Balcanii

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/iugoslavia-butoiul-pulbere-balcani-epurarea-etnica-teritoriul
Să recunoaştem că sintagma este cât se poate de potrivită: Balcanii au fost în permanenţă un spaţiu în care determinismul istoric a dus la un amestec exploziv de rase, religii şi naţionalisme agresive.

Bătălia de la Kosovo Polje (Câmpia Mierlei, 1389), când otomanii au învins armatele sârbe (deşi sultanul Murad a fost asasinat) reprezintă simbolul rezistenţei sârbilor ortodocşi în faţa Islamului. Pe de altă parte, secolele de ocupaţie otomană au creat o importantă comunitate musulmană, în condiţiile în care influenţa catolică, în special în zona locuită de croaţi, era şi ea foarte puternică.


Dar acest amalgam de religii şi popoare, e drept înrudite, şi-au găsit o exprimare comună în mişcarea ilirică, apărută în secolul al XIX-lea şi care a promovat pentru prima oară termenul de Iugoslavia, provenit din cuvintele slave „jug” (sud) şi „slaveni” (slavi). Ideea unităţii a fost concretizată (ca şi în cazul României) după prăbuşirea Imperiului austro-ungar, în 1918. Noul stat avea să se numească Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, denumit de naţionalişti, în mod ironic, „statul Versailles”, pentru a sublinia faptul că nu era altceva decât o construcţie artificială.


Crime în numele naţionalismului


Frământările politice au fost o constantă a noului stat. În iunie 1928, un deputat sârb a deschis focul asupra a cinci membri ai Partidului Ţărănesc croat, de opoziţie, chiar în clădirea Adunării Naţionale, ucigând doi pe loc, în timp ce un al treilea, chiar liderul partidului, a murit câteva zile mai târziu. Instabilitatea politică a fost unul dintre argumentele invocate de regele Alexandru în ianuarie 1929, atunci când a suspendat Constituţia, a interzis partidele, şi-a asumat puterea executivă şi a adoptat denumirea de Iugoslavia. A impus o nouă Constituţie. Prin instaurarea unui regim dictatorial, regele a sperat că va diminua tendinţele naţionaliste şi separatiste în egală măsură. A trecut la o centralizare forţată, renunţând la vechile denumiri istorice, a interzis orice simbol naţional şi a menţinut în închisoare un număr însemnat de lideri politici.


Nu este astfel de mirare că regele Alexandru a căzut victimă unui asasinat, în timp ce se afla la Marsilia, într-o vizită oficială, la 9 octombrie 1934. Ministrul de Externe al Franţei, Louis Bathou, a fost o „victimă colaterală”, fiind rănit la mână. Tratat cu superficialitate, a murit la scurt timp. Asasinatul a fost o adevărată conspiraţie transnaţională: asasinul, un bulgar, făcea parte din Organizaţia Revoluţionară Macedoneană, care milita pentru alipirea provinciei Vardar la Bulgaria. Organizaţia avea strânse legături cu Mişcarea Revoluţionară Croată, ustaşii, care milita pentru un stat independent. Aceasta, la rândul ei, era sprijinită puternic de Italia fascistă. A fost şi primul asasinat filmat (deşi s-a descoperit mai târziu că imaginile şi sunetele au fost manipulate, iar imaginile surprind doar urmarea asasinatului). Trăgătorul a fost linşat de mulţimea furioasă.  Imaginile au  şocat întreaga Europă.




Furia lui Hitler şi dezmembrarea Iugoslaviei


Alexandru a fost urmat la tron de fiul său în vârstă de 11 ani, Petru al II-lea. Cum acesta era minor, s-a constituit o regenţă condusă de vărul regelui asasinat, prinţul Paul. După 1934, influenţa Germaniei şi Italiei a devenit tot mai puternică, iar la declanşarea conflictului, în 1939, existau planuri de federalizare a ţării, care să confere un anumit grad de autonomie regiunilor istorice, în special Croaţiei.


După victoriile germane din Europa de Vest, prinţul Paul a cedat presiunii forţelor Axei şi a semnat, la 25 martie 1941, la Viena, Pactul Tripartit. Drept urmare, înalţi oficiali ai Armatei, care se opuneau politicii de apropiere faţă de Italia îndeosebi, au organizat o lovitură de stat. Generalul Duşan Simovic a arestat delegaţia venită de la Viena şi a desfiinţat regenţa, lăsând întreaga putere în mâna regelui Petru, în vârstă de 17 ani
Hitler a fost înfuriat că planurile sale fuseseră date peste cap, iar la 6 aprilie, Germania, Italia şi Ungaria au invadat Iugolavia. Campania militară a fost de scurtă durată, iar statul a fost ocupat şi parţial dezmembrat. S-a constituit statul croat, controlat de miliţiile ustaşe şi aflat sub influenţa Italiei (Regele Italiei era şi rege al Croaţiei). Între 1941 şi 1945, ustaşii au asasinat sute de mii de oameni, în timp de alte sute de mii au fost expulzate sau forţate să treacă la catolicism.




Sârbii şi evreii au fost ţinta predilectă a naţionaliştilor croaţi, iar asasinatele în masă au creat o stare de spirit ce nu avea să se stingă prea curând.


Rolul partizanilor în Al Doilea Război Mondial


Pe teritoriul fostei Iugoslavii mişcarea de partizani a fost extrem de puternică. În anii 1943-1944, germanii au fost nevoiţi să poarte ofensive în care au folosit trupe de ordinul diviziilor, pentru a elimina sau măcar diminua presiunea unităţilor de partizani. Cea mai importantă era condusă de Josif Broz Tito, un militant comunist. Naţionaliştii sârbi, cetnicii, erau conduşi de Draza Mihailovici.


Sfârşitul războiului a dus la o campanie de răzbunare din partea celor ce suferiseră cumplit până atunci. Greu de găsit, în zilele teribile din mai 1945, tragedii mai mari decât cele derulate pe teritoriul fostei Iugoslavii. Armata de Eliberare condusă de Tito avea de plătit numeroase poliţie: croaţilor şi slovenilor care luptaseră alături de germani, cetnicilor conduşi de Mihailovici, bosniacilor musulmani încadraţi în SS.


Nu toate asasinatele comise în această perioadă au fost întâmplătoare. Unele au fost decizii „dictate de necesitate”, prin care mii de oameni au pierit sau au fost trimişi în prizonierat rusesc. Exista şi un soi de naivitate, de lipsă de înţelegere a modului în care aveau să evolueze lucrurile din punct de vedere politic. Un exemplu în acest sens îl reprezintă slovenii. În noaptea de 3 mai, Parlamentul sloven a declarat crearea noului stat în cadrul regatului iugoslav. Slovenii dispuneau de aproximativ 12.000 de oameni, printre care şi unităţi de cetnici.


Tito a trimis împotriva acestor forţe 14 divizii de infanterie. Slovenii s-au retras din Ljubljana spre graniţa cu Austria, unde trupele britanice au interceptat circa 25.000 de militari şi civili şi le-au cerut să depună armele, la Klagenfurt. Deşi sperau că vor fi evacuaţi în Italia, prizonierii au fost predaţi partizanilor titoişti. Cercetări recente ridică numărul slovenilor care au pierit în acea perioadă la aproape 14.000.


În mai 1945, era limpede că statul croat independent încetase să mai existe. Forţele militare croate şi numeroşi civili, alături de germani, cetnici şi unităţi ale miliţiilor slovene (în total circa 30.000 de oameni) au mărşăluit spre vest, sperând să ajungă în Austria şi să se pună sub protecţia britanicilor. În afara civililor, militarii din unităţile regulate sau din miliţii participaseră la operaţiuni împotriva partizanilor, cu toate ororile care le presupunea o asemenea misiune.


La 15 mai, conglomeratul de unităţi a ajuns la râul Drau, trecerea fiindu-le interzisă de forţele bulgare ce păzeau malul nordic. Cum forţele croate nu erau nerăbdătoare să aştepte venirea sovieticilor şi nici să depună armele aşa cum ceruseră unităţile bulgare, şi-au croit drum prin luptă spre Bleiburg, unde se găsea şi Divizia 51 a Armatei de Eliberare titoiste. Drept urmare, aproape 80% din unitatea de partizani a pierit în luptă. Pierderile uriaşe s-au datorat abandonării tacticilor de gherilă şi folosirii asalturilor de infanterie, umăr la umăr, copiate din manualele Armatei Roşii. Folosirea unor tactici atât de primitive şi sinucigaşe împotriva unor soldaţi căliţi în luptă şi cu resentimente profunde faţă de partizanii de origine sârbă a avut drept rezultat o baie de sânge. Curând însă, croaţii şi ceilalţi colaboraţionişti au fost nevoiţi să facă faţă unui nou inamic: patrulele Armatei 8 Britanice, venită din Italia.   


Liderii croaţi s-au oferit să se predea britanicilor. Aceştia au refuzat, susţinând că aveau ordine precise să împiedice forţele croate să ajungă în Austria şi să le predea armatei lui Tito. Ofiţerul britanic care a purtat negocierile a asigurat că prizonierii nu aveau de ce să se teamă. Guvernul condus de Tito semnase toate angajamentele internaţionale referitoare la prizonierii de război. Croaţii aveau timp la dispoziţie 50 de minute să accepte condiţiile şi să predea armele.


Calvarul proaspeţilor prizonieri a început în după-amiaza zilei de 15 mai. Multe grupuri au refuzat să se predea, preferând să moară în luptă. Unele mărturii vorbesc de femei şi copii asasinaţi de capii familiei, pentru a nu cădea în mâinile partizanilor sârbi.


