FBI/CIA

Un fost şef al CIA în România spiona pentru ruşi din închisoare
Harold James Nicholson, unul dintre cei mai înalţi oficiali ai CIA care a pledat ...

Un fost şef al biroului CIA în România a spionat...
Un fost şef al biroului CIA în România, Harold James Nicholson, a recunoscut că a spionat pentru Rusia din închisoare. Condamnat la 23 de ani de închisoare în 1997, Harold Nicholson a recunoscut, luni, că a spionat din penitenciarul din Oregon prin intermediul fiului său, informează ABC News.

"Harold Nicholson, unul dintre oficialii cu cel mai înalt rang din cadrul CIA condamnaţi vreodată pentru spionaj, l-a trimis pe fiul său pe tot globul să încaseze (sume) datorate pentru activităţi trecute de spionaj de la agenţi ruşi (...). El a mărturisit că a utilizat această schemă pentru a profita, în continuare, de pe urma activităţilor sale de spionaj, din închioare", a declarat asistentul Procurorului General pentru Securitate Naţională, David Kris.
Înainte de a ajunge la închisoare, Nicholson avea un viitor promiţător în CIA, fiind numit şef al biroului Agenţiei în România. În 1997, Harold James Nicholson a fost condamnat la 23 de ani de închisoare pentru vinderea identităţii unor agenţi americani care operau în Rusia. În 2006, el l-a convins pe fiul său, Nathaniel, să participe la acţiuni de spionaj.
În timpul unor vizite la închisoarea din Oregon, între 2006 şi 2008, Nicholson i-a dat fiului său informaţii secrete, culese cu ani în urmă, şi i-a cerut să le dea ruşilor, lucru care s-a şi întâmplat până în 2009. În urmă cu un an, Nathaniel s-a întors împotriva tatălui său şi a depus mărturie împotriva acestuia. Pentru faptele comise din închisoare, pedeapsa lui Harold James Nicholson ar putea fi prelungită cu opt ani. În cazul în care va coopera cu autorităţile, pedeapsa ar putea fi redusă.
Harold James Nicholson a obţinut funcţia de şef al Agenţiei CIA din România, imediat după căderea regimului Ceauşescu şi, timp de doi ani, acesta a coordonat o acţiune amplă de racolare de noi colaboratori. În 1996, Nicholson a fost arestat de FBI pe aeroportul Dulles, sub acuzația de a fi agent al Moscovei. El a reuşit să scape de pedeapsa cu moartea, însă a a fost condamnat la 23 de ani de închisoare. Harold James Nicholson este agentul CIA cu cel mai înalt grad care a fost condamnat pentru spionaj, în SUA.

CIA a efectuat un zbor în România cu un avion închiriat de la vicepreşedintele noului proprietar al FC Liverpool

CIA intensifica raidurile in PakistanDecizia vine pe fondul unui complot care ar viza obiective din mai multe tari europene, printre care si Marea Britanie, Franta si Germania.

Agenţii FBI copiază la examene

CIA are „armată secretă”

Dosarul zborurilor ilegale ale CIA, clasat de justitia americana

Oraşul otrăvit de CIA

Lider al-Qaida, adus de CIA într-un centru secret de detenţie din Bucureşti

Khalid Sheikh Mohammed, un lider al-Qaida suspectat de organizarea atentatelor din 11 septembrie 2001, a fost adus într-un centru secret de detenţie din Bucureşti, în toamna anului 2003, în cadrul programului CIA de interogare a suspecţilor de terorism, informează Fox News.

FBI doreşte scoaterea siglei sale de pe ...

Documente oficiale sugerează că CIA ar fi debarcat suspecţi de terorism în Polonia

FBI laudă România, în faţa Congresului SUA

CIA numeşte un nou director al reţelei externe
Agenţia americană de informaţii a anunţat miercuri numirea fostului agent John Bennet ...

Iranianul "răpit" a luat 5 milioane de la CIA
Fizicianul iranian Shahram Amiri, despre care Teheranul a susţinut că a fost „răpit" de serviciile secrete ...

Directorul CIA: Iranul dispune de suficient uraniu pentru a fabrica două bombe

Un roman, pe lista FBI a suspectilor de terorismUn roman acuzat de agresiune sexuala in SUA figureaza pe o lista FBI cu suspecti de terorism.

