Sarkozy/BRUNI[V=]

Rezumarea primului mesaj :

NICOLAS  SARKOZY-
Franța știe că Islamul este compatibil cu democrația.
=====
Carla  Bruni

Joggingul lui Sarkozy – un sport prea puţin franţuzesc

Ce n-a văzut Parisul – expresia nu e deloc exagerată dacă este folosită la adresa liderului hiperactiv al Hexagonului, Nicolas Sarkozy. Poate puţin prea activ pentru gusturile francezilor, care au început să-l critice pe „Speedy Sarko” pentru joggingul său. Oricât ar fi de acaparatoare treburile de stat urgente, Sarkozy îşi rupe zilnic o bucăţică de timp pentru a face jogging. Nici călătoriile în străinătate la evenimente importante nu îl pot împie­dica – chiar şi la Bruxelles, la negocierile cruciale pentru Constituţia UE, Nicolas s-a trezit cu o oră mai devreme ca să... facă un tur în parcul din preajma Palatului Regal.
Chiar şi treburi de stat pot fi rezolvate dacă iei câte un ministru – pe rând! – la jogging. Premierul Fillon ori şeful diplomaţiei se străduie să ţină pasul cu preşedintele, la fel şi ministra de Finanţe, Christine Lagarde (atunci când nu este la o şedinţă de yoga sau la înot!). Ca să nu mai vorbim de agenţii de securitate, care trebuie să fie chiar în formă – doar preşedintele nu-i poate aştepta să îşi târască picioarele. Întregul Palat Elysée este dimineaţa un imens teren de jogging. Fireşte, liderii francezi de până acum făceau şi ei un fel de mişcare – Mitterrand juca cu mare discreţie golf, iar Chirac se plimba mult pe jos – dar numai în costum cu cravată. Joggingul este însă pentru Sarkozy mai mult decât un ritual, comparabil doar cu plimbările călare ale lui Ludovic al XIV-lea prin grădinile Versailles-ului.
Intelectualitatea franceză, obişnuită cu morga unui François Mitterrand ori Jacques Chirac strâmbă din nas însă la tricourile transpirate ale lui Sarkozy şi la ochelarii de soare puşi pe nas. Pasiunea pentru jogging a lui „Speedy Sarko” nu are nimic francez în ea, e prea de dreapta şi poate chiar intenţionată a spăla creierul francezului de rând, spun intelectualii francezi. Alain Finkelkraut, filosof, l-a implorat pe şeful statului, în direct la France 2, să renunţe la acest „obicei nedemn” şi să adopte o poziţie mai potrivită – eventual să se plimbe cu mâinile la spate precum Socrate sau Arthur Rimbaud. „Întreaga civilizaţie occidentală s-a născut din promenadă. Mersul pe jos este un act spiritual, sensibil. Joggingul este doar un control asupra corpului. Joggerul spune: «Deţin controlul!».
Dar nu are nimic de-a face cu meditaţia”, spune filosoful. În aceste condiţii, se pune întrebarea de unde se trage această antipatie a francezilor faţă de jogging, mai ales că 8 milioane de francezi pretind că fac acest exerciţiu? Principala problemă pare că a venit de la americani, care l-au popularizat în anii ’80. Plus că Nicolas Sarkozy nu pare a se despărţi niciodată de tricoul său cu „NYPD”: „Joggingul este legat de cultul performanţei, al aparenţei fizice şi individualism, valori tradiţionale ale dreptei”, explică Odille Baudrier, editor la o publicaţie de sport, citată de The Times.
Alţi autori susţin chiar că intelectualii francezi au avut întotdeauna un oarecare dispreţ faţă de sport, în timp ce doar regimurile totalitare ar fi cultivat exerciţiile fizice. Dar poate că preşedintele doar bravează, doar încearcă să manipuleze presa. Analizând în detaliu gesturile prezidenţiale, unii au ajuns la concluzia că Sarkozy are pro­bleme cu... stilul. Trunchiul este prea aplecat înainte, mâinile i se bălăngăne, iar picioarele ating pământul într-un unghi greşit. De vină sunt probabil uşoarele urme de burtă ale lui Sarkozy, spun experţii francezi. Mai uşor deci cu stilul Rambo, îl sfătuiesc jurnaliştii. Citeste

„Garda pretoriana” feminina pentru Nicolas Sarkozy





„Tigrese” cu inimi de otel: „musca, zgarie, agreseaza”, cu surasuri mieroase care, daca te uiti mai bine, echivaleaza cu adevarate „injunghieri”, educate si nemiloase pe larg [...]