Marşul prizonierilor a fost un drum al morţii. Se estimează că între Bleiburg şi Marbug, care nu se găsesc la o distanţă mai mare de 100 de kilometri, au pierit circa 50.000 de oameni în decurs de câteva zile. Cifrele sunt intens disputate şi astăzi de specialiştii şi autorităţile din Croaţia, Slovenia şi Serbia. Puţini au ajuns în apropierea frontierelor României şi Greciei - asta şi fusese intenţia.




Occidentalii au fost total indiferenţi la masacru, pe care l-au văzut ca o reglare de conturi în Balcani. Nu avea să, fie, din păcate, ultima...
Asasinate anonime 


Sunt foarte puţine mărturii asupra asasinatelor. Croaţii, bosniacii, slovenii luaţi prizonieri atunci (de partizanii sârbi –n.r.) au fost împuşcaţi şi aruncaţi în gropi comune, strat peste strat. Apoi localnicii s-au plâns că victimele erau îngropate îmbrăcate, iar ei sufereau din lipsa hainelor. Prizonierii au fost astfel dezbrăcaţi şi aşezaţi în genunchi, în timp ce priveau cum ceilalţi prizonieri sunt executaţi. Desigur, mulţi dintre ei erau vinovaţi de crime îngrozitoare, dar această vinovăţie colectivă pare greu de asociat cu dreptatea.


O soartă tragică îi aştepta şi pe pe membrii diviziei 13 SS Handschar, formată în mare măsură din bosniaci musulmani, dar şi din croaţi sau germani originari din Iugoslavia. Divizia fusese implicată în numeroase operaţiuni antipartizani, iar membrii ei îşi câştigaseră o cruntă reputaţie. La începutul lunii mai 1945, aproximativ 1.500 dintre cei care se predaseră partizanilor au fost executaţi. Liderii diviziei, capturaţi de britanici, au fost şi ei predaţi lui Tito. Dintre ei, 28 au fost condamnaţi la diferite termene de închisoare, iar 10 la moarte.


În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, toate naţiunile ce aparţinuseră fostei Iugoslavii s-au dedat la atrocităţi îngrozitoare, o epurare etnică de proporţii ce nu putea să nu lase cicatrici adânci în conştiinţa publică. Din 1946 până la moartea sa, în 1980, Tito a condus Iugoslavia cu o mână de fier, dar statul a rezistat doar prin coerciţie, tendinţele separatiste nu au putut fi nici măcar diminuate. Căderea comunismului în Europa de Est a pavat calea pentru renaşterea naţionalismelor din Balcani, iar până la război nu a fost decât un pas.

http://www.napocanews.ro/2013/03/pentru-prima-data-bulgaria-recunoaste-masacrarea-unor-evrei-in-grecia-macedonia-si-serbia.html
Bulgaria, singurul aliat al Germaniei naziste care a salvat 48.000 de evrei de lagărele morţii, şi-a recunoscut vineri, pentru prima dată, responsabilitatea în exterminarea a 11.000 de evrei provenind din teritorii pe care le-a ocupat şi administrat în Grecia, Macedonia şi Serbia.
“Nu poate fi contestat faptul că 11.343 de evrei au fost deportaţi din Grecia de Nord şi din regatului Iugoslavia, care se aflau sub jurisdicţie germană. Condamnând acest act criminal din partea comandanţilor hitlerişti, ne exprimăm regretul faţă de faptul că administraţia bulgară nu a fost în măsură să îl oprească”, a recunoscut Parlamentul bulgar într-o declaraţie adoptată în unanimitate, potrivit Mediafax.
O comemorare comună va avea loc, pentru prima dată, în prezenţa unor reprezentanţi guvernamentali bulgari, macedoneni şi greci, pe 13 martie, în portul Lom, pe Dunăre, prin care au început să fie efectuate, în 1943, deportări de evrei provenind din teritoriile ocupate.
Bulgaria, al cărei Guvern a demisionat pe 20 februarie sub presiunea unor manifestaţii împotriva sărăciei şi corupţiei, va fi reprezentată de către ministrul de Externe, Nikolai Mladenov.
De asemeena, Parlamentul a calificat, vineri, salvarea a 48.000 de evrei bulgari drept un “eveniment remarcabil, relevând toleranţa şi simţul dreptăţii poporului bulgar”.
Pe 9 martie 1943, trenuri de marfă erau totuşi pregătite pentru deportarea a 9.000 de evrei bulgari către lagăre de exterminare naziste, în Polonia. Vicepreşedintele Parlamentului, deputat din partea partidului de guvernământ, Dimităr Peşev, a protestat în mod public faţă de proiectul de deportare, împiedicând astfel plecarea convoiului. Biserica Ortodoxă, intelectuali şi Partidul Comunist, la acea vreme aflat în clandestinitate, au organizat manifestaţii de solidaritate, iar regele Boris al III-lea a amânat sine die deportarea.
Salvarea evreilor constituie un atu puternic în relaţiile dintre Bulgaria şi Israel. A 70-a aniversare a acestui eveniment a fost comemorată de către preşedinţii israelului Shimon Peres şi Bulgariei Rosen Plevneliev, pe 6 martie, la Bruxelles.
Un monument în memoria salvării evreilor din Bulgaria şi a celor 11.343 de victime din Macedonia, nordul Greciei de sudul Serbiei va fi inaugurat duminică, pe 10 martie, la Sofia. După eveniment va fi organizată o ceremonie la Marea Sinagogă din Sofia, în prezenţa unor reprezentanţi ai unor organizaţii evreieşti.

Stupoare în Grecia. Cine a strigat “Heil Hitler” în Parlament?

Un ciudat şi îngrijorător episod s-a petrecut vineri în Parlamentul Greciei, în momentul în care un deputat al partidului neo-nazist Zori Aurii a fost exclus din cadrul şedinţei parlamentare, pentru insultă. Scandarea “Heil Hitler” a răsunat în hemiciclu, într-o totală confuzie, în momentul în care deputatul şi întreg grupul său parlamentar părăseau incinta, relatează AFP.

S-a strigat de trei ori

Vicepreşedintele Parlamentului, Ioannis Dragassakis, deputat al partidului stângii radicale Syriza, care conducea vineri şedinţa pe teme de actualitate, a cerut “excluderea” lui Panayiotis Iliopoulos, deputat al Zorilor Aurii, care îi atacase pe liderul Syriza, Alexis Tsipras şi pe alţi deputaţi ai acestui partid. Când acesta a ieşit din sală, s-a auzit foarte clar “Heil Hitler”, ba chiar de trei ori, mărturie stând înregistrarea transmisiei televizate a şedinţei.

Confuzie totală

Potrivit agenţiei de presă Ana, deputatul Zorilor Aurii Christos Papas, considerat ca unul dintre ideologii partidului, care şi-a asumat public o apologie a lui Hitler, ar fi fost cel care a strigat. Ceea ce partidul a dezminţit imediat, afirmând că strigătele ar fi fost ale unui deputat din grupul Syriza, fostul actor Giorgos Pantzas. Acesta din urmă a recunoscut că ar fi rostit cuvintele, dar ironic, într-un răspuns:”Nu eram în incintă. Când mă pregăteam să intru, am auzit pe cineva lansând un 'Heil Hitler', aşa că am răspuns:'Du-te naibii şi Heil Hitler'”, a relatat el pentru postul de televiziune Skai. În transcriptul şedinţei se poate citi că Pantzas i-ar fi spus unui deputat al Zorilor Aurii:”Scoateţi armele şi duceţi-vă. Heil Hitler!”.

Afişând un discurs zenofob şi antisemit şi o emblemă care seamănă mult cu zvastica nazistă, Zori Aurii (Chrissi Avghi, în greacă) a ajuns pentru prima oară în Parlamentul grec în iunie 2012, cu 7% dintre voturi, având 18 deputaţi.

Bulgaria a recunoscut că a exterminat 11.000 de evrei

Bulgaria, aliat al Germaniei naziste care a salvat 48.000 de evrei de lagărele morţii, şi-a recunoscut vineri, pentru prima dată, responsabilitatea în exterminarea a 11.000 de evrei provenind din teritorii pe care le-a ocupat şi administrat în Grecia, Macedonia şi Serbia.

“Nu poate fi contestat faptul că 11.343 de evrei au fost deportaţi din Grecia de Nord şi din regatul Iugoslavia, care se aflau sub jurisdicţie germană. Condamnând acest act criminal din partea comandanţilor hitlerişti, ne exprimăm regretul faţă de faptul că administraţia bulgară nu a fost în măsură să îl oprească”, a recunoscut Parlamentul bulgar într-o declaraţie adoptată în unanimitate.

O comemorare comună va avea loc, pentru prima dată, în prezenţa unor reprezentanţi guvernamentali bulgari, macedoneni şi greci, la 13 martie, în portul Lom, pe Dunăre, prin care au început să fie efectuate, în 1943, deportări de evrei provenind din teritoriile ocupate. Bulgaria, al cărei Guvern a demisionat la 20 februarie sub presiunea unor manifestaţii împotriva sărăciei şi corupţiei, va fi reprezentată de către ministrul de Externe Nikolai Mladenov.

De asemenea, Parlamentul a calificat, vineri, salvarea a 48.000 de evrei bulgari drept un “eveniment remarcabil, relevând toleranţa şi simţul dreptăţii poporului bulgar”.

La 9 martie 1943, trenuri de marfă erau totuşi pregătite pentru deportarea a 9.000 de evrei bulgari către lagăre de exterminare naziste, în Polonia. Vicepreşedintele Parlamentului, deputat din partea partidului de guvernământ, Dimităr Peşev, a protestat în mod public faţă de proiectul de deportare, împiedicând astfel plecarea convoiului. Biserica Ortodoxă, intelectuali şi Partidul Comunist, la acea vreme aflat în clandestinitate, au organizat manifestaţii de solidaritate, iar regele Boris al III-lea a amânat sine die deportarea.

