Nixon/LIDDY[V=]

http://www.revistamagazin.ro/content/view/11940/33/

http://cultural.bzi.ro/discursul-dramatic-pe-care-nixon-il-avea-pregatit-in-cazul-in-care-astronautii-trimisi-pe-luna-nu-mai-aveau-cum-sa-se-intoarca-30622

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/watergate-scandalul-care-nixon-facut-ras-america-25-iulie-74-ziua-care-

http://cultural.bzi.ro/mari-secrete-ale-fostului-presedinte-american-richard-nixon-16485

Watergate, cel mai mare scandal politic. Ce au ASCUNS americanii

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10701/33/
Primul presedinte al SUA care si-a dat demisia a fost Richard Nixon, nascut la 9 ianuarie 1913, in California. Intr-o foarte scurta carte de vizita, numele sau este legat de terminarea Razboiului din Vietnam, de apropierea de Republica Populara Chineza, dar si de implicarea dovedita in "Scandalul Watergate". Dupa finalizarea colegiului (1934), Nixon a absolvit Universitatea de Drept din Durham (Carolina de Nord). In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial s-a inrolat in Marina, iar ulterior si-a inceput cariera de politician in Congresul SUA (senator din 1950). S-a remarcat ca anti-comunist in "Cazul Alger Hiss" (spion sovietic), apoi presedintele Dwight Eisenhower l-a ales vicepresedinte (Partidul Republican), functie in care a activat opt ani.

Interceptări secrete Nixon – Brejnev: ”Putem schimba lumea”

Informații secrete divulgate: de la scandalul Watergate...

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9620/33/

Data de 9 august 1974 este unica in istoria SUA, caci atunci s-a inregistrat singura demisie a unui presedinte. Este vorba despre Richard Nixon, care dupa primul mandat (1969-1972) a fost reales cu 60,7 la suta din voturi. Demisia sa a survenit in timpul celui de-al doilea mandat, ca urmare a unor grave acuzatii si a declansarii procedurii de "impeachment" (punere sub acuzare a unui oficial, cu posibilitatea demiterii si a trimiterii in instanta). Cauza esentiala a demisiei lui Richard Nixon (1913-1994) a fost scandalul "Watergate" care, culmea! a izbucnit cu cateva luni inaintea realegerii, dar publicul nu a tinut seama de suspiciunile aparute in presa.

Secretul care l-ar fi distrus pe Nixon cu mult înainte de Watergate

Richard Nixon ar fi putut să nu ajungă preşedinte al Statelor Unite, pentru că a avut un secret care, dacă ar fi fost dezvăluit, i-ar fi distrus orice şansă de a mai câştiga alegerile prezidenţiale, se arată într-o carte publicată recent, informează Daily Mail.

Fostul preşedinte american a beneficiat de tratament psihiatric timp de cel puţin zece ani, potrivit lui David Robb, autorul cărţii "The Gumshoe and the Shrink". Nixon a început să se vadă cu doctorul Arnold Hutschnecker în 1952, cu un an înainte de a deveni vicepreşedintele SUA. Politicianul suferea de insomnie şi avea tot felul de dureri despre care credea că erau imaginare.

Doctorul a continuat şedinţele de terapie cu Richard Nixon şi în timpul campaniei electorale prezidenţiale din 1960, când acesta a pierdut în faţa lui John F. Kennedy. Rolul lui Hutschnecker era să îl facă pe Nixon să pară mult mai calm în dezbaterile cu Kennedy.

Dacă aceste probleme delicate ale lui Richard Nixon ar fi fost făcute publice înainte de sau în timpul campaniei sale electorale din 1968, şansele lui de a mai ajunge la [color:61ca=#0494E1 !important]Casa Albă ar fi fost distruse, pentru că alegătorii americani nu ar fi avut încredere să dea conducerea ţării pe mâinile unui lider instabil, comentează Daily Mail.

David Robb a dezvăluit că Nixon a angajat un detectiv particular care să afle ce probleme de sănătate avea fostul lui contracandidat, John F. Kennedy. Gestul nu a rămas secret şi a ajuns la urechile familiei Kennedy. Tatăl lui JFK, Joseph Kennedy, şi-a rugat prietenul, pe cântăreţul Frank Sinatra, să caute cel mai bun detectiv posibil, pentru a vedea ce are Nixon de ascuns, însă nu se ştie ce au descoperit.

Richard Nixon, ex-senator de California, a fost cel de-al 37-lea preşedinte american. Mandatul lui s-a încheiat în 1974, când a fost nevoit să demisioneze, din cauza implicării sale în "Afacerea Watergate" (1972-1974), cel mai mare scandal de corupţie şi abuz de putere din istoria SUA.