Are Sarkozy un copil din flori? Secretele de alcov ale politicii franceze continua sa preocupe presa europeana. Dupa ce Segoléne Royal l-a dat afara din casa pe François Hollande, cu intentia declarata de a-l da afara si de la sefia Partidului Socialist, vine acum rindul "Noului Napoleon" de la Palatul Elysée sa intre in colimatorul presei de scandal. Pe scurt, in citeva publicatii franceze si italiene circula insistent zvonul ca Nicholas Sarkozy ar avea un copil din flori in virsta de trei luni cu comentatoarea politica Anne Fulda de la "Le Figaro". Potrivit revistei italiene "Chi", copilul (un baiat) ar fi fost conceput in timpul "dezertarii" doamnei Sarkozy de la domiciliul conjugal. Dupa cum se stie, Cecilia Sarkozy a avut o "aventura" cu specialistul in probleme de comunicare Richard Attias, revenind la sotul sau de ...

Nu eram beat, doar alergasem pe scari! In cadrul unei conferinte de presa ce a avut loc la Palatul Elysee, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, a risipit in sfirsit misterul ce plutea asupra ciudatului sau comportament de la summitul G8, tot de la o conferinta de presa: va reamintim ca el a aparut, dupa o intilnire cu "tarul Putin", un pic clatinindu-se, vorbind cu pauze si pufnind in ris asa, cam fara motiv. Un comentator belgian nu a pierdut prilejul sa comenteze acid momentul, spunind ca "Sarkozy era vizibil ametit de alcool", iar video-clipul respectiv a circulat pe Internet, fiind vizionat de cel putin 15 milioane de utilizatori. Dupa ce si-a aprins tacticos un trabuc (singurul "viciu" pe care sustine ca si-l permite presedintele francez), acesta a explicat: "Nu eram beat absolut deloc. Doar ca eram in criza de timp si u ...

Sarkozy - implicat intr-un nou scandal Ziarul "Le Parisien" a dezvaluit recent faptul ca justitia franceza a deschis o ancheta, dupa ce politia a descoperit doi imigranti ilegali care lucrau pe santierul de renovare a uneia dintre resedintele oficiale ale presedintelui Nicolas Sarkozy. Miercuri dimineata, doi muncitori originari din Mali, aflati in posesia unor permise de sedere false, au fost arestati pe santierul La Lanterne. Situat in spatele gradinilor castelului Versailles, linga Paris, domeniul La Lanterne gazduieste un pavilion de vinatoare din secolul al XVIII-lea, devenit resedinta oficiala a sefilor statului francez. Potrivit aceluiasi ziar, Sarkozy si sotia sa, Cecilia, apreciaza mult proprietatea, iar Prima Doamna si-ar fi exprimat intentia de a o transforma in resedinta sa permanenta. Contactata imediat dupa izbucn ...

Presedintele Nicolas Sarkozy, beat manga dupa intilnirea cu Putin Presedintele francez Nicolas Sarkozy a sosit cu intirziere si parind cel putin distrat la conferinta de presa de dupa intilnirea cu omologul sau rus Vladimir Putin, la summitul G8 de saptamina trecuta, iar comportamentul sau a suscitat speculatii cum ca ar fi fost beat. Televiziunea belgiana a difuzat imaginile, sugerind ca Sarkozy a aparut beat la prima sa conferinta de presa de la summitul G8, joi seara la Heiligendamm. "Nu pot rezista tentatiei de a va arata inceputul conferintei de presa sustinute de presedintele francez la sfirsitul acestui summit. Venea de la o intilnire cu colegul sau rus Vladimir Putin si aparent, nu bause doar apa", este introducerea prezentatorului belgian. Urmeaza citeva secunde din conferinta, in care Sarkozy zimbeste mult, pare distrat si cu dificultati de co ...