Salvarea evreilor constituie un atu puternic în relaţiile dintre Bulgaria şi Israel. A 70-a aniversare a acestui eveniment a fost comemorată de către preşedinţii israelului Shimon Peres şi Bulgariei Rosen Plevneliev, pe 6 martie, la Bruxelles.

Un monument în memoria salvării evreilor din Bulgaria şi a celor 11.343 de victime din Macedonia, nordul Greciei de sudul Serbiei va fi inaugurat duminică, pe 10 martie, la Sofia. După eveniment va fi organizată o ceremonie la Marea Sinagogă din Sofia, în prezenţa unor reprezentanţi ai unor organizaţii evreieşti.

Suntem cu toţii evrei greci! Scrisoare-avertisment a unor intelectuali europeni, privind intrarea partidului neo-nazist în Parlamentul elen, dar şi
Într-un context tensionat, mai ales ţinând cont de intrarea în Parlamentul elen a unui partid de extremă-dreapta, un grup de intelectuali europeni de primă mână a distribuit o scrisoare deschisă care se constituie un avertisment referitor la renaşterea ideologiei naziste în Europa şi care a fost preluată de presă şi de blogosferă în . Documentul este semnat de Benjamin Abtan, preşedintele Mişcării Europene Antirasiste - EGAM, Gabriel Axel, regizor de film (Danemarca), Daniel Barbu, profesor în cadrul Universităţii Bucureşti (România), Dario Fo, câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură, Jovan Dijvak, Apărător general al celor asediaţi, Sarajevo (Bosnia) Svetlana Gannushkina, liderul Memorialului în Rusia, Anthoy Giddens, sociolog, Amos Gitaï, regizor, Thomas Hylland Eriksen, profesor în cadrul Universităţii Oslo (Norvegia), Béate şi Serge Klarsfeld, preşedintele « Fils et filles de déportés juifs de France », Bernard Kouchner, fostul ministru de Externe al Franţei, Bernard-Henri Lévy, filozof şi scriitor, Adam Michnik, istoric, eseist, jurnalist, fost membru al Mişcării Solidarnosc, Miguel Angel Moratinos, fost Ministru de Externe (Spania), Amélie Nothomb, scriitoare (Belgia), Dominique Sopo, preşedintele SOS Racisme, Oliviero Toscani, fotograf, Elie Wiesel, câştigător al Premiului Nobel, scriitor, A.B. Yehoshua, scriitor, eseist. Redăm mai jos textul integral al scrisorii.

Suntem cu toţii evrei greci!

Stupefacţie: anul acesta la 6 mai, partidul neo-nazist “Zori aurii” intră în Parlamentul grec. Emblema inspirată de zvastică, salutul hitlerist, Mein Kampf ca referinţă, ideologie rasistă şi antisemită, negativistă, persecutarea imigranţilor, ameninţări împotriva ziariştilor, cultul personalităţii : « Zori aurii » se înscrie în filiaţia directă a partidului naţional-socialist german care a scufundat Europa şi lumea în haos şi în sânge.

Această renaştere a ideologiei naziste nu priveşte doar Grecia. În Letonia, eveniment nou în acest an: ca reacţie la criticile marşului anual al foştilor Waffen SS, preşedintele Republicii îi susţine pe acestia. În Austria, FPO, partid extremist de dreapta care trăieşte în nostalgia celui de al III-lea Reich, este favoritul viitoarelor alegeri parlamentare. În Ungaria « Garda maghiară », urmaşa Miliţiei Partidului Crucilor cu Săgeţi, care a organizat odinioară exterminarea evreilor şi a ţiganilor, terorizează astăzi evreii, îi persecută şi îi omoară pe romi.

Această renaştere este urmarea unei minuţioase munci de punere la îndoială a convieţuirii, orchestrată de partidele extremiste de dreapta adoptând strategia elaborată în Ţările de Jos de « Partidul pentru Libertate » condus de Geert Wilders la începutul anilor 2000. Aceasta constă în a disimula discursul inegalităţii între rase, în dosul unei măşti culturale de luptă contra islamizării Europei.

În favoarea unei crize economice şi sociale care favorizează căutarea frenetică a unui « ţapi ispăşitori » şi care face să crească teama de declin a vechiului nostru continent, această strategie s-a dovedit a fi incredibil de eficace. Ea a permis în acest fel partidelor extremiste de dreapta ce se pretind « nediabolice », să susţină sau să fie membre ale coaliţiilor guvernamentale şi a contribuit la banalizarea exprimării rasismului şi a antisemitismului în sânul societăţilor europeene.

În sfârşit, această extremă de dreapta, pretinsă « dediabolizată » a pregătit terenul partidelor cu care împărtăşeşte ideologia rasistă şi antisemită, care, ca şi « Zori aurii » pot să conjuge succesele electorale cu exprimarea deschisă a urii lor.

În faţa acestei situaţii înfricoşătoare concretizată astăzi prin intrarea deputaţilor neonazişti în Parlamentul grec, afirmăm solidari : “Suntem cu toţii evrei greci !”

Nu acceptăm ca în Grecia sau în orice altă parte pe continentul nostru, evreilor, imigranţilor, musulmanilor, romilor sau negrilor să le fie teamă pentru viaţa lor, pentru că sunt ceea ce sunt.

Chemăm toţi cetăţenii, partidele politice, sindicatele, forţele societăţii civile, intelectualii şi artiştii să se opună extremei de dreapta, făcând să trăiască visul european.

Visul european pentru care noi ne angajăm, este acela a unui continent care îşi aminteşte că s-a construit pe ruinele lăsate de nazism, în amintirea « Shoah »-ului. Este visul unui continent debarasat de rasism şi de antisemitism. Visul unui proiect de o societate bazată pe convieţuire, dincolo de frontiere.

Dar pentru ca acest vis să prindă viaţă, trebuie să se pună capăt, urgent, la două dogme.

Mai întâi dogma austerităţii, care răvăşeşte fundamentul reuşitei partidelor populiste şi care limitează perspectivele tineretului european la rambursarea datoriilor, ca şi cum generaţii întregi ar fi datoare să fie sacrificate pe altarul eternei rigori.

Urmează dogma « Europa-fortăreaţă », care favorizează un discurs îndreptat împotriva imigranţilor precum şi închiderea frontierelor. Or Europa are nevoie de imigrare dacă doreşte să prezerve elementul fundamental al identităţii europeene postbelice : sistemul de protecţie socială.

Pentru instituţiile europeene este de acum primordial să tindă din nou spre aspiraţia la democraţie, progres social, spre promovarea egalităţii între oameni şi protejarea victimelor violenţelor rasiste si sociale, exacerbate de criză.

În timp ce ideea Europei este adesea criticată, ni se pare de o importanţă fundamentală să făptuim şi mai mult, mai intens, mai rapid, pentru a reda un suflu puternic visului european.

Neajutând ca acest vis să trăiască din plin, înseamnă să ne condamnăm să rătăcim în plin coşmar, în Grecia sau în altă parte în Europa.

Din nou la urne. Încă o încercare de a obţine un Guvern stabil în Grecia

Grecii se întorc duminică la urne pentru noi alegeri generale, care să decidă ce echipă va scoate ţara din situaţia economică delicată în care se află. Scrutinul este urmărit cu nelinişte în toată Europa, dar şi în afara acesteia şi îmbracă alura unui referendum pentru sau împotriva monedei euro, comentează AFP.

Consecinţele acestui scrutin crucial, care ar putea să destabilizeze, prin contagiune, zona euro, vor fi cântărite imediat după aceea la Summitul G20 de la Los Cabos, în sud-vestul Mexicului, la care vor lua parte luni şi marţi ţările bogate şi puterile emergente. Liderii europeni, dar şi preşedintele american, Barack Obama, i-au avertizat în repetate rânduri pe cei aproape nouă milioane de alegători greci asupra consecinţelor votului lor. Cu doar două zile înaintea scrutinului, dreapta şi stânga radicală luptă cot la cot pentru a prelua frâiele unei ţări aflate într-o profundă recesiune.

Grecia se află pe marginea prăpastiei: un PIB în scădere cu 6,5%, un şomaj la nivel oficial de 22,6 procente, retrageri masive de depozite bancare din partea populaţiei, de frică, şi conturi publice care ar rămâne pe zero la jumătatea lunii iulie.
Presa internaţională a schiţat ca posibile scenarii victoria partidelor promemorandum, victoria socialiştilor, antimemorandum, şi, în cazul al treilea, un scenariu care nu ar avea nici un câştigător şi ar trebui atunci să se organizeze din nou alegeri.

Sondajele neoficiale efectuate în ultimele zile indică un avans minimal, dar constant al Noii Democraţii în faţa coaliţiei stângii radicale Syriza, formaţiuni clasate pe primele două locuri în alegerile din 6 mai. Liderii celor două partide s-au poziţionat în campania electorală în continuare pe poziţii diferite, dând naştere unei polemici care se va reflecta cu siguranţă în votul electoratului. Antonis Samaras se menţine în favoarea acordului cu instituţiile internaţionale, anunţând însă intenţia de a renegocia anumite capitole; în timp ce Alexis Tsipras se declară ferm împotriva politicilor de austeriate. În acest moment, factorul decisiv în configurarea rezultatului este votul celor aproximativ 700.000 de indecişi, reprezentând aproape 10% din electorat. Forţele politice sunt de acord, în orice caz, că o a treia rundă de alegeri trebuie evitată.