Actrita Cynthia Nixon, cunoscuta din "Totul despre sex", s-a casatorit cu iubita ei

Nunta a avut loc duminica, la New Yotk

Secretele pictorului personal al lui Nixon

http://www.gandul.info/international/dezvaluirile-care-zguduie-casa-alba-o-carte-care-va-fi-lansata-in-2012-sugereaza-ca-richard-nixon-a-fost-homosexual-9101604

Afacerea Watergate - prima demitere a unui preşedinte american

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/afacerea-watergate-prima-demitere-unui-presedinte-american

Richard Nixon, al 37-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, a rămas în istoria lumii drept primul preşedinte american obligat să demisioneze.

Totul a început în vara anului 1972, când Nixon decide să-şi spioneze adversarii din Partidul Democrat. Comitetul Naţional Democrat avea biroul în clădirea Watergate. Aici urmau a fi instalate câteva microfoane. Misiunea se soldează cu un eşec, deoarece „spărgătorii” sunt prinşi. Din nefericire pentru Nixon, poliţia realizează că cei arestaţi nu erau simpli delicvenţi. Legătura lor cu Casa Albă este verificată şi demonstrată. Urmează un val de demisii a unor persoane din conducerea Comitetului pentru Realegerea preşedintelui Nixon. În ziua imediat următoare Casa Albă declară că „nu are niciun amestec în respectivul incident”

Washington Post sau liniştea dinaintea furtunii

Asupra afacerii se aşterne liniştea. Însă acum intră în joc doi ziarişti ai publicaţiei americane Washington Post. Jurnaliştii Carl Bernstein şi colegul său Bob Woodward, încep să ancheteze afacerea pe cont propriu. Graţie unui informator reuşesc, în scurt timp, să publice diferite materiale pe marginea spargerii de la Watergate. Cei doi ajung la concluzia că spargerea nu a fost una întamplătoare, ci a fost un ordin politic. Urmând firul informaţiilor obţinute, cei doi ziarişti descoperă că cei cinci spărgători fuseseră plătiţi cu banii nu tocmai albi ai lui Nixon. Se ştia că Nixon primea bani de o valoare îndoielnică pentru campania sa electorală.

Cu toate acestea Nixon câştigă detaşat alegerile din noiembrie 1972. Însă după alegeri, mai exact la 8 ianuarie 1973, începe procesul celor implicaţi în scandalul Watergate. Cel care va ceda presiunilor interogatoriilor şi va accepta să vorbească este James McCord. Acesta le vorbeşte autorităţilor despre activităţile secrete ale Comitetului pentru Realegerea Preşedintelui şi despre modul de finanţare.

La trădat F.B.I.-ul pe Nixon?

Congresul instituie în această perioadă o comisie senatorială, care află că Nixon supraveghease procesul spărgătorilor. Mai mult candidatul la funcţia de director al FBI, L.Patrick Gray aduce în scenă noi nume şi informaţii. Acesta povesteşte cum la interogatoriile FBI, fusese prezent în mod constant un reprezntant al Casei Albe. Iar trei dintre consilierii preşedintelui apar tot mai des în mărturiile celor interogaţi: John Dean, Ehrlichman, Haldeman. Aceştia vor demisiona la 30 aprilie 1973. Între timp Nixon numeşte un nou procuror general, Elliot L. Richardson.

Audierile făcute de comisia specială de anchetă a cazului Watergate erau televizate, astfel că americanul de rând aveau ocazia să fie la curent cu evoluţia cazului.

Eroul acestor audieri a fost John Dean. La 25 iunie 1973, acesta aduce la cunoştinţa comisiei, toate eforturile întreprinse de Nixon în vederea muşamalizării afacerii. Tot el vorbeşte despre banii negrii pentru campanie, listele cu adversari de la Casa Albă, obsesia lui Nixon faţă de protestatarii împotriva războiului, despre ascultarea telefoanelor şi despre mentalitatea de buncăr ce domnea la Casa Albă.

După aceste declaraţii, începe un adevărat război între Justiţie şi Nixon, pentru predarea benzilor de magnetofon.

La 10 octombrie 1973, vice-preşedintele Spiro Agnew demisionează sub acuzaţia de luare de mită. Urmarea scestei acţiuni este mai mult decât evidentă. La 8 august 1974, Nixon demisionează, iar la 9 august, vice-preşedintele Gerald Ford, depune jurământul în calitate de preşedinte al Statelor Unite ale Americii. O lună mai târziu, Ford îl graţiează pe Nixon.

Afacerea Watergate a dus în final la limitarea puterii executive, la promulgarea unor legi, cum ar fi Legea prerogativelor de război (1973), Legea prin care erau stabilite plafoane pentru contribuţii şi cheltuieli în campania electorală (1974), Legea privind Libertatea Informaţiei (1974). De asemenea s-a produs o oarecare divizare geografică a Americii între Nordul aflat în criză şi Sudul tot mai prosper. Acest lucru a dus la preferarea preşedinţilor proveniţi din sud.

