Valea Alba

Valea Alba
E devreme

No, hai. Incredibil, ajungi primul in gara: in mod obisnuit, esti luat pe sus de pe peron si zvarlit in tren de baieti, dat fiind ca la mahmureala nu prea mai poti merge, daramite sa mai si fugi dupa tren! Si, cum iesirile de o zi sunt de obicei duminica...

Sandvichuri ai de-acasa, bere iei in tren, de la domnul cu “avem rece, ultimele!”, asa ca nici nu stii cum trece timpul pana la Busteni. De la ceilalti doi, domnul zis “103” (dupa numarul de kilograme) si doamna zisa “55” (din acelasi motiv), afli ca mai exista un grup ce merge la munte, dar cu masina.
Oamenii aia nu au de gand sa se catere, asa ca ce rost ar avea sa se scoale la cinci jumate...?!


Busteni, magazin, Camin Alpin; nu e nici 10 si voi sunteti pe traseu; e bine. Pana la inceputul Vaii Albe scoateti din voi o galetusa de transpiratie, cum e dealtfel si indicat, pentru sanatatea ficatului. Pauza de zece minute, banana, sandwich, apa; ciocolata pentru mai tarziu. Va e lene sa va ridicati, va indemnati unii pe altii, pana cand domnul spune “haideti sa atacam panta”. Maaaaaaa-nti! Pe ea, pe mama ei!

Panta vaii n-are chef de voi si se protejaza si ea cum poate: cu un ghetar. Desi e iulie, zapada adunata iarna nu s-a topit, dar s-a presat si acum acopera firul vaii. E imposibil de urcat pe langa, n-aveti incotro si trebuie sa urcati chiar pe sus-pomenitul “ghetar”. Evident, nu aveti nici picior de coarda, piolet sau coltari, asa ca totul devine extrem de palpitant. “Cretin!”, maraie 103, scrasnind din dinti. Afli ca avea scule d-asta in masina – si-n masina au ramas! Pai care masina, intrebi si tu ca Bula, ca noi am venit cu trenul! In masina cu care am venit la gara, ti se raspunde scurt. A, aha!

E jale

Improvizati niste “bastoane” penibile din crengi, sontocaiti cu ele, cu inima cat un purice; ba va mai intalniti si cu doi unguri, niste batranei foarte verzi, care merg teribil de bine, mai bine ca voi. Va mai si ajuta! Asta-i chiar culmea. Vine o saritoare migaloasa: 103 trece, treci si tu, trece si unul dintre saizecistii unguri, raman fata si celalalt. Eu va pot ajuta, domnisoara, zice ungurul ramas jos, in romana lui pedanta, dar va trebui sa va imping, ma intelegeti, de partea dorsala! Domnisoara voastra o da pe d-alea, ca nu stiu, ca sa vedem, la care 103 ii striga suparat: “Ce te izmenesti atata, da-i fundul ala odata!”, iar 55, intr-o clipa de inspiratie divina, raspunde fals-matait: “Pai ziceai ca fundu-i pentru ocazii speciale!”. Radeti voi, rad si ungurii de se sparg. Si cica ei n-ar avea umor!

Credeati ca-n trei ore jumate sunteti sus. Ajungeti insa dupa sase ore jumate, si cu o foame d-aia de om sarac. Pana mancati, pana va mai trageti sufletul, pana ajungeti la telecabina, e deja patru jumate si lume ca la balamuc, dat fiind ca telecabina se inchide la cinci. Pantofarii sunt toti la coada, e ceva de groaza. Decizi ca asta nu e pentru tine, ii lasi pe ei sa se distreze cu prostimea, iar tu dai fuguta sa cobori pe picioruse.



E tarziu

Intr-o jumate de ora acoperi Babele – Cantonul Jepi, de acolo pe Valea lui Schiel: 70 de minute pana la Silva. Nou record personal, bravo, iti promiti o bere la salariu. Vorbesti la telefon cu cei doi din telecabina, afli ca nu mai trebuie sa-i astepti in gara, pentru ca vor merge cu masina, cu celalalt grup (al “somnorosilor”). Ceri un bilet de Bucuresti la accelerat (mai sunt patru minute, cacalau), si-ti dai seama ca n-ai cu ce plati: ai uitat sa le ceri amicilor tai banii pentru biletele la “dus”, acum n-ai pentru biletul de “intors”. Nihil desperandum, totusi: ai la tine un card. Acceleratul e pierdut, dar poti prinde urmatorul tren, un rapid. Te duci la bancomat, bagi cardul – si atat. Iti dai seama ca ai uitat PIN-ul. Iti vine sa te iei la palme, iti vine nu stii ce sa-ti faci! Suni iar la amicii din telecabina, ei te pun in legatura cu gasca “somnorosilor” care ii astepta in Busteni, iar “somnorosul” sef te rezolva cu o viteza de necrezut: in mai putin de doua minute esti iar in gara si achizitionezi cu banii lui un nepretuit bilet de rapid. Fara loc, buninteles (unde te trezesti?!). Dupa atata mers, ce mai conteza inca doua ore in care-ti trece os prin os?