„Grecia ar putea ajunge să semene cu România lui Ceauşescu”

Directorul de la Atena al organizaţiei internaţionale de caritate SOS Satele Copiilor, George Protopapas, şi-a exprimat îngrijorarea că ţara sa se îndreaptă de la statutul de ţară occidentală la unul de ţară din lumea săracă, precum România lui Ceauşescu sau Bulgaria de la începutul anilor 1990, potrivit CNBC. Incertitudinea politică extremă, corupţia nestăvilită, cozile de la cantinele pentru săraci şi ajutoarele din partea organizaţiilor nonguvernamentale sunt în mod obişnuit asociate cu ţările în curs de dezvoltare mai degrabă decât cu economiile occidentale, însă acestea reprezintă realitatea zilnică pentru numeroşi greci, determinându-i pe unii să susţină că ţara este în pericolul de a regresa la situaţia din urmă cu decenii.
Ceea ce diferenţiază Grecia de ţările în curs de dezvoltare este clasa de mijloc extinsă şi educată şi identificarea culturală cu Occidentul. Unii susţin acum că nu ar fi trebuit niciodată permis accesul Greciei în zona euro. Se menţionează deseori că în Grecia s-au pus bazele democraţiei moderne în urmă cu milenii, însă democraţia sa actuală are o istorie de mai puţin de patru decenii, notează CNBC.

„Suntem orchestra care cântă pe Titanic”

Aproape o treime din populaţia Greciei - cel mai mare nivel din Europa - era considerată a se confrunta cu riscul sărăciei sau excluziunii sociale, conform datelor Eurostat pe 2010, când situaţia economică şi politică nu era la fel de dificilă cum pare acum. Mai mult, aproape 20% dintre copiii din Grecia trăiesc în familii care nu-şi pot permite cel puţin trei din cele nouă lucruri de bază.

"Suntem orchestra care cântă pe Titanic. Trebuie să continuăm să cântăm şi să lucrăm, deşi nava se scufundă", a spus Protopapas pentru CNBC în legătură cu organizaţia sa, care ajută familiile în dificultate şi care a înregistrat o creştere substanţială a apelurilor de a oferi ajutor.

Liderul neonazist ales în Parlamentul grec neagă existenţa camerelor de gazare la Auschwitz


http://www.adevarul.ro/international/Liderul-neonazist-Parlamentul-existenta-Auschwitz_0_701329908.html

Liderul partidului grec neonazist Chryssi Avghi, propulsat în Parlament după scrutinul de la 6 mai, a negat existenţa camerelor de gazare naziste în timpul unui interviu televizat, atrăgându-şi criticile Guvernului într-o ţară în care negaţionismul nu este pedepsit, relatează AFP.

"Auschwitz, ce Auschwitz? Nu am fost acolo. Ce s-a întâmplat acolo? Aţi fost acolo?", a spus Nikos Mihaloliakos, potrivit unei înregistrări video de la emisiunea difuzată duminică seara de postul privat Mega.

"Nu au existat nici cuptoare, nici camere de gazare, este o minciună", a adăugat el. Acesta a mai afirmat că a "citit multe cărţi care pun la îndoială numărul de şase milioane de evrei" exterminaţi de nazişti.

Aceasta este prima dată de la succesul său electoral când Mihaloliakos face public declaraţii negaţioniste. Chryssi Avghi a obţinut 6,9 la sută din voturi (21 de deputaţi) mizând pe furia grecilor în faţa austerităţii şi reflexele lor xenofobe.

Liderul partidului a reiterat de asemenea că îl consideră pe Hitler "o mare personalitate istorică din secolul XX".

Purtătorul de cuvânt al Guvernului în exerciţiu, Pantelis Kapsis, a "condamnat în maniera cea mai categorică" aceste afirmaţii "care deformează istoria şi constituie o atingere brutală a memoriei milioanelor de victime ale Holocaustului".

Kapsis a amintit că printre victime figurează "zeci de mii de greci evrei", într-o referire oficială rară la soarta unei comunităţi a cărei exterminare în proporţie de peste 95 la sută de către nazişti este evocată doar de puţin timp de manualele de istorie.

Evreii si etica albaneza a “Besei”



Sunt numerosi cei care nu
stiu nimic despre notiunea de toleranta religioasa la albanezi si
rezistenta lor in fata manifestarilor de intoleranta. Nu se cunoaste,
de exemplu, ca in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, evreii care
traiau in Albania si cei care i-au calcat teritoriul in cautarea unui
adapost au putut sa se salveze astfel de grozaviile holocaustului.




Aceste informatii au fost tinute ascunse de istoriografia albaneza in
timpul regimului comunist, care a dainuit in Albania vreme de jumatate
de secol. Când a inceput o scurgere a elementului evreiesc din Europa
ocupata de nazisti spre state cu regimuri mai conciliante, in Albania
se aflau circa 200 de evrei. Date arheologice confirma prezenta
evreilor pe pamânt albanez inca din perioada stapânirii romane. La
sfârsitul ultimului razboi mondial, in Albania traiau aproape 2000 de
evrei. Albania se poate declara singurul stat european in care regulile
rasiale nu au functionat.
Unul dintre martorii absentei unei politici antisemite in Albania a
fost Hermann Bernstein, el insusi evreu, care a fost ambasadorul
Statelor Unite ale Americii in Albania in perioada 1930-1933. In
corespondenta sa, Bernstein afirma: „In Albania nu vei gasi nicio urma
de discriminare a evreilor, deoarece aceasta tara este una dintre
putinele tari ale Europei contemporane in care nu exista prejudecati si
dusmanie religioasa, desi albanezii insisi sunt impartiti in trei
biserici…”, afirmatie publicata in The Jewish Daily Bulletin, New York,
din 17 aprilie 1934. Unul dintre factorii care au facilitat aceasta
situatie este faptul ca albanezii au trait izolati de antisemitismul
institutional al Europei occidentale. Dar principalul motiv pentru care
albanezii i-au protejat pe evrei este traditia lor de toleranta
religioasa, sprijinita de Kanun si codul lui de baza, institutia Besei.
Mehmet Hysref Frasheri, unul dintre urmasii celebrei familii de oameni
politici si scriitori, spune ca „albanezii nu au fost surprinsi; ei au
fost convinsi ca salvarea evreilor este un fapt normal”. Declaratia lui
este intarita de Beqir Qoqja, un batrân de 90 de ani, care traieste de
când se stie in aceeasi locuinta in care familia lui l-a adapostit pe
Avraham Elisaf din anul 1943 pâna in 1944. „Toata viata am fost
musulman practicant”, i-a declarat Beqir unui reporter in anul 2004, in
cadrul unui interviu. „Nu am facut nimic iesit din comun; evreii sunt
fratii si surorile noastre”.


Besa, element de rezistenta in viata albanezului

Aparându-i pe evrei, albanezii, crestini si musulmani, nu numai ca
si-au riscat propria lor viata, dar pâna in acest moment nu exista
nicio dovada ca pentru generozitatea lor ar fi primit vreo rasplata de
la cei salvati. Când Avraham Elisaf s-a oferit sa-l rasplateasca pe
Beqir Qoqja pentru generozitatea lui minunata, acesta nu a acceptat si
a declarat ca „albanezii au besa pentru prieteni si nu fac comert cu
ea”, deci nu pentru a o vinde pe bani. Desi Kanunul contine o colectie
de reguli, care, dupa o serie de publicari, par adesea greoaie si
arhaice pentru aceste timpuri, deoarece permit gjakmarrja (razbunarea
sângelui, M.D.), el este totusi o colectie de legi generale, care
acopera si regleaza toate aspectele vietii din cadrul familiei si
comunitatii in relatie cu alte comunitati si cu strainii, indiferent
din ce parte a lumii ar fi acestia. Kanunul a stat la temelia
societatii albaneze secole la rând si, dupa cum a scris prof. Leonard
Fox in prefata traducerii Kanunului in limba engleza (1989), el este
„expresia si reflectarea caracterului albanez”.
Besa, care leaga onoarea personala, respectul si egalitatea cu ceilalti
in mod intim si complet, este temelia Kanunului. Besa are un sens
complex, incepând cu religia, intelegerea pasnica, armistitiul si
cuvântul de onoare, pâna la promisiunea sfânta si obligatia de a
respecta promisiunea si de a oferi ospitalitate si protectie. Ea
prevede protectia musafirului in mod ferm si fara compromis, aici
inscriindu-se chiar si sacrificiul de sine. Astfel, capitolul 18 al
Kanunului, consacrat „onoarei sociale”, se deschide cu principiul ca
„locuinta albanezului este a lui Dumnezeu si a oaspetelui”. Mai apoi,
in acelasi capitol se subliniaza ca „… oaspetele ostenit trebuie primit
si inconjurat cu onoare. Lui i se spala picioarele. Fiecarui oaspete
trebuie sa i se puna masa in casa gazdei”. Dupa ce intra in casa,
oaspetele „trebuie sa depuna arma in semn de respect pentru
ospitalitate si protectie, pentru ca, dupa ce i s-a spus bun venit, lui
nu are de ce sa-i mai fie frica, pentru ca stie ca tu esti gata sa-l
aperi de orice pericol”. Kanunul „cere ca oaspetele sa fie insotit pâna
la iesirea din sat, ca sa nu cada victima vreunei actiuni urâte si
dusma¬noase”. „Daca cineva isi bate joc de oaspetele tau, il jigneste
sau il injura, esti obligat sa-i aperi onoarea chiar cu riscul vietii
tale”. In Kanun nu exista conceptul occi¬den¬tal modern de „strain”.
Prin urmare, in Albania, in timpul razboiului, nu existau evrei
straini, ci doar „prie¬teni” evrei, care trebuiau adapostiti si aparati
cu orice pret.