S-a mai produs şi un fenomen, numit de unii istorici drept balcanizarea Americii. Acest lucru desemna reculul sistemului bipartizan şi creşterea numărului de independeţi şi apariţia în număr din ce în ce mai mare a asociaţiilor (grupurile de presiune). Aceste grupuri erau formate din fermieri, muncitori, liberi profesionişti, feministe, homosexuali, ecologişti şi nu numai. Aceste grupuri se află la originea actualelor organizaţii de lobby.

Mărturia secretă a lui Nixon va fi desecretizată după 36 de ani de la scandalul Watergate

Afacerea Watergate este denumirea generică atribuită scandalului politic de la începutul anilor '70 din Statele Unite, ce a condus la o criză constituţională fără precedent în acea perioadă, culminând cu demisia preşedintelui Richard Nixon. Pentru prima dată în istoria Americii, un şef de stat este silit să demisioneze din funcţie, iar consilierii lui sunt trimişi la închisoare.
La mai bine de 30 de ani de la acest eveniment, presa americană continuă periodic să producă o serie de reflecţii asupra afacerii care a zguduit din temelii viaţa politică americană, după ce o echipă de ziarişti de la "Washington Post" a dezvăluit că firele spargerii de la sediul din capitala americană al Partidului Democrat de opoziţie (aflat într-un complex de clădiri denumit Watergate) duceau la Casa Albă.
Urmările afacerii Watergate s-au încheiat cu demisia preşedintelui Nixon şi cu încarcerarea consilierilor săi. Indirect, Watergate a dus la promulgarea unor legi ce au schimbat din temelii regulile finanţării campaniilor electorale americane. De asemenea, afacerea are un rol determinant în promulgarea unor amendamente importante la "Freedom of Information Act" din 1986, împreună cu legi ce cer transparenţa financiară în cazul personalităţilor din administraţie.
Impactul asupra mass media
Watergate deschide o nouă eră în mass-media, în care aceasta devine mult mai agresivă în relatarea activităţilor politicienilor. De exemplu, Wilbur Mills, un membru proeminent al Congresului, a fost implicat într-un accident cauzat de consum de alcool la câteva luni după demisia lui Nixon.
Incidentul, similar altora ignorate de presă de-a lungul anilor, a fost expus pe larg în ziare ducând la demisia lui Mills.
Woodward şi Bernstein sădesc în mulţi ziarişti dorinţa de a deveni celebri asemenea lor, iar drumul spre glorie îmbracă forme cinice, aceştia căutând asiduu în declaraţiile fiscale ale politicienilor noi şi noi urme de scandal, politicienii fiind nevoiţi de a furniza tot mai multe informaţii financiare presei.
În zilele noastre, toate marile scandaluri politice, indiferent de ţara unde s-ar produce, sunt puse în comparaţie cu Watergate, inclusiv prin denumirea care li se atribuie (Irangate, Monicagate etc.)
Cronologia scandalului Watergate
* 17 iunie 1972 - cinci intruşi sunt surprinşi în incinta cartierului general al Partidului Democrat, din clădirea Watergate. Ei veniseră de fapt să facă mici ajustări la microfoanele pe care le instalaseră ilegal cu trei săptămini mai devreme;
* 15 septembrie 1972 - cei cinci "intruşi", plus doi consilieri ai Casei Albe (Gordon Liddy şi Howard Hunt), sunt inculpaţi;
* 6 noiembrie 1972 - Nixon este reales preşedinte;
* 7 februarie 1973 - Senatul american instituie o comisie de anchetă, în timp ce dezvăluirile presei, mai ales ale "Washington Post", privind implicarea Casei Albe în interceptări ilegale, devin din ce în ce mai precise;
* 30 aprilie 1973 - procurorul general Richard Kleindienst demisionează, iar doi consilieri apropiaţi ai lui Nixon, H.R. Haldeman şi John Ehrlichman, sunt inculpaţi. Consilierul juridic al Casei Albe, John Dean, este demis;
* 25 iunie 1973 - depoziţia lui Dean îi implică într-un program de spionaj politic pe preşedinte şi pe cei din anturajul său;
* 16 iulie 1973 - depoziţia unui colaborator puţin cunoscut dezvăluie că preşedintele înregistra toate convorbirile desfăşurate în Biroul Oval al Casei Albe;
* 23 iulie 1973 - comisia de anchetă solicită anumite înregistrări, însă Nixon refuză să permită accesul la aceste înregistrări;
* 20 octombrie 1973 - Nixon îl demite pe procurorul Cox, însărcinat cu ancheta afacerii. În semn de protest, procurorul general Elliot Richardson demisionează;
* 30 octombrie 1973 - este iniţiată procedura de destituire a lui Nixon;
* 27 iulie 1974 - comisia judiciară a Camerei Reprezentanţilor recomandă destituirea preşedintelui, apoi adoptă trei capete de inculpare contra acestuia, pentru obstrucţionarea justiţiei, abuz de putere şi refuz de a se supune cerintelor;
* 9 august 1974 - Preşedintele Nixon demisionează.