SARKOZY, AMETIT DE VODCA LUI PUTIN Un clip video cu Nicolas Sarkozy...

Sarkozy are si Parlamentul `in buzunar` Incet, dar sigur, ideile politice de dreapta au recucerit sufletele francezilor. Oare sa fie de vina esecul din ultimii ani al stingii de a redresa economia, "prafuirea" doctrinei socialiste sau pur si simplu carisma actualului presedinte, Nicolas Sarkozy, asemuit de multi cu Napoleon, atit ca forta interioara, cit si ca magnetism personal? Multa lume ar spune ca toate acestea la un loc, dar, cu siguranta, victoria zdrobitoare a candidatului de dreapta, in recentele alegeri prezidentiale se datoreaza mai ales personalitatii sale, farmecului exercitat asupra maselor. De cind s-a instalat la Palatul Elysee, Sarko si-a cistigat porecla de "hiperpresedinte", pentru concentrarea puterii in propriile miini, asa cum nu s-a mai vazut in Franta de multi ani incoace. In ultimele saptamini, el a fos ...

Nicolas Sarkozy are rude la München!

Sarkozy, la fel de popular ca De Gaulle Aflat de doar trei saptamini la "cirma" Frantei, actualul presedinte Nicolas Sarkozy se poate mindri cu un record impresionant: el se bucura de o popularitate in crestere in rindul francezilor, fiind sustinut, la ora actuala, de peste 65% din locuitorii acestei tari. De un asemenea nivel al popularitatii nu s-a mai bucurat nici un alt presedinte francez, de la De Gaulle incoace. Motivele? In primul rind, faptul ca s-a tinut - pina acum - de promisiunile electorale, numind in guvernul sau sapte femei si personalitati de stinga, cum ar fi Bernard Kouchner, ministrul de Externe. Sa nu-l uitam aici si pe premierul Francois Fillon, pe care il simpatizeaza cel putin 61% din francezi.

Sarkozy şi prietenii săi din media

O apropiere Franta - SUA, via Israel?

Nicolas Sarkozy a primit codurile nucleare
Fostul Preşedinte francez, Jacques Chirac i-a transmis prerogativele prezidenţiale noului şef al statului Nicolas Sarkozy printr-o ceremonie ce a avut loc după o procedură minuţioasă. Ceremonia a fost ce de-a treia de acest tip în cadrul celei de-a cincea Republici franceze, după cele care au avut loc între Valery Giscard d’Estaing şi Francois Mitterrand, în 1981, şi apoi între Mitterrand şi Chirac, în 1995. După o întâlnire privată în biroul prezidenţial, între fostul şi viitorul preşedinte, în cursul căreia Chirac i-a transmis lui Sarkozy codul nuclear, noul şef al statului a rostit primul său discurs oficial şi a trecut în revistă Garda Republicană.

Priorităţile politicii externe ale noului preşedinte vor fi drepturile omului şi combaterea schimbării climatice. Noul şef al statului a promis că va depune eforturi pentru o uniune a Mediteranei şi totodată va lupta pentru dezvoltarea Africii, „pentru că destinele Africii şi ale Europei sunt în mod cert legate“. Acesta a încheiat spunând „Voi depune eforturi pentru o Europă care oferă protecţie, pentru că sensul idealului european este protejarea cetăţenilor Europei“. Apoi Sarkozy a străbătut traseul până la Arcul de Triumf la bordul unui autoturism decapotabil. Sarkozy, în vârstă de 52 de ani, a fost ales în funcţia de preşedinte la 6 mai, fiind preferat de 53,06% dintre alegătorii prezenţi la cel de-al doilea tur de scrutin, devansând-o pe contracandidata sa socialistă, Segolene Royal.