FBI, interesat de descoperirile unui criminalist român pentru analiza datelor digitale

Pe marginea prăpastiei "războiului rece"




În anul 1974, în Oceanul Pacific, o navă americană, pretinzînd a fi în căutarea minelor din adînc, a "pescuit" epava unui submarin nuclear sovietic, pe care a transportat-o în Hawai. Acum, Washingtonul face public Proiectul Azorian, o misiune inedită din zilele riscantei rivalităţi pe marea deschisă din timpul "războiului rece".
După mai mult de 30 de ani de refuzare a confirmării descoperirii a ceea ce deja lumea cunoştea, CIA a desecretizat un raport intern, fără detalii semnificative, despre Proiectul Azorian. Raportul a fost făcut public de cercetători privaţi ai Arhivei Securităţii Naţionale, folosindu-se de Legea libertăţii de informare pentru a intra în posesia lui. Documentul, de 50 de pagini, a fost publicat în toamna anului 1985 în Studies in Intelligence, o publicaţie internă a CIA la care publicul nu are acces. El descrie în mod cronologic detaliile costisitoarei misiuni, o capodoperă inginerească, ce a culminat cu recuperarea unei părţi din submarinul rusesc K-129 de către nava Hughes Glamor Explorer. Industriaş excentric, Howard Hughes a împrumutat numele său proiectului pentru a da navei o acoperire comercială. Americanii au înmormîntat cadavrele celor şase marinari sovietici descoperiţi şi s-au îndepărtat cu "prada", a cărei valoare se pare a se fi dovedit îndoielnică. În ciuda articolului declasificat, cele mai mari enigme ale Proiectului Azorian rămîn îngropate în dosarele CIA: care componente ale submarinului au fost preluate, ce informaţii au fost deduse din ele şi dacă misiunea a constituit o pierdere de timp şi de bani.
"Este o descriere destul de consistentă a întregii operaţiuni", a spus un cercetător care caută articolul de ani de zile şi pe care l-a descoperit întîmplător. "Dar ceea ce lipseşte, în final, este tocmai ce s-a obţinut în urma realizării acestui proiect. Desigur, răspunsul există, dar noi încă nu-l cunoaştem".
O mare parte a operaţiunii s-a desfăşurat sub supravegherea unor nave sovietice şi al zborurilor elicopterelor de pe Glamor Explorer, americanii spunîndu-le ruşilor că realizau experimente cu mine în adîncimea oceanului. Cu toate că ziariştii au făcut publică acţiunea, CIA a păstrat tăcerea decenii la rînd, cu excepţia declasificării înregis-trării video a înmormîntării marinarilor sovietici, predată lui Boris Elţîn la începutul anului 1990. Un participant neindentificat la operaţiune scrie că raportul declasificat de CIA readuce în actualitate un episod de pe marginea prăpastiei dintre cele două superputeri nucleare, pe vremea cînd ele alergau să-şi descopere reciproc secretele militare. Pentru Washington aceasta însemna că nu contează cheltuielile care se fac pentru a prelua epava unei nave uriaşe, încărcată cu arme nucleare, tehnologie sovietică şi coduri secrete. Totuşi, părţile dezvăluite ale articolului indică faptul că nu s-a descoperit ceva deosebit de valoros. Singurul "beneficiu tangibil" rezultat a fost impulsul moral printre ofiţerii de informaţii şi progresul tehnic obţinut prin ridicarea unei epave uriaşe de pe fundul oceanului. "Ridicarea unui submarin cîntărind 1750 de tone de la o adîncime de 5.000 metri a fost o experienţă care nu s-a mai realizat vreodată, cheltuindu-se mai mult de 1,5 miliarde $ la cursul actual".
Aprecierile privind eficienţa operaţiunii variază. Oficialii ruşi consideră că CIA a recuperat cel puţin două torpile nucleare, alte relatări arătînd că cea mai mare parte a epavei s-a rupt şi a căzut înapoi pe fundul oceanului. Articolul nu se referă la aceste aspecte şi nici nu precizează cauzele pentru care submarinul a eşuat.
Saga a început în martie 1968, cînd submarinul K-129, care transporta trei rachete balistice cu focoase nucleare multiple, precum şi torpile, a eşuat la 2510 km nord-vest de Hawai. Au fost necesari şase ani pentru a se construi Glamor Explorer şi a instala o macara cu care să se deplaseze la locul naufragiului.
Articolul CIA relatează în detaliu obstacolele inginereşti ale operaţiunii, dezvăluind temerile echipajului că sovieticii ar încerca să aterizeze pe Glamor Explorer şi confirmînd contaminarea cu plutoniul scurs din torpile.
Citeste mai mult...