"CEL MAI PERICULOS OM DIN AMERICA". Daniel Ellsberg, omul care a dezvăluit minciuna războiului din Vietnam: Toate infracţiunile comise împotriva mea de Nixon sunt acum legale

Fostul preşedinte american Richard Nixon îi considera pe evrei "foarte agresivi, necizelaţi şi nesuferiţi".

http://www.evz.ro/detalii/stiri/richard-nixon-evreii-sunt-agresivi-si-nesuferiti-915493.htmlSursa: AGERPRES


Acest lucru reiese din convorbirile purtate de Nixon în Biroul Oval cu principalii săi consilieri, scrie cotidianul "The New York Times". Respectivele convorbiri - obţinute prin intermediul unui sistem de înregistrare instalat în secret, la cererea fostului preşedinte - au fost date publicităţii, săptămâna trecută, de reprezentanţii Bibliotecii Prezidenţiale Nixon.

Potrivit "New York Times", republicanul Richard Nixon şi colaboratorii săi păreau să facă totuşi o distincţie între evreii din Israel, pe care preşedintele îi admira, şi evreii americani.



Indiferenţă prezidenţială

În martie 1973, când premierul israelian Golda Meir efectua o vizită la Washington, Nixon a pus o condiţie clară pentru selectarea celor care urmau să ia parte la dineul de la Casa Albă. "Nu vreau la cină niciun evreu care nu ne-a susţinut în campanie. E clar? Niciun evreu care nu ne-a susţinut", i-a spus preşedintele american secretarei sale personale, Rose Mary Woods.

Pe de altă parte, liderul de la Casa Albă a manifestat indiferenţă faţă de soarta evreilor din URSS care voiau să emigreze în SUA. El se afla pe aceeaşi lungime de undă cu consilierul său pentru securitate naţională, Henry Kissinger, ale cărui origini evreieşti erau de notorietate. "Emigrarea evreilor din Uniunea Sovietică nu este un obiectiv al politicii externe americane. Chiar şi dacă îi pun pe evrei în camere de gazare în Uniunea Sovietică, acest lucru nu este problema SUA. Poate o problemă umanitară", spunea Kissinger la scurt timp după plecarea Goldei Meir. "Ştiu. Nu putem arunca lumea în aer din cauza asta", completa Richard Nixon.

Într-o altă convorbire, purtată de această dată cu consilierul Charles W. Colson, liderul de la Casa Albă îi critica dur pe americani care trecuseră graniţa în Canada pentru a evita să fie trimişi pe frontul din Vietnam, fiind ferm convins că majoritatea erau evrei şi numindu-i "dezertori".

Preşedintele Richard Nixon nu-l menaja nici pe Henry Kissinger, despre care spunea că, la fel ca toţi evreii, este caracterizat de nesiguranţă şi de nevoia de a compensa un complex de inferioritate.

George Gordon Liddy Bătălia (n. 30 noiembrie 1930) a fost şef operativ pentru Casa Albă unitatea de instalatori care au existat pe parcursul mai multor ani de preşedinţiei lui Richard Nixon. Împreună cu E. Howard Hunt, Liddy masterminded primul break-in de sediul Comitetului Naţional Democrat din clădirea Watergate, în 1972. Ulterioare acoperă-up al scandalului Watergate a dus la demisia lui Nixon, în 1974; Liddy a servit patru ani şi jumătate de închisoare pentru rolul său în spargere.

Liddy mai târziu s-au alăturat cu Timothy Leary pentru o serie de dezbateri comedie în campusurile universitare diferite, şi, de asemenea, prelucrate în mod similar cu Al Franken la sfârşitul anilor 1990. Liddy este în prezent un talk-show-gazdă de radio. show radio din 2009 este sindicalizat în 160 de pieţe de catre Radio America şi pe ambele Sirius Satellite Radio şi staţii de satelit XM Radio în Statele Unite. [1] El a fost de asemenea un panelist clienţilor pentru Fox News Channel, în plus faţă apare într-o rol cameo sau ca un talent celebritate oaspete în mai multe spectacole de televiziune.

Richard Nixon, preşedintele SUA care vroia să folosească armele nucleare la beţie Se ştie, din istoria Americii, că preşedinţia SUA şi băutura merg adesea mână în mână. Casa Albă a preşedintelui Richard Nixon (1913-1994) nu făcea excepţie. Totuşi, problema cu Nixon era propria toleranţă, care-i lipsea cu desăvârşire. Henry Kissinger, care era pentru Nixon consilier...