După discursul „sobru şi solemn“ care a marcat încheierea celui de-al doilea mandat, presa franceză a realizat un bilanţ al celor 12 ani de preşedenţie ai lui Jacques Chirac, comparându-l deja cu succesorul său, Nicolas Sarkozy. După această preluare a funcţiei şi instalarea la Palatul Elysee, Sarkozy a plecat la Berlin unde are o întâlnire oficială cu cancelarul german Angela Merkel.

Cornel BAN
Sarkozy şi refondarea capitalismului francez

-

Nicolas Sarcozy, despre el insusi

Mama Sarkozy – implicată trup şi suflet în politică
http://www.gandul.info/caleidoscop/mama-sarkozy-
Care este de fapt adevărata primă doamnă a Franţei? Iată întrebarea care îi macină, mai recent, pe francezi. Să fie ea Cécilia Sarkozy, soţia noului preşedinte, Nicolas Sarkozy? Mulţi ar fi înclinaţi să răspundă că nu e tocmai aşa, cu atât mai mult cu cât fostul fotomodel nici măcar nu s-a dus să voteze (chiar şi un singur vot ar fi putut conta pentru Nicolas, şi încă ce vot!), iar recent declara că nu are pic de sânge francez. Şi totuşi, o primă doamnă trebuie să existe... Aparent, scrie „The Guardian”, aceasta ar fi nimeni alta decât mama preşedintelui, Andrée Sarkozy. Datorită ei, Sarkozy, cunoscut drept un „dur” care se îmbracă în cowboy şi struneşte „scursurile” pariziene, este sensibil şi la problemele feminine. Nicolas îşi iubeşte atât de mult mama, încât i-a promis că va respecta egalitatea de şanse şi noul său cabinet va fi împărţit, în proporţii egale, de femei şi bărbaţi.
Cine este însă doamna Andrée în ochii publicului francez? La venerabila vârstă de 81 de ani, doamna Sarkozy a găsit, totuşi, energia să colinde pe la show-urile tv în campania electorală, pentru a-i asigura pe toţi că fiul său nu este un monstru. Posibil, i-a adus şi câteva voturi după ce a povestit că pe Nicolas l-a cuprins pasiunea pentru politică încă de când mergea la întrunirile lui de Gaulle pe umerii bunicului său. Este, oricum, mai mult decât ce a făcut soţia sa, Cécilia, care a absentat demonstrativ de la toate întrunirile din ultima parte a campaniei electorale a soţului. Nici o mamă de politician nu a mai fost până acum în istoria Franţei atât de prezentă în PR-ul fiului său. „Dadu”, cum este alintată doamna Sarkozy senioara, a fost totuşi lăsată în urmă din greşeală în seara victoriei lui „Sarko”. Şi apoi, spre deosebire de mamele preşedinţilor de până acum, Dadu este o mamă modernă. Una divorţată – tatăl lui Nicolas, un mic aristocrat ungur, nu era tocmai un familist (tot el fiind cel care l-a avertizat pe Sarkozy că nu va ajunge nicăieri cu note atât de proaste la şcoală şi un nume străin) –, dar care a crescut de una singură trei copii. După mutarea în apartamentul bunicului Sarkozy, mama nu s-a mulţumit cu statutul de casnică – până se trezeau copiii, învăţa pentru a deveni avocat. „Nicolas Sarkozy este foarte apropiat de ea. Ea l-a învăţat principiile, dar nu se amestecă în politică”, spune Elise Karlin, autor al cărţii „Les Sarkozy”.
Din păcate, statura Andréei Sarkozy nu a abătut atenţia presei de la problemele conjugale pe care noul preşedinte al republicii le are. După ce s-a descoperit că nu s-a prezentat la vot (într-adevăr, Sarkozy s-a dus la secţia la care este arondat în compania celor două surori), articolul ce urma să apară pe această temă în „Le Journal de Dimanche” a fost oprit de la publicare. Nu pentru că ar fi fost inexact, ci pentru că redacţia nu a reuşit să obţină şi reacţia celei vizate, a motivat redactorul-şef. Gestul oricum nu era unul prea complicat, având în vedere că Nicolas Sarkozy este prieten bun cu Arnaud Lagardère, patronul media, inclusiv al publicaţiei „Journal de Dimanche”...