CIA se modernizează

Directorul FBI Chicago, in dialog in exclusivitate cu presa romaneasca din SUA

Directorul FBI Chicago, Robert Grant, a oferit in exclusivitate un interviu pentru presa romaneasca din SUA, realizat de jurnalistul Marian Petruta
Redam in cele ce urmeaza textul acestui interviu.

Marian Petruta: Care este rolul institutiei pe care o conduceti?

Robert Grant: FBI este principalul instrument de investigatie al Departamentului de Justitie, avem de indeplinit o misiune de securitate si investigare a criminalitatii la nivel national. Avem o misiune de prevenire a terorismului atat pe plan national cat si international. Avem de-a face cu spioni, cat si de a eva­lua amenintarile externe cu privire la secretele nationale, cele de aparare, sau economice. Pentru ca foarte multe operatiuni se desfasoara in spatiul virtual, pe internet, avem de asemenea o misiune in ceea ce priveste acest tip de criminalitate cat si cea de protectie nationala. Protejam infrastructura nationala de care dispune SUA, investigam infractiuni financiare, jafuri sau fraude bancare, fraude din domeniul asigurarilor, sau cazuri de coruptie al functionarilor publici. Investigam crima organizata, care poate fi la nivel local sau chiar international. Avem de a face cu crima organizata din diferite zone Asia, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Investigam de asemenea infractiuni legate de droguri si retelele de distributie.

Rep: Daca exista politie de ce mai este nevoie de FBI?

R.G.: Statele Unite au un sistem de justitie descentralizat, care are de-a face cu modul in care au fost puse bazele acestei natiuni. A existat o suspiciune si o neincredere in a oferi prea multa putere guvernului de la centru. Ca si forma de guvernamant suntem organizati ca si Republica, care are 50 de state cu municipalitati in interiorul lor, care au propriile departamente de politie care implementeaza legile la nivel statal. Acestea nu sunt insa auto­rizate sa puna in aplicare legile guvernului Statelor Unite. Biroul Federal de Investigatii are rolul de a investiga toate crimele la nivel fe­deral, atat in interiorul cat si in exteriorul Statelor Unite, dar nu are jurisdictie asupra crimelor savarsite la nivel local. De exemplu o crima savarsita in orasul Chicago nu este o infractiune de nivel federal, ci una statala, investigata de Politia Chicago. Daca acea crima sau infractiune este savarsita asupra unui martor dintr-un tribunal ame­rican sau un oficial al SUA, atunci devine o infractiune la nivel federal. Deci exista o distinctie foarte clara in ceea ce privesc atributiile fiecaruia, insa de foarte multe ori lucram si cooperam foarte bine impreuna. De exemplu cazurile de frauda implica de cele mai multe ori un parteneriat intre noi si politia locala. La fel si investigatiile grupurilor criminale sau traficului de droguri se desfasoara intr-o colaborare permanenta pentru ca autoritatile locale cunosc mult mai bine situatia la nivel local, iar noi venim cu instrumentele si resursele necesare de care cei la nivel local nu dispun.

Rep: Cand oamenii aud de FBI se gandesc la ce vad in filmele de la televizor. Cat este realitate si cat fictiune in aceste filme?

R.G.: Personal nu prea ma uit la prea multe filme despre FBI la televizor, pentru ca de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Cand vine vorba de filmele cu gangsteri din perioada prohibitiei, exista un grad mai ridicat de acuratete in ceea ce priveste desfasurarea evenimentelor, dar in rest situatia este diferita. Majoritatea agentilor FBI nu sunt imbracati in echipamente speciale, nu poarta arme cu ei, nu dau buzna in case spargand usi, sau impuscand la intamplare. Suntem destul de rar implicati in cazuri in care sa folosim armamentul din dotare. Cei mai multi agenti ai nostrii sunt pur si simplu oameni care investigheaza, iar abilitatile lor nu sunt masurate in functie de cat de bine trag cu arma, ci cat de bine pot comunica cu cineva care este investigat, pentru a putea aduna acele informatii, pune impreuna, si apoi trage o concluzie.

Rep: In lumea in care traim azi, dupa evenimentele de la 11 septembrie, 2001, cum s-au schimbat lucrurile in America, din perspectiva dumneavoastra, a celor de la FBI?