Povestea lui Ali Aliu din Puka

Ali Aliu era un negustor de maruntisuri din Puka (localitate in nordul
Albaniei, M.D.). In anul 1943, in fata dughenei lui a oprit un camion
german in care se aflau nouasprezece prizonieri albanezi, printre care
si evreul Yasha Bayuhovio, pe care militarii Wehrmachtului ii
transportau intr-o tabara de munca fortata. Ali Aliu vorbea limba
germana si a profitat de acest avantaj pentru a-l salva pe izraelit. El
i-a invitat pe militarii germani in casa, i-a ospatat si le-a dat sa
bea, timp in care l-a eliberat pe Yasha si l-a indrumat sa ajunga in
munti, la partizani. Când germanii au inteles ca fusesera trasi pe
sfoara, au incercat sa-l determine pe Ali sa marturiseasca unde se afla
prizonierul. Dar acesta a rezistat ore in sir, chiar si atunci când
tortionarii sai au folosit metodele cele mai dure pentru a-l face sa
marturiseasca. In fata tenacitatii acestuia, militarii Wehrmachtului au
renuntat si au parasit localitatea. Dupa un timp, evreul i-a cerut din
nou adapost, iar Ali Aliu l-a ascuns in propria sa locuinta vreme de
doi ani, pâna la terminarea razboiului. In zilele noastre, Yasha
Bayuhovio este medic dentist in Mexic, salvat de la moarte sigura de un
marunt negustor albanez.

Lekë Dukagjini, „nasul” celui mai raspândit cod judiciar

Albanezii sunt recunoscuti ca urmasii ilirilor, considerati una dintre
cele mai vechi populatii europene. Ilirii, unul dintre nucleele
populatiei paraelenice care se intindea din Grecia actuala pâna in
Italia, si-au pastrat normele lor juridice stravechi vreme de sase sute
de ani, cât a durat stapânirea romana asupra Peninsulei Balcanice.
Impreuna cu acestea, si-au conservat limba si obiceiurile, care ii
deosebesc si azi de populatiile Europei de sud-est. Urmasii ilirilor
sunt albanezii de astazi. Se considera ca impreuna cu limba, traditiile
si obiceiurile, albanezii au mostenit de la iliri si un complex de
norme juridice stravechi, kanunul. Kanunul a fost pilonul central al
supravietuirii poporului albanez, aflat permanent in pericolul
asimilarii. El este o forma a memoriei colective, a identitatii
culturale albaneze. Normele juridice ale kanunului s-au transmis pe
cale orala, din generatie in generatie, completate de diversi autori in
functie de evolutia societatii. Cel care le-a sistematizat si le-a
transformat intr-un adevarat cod cutumiar a fost printul albanez Lekë
Dukagjini (1410-1481). Scolit la Shkodra si Venetia, Dukagjini i-a fost
contemporan si tovaras de arme lui Skënderbeu, caruia i-a supravietuit
si i-a continuat lupta antiotomana. Iata de ce, cel mai raspândit cod
juridic cutumiar ii poarta numele si astazi. Lingvistul Martin Camaj
declara ca „forma naturala a acestui cod nescris ramâne fixata in
spiritul si memoria colectiva a acestui vechi popor, aflat permanent in
contact si in conflict cu sistemele juridice ale celor care veneau ca
stapânitori”. Regulile Kanunului sunt „intangibile”, mai spune el. „Ele
aveau suprematie asupra tuturor celorlalte sisteme juridice.” Aceste
reguli au actionat in mod dramatic de-a lungul celor 500 de ani de
rezistenta antiotomana, pâna la inceputul secolului 20. Conservarea
Kanunului vreme de secole este unul dintre elementele cele mai
importante care au ajutat poporul albanez sa-si pastreze
individualitatea sub lunga administratie otomana.
Când otomanii au cucerit teritoriile albaneze, societatea albaneza
dispunea de un sistem bine rânduit de organizare sociala, pe baze de
clan. Administratia otomana a incercat cu tenacitate sa distruga acest
sistem, practicând convertirea obligatorie la islam si acceptarea
legilor islamice. Desi in secolul 17 acesta a fost un fenomen masiv,
datorita sistemului preferential de taxe si alte obligatii in natura,
administratia turca nu a reusit destructurarea organismului social
traditional si nici „castrarea” Kanunului. Si asta deoarece convertirea
albanezilor la islam s-a facut formal. Casatoriile dintre musulmani si
crestini erau un fapt curent, ceea ce a ramas si in zilele noastre,
caci Kanunul spune ca „nu exista deosebire intre oameni. Suflet pentru
suflet, toti sunt egali in fata Domnului”.

Shtjefën Gjeçovi - parintele modern al Kanunului

Cel care avea sa codifice Kanunul definitiv in forma scrisa a fost
preotul franciscan Shtjefën Gjeçovi. Nascut in Kosova in anul 1874, el
a fost un mare patriot, care a luat parte la rascoala generala
antiotomana din anul 1912. Acest adevarat razboi pentru independenta al
albanezilor a reusit sa inlature cei 500 de ani de stapânire otomana.
Au urmat razboaiele balcanice si caderea unor intinse teritorii
albaneze sub ocupatie straina, evenimente in urma carora au fost ucisi
aproximativ o jumatate de milion de albanezi. Ceea ce trebuie afirmat
este faptul ca, incepând cu aceasta data, albanezii au fost despartiti
ca popor in mod artificial si nedrept. Cu aprobarea Marilor Puteri
(Austro-Ungaria, Marea Britanie, Rusia, Franta, Germania si Italia),
Serbia a anexat Kosova si Metohia, iar alte teritorii albaneze au fost
atribuite Muntenegrului si Greciei. Iar in anul 1918 statul albanez a
fost recunoscut doar datorita interventiei presedintelui american,
Woodrow Wilson.
Au urmat evenimente brutale si dramatice in istoria tânarului stat
albanez. In 1928, acesta devine monarhie, iar in aprilie 1939 este
atacat si ocupat de fortele fasciste italiene. Dupa capitularea Italiei
mussoliniene, in septembrie 1943, italienii au fost inlocuiti de
trupele Wehrmachtului. In urma retragerii acestora, in noiembrie 1944,
Albania a intrat intr-o lunga perioada de regim comunist, de sorginte
stalinista, caracterizat drept cel mai sângeros si mai totalitar
comunism din Europa. Din 1991, dupa caderea dictaturii Hoxha-Alia,
statul albanez a devenit o democratie pluripartita, cu un regim
parlamentar unicameral.

Evreii din Albania in zilele noastre

Dupa 1991, majoritatea evreilor albanezi au plecat in Israel, si
aceasta gratie eforturilor lui Josef Jakoel si a fiicei acestuia,
Felicita. Cu un an in urma, in 1990, congressmanul american Tom Lantos,
el insusi un supravietuitor al holocaustului din Ungaria, a calatorit
in Albania. Impreuna cu un alt parlamentar american, Joe di Guardi,
Lantos a fost unul dintre primii cetateni americani care au calcat pe
teritoriul albanez in ultimii 50 de ani. Presedintele comunist albanez,
Ramiz Alia, le-a prezentat celor doi politicieni americani o arhiva
formata din scrisori, fotografii si ziare care marturiseau despre
salvarea cetatenilor evrei de catre populatia albaneza in anii celui
de-al Doilea Razboi Mondial. Mai apoi, Joe di Guardi a trimis dosarul
in Israel, unde a fost autentificat de organizatia Yad Vashem. In anul
1995, cu ajutorul lui Tom Lantos si al lui Ben Gilman, Fundatia
Albanezo-Americana a colaborat cu Muzeul Memorial American al
Holocaustului din Washinton pentru a aseza natiunea albaneza printre
„Natiunile Onorate – Righteous among Nations”. A fost astfel onorata o
istorie a rezistentei impotriva oricarei forme de subjugare, a
tolerantei religioase si a dorintei de dreptate si libertate.


http://www.alar.ro/n38/istorie-c198/evreii_si_etica_albaneza_a_besei_-s384.html

Nostalgia nazista provoaca ingrijorare in Croatia
Premierul croat Stipe Mesici a avertizat recent in legatura cu „agresivitatea” nostalgicilor regimului pronazist croat din al doilea razboi mondial, denuntand totdata lipsa de reactie din pareta institutiilor statului in fata acestui fenomen, relateaza AFP.
„Sintem pregatiti sa reactionam in fata unei agresivitati tot mai mari a revizionistilor”, a declarat acesta cu prilejul unei ceremonii care a marcat Ziua nationala a luptei antifasciste.
„Trebuie sa aparam adevarul istoric. Daca nu facem acest lucru acum, poate miine va fi prea tirziu”, a adaugat premierul. El a a deplins o „atmosfera” care, in opinia sa, il obliga sa depuna tot mai multe eforturi pentru a apara lupta antifascista, „minjita” de nostalgicii regimului pronazist. Mesici a mai notat lipsa de reactie a institutiilor statului in fata expresiilor de nostalgie pronazista si in fata tendintelor mincinoase care ii prezinta pe colaboratorii pronazistilor croati drept patrioti.
„Ii invidiez pe liderul german, premierul britanic, presedintele francez, care acum nu au nevoie sa lupte chiar ei impotriva revizionistilor. La ei, aceasta lupta este condusa de stat, care reactioneaza la toate nivelele impotriva incidentelor neonaziste. Eu am uneori impresia ca sint singur in aceasta lupta, imi lipseste sustinerea statului”.
La 22 iunie 1941 lua fiinta prima unitate de partizani croati care s-au opus statului pronazist local, infrint patru ani mai tirziu. Sute de mii de evrei, sirbi, rromi si croati antifascisti in lagarele deschise de regimul pronazist croat

Belgradul cere anchetarea unui fost nazist, banuit de genocid
Procurorul sirb pentru crime de razboi a prezentat o cerere pentru anchetarea lui Peter Egner, fost membru al Gestapo si banuit de crime de razboi si genocid in Serbia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a declarat vineri, 29 august, purtatorul de cuvint al procuraturii, Bruno Vekaric, citat de AFP.
„La Curtea municipala din Belgrad a fost depusa o cerere pentru deschiderea anchetei impotriva lui Peter Egner, care locuieste in prezent in Statele Unite. Domnul Egner este suspectat de crime de razboi si genocid, precum si de faptul ca a incurajat astfel de acte”, a declarat Vekaric.
Potrivit procuraturii sirbe, Egner ar fi organizat, ca membru al Gestapo, executiile unor evrei si ale altor civili, intre care femei si copii, in lagarele din Staro Sajmiste si Jajinci. El este banuit de asemenea de participare la formarea mai multor lagare de concentrare in capitala sirba, intre 1941 si 1942.
Peter Egner este raspunzator pentru moartea a aproximativ 17.000 de persoane, sustin media sirbe. „In cazul in care dl. Egner va fi privat de cetatenia americana (care face obiectul unui proces in SUA), vor fi indeplinite toate conditiile pentru ca acesta sa poata fi judecat la Belgrad”, a mai declarat Vekaric.
In timpul ocupatiei naziste, in lagarul de concentrare de la Staro Sajmiste din Belgrad si-au pierdut viata peste 24.000 de persoane, iar alte 80.000 au murit la Jajinci, precizeaza agentia de presa citata.