Perchezitie la avocatul lui Sarkozy si la Canard EnchaineUn judecator de instructie francez s-a dus ieri la biroul avocatului presedintelui ales, Nicolas Sarkozy, iar altul s-a dus aproape in acelasi timp la redactia saptamanalului satiric "Le Canard Enchainé", incercand sa afle sursa scurgerilor catre presa a unor documente legate de "afacerea Clearstream" (acuzatii de coruptie impotriva unor oficiali de rang inalt, inclusiv presedintele in functie, Jacques Chirac, in vanzarea unor fregate franceze catre Taiwan).
Jurnalistii de la "Canard Enchainé" au refuzat sa-i dea judecatorului cheile redactiei
pentru perchezitie. "Judecatorul cauta un document, iar Claude Angeli, redactorul-sef, i-a spus: «Noi nu avem documentul acesta si, daca l-am fi avut, l-am fi inghitit»", a declarat unul dintre angajatii saptamanalului pentru AFP.
Avocatul lui Sarkozy, Thierry Hertzog, a declarat ca este vorba despre o "provocare" si de o incercare de "destabilizare" a presedintelui abia ales, dar i-a permis judecatorului sa verifice daca documentele nu au fost transmise catre presa din biroul sau, suspiciune care nu s-a confirmat.

BERLUSCONI, MODEL PENTRU SARKOZY De indata ce Nicholas Sarkozy a...

Originile evreiesti ale lui Nicolas Sarkozy
Eva GALAMBOS | 11 mai 2007
Bunicul dinspre mama - descendent al unei ilustre familii evreiesti din Salonic

Desi catolic, Nicolas Sarkozy nu a renegat niciodata originea evreiasca a familiei mamei sale. Istoria acesteia este fascinanta, fie ca vorbim despre drumul strabatut de-a lungul secolelor din Spania in Franta, Grecia si inapoi in Franta, fie ca vedem ce rol au jucat membrii familiei in istoria Greciei, tara in care s-au stabilit dupa ce Inchizitia i-a obligat sa-si paraseasca tara de origine. In secolul al XV-lea, familia Mallah (in ebraica mesager sau inger), de rit sefard, a fugit din Spania in sudul Frantei (Provence), iar dupa un secol s-a stabilit in Salonic. Dupa ce au fost prigoniti in tarile din vestul Europei, foarte multi evrei au ales Imperiul Otoman, care a avut o politica mult mai blanda fata de evrei, de-altfel fata de toate minoritatile care traiau pe teritoriul sau.
Provinciile grecesti, inclusiv orasul Salonic, faceau parte din acest imperiu si aici s-a dezvoltat o comunitate evreiasca foarte puternica, la un moment dat 80 la suta din locuitori fiind evrei. De-a lungul timpului, membrii familiei Mallah s-au implicat in viata economica, sociala si culturala a orasului si tarii, devenind personalitati proeminente. Bunicul lui Nicolas Sarkozy, Aron Mallah, supranumit Benkio, s-a nascut in 1890. Unul dintre unchii lui, Moshe, a fost un cunoscut rabin si promotor al sionismului care, in 1890 a publicat si a editat ziarul El Avenir, cea mai importanta publicatie a miscarii sioniste din Grecia din perioada respectiva. Varul lui, Aser, a fost senator in Senatul Greciei si in 1912 a ajutat la fondarea Tehnionului din Haifa, care va deveni universitatea tehnica de elita a Israelului. In anii 1930, el i-a sprijinit pe evrei sa se refugieze in Israel, emigrand si el in 1934. Un alt var, Peppo Mallah, a fost un mare filantrop pentru cauze evreiesti, deputat in Parlamentul elen. In 1920 i s-a oferit chiar postul de ministru de Finante pe care insa nu a vrut sa-l accepte. In 1917, un incendiu imens a distrus o mare parte din Salonic, inclusiv bunurile familiei Mallah. Nemaiexistand conditii pentru o relansare economica, o mare parte a populatiei evreiesti a emigrat in alte tari. Astfel, membrii familiei Mallah au parasit Salonicul si au plecat in Franta, SUA sau Israel. Bunicul lui Sarkozy a plecat in Franta, unde a studiat medicina. Aici a cunoscut-o pe Adele Bouvier, o vaduva de razboi, catolica, si s-a casatorit cu ea, convertindu-se la randul lui la catolicism si schimbandu-si numele in Benedict. Cei doi au avut doua fete -Susanne si Andree. Cu toate ca Benedict s-a integrat complet in societatea franceza, a ramas apropiat ramurii evreiesti a familiei lui si nu si-a negat niciodata originile. In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, stiind ca, in pofida convertirii lui, legile rasiale ale autoritatilor din Vichy il considera evreu, s-a ascuns cu familia in vestul Frantei, in regiunea Correze. In schimb, foarte multi din familia sa, fie din Franta, fie din Salonic, au fost deportati, 57 dintre ei fiind asasinati de nazisti. In 1950, Andree Mallah s-a casatorit cu Pal Sarkozy, descendent al unei familii de aristocrati unguri care, in 1945 s-a refugiat din Ungaria. Perechea a avut trei fii - Guillaume, Nicholas si Francois, dar in 1960 Andree si Pal au divortat, iar copiii au fost crescuti cu ajutorul bunicului lor, Benedict, de care Nicolas s-a simtit deosebit de apropiat.