R.G.: Ma bucur ca ati spus perspectiva noastra a celor de la FBI, pentru ca din intalnirile pe care le-am avut cu reprezentantii comunitatilor musulmane as putea sa va spun cum percep ei aceste schimbari. Pentru noi insa schimbarile sunt foarte dramatice. Inainte de 9/11, era datoria noastra ca sa investigam acte de terorism. Nu stiu daca stiti dar cu ani in urma guvernul Statelor Unite a aprobat o lege care ofera FBI jurisdictie peste tot in lume pentru a investiga actele de terorism indreptate impotriva Statelor Unite si a cetatenilor ei. Acest lucru necesita o colaborare extensiva cu autoritatile si serviciile speciale din tarile respective. Pana la 9/11 nu prea am avut multe cazuri violente in interiorul Statelor Unite care sa vina din partea organizatiilor teroriste straine. Am avut atentatul din 1993 de la World Trade Center, care a fost primul atac terorist venit din exterior. La acel moment nu a existat o atentie deosebita acordata prevenirii unor astfel de atacuri din exterior. Totdeauna am investigat si incercat sa prevenim sau sa anihilam astfel de acte. Evenimentele de la 11 septembrie ne-au facut sa ne focalizam si mai mult pe strangerea de informatii si de prevenirea unor astfel de acte. Multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, oamenii de rand nu vor fi niciodata la curent cu ele, pentru ca nu vor vedea neparat arestari sau persoane puse sub acuzare. Dupa 11 septembrie situatia s-a schimbat. Daca inainte puteam merge in fata Congresului american putand masura realizarile noastre si modul in care au fost cheltuiti banii, pe care acestia ii votau pentru noi in buget pentru a-si da seama daca investitia facuta din banii publici se justifica, acum este mult mai greu. Acum foarte multe din resursele noastre sunt concentrate la nivel international fiind nevoiti sa colaboram cu diferite tari pentru a identifica pe cei care comit acte de terorism impotriva Statelor Unite sau a tarilor respective. Indiferent ca aceste acte sunt pe teritoriul Statelor Unite sau inafara, cum a fost cazul recent din Danemarca, este de responsabilitatea noastra sa le prevenim. Uneori aceste cazuri apar si in public dar de cele mai multe ori publicul nu are cunostinta de eforturile pe care noi le facem pentru a dezmembra astfel de acti­vitati si celule teroriste. Aceste lucruri sunt uneori greu de explicat oamenilor. Cum am folosit acele resurse financiare pentru a dovedi ca am facut ca America sa fie mai protejata! Deci din perspectiva FBI ne-a pus intr-o ipostaza diferita, noi ne folosim de instrumentele si autoritatea cu care congresul ne-a investit, activand in limitele constitutionale, cautand si anihiland gruparile teroriste. Uneori arestam pe cineva pentru o frauda in domeniul bancar sau al asigurarilor, cetateanul de rand va sti doar de un arest facut pentru acea infractiune dar in realitate este posibil ca noi sa-l fi arestat pentru ca respectivul facea parte dintr-o grupare terorista.

Rep: Considerati ca oamenii sunt mai in siguranta acum decat inainte?

R.G.: Cred ca sunt mai protejati dar in diferite grade. Inainte de 9/11 noi eram un fel de fatada de securitate pentru oameni, pentru ca aici in America veneau oameni persecutati si cu probleme, din toate colturile lumii. Oamenii au realizat insa ulterior ca cele doua oceane nu ne mai protejeaza chiar asa cum credeam noi inainte. Traim intr-un mediu global conectat la nivel internatio­nal, oamenii au inceput sa accepte acest lucru si globalizarea vine cu amenintari noi. Internetul de exemplu este un lucru extraordinar pentru multi oameni, dar in acelasi timp a adus cu el amenintari pentru copii, institutii financiare, pentru oameni care cumpara produse de pe internet. Acestea sunt amenintarile pe care acum cativa zeci de ani nu le aveam. Globalizarea a avut un impact imens asupra Biroului Federal, a publicului american, iar evenimentele de la 11 septembrie ne-au reamintit doar ca suntem conectati si noi cu restul globului.

Rep: Exista legi noi aparute dupa 9/11 despre care cetatenii au anumite ingrijorari cum ca FBI sau guvernul le-ar invada intimitatea prin anumite metode de ascultare a telefoanelor sau urmarire a acti­vitatilor bancare sau pe internet. Ce puteti sa ne spuneti?