Suspect croat 'gata să compară în instanţă'
Un bărbat croat suspectat de crime de război pentru rolul pe care l-a avut în cel de-al doilea război mondial a spus că e gata să compară în faţa justiţiei, deoarece are conştiinţa curată.


Milivoj Asner, acum în vârstă de 95 de ani, a fost în timpul războiului membru al regimului ustaş pro-nazist.

Potrivit unor activişti, dl Asner, care locuieşte în prezent în Austria, ar figura pe a patra poziţie de pe lista celor mai căutaţi suspecţi de crime de război naziste, aflaţi în viaţă.

Milivoj Asner a declarat televiziunii croate că a ordonat deportarea unor sârbi şi evrei, dar nu în lagăre ale morţii.

"Sunt gata să vin în Croaţia. Am conştiinţa curată, aş putea să apar mâine în faţa unei instanţe", a spus Asner.

"Sunt pe deplin convins că dacă instanţa e corectă iar judecătorii sunt oameni cinstiţi, trebuie să mă absolve de toate acuzaţiile", a mai spus el.

Milivoj Asner a fugit în Austria, la Klagenfurt, după ce fusese depistat în Croaţia în 2005.

În Croaţia el e dat în urmărire sub bănuiala că ar fi organizat în timpul războiului acţiuni de persecutare a sârbilor, evreilor şi romilor.

Asner a fost recent filmat la Klagenfurt într-un grup de microbişti de la Campionatul European de fotbal.

Ulterior, Centrul Simon Wiesenthal, care militează pentru aducerea suspecţilor de crime de război din perioada nazistă în faţa justiţiei, a cerut Austriei să îl extrădeze.

Austria a refuzat în trecut să îl predea pe Milivoj Asner autorităţilor croate, declarând că starea sănătăţii lui mintale e prea precară pentru a putea fi judecat.

Grupările evreieşti au acuzat Austria de lipsă de voinţă politică în depistarea criminalilor nazişti.

Sloganuri si simboluri pronaziste la un concert in capitala Croatiei
O organizatie nonguvernamentala croata de combatere a discriminarii a denuntat luni, 2 iunie, recenta desfasurare la Zagreb a concertului unui controversat cintaret local, Marko Perkovic, cunoscut pentru simpatiile sale pentru fostul regim pronazist croat, si a anuntat ca va depune o reclamatie in justitie impotriva cantaretului si a autoritatilor orasului, informeaza AFP.
„Vom depune plingere in justitie impotriva cintaretului Marko Perkovic alias 'Thompson' si a orasului Zagreb din cauza multiplelor violari ale legii care prohibeste discriminarea si ura”, a declarat directorul Institutului Margel, Alen Budaj.
Circa 60.000 de persoane au asistat saptamina trecuta la concertul lui Thompson in piata centrala a Zagrebului si a carui organizare a fost denuntata si de filiala croata a Federatiei internationale Helsinki a drepturilor omului (HHO).
Potrivit lui Budaj, simboluri ale regimului ustas (instalat in Croatia in cursul Celui de-al Doilea Razboi Mondial) au fost afisate in timpul concertului de tineri, care au facut si salutul nazist.
Inainte de inceperea spectacolului, un grup de tineri a scandat sloganuri antisirbe si a intonat cantece care glorificau regimul ustas, potrivit presei locale.
Alen Budaj a precizat ca asociatia sa va depune o plingere impotriva orasului Zagreb „pentru ca a permis organizarea concertului si pentru ca nu a impiedicat aceste comportamente pronaziste”. De asemenea, in alta reclamatie, ONG ii va reprosa lui Perkovic ca a cintat o piesa care incepea cu un salut oficial al epocii pronaziste, a adaugat Budaj.
In cursul zilei, premierul croat Ivo Sanader a denuntat afisarea simbolurilor regimului ustas la concertele lui Thompson. „Simbolurile ustase trebuie condamnate absolut si acest regim nu trebuie laudat in Croatia”, a subliniat el, potrivit cotidianului Jutarnji List.
In timpul concertelor lui Thompson (41 ani), imbracat intotdeauna in negru (culoarea uniformei ustasilor), o parte din public face cu regularitate salutul hitlerist si scandeaza sloganuri ale regimului pronazist croat. In ultimii ani, concertele sale au fost interzise in mai multe tari europene, cel mai recent in Elvetia si Austria.
Interpretate intr-un amestec de stiluri rock si folk, cea mai mare parte a cintecelor lui Thompson (catolic fervent) vorbesc despre patrie, Dumnezeu si familie.
Sute de mii de sirbi, evrei, tigani si croati antifascisti au decedat in lagarele de concentrare ale regimului pronazist croat.

Albanezii i-au salvat pe evrei

Etienne Bommier este colonel în armata franceză. Printr-un concurs interesant de împrejurări, a aflat, în februarie 2007, că în timpul celui de al Doilea Război Mondial, albanezii, cu toate neajunsurile provocate de deciziile Marilor Puteri privind propria lor țară și istorie începând din 1918, i-au protejat pe evreii aflați pe teritoriul lor, refuzând deportarea lor.

Această descoperire l-a uimit și a început demersurile necesare prezentării acestui comportament curajos și inedit în contextul celui de al Doilea Război Mondial în cadrul unei conferințe cu caracter interna- țional. Conferința a avut loc pe 27 ianuarie 2008, la Palatul Luxemburg din Paris, fiind precedată de o slujbă ținută de preotul Nike Ukgjini, la Catedrala Notre-Dame-de-Paris. Alături de Etienne Bommier, organizatori ai acestei importante manifestări au fost: Ylli Alicka, ambasadorul Albaniei la Paris, Bernard Fournier, senator, responsabil al grupului parlamentar de prietenie Albania-Franța, Fahmée Neziroski, Petrit Zorba și Nylle Spahija, președinți ai unor asociației de prietenie Albania-Franța, Beqir Reta, directorul Muzeului de Istorie, Shaban Sinani, director al Arhivelor Naționale, Dritan Spahiu, istoric, Nevila Nika, fostă directoare a arhivelor, Ronka Stafa, ziarist, și preotul Nike Ukgjini.
Marilena Lică: Ce anume v-a determinat să organizați această conferință despre Albania?
Etienne Bommier: Am descoperit în Albania, în urmă cu un an, că albanezii au adăpostit și protejat un număr cert de evrei între 1933-1945. Nu știam acest lucru. Am întrebat în jurul meu și am constatat că nici cunoscuții mei francezi și nici chiar albanezi stabiliți în Franța nu știau acest lucru exemplar în Europa acelor ani. Albanezii au avut un comportament de excepție față de evreii din țara lor. Am simțit că această prețioasă informație trebuie făcută cunoscută, mai ales că ei, fiind închiși în interiorul sistemului lor, nu-și dădeau seama cât de important era ce-mi povesteau. Tot ce fac acum este din prietenie pentru albanezii pe care i-am întâlnit și cunoscut, iar despre albanezii din epoca respectivă nu se poate vorbi decât în termeni elogioși.
- Iar pe albanezii din prezent cum îi apreciați?
- În aceste luni cât m-am apropiat de ei, am constatat că nu seamănă deloc cu ce se aude pe la noi. Dimpotrivă, au multe calități, sunt performanți și sunt foarte cultivați. Învață foarte ușor limbi străine. Știu franceză, italiană, maghiară, croată, engleză. Am avut șansa să întâlnesc la Tirana oameni de mare ținută spirituală. Din prietenie pentru ei, am decis să-i ajut. Toate aceste întâlniri, dialoguri despre istoria lor, s-au transformat într-o conferință în care, iată, vom vorbi despre Albania.
- Este Albania o excepție europeană în contextul celui de al Doilea Război Mondial, domnule Bommier?
- Albania este o excepție europeană și încă una foarte puternică. Am descoperit cu adevărat o țară în care statul, instituțiile, religia, populația, presa, toți au fost în unanimitate pentru protejarea evreilor. În opoziție cu state unde s-au comis crime împotriva umanității, în Albania, populația i-a protejat pe evrei în primul rând pentru că erau oameni. Din tot ce am văzut în Albania, mi-am dat seama că acești oameni au avut un comportament logic. Iată. Nu sunt istoric, dar este într-adevăr impresionant să descoperi că în timp ce în alte țări europene unde au ajuns naziștii evreii au fost deportați, în același timp albanezii au spus „NU“! Jos pălăria!
- Concret, cum au reușit albanezii să se opună prea puternicului nazism european, ce anume au făcut pentru a nu-i deporta pe evrei?
- Ce pot eu să vă spun este că statul albanez a adoptat măsuri de protecție a evreilor. În timpul regelui Zog, evreii aveau dreptul să nu lucreze sâmbătă, puteau să-și respecte șabatul lor. Și asta m-a șocat.
- Apreciați că statul albanez a fost mai tolerant decât alte state europene?
- Nu este vorba de toleranță. Verbul „a tolera“ semnifică „a accepta“ ceva ce nu este tocmai bun sau bine. Cred că albanezii au reușit să controleze situaț ia în virtutea unei simbioze între logică și tradiționala lor ospitalitate față de străini. Evreii erau „străinii“ care veniseră la ei din alte părți ale Europei și se bucurau de toate regulile ospitalităț ii ca oricare alt străin.
- Cum ați ajuns în Albania? Ați cunoscut personal bucuria de a fi oaspetele lor?
- Este o întreagă poveste. Pe scurt, mă aflam în Grecia cu familia când mi-am dat seama că nu cunosc nimic despre Albania. Și atunci am trecut granița. A fost imposibil să intru cu mașina și așa că am luat-o pe jos. Mi-am sunat în Franța prieteni albanezi, care și-au sunat imediat rudele, verii din Albania. Imediat am primit ajutor, iar timp de 48 de ore am fost tratat ca un rege. Acolo, oamenii sunt săraci, dar au făcut atâtea lucruri pentru mine, pe care noi în Franța nu le-am face. Sunt absolut disponibili. Am găsit acest comportament al lor extraordinar. La sfârșitul anului m-au invitat la o nuntă și mi-au oferit capul berbecului. Un gest de mare onoare față de un oaspete.
- În încheiere, un gând, vă rugăm, pentru cititorii revistei noastre.
- Poporul albanez este un popor vechi în Balcani, cu o veche identitate. Nu sunt ambasador, dar, pentru că merită să fie cunsocuți așa cum sunt ei în realitate, am făcut totul să depășesc toate aspectele organizatorice. Sunt onorat că i-am cunoscut așa cum sunt ei, la ei acasă.
[citeste]

