și Isabelle Balkany au devenit din ce în ce mai deranjanți pentru președintele Franței, Nicolas Sarkozy. Și aceasta în ciuda prieteniei care îi unește de trei decenii. Și, totuși, liderul francez nu face nimic pentru a-i îndepărta, poate și din cauza suportului masiv de care se bucură cei doi, în sânul UMP, formațiunea politică ce l-a propulsat pe Sarkozy.

Chiar dacă se deplasează cu mașini cu girofar, urmați de militanți UMP, au o viață mondenă intensă, iar Isabelle dă dovadă de o inteligență polticiă remarcabilă, cuplul Balkany are o reputație înspăimântătoare, numele fiind prezent, de aproape zece ani, în dosarele poliției franceze. Patrick Balkany a adunat mai multe condamnări, care i-au adus interdicția de a candida la alegerile municipale timp de doi ani și, împreună cu soția sa a fost condamnat la pedepse cu suspendare, privative de libertate. Tot pe seama bărbatului de 59 ani se pune și scandalul din 1997, când una din amantele sale a reclamat că a fost obligată, sub amenințarea unui pistol Magnum 357, să facă sex oral. În ciuda tuturor acestor evenimente neplăcute soții Balkany au rămas uniți, rezistând certurilor, despărțirilor, ironiilor presei și chiar succesului înregistrat de marionetele grotești care îi înfățișează, la "Guignols de l Info". Au mulți prieteni în lumea artistică și cea politică, iar dineurile somptuoase pe care le oferă la luxoasa reședință din Giverny continuă să fie un eveniment monden. Atunci când i se reproșează că menține relațiile de pritenie cu faimosul cuplu, președintele Franței spune doar că "trebuie să-i iei așa cum sunt, fără prea multe maniere, dar curajoși."

Patrick și Isabelle, stăpâni în Hauts-de-Seine

În localitatea Levallois, din departamentul Hauts-de-Seine, popularitatea soților Balkany s-a menținut intactă. Patrick este primar, câștigând, din primul tur, cu 51,5% alegerile municipale, în timp ce Isabelle este primul său adjunct. În birourile celor doi, tronează 20 de fotografii, care îi înfățișează alături de "Nicolas", în diferite etape ale existenței, la 25, 40 sa 50 de ani, prin toate colțurile lumii, bronzați, în costume de baie și veseli. Dacă locuitorii din Levallois au deplină încredere în ei, nu același lucru se poate spune despre Consiliul general al Hauts-de-Seine. Patrick Devedjian, președintele filialei UMP din acest departament ar dori foarte mult să se debaraseze mai ales de Isabelle Balkany, care, în calitate de vice-președinte al filialei are misiunea de a supraveghea implementarea politicii partidului, în colegii. "Soții Balkany fac de rușine departamentul 92", spune Patrick Devedjian, în timp ce Isabelle consideră că acesta a "făcut o fixație asupra ei", deoarece, în timpul campaniei prezidențiale, Nicolas Sarkozy, liderul UMP, a sfătuit-o să candideze la președinția filialei departamentale. După cum spune Patrick Balkany, "92 este departamentul lui Nicolas, de care el se interesează în mod direct, iar voi suntem ca și familia sa."

Jean Sarkozy le datorează succesul în alegeri

Că acestea nu sunt doar simple afirmații a fost demostrat și de nefericita întâmplare a lui David Martinon, numit pe neașteptate candidat la alegerile din Neuilly. Martinon a făcut greșeala, în cadrul primului miting electoral din acestă localitate, al cărei primar a fost chiar Nicolas Sarkozy, să declarare că nu-i va invita "pe acești doi escroci", afirmații care au ajuns imediat la urechile celor doi soți. Și cum Levallois și Neuilly sunt unite prin puternice relații de afaceri, Martinon a pierdut și firavele șanse pe care le mai avea de a ajunge primar. Nu același lucru l-a făcut fiul președintelui francez, Jean, care a dat dovadă de mult mai multă diplomație. Imediat după anunțarea candidaturii sale la alegerile regionale, tânarul s-a dus "în vizită" la primăria din Levallois, iar Isabelle a devenit directoarea sa de campanie. Urmarea a fost una firească: Jean Sarkozy a câștigat. Aceste legături dintre cuplul Balkany și familia președintelui francez nu convin liderilor Uniunii Mișcării Populare (UMP), care consideră că primii "speculează prietenia lor cu Nicolas Sarkozy." Nemulțumirea lor provine, poate, și din faptul că Patrick Balkany poate fi văzut, în spatele lui "Nicolas", în mai toate fotografiile din turneele oficiale ale liderului francez.

Carla Bruni o ține la distanță pe Isabelle

Versatilitatea Isabellei Balkany este demostrată și de faptul că, a doua zi după pronunțarea divorțului cuplului prezidențial, a rupt orice legătură cu Cecilia Sarkozy, despre care, înainte, spunea că "îi este aproape ca o soră." Imediat, a început să apară în diverse emisiuni televizate, în care îi aducea elogii noii Prime Doamne a Franței. A fost nevoie de intervenția Palatului Elysee pentru "a o debranșa - după cu spunea un consilier prezidențial - deoarece Isabelle Balkany nu se potrivește deloc cu stilul Carlei Bruni." Nici soțul ei nu a lasat să scape ocazia de a-și întări poziție, după alegerea prietenului său în funcția supremă în stat, și a început să călătorească prin Africa și să primească emisari din Gabon, Congo sau Ciad, determinând, o dată în plus, administrația prezidențială să comunice oficial că "în Africa, domnul Balkany nu este trimisul președintelui." Cu toate acestea, statutul de "prieten al președintelui Franței" i-a deschis toate porțile statelor africane care i-au acordat oportunități de afaceri deosebit de profitabile.
[citeste]