R.G.: In primul rand nu suntem interesati de discutiile telefonice ale tuturor cetatenilor sau a tranzactiilor financiare pe care acestia le fac. Avem prea mult de lucru ca sa monitorizam atata lume, nu avem resursele necesare si oricum ne-am irosi timpul. In al doilea rand tot ceea ce implica chestiuni private, precum tranzactii financiare sau inregistrari telefonice se fac cu aprobarea unei judecatorii federale. Fie ca este la un nivel de securitate nationala sau doar cazuri de natura infractionala. Astfel de inregistrari si monitorizari sunt facute doar cu aprobari, iar diferite ramuri ale guvernului ne ofera ajutor si monitorizeaza ceea ce facem. Chiar daca am fost investiti cu anumite puteri suplimentare, multe din ele existau si inainte. De exemplu de curand presedintele a reautorizat anumite metode de "furisare si observare" pe care le putem folosi. Unele persoane nu sunt de acord insa cu astfel de practici. Ce facem de fapt este o perchezitie autorizata de curtea judecatoreasca, doar ca nu spunem persoanei respective ca am facut acea perchezitie decat mai tarziu. Avem motive foarte intemeiate pentru care aveam nevoie de astfel de autoritate. Daca de exemplu un individ care este parte dintr-o celula terorista care are in plan sa comita acte criminale, fie pe teritoriul sau in afara Americii, este implicat cu un grup de alte cateva personae, si acele evidente exista in unul din computerele lor, vrem sa putem accesa acele informatii pentru ca ele ne pot da detalii despre ceilalti membrii. Daca am merge cu un mandat traditional si le-am bate la usa sa il inmanam, n-am avea rezultatele dorite. Una din plangerile care pot fi auzite destul de des de la agentii FBI de top este cantitatea de munca si documentare in plus care trebuie facuta, tocmai pentru ca avem pe altii deasupra noastra care monitorizeaza astfel de investigatii. Cand punem o persoana sub acuzare, aceasta are dreptul sa vada toate dovezile pe care le-am adunat importiva ei , pentru a putea vedea cat de puternic este cazul, cat de reale sunt dovezile pentru a-si pregati apararea. Actiunile pe care le inteprindem le facem cu gandul ca acele evidente intr-o buna zi vor trebui sa fie prezentate public la tribunal. Sunt unele metode de securitate nationala pe care nu putem sa le facem publice si atunci mergem la tribunal si anuntam dinainte cat anume vom face public din evidentele care le avem.

Rep: Avem la Chicago o comunitate destul de mare de romani si printre cei care vin aici si fac lucruri bune mai sunt unii care fac lucruri mai putin bune. Ce ne puteti spune despre cazurile legate de comunitatea romaneasca?

R.G.: Avem destul de multe cazuri legate de comunitatea romaneasca. Nu putem spune ca aveti foarte multi romanii rai in comunitatea romaneasca, fiecare comunitate are si oameni mai putin buni. Avem insa in mod particular o problema cu crima organizata din Romania, in ceea ce priveste anumiti indivizi care folosesc internetul pentru a savarsi fraude. Un exemplu este cazul infractiunilor sa­varsite pe eBay in care un numar de aproximativ 30 de persoane atat din Romania cat si din America au inselat peste 1.000 de persoane cu mai multe milioane de dolari. Am reusit sa arestam din acestia 24 de de indivizi, iar cea mai mare pedeapsa primita de unul dintre ei a fost de 27 de ani. Aceste tipuri de infractiuni pe internet sunt nu doar aici in Chicago ci in mai multe orase din America. Exista adevarate retele infractionale care au necesitat inclusiv colaborarea si implicarea Politiei Romane, cu care avem o colaborare excelenta. Am identificat o problema care o avem intre tarile noastre, dar am gasit si cai de colaborare pentru a putea gasi acesti indivizi si de a-i pune in inchisoare. Cazurile internationale sunt mai complicate, datorita suveranitatii fiecarei tari. Cu unele avem semnate tratate de extradare, cum este cazul Romaniei cu care am semnat unul de curand, cu altele insa nu avem. Cu unele tari chiar daca avem astfel de tratate este greu sa-i aducem inapoi datorita cerintelor pe care le au. De exemplu avem o relatie foarte buna cu Mexicul dar daca este vorba de un caz in care persoana respectiva risca pedeapsa capitala, viziunile si legile lor difera de ale noastre si nu vor extrada un om care risca o astfel de sentinta.