Bulgaria isi asuma resonsabilitatea pentru evreii ucisi in Holocaust
Bulgaria isi recunoaste responsabilitatea pentru moartea a 11.000 de evrei in timpul Holocaustului, a declarat presedintele bulgar Gheorghi Parvanov in timpul unei vizite efectuate saptamina trecuta in Israel.
Victimele locuiau in zonele din Grecia si Macedonia, anexate la Bulgaria in Aprilie 1941, drept recompensa oferita acestei tari de Germania pentru cooperarea cu regimul nazist, scrie cotidianul israelian Haaretz.
Autoritatile bulgare de la vremea respectiva au actionat la ordinele celui de-al treilea Reich si i-au arestat pe evreii din regiunile anexate care mai apoi au fost deportati in lagarul de exterminare nazist de la Treblinka. In paralel, lideri ai clerului si ai vietii politice din interiorul granitelor Bulgariei i-au salvat pe cei 48.000 de evrei care locuiau acolo, desi nazistii au ordonat ca si ei sa fie deportati.
Dupa caderea comunismului, liderii bulgari care au vizitat Israelul au refuzat sa-si asume responsabilitatea pentru aceste fapte, Parvanov fiind primul presedinte post-comunist care a acceptat acest lucru.
„Atunci cind ne mindrim cu ceea ce am facut pentru a-i salva pe evrei, nu trebuie sa uitam ca a existat un regim antisemit in tara noastra si nu trebuie sa ne eschivam de soarta celor 11.000 de evrei deportati din zona Traciei si a Mecedoniei”, a declarat liderul de la Sofia.

Jurnalisti greci, condamnati pentru antisemitism
Trei jurnalisti greci, intre care directorul si editorul unui cotidian de extrema dreapta, au fost condamnati la 5 martie, de un tribunal din Atena, la sapte luni inchisoare cu suspendare pentru “incitare la ura rasiala” dupa ce au publicat un articol continind formulari antisemite, relateaza AFP.
Tribunalul corectional din Atena a urmat in decizie rechizitoriul parchetului impotriva celor trei jurnalisti si i-a gasit vinovati pentru ca au publicat cuvinte “care exprima ura si dispret impotriva evreilor” si “contesta direct exterminarea a mii de evrei de catre nazisti in lagare de concentrare in timpul celui de-al doilea razboi mondial”.
“Dumnezeu fie laudat, n-au mai ramas decit 1.500 de evrei in Salonic”, se scria intr-un articol incriminat al ziarului Eleftheros Kosmos.
Scandalul s-a declansat dupa plingerea depusa intr-o instanta juridica de Observatorul grec al Acordurilor de la Helsinki (EPSE), ONG de aparare a drepturilor minoritatilor, care a reperat articolul publicat in martie 2006. Consiliul central evreiesc al Greciei (KIS) s-a constituit in parte civila la proces.
In Salonic, al doilea oras ca marime al tarii, 50.000 de evrei au fost exterminati in timpul ocupatiei naziste.

Istoric grec condamnat pentru negationism
UN ISTORIC grec a fost condamnat, saptamana trecuta, la 14 luni de inchisoare pentru incitare la ura rasiala, relateaza Associated Press. Costas Plevris a fost acuzat de incalcarea legii prin publicarea unei carti care neaga existenta holocaustului, conform unui oficial al ministerului grec al Justitiei.
Doi dintre cei 3 judecatori ai completului l-au gasit vinovat pe Plevris de incitare la ura de rasa si la violenta pentru afirmatiile din lucrarea sa Evreii: Intregul adevar. Alti 3 acuzati: editorul, responsabilul pentru tiparire si un jurnalist de la o publicatie de dreapta care a citat extrase din carte, au fost achitati.
Liderii comunitatii evreilor din Grecia au depus marturie in favoarea acuzarii.
Sentinta nu este definitiva, iar Plevris a declarat deja recurs, argumentand ca studiul sau se incadreaza in limitele dreptului la libera exprimare.
Acesta a fost primul proces din Grecia dupa intrarea in vigoare a unei noi legi privind incitarea la ura.
Rapoartele oficiale afirma ca majoritatea populatiei evreiesti din Grecia, circa 60.000 de persoane, a fost exterminata in timpul ocupatiei naziste.

O organizatie evreiasca din Belgrad sustine cenzura


O organizatie evreiasca din Serbia a protestat fata de prezentarea la Targul de carte din Blegrad a unor publicatii “antisemite”, anunta agentia Tanjung. Cele doua carti luate in vizor de filiala locala a Federatiei Comunitatilor Evreiesti sunt scrise de doctorul Ratibor Djurdjevic (foto).
Intr-o scrisoare a organizatiei, trimisa Consiliului National Pentru Minoritati, ministerelor culturii si cultelor, editurilor si organizatorilor evenimentului, se poate citi ca “este ironic ca exact in perioada targului are loc cea de a 2o-a comemorare a mortii scriitorului italian Primo Levi, de origine evreiasca si victima a Holocaustului”. Scrisoarea continua cu un indemn la cenzura si ingradire a dreptului la libera exprimare: “Cerem retragerea tuturor cartilor antisemite de pe standurile targului si ca acest gen de greseli sa nu se mai repete si in viitor”.


Ratibor Djurdjevic, fondatorul editurii crestine IHTUS, s-a reintors in tara la inceputul anilor ‘90, dupa ce initial emigrase in Statele Unite ale Americii. De-a lungul timpului acesta a tradus si publicat carti precum “Protocoalele inteleptilor Sionului”, “3000 de ani in slujba Satanei”, “Mitul Holocaustului” si “Iudeo-bancherii si ascensiunea lui Hitler”.

Opinii in contrasens
In timpul razboiului dintre germani si iugoslavi, maresalul Ion Antonescu a cerut germanilor sa-i fie predati toti prizonierii de origine romana. Au fost internati la Giurgiu si, dupa ce s-au intremat cat de cat, au plecat spre gospodariile lor prin Timisoara, fiind vremea culegerii granelor. Un episod mai interesant s-a consumat mai tarziu, cand Milos Gelitovici, Vladimir Radetki si Voislav Jivcovici au fost nevoiti sa aterizeze in Romania, pe aerodromul din Mamaia. Spre sfarsitul captivitatii, in timp ce se aflau in lagarul prizonierilor americani, Ion Antonescu le-a dat voie sa se angajeze la o intreprindere romaneasca si sa castige si ei ceva bani. Nu pentru intretinerea proprie, pentu ca aceasta le era asigurata de armata romana. Au mai cazut in mainile romanilor Voin Sreten Panaitovici, evadat din Germania, sergent major activ din aviatie, si Jiva Ivanovici, retinut la Tighina.
Alta a fost situatia prizonierilor de origine cehoslovaca. Acestia erau demult integrati in viata sociala romaneasca. La un moment dat, au infiintat o Legiune cehoslovaca, menita sa lupte cu rusii. Insa initiativa le-a fost descurajata de Ion Antonescu, care le-a spus ca aceasta datorie revine armatei romane si, eventual, le va cere sprijinul. La 19 ianuarie 1943, politia din Turda a identificat si arestat pe muncitorii Mihail Pintu, Mihail Rakakcs, Ludovic Bara si Elemer Ban. Lasand deoparte faptul ca trecusera clandestin frontiera, erau banuiti ca ar fi comunisti, culpa grava la data aceea. Profitand de slabiciunea autoritatilor romanesti, si altii treceau frontiera fara sa le pese de consecinte. Armata a decis sa puna capat acestei situatii inadmisibile pentru statul roman si a supraveghiat frontiera cu mai multa atentie. Cei prinsi la Turda, au intrat intr-un strans contact cu prizonierii rusi care lucrau la cariera din Sandulesti, si propagau impreuna idei comuniste printre ceilalti prizonieri. Nu au suportat niciun fel de represalii.
Alta a fost soarta romanilor aflati in captivitate ungara. Au fost dusi pe frontul de est, de unde putini s-au mai intors. O situatie speciala au avut-o si evreii care fugeau de sub ocupatia ungara. Initial, Ion Antonescu a emis un decret prin care cerea ca toti evreii care treceau clandestin frontiera sa fie impuscati pe loc. Dar nimeni nu i-a ascultat ordinul si decretul a cazut treptat in desuetudine. De la Turda, acesti evrei plecau la Bucuresti, unde Iuliu Maniu le distribuia carnete de membrii ai Partidului National Taranesc, reusind sa-i integreze si pe acestia in societatea timpului. Uneori au reusit, alteori nu, dar nu s-au indurat sa abandoneze acest procedeu.
Nu putini sunt evreii trecuti prin acel calvar, care revin aici an de an, pentru a-si aminti momentele tragice traite candva si pentru a aprinde o lumanare la mormantul celor cazuti. In fapt, toti acestia aduc un omagiu romanilor, care au refuzat solutia germana si au preferat sa fie oameni.