Sarkozy, “cel mai pro-israelian presedinte francez”

Noul lider francez - prietenul declarat al Israelului
Bogdan MUNTEANU | 08 mai 2007
Victoria lui Nicolas Sarkozy a suscitat o mare satisfactie in Israel si in cadrul organizatiilor evreiesti din intreaga lume, contrastand cu sobrietatea comentariilor din lumea araba, relateaza AFP. "Noul presedinte francez este un prieten al Israelului, care se poate face inteles in lumea araba", declara, ieri, liderul opozitiei israeliene, Benjamin Netanyahu, afirmand ca politica Frantei va fi mult mai echilibrata. Sarkozy "este sensibil la problemele de securitate ale Israelului (...), este un om care vede interesele Frantei dintr-un alt unghi, iar alegerea lui constituie o binefacere pentru statul evreu si pentru relatiile franco-israeliene'', a continuat seful Likud, multumit probabil ca Jacques Chirac, prietenul arabilor, a iesit definitiv din schema.

Si premierul Ehud Olmert, dupa felicitarile de rigoare, s-a declarat convins ca relatiile dintre Israel si Franta se vor dezvolta si se vor consolida in timpul mandatului lui Sarkozy, om politic cu radacini evreiesti, desi in prezent catolic. Sarkozy crede in ideea unui stat palestinian "independent si viabil", constructie care aduce automat "securitate Israelului". (Presedintele palestinian Mahmud Abbas si miscarea islamista Hamas spera in continuare la sprijin din partea Frantei, cu care palestinienii au avut mereu o relatie buna).

Potrivit "Le Monde", Sarkozy a vorbit de "schimbari necesare", dar nu e foarte clar pana la ce punct va aplica notiunea de "ruptura" de anii Chirac in privinta relatiilor cu tarile arabe. Desi convinsi ca se deschide o noua pagina in relatiile cu lumea araba, putin analisti din partea cealalta a Mediteranei se asteapta la schimbari radicale din partea omului "rupturii". Cu siguranta, va exista o schimbare de stil in comparatie cu predecesorul sau care si-a construit relatii solide in regiune si o reputatie de prieten al arabilor, mai ales gratie legaturilor de prietenie dezvoltate de-a lungul anilor cu o parte dintre liderii arabi. Sarkozy este liber de acest bagaj de relatii personale. Abordarea problemei libanezo-siriene va fi privata de imperativele personale, chiar daca in aceasta privinta Chirac a insistat ca mostenirea sa fie perpetuata, relateaza "Le Monde". Chirac nu si-a ascuns niciodata pasiunea pentru Liban, desi l-a boicotat pe presedintele libanez prosirian Emile Lahoud, nici ura pen�tru presedintele sirian Bashar al-Assad. Cei doi presedinti l-au felicitat imediat pe Sarkozy, Assad sperand intr-o "evolutie pozitiva" a relatiilor dintre Damasc si Paris, Lahoud dorind o "intensificare a relatiilor franco-libaneze". Teheranul s-a abtinut de la comentarii, in conditiile in care Sarkozy are un discurs mai dur decat al lui Chirac, care punea accent pe un eventual dialog cu Iranul. Potrivit "Le Monde", proaspatul presedinte nu exclude posibilitarea inaspririi sanctiunilor fata de Teheran, idee respinsa de Chirac