Avocat grec dat in judecata pentru antisemitism

Procesul impotriva avocatului grec Kostas Plevris si al ziarului nationalist Eleftheros Kosmos, in care sunt aduse acuzatii de incalcare a legii anti-rasism, a fost amanat pentru data de 3 decembrie, din cauza lipsei de timp a judecatorilor, in contextul recentelor alegeri parlamentare.

Plevris, autorul cartii “Evreii: Adevarul adevarat”, a fost acuzat ca a publicat mai multe articole “antisemite” in ziarul mentionat si ca “actiunile sale ar putea incita la discriminare, ura si violente impotriva unor persoane sau grupuri de persoane, doar pe baza originii lor etnice si rasiale”.


In cartea de 1.400 de pagini se poate citi: “Pana la urma, istoria umanitatii il va acuza [pe Hitler] ca nu a facut nimic ca sa scape Europa de evrei, desi ar fi putut face aceasta”. Imediat dupa publicarea lucrarii, in luna mai a anului 2006, o organizatie care monitorizeaza respectarea drepturilor omului in Grecia l-a dat in judecata pe autor. I s-au alaturat in acest demers Consiliul Central Evreiesc din Grecia si o asociatie “de lupta impotriva nazismului”.
Kostas Plevris publica regulat articole de opinie in saptamanalul Elefteros Kosmos, dar apare ocazional si pe postul de televiziune Extra.
In opinia organizatiilor evreiesti si cele de stanga, acest proces este de o importanta capitala deoarece, in cazul unei condamnari, s-ar crea un precedent care ar permite intentarea mai usoara de procese impotriva publicatiilor si cartilor considerate ca fiind “antisemite”. Conform agentiei de stiri European Jewish Press, in Grecia sunt accesibile publicului larg zeci de titluri de carti “pro-Hitler” sau “antisemite”. Pana acum nimeni nu a fost condamnat, in Grecia, pe baza legii “anti-discriminare”, magistratii aparand pana in acest moment cu onesitate dreptul la libera exprimare

O organizatie evreiasca din Bulgaria se opune crearii garzilor de voluntari

Organizatia evreilor din Bulgaria, „Shalom” se opune initiativei unor miscari nationaliste de infiintare a unor grupuri voluntare pentru apararea populatiei in situatii extreme, relateaza site-ul Novinite.com.
„Initiativele de acest fel pot avea consecinte imprevizibile si pot afecta echlibrul etnic", se arata intr-un comunicat al organizatiei.
„Shalom” a indemnat toate institutiile sa condamne oficial propunerea care intr-o zi s-ar putea intoarce impotriva rromilor, evreilor, armenilor si musulmanilor din Bulgaria.
Uniunea Poporului Bulgar a propus infiintarea unor grupuri de aparare voluntare care sa actioneze in situatii extreme. Initiativa este o reactie la recenta revolta a rromilor intr-un cartier din Sofia.
Pagina online a Sofia Echo relateaza ca ministrul bulgar de Interne, Rumen Petkov, a avertizat ca nu va tolera manifestarile anarhice care risca sa destabilizeze echilibrul etnic.
Petkov l-a indemnat pe liderul Partidului Romilor, Tvetelin Kuncev, si pe Boian Rasate, liderul Uniunii Nationale Bulgare, sa nu profite de situatia creata in scopuri personale.

“Saluturile naziste” i-au facut pe suporterii evrei sa dea foc unei peluze din Bosnia
Asociatia Israeliana de Fotbal ii condamna pe suporterii lui Hapoel Tel Aviv care la meciul de joi din Cupa Uefa contra echipei bosniace Siroki Brjeg, meci jucat in Bosnia, au dat focul peluzei. Cu toate ca incendiul a fost unul cat se poate de serios, doar un suporter israelian a fost ranit, fiind dus la spital, iar alti doi au fost arestati (foto).
La un moment dat meciul a fost intrerupt din cauza petardelor si fumigenelor aruncate in teren de suporterii evrei ai lui Hapoel. Dupa ce jandarmii bosniaci i-au oprit in prima faza, acestia au declansat un incendiu in sectorul peluzei oaspete.


Ziarul israelian Jerusalem Post noteaza ca un suporter al lui Hapeol Tel Aviv a spus ca ei au reactionat asa datorita bosniacilor, acestia facand “saluturi naziste” si strigand “Sieg Heil!”. Suporterul a continuat: “Dupa ce o persoana din galeria noastra a aruncat o petarda catre ei, fortele de ordine bosniace au intrat in forta in sectorul nostru si ne-au batut”.
Federatia israeliana, intr-o incercare de a diminua incidentul, a spus ca este pacat ca o mana de suporteri sa strice numele Israelului si ca va face tot posibilul ca cei vinovati sa fie pedepsiti

Trupa rock Thompson condamnata de comunitatea evreiasca din Croatia

Comunitatea evreiasca din Croatia a condamnat marti, “cu indignare”, lipsa de reactie a autoritatilor in legatura cu una dintre cele mai populare formatii de rock din tara. Membrii trupei Thompson, in special liderul formatiei, Marko Perkovic (foto), sunt admiratori declarati ai organizatiei ultra-nationaliste si sovine Ustasha, care in timpul celui de al doilea razboi mondial a luptat alaturi de Germania national-socialista. Aceasta reactie a urmat concertului de duminica, din Zagreb, unde au fost afisate simbolurile organizatiei Ustasha, in Croatia fiind interzisa afisarea acestora in public. La eveniment au participat in jur de 60.000 de persoane, inclusiv cativa membri ai parlamentului.

“Indiferenta in acest caz nu numai ca face rau reputatiei Croatiei, amintind de una dintre cele mai negre si rusinoase momente din istoria tarii, dar ii pune in pericol si viitorul”, se poate citi in declaratia de portest a comunitatii mozaice. Centrul Simon Wiesenthal a cerut deja interzicerea tuturor concertelor care “glorifica fascismul si rasismul”.
Guvernul croat a emis un comunicat, care insa nu face referire explicita la concertul care a incins spiritele. In aceasta declaratie este condamnata “folosirea insemnelor si a salutului din timpul regimului ustash”. Comunicatul se incheie cu un mesaj pentru “cei care exercita o influenta asupra tineretului”, pentru ca toti cei vizati sa “militeze pentru valorile actuale pe care este fondata Europa de astazi”.

O organizatie a evreilor din Bulgaria ofera sprijin financiar nationalistilor SOFIA - Organizatia Evreilor din Bulgaria va oferi sprijin financiar partidului nationalist Ataka, daca un membru al acestei formatiuni dovedeste ca evreii au platit presa pentru a influenta opinia publica, a anuntat presedintele organizatiei, citat de site-ul Novinite.com.
Emil Kalo, presedintele organizatiei, a precizat ca va oferi sprijin financiar partidului Ataka, daca eurodeputatul Dimitar Stoianov (membru al partidului) gaseste dovezi reale care sa sustina afirmatiile pe care le-a facut, potrivit carora evreii au platit presa bulgara pentru a forma o anumita opinie publica.
Kalo a facut aceasta afirmatie la postul privat de televiziune Nova TV, joi 25 ianuarie.
Cotidianul britanic The Independent a relatat declaratiile lui Stoianov, care face parte din grupul de extrema-dreapta din Parlamentul European.
"Sunt numerosi evrei puternici, cu multi bani, care platesc presa pentru a forma constiinta sociala a oamenilor. Acestia profita de crizele economice din tari precum Bulgaria si se imbogatesc", ar fi declarat eurodeputatul bulgar.
Comportamentul unui "baiat lipsit de maniere" afecteaza o istorie de 20 de secole, a afirmat Kalo, pentru postul de televiziune Nova TV. El a promis ca va finanta partidul Ataka, daca Stoianov isi poate dovedi afirmatiile.
Eurodeputatul bulgar a fost contactat de postul de televiziune pentru a comenta subiectul, dar a refuzat pe motiv ca nu repeta exact ceea ce a afirmat. El a adaugat ca The Independent l-a citat gresit.
Stoianov s-a declarat pregatit sa discute problema cu Emil Kalo, in momentul in care va reveni in Bulgaria.
Potrivit presei, grupul de extrema-dreapta din Parlamentul European se confrunta cu un conflict intern din cauza opiniilor antisemite ale lui Stoianov. Neintelegerile ar putea afecta grupul, intrucat europarlamentarii rivali incearca sa determine desfiintarea acestuia, deoarece nu reuseste sa stabileasca un program clar.
Autor: DIVERS - www.divers.ro

Evreii greci vor o zi de comemorare a Holocaustului
ATENA - Comitetul Central al Comunitatilor Evreilor din Grecia a cerut stabilirea unei zile de Comemorare a Holocaustului National pentru evrei si saluta declaratiile mai multor oficiali referitoare la obligatia statului grec de a duce la indeplinire aceasta cerere. Comitetul Central a amintit ca majoritatea tarilor europene au stabilit o zi de comemorare a Holocaustului in urma unei decizii a Parlamentului sau Guvernului. EI au mai acentuat asupra faptului ca evreii greci sint cei care au pierit in numar foarte mare in timpul Holocaustului
http://www.divers.ro/cgi-bin/buletin_ro.py?id=117#793