Nicolas Sarkozy - politician de pe bancile scolii
Pe bloguri si in publicatiile satirice franceze i se mai spune "Ceausescu". Din cauza originii sale estice si a apucaturilor dictatoriale, ar fi explicatia. Cum a reusit insa fiul unor imigranti unguri sa ajunga favorit in cursa pentru cea mai inalta functie in Hexagon? Nicolas Sark�zy este admirat, detestat, controversat in Franta. Este orice, mai putin indiferent francezilor. Desi are radacini evreiesti, Nicolas Sarkozy este catolic - ceea ce nu il ajuta foarte mult intr-o tara atat de laicizata precum Franta. "Sarko" este deseori caracterizat ca un workhaholic, energic si extrem de ambitios. Este unul dintre putinii politicieni si inalti functionari publici ai Frantei care nu au studiat la ENA, pepiniera pentru toti cei care aspira sa devina ministri sau diplomati.
Sarkozy si-a platit singur studiile de drept la Paris, avand o slujba de curier pentru o florarie. A ezitat un timp intre meseria de jurnalist si cea de avocat, dar s-a decis pentru cea din urma. Are o experienta politica de mai bine de 30 de ani si este trecut prin nenumarate functii publice. In 1976, la 21 de ani (acum are 52 si ar putea deveni cel mai tanar presedinte din istoria Frantei), a intrat in partidul lui Jacques Chirac - RPR. In 1980, il sprijina pe Jacques Chirac pentru prezidentiale, iar trei ani mai tarziu, devine primar la Neuilly si apoi deputat. La 38 de ani, devine ministru al Bugetului. In 1995 insa, alege sa il sustina pentru prezidentiale pe Edouard Balladur, tradandu-l pe Chirac. Jacques Chirac devine totusi presedinte al Frantei, iar Sarkozy este eliminat din cabinet si din partid. Se intoarce insa si chiar devine lider interimar al partidului RPR. Au urmat insa si esecuri - spre exemplu, cand a candidat in 1999 pentru alegerile parlamentare europene, dar nu a reusit sa castige. Se retrage un timp din politica, dar nu poate sta prea mult timp departe - in 2002 este reales deputat de Puteaux. In cadrul cabinetului Raffarin, din 2002, devine ministru de Interne, portofoliu unde impune un stil destul de dur. Doi ani mai tarziu - din nou ministru de Finante. In acelasi an, il mai tradeaza o data pe seful statului francez, obtinand sefia partidului UMP (Uniunea pentru o Democratie Populara) si isi da demisia de la Finante. Dupa respingerea Constitutiei Europene si demisia guvernului Raffarin, Sarkozy revine ca ministru de Interne in cabinetul lui Dominique de Villepin. Cele mai cunoscute actiuni ale sale in aceasta calitate sunt cele privind inasprirea masurilor impotriva imigrantilor (implementeaza "imigratia controlata") si felul in care a rezolvat violentele din suburbiile pariziene: "toleranta zero". Dupa acest episod, francezii nu i-au iertat termenul folosit la adresa tinerilor din suburbii: "scursuri" (n.r. - desi folosise acest termen doar pentru a relua intrebarea unei localnice care i se adresase). Ramane de vazut daca Sarkozy va reusi, in caz ca va ajunge presedinte al Frantei, sa infaptuiasca "ruptura linistita" pe care o promisese. (E.F.)