Rep: Care sunt domeniile principale in care romanii sunt implicati in activitati ilegal?

R.G.: Sunt in principal implicati in activitati din domeniul bancar, al asigurarilor, si in mod deosebit in cele legate de internet. N-as putea sa va spun exact motivul pentru care desfasoara activitati in aceste domenii. Poate pentru ca altii deja le-au facut si invata de la ei aceste deprinderi, pana cand autoritatile reusesc sa ii descopere. Fraudele pe internet au fost destul de severe incat Romania si SUA sa le considere o problema majora si sa inceapa sa colaboreze. In trecut nu stiu daca autoritatile romane au avut dorinta si capacitatea de a colabora mai bine cu noi, dar in prezent stim ca acest lucru se intampla. In ultimii 3-4 ani exista o colaborare foarte buna cu autoritatile romane. Este posibil ca problemele din trecut sa se datoreze lipsei de legi adecvate care sa redreseze aceste probleme, pentru ca atunci cand nu exista legi si o structura adecvata ia ceva timp ca ele sa fie create si implementate.Rep: Pe langa cei care au reusit sa scape din grupul eBay mai exista si alte persoane de origine romana pe lista de fugitivi?R.G.: In lista celor mai cautati romani nu avem decat pe cei din grupul cu fraude pe eBay (Gabriel Constantin, Lucian Nanau, Con­stantin Lucan, Bela Balint, Adrian Duca, Danut Coita, si Andrei Agache). Il cautam in special pe unul dintre ei care imediat ce a fost pus sub acuzare a reusit sa dispara. Impreuna cu autoritatile romane vom incerca sa-i prindem indiferent unde se acund si sa-l aducem in fata judecatorilor.

Rep: Stiu ca aveti cazuri in care romanii sunt sub investigatie pentru fraude in domeniul imobiliarelor si imprumuturilor bancare...

R.G.: Fraudele in domeniul imprumuturilor imobiliare a fost un domeniu in crestere in ultimii ani. Am alocat foarte multe resurse pentru acet tip de investigatii. N-as putea spune ca este o problema deosebita doar in comunitatea romaneasca. Este o problema ge­nerala in care sunt implicati foarte multe persoane care sunt de diferite etnii, se cunosc, si perpetueaza astfel de infractiuni. Aceasta problema o putem gasit chiar si in grupuri etnice care sunt aici in America de doua sute de ani, aria de extindere este foarte mare si un numar important de persoane au fost deja puse sub acuzare in zona metropolei Chicago. In prezent nu avem o crestere a acestui tip de fraude ci mai degraba un declin. Este inca o problema majora dar am reusit sa fim destul de eficienti in a ne concentra in anihilarea unor astfel de grupuri care savarseau infractiuni in domeniul imprumuturilor bancare, lucru care se datoreaza si restrictiilor impuse de catre banci la acordarea de imprumuturi.

Rep: Aveti angajati de origine romana si care lucreaza pentru FBI aici la Chicago?

R.G.: Stiu ca avem si angajati de origine romana. De exemplu cand cineva in comunitatea musulmana vine la noi ne intreaba aceeasi intrebare, cati musulmani lucreaza pentru noi, este este impotriva legii sa intrebi pe cineva afilierea lui. Stiu ca avem persoane de origine musulmana care lucreaza pentru noi, dar nu-i clasificam in functie de ori­ginea lor etnica. As putea face un sondaj despre cati angajati de ori­gine romana avem, tinand cont ca existi o comunitate destul de mare aici in zona Chicago.

Rep: Care sunt cerintele pentru ca cineva sa lucreze pentru FBI?

R.G.: In primul rand trebuie sa ai cetatenia americana. Trebuie sa treci niste verificari preliminare, care sa fie destul de satisfacatoare incat sa poti primi aprobare sa poti lucra cu informatii secrete. Aceasta este una din dificultatile unui cetatean american a carui parinti sunt de alte nationalitati. Este nevoie sa verificam informatii care merg inapoi in timp pana in perioada copilariei si asta este uneori dificil de facut pentru un imigrant. Imi amintesc cazul meu cand am fost angajat, au mers si au vorbit cu profesorii din liceu, cu fostii vecini, alti oameni pe care-i cunosteam si despre care le-am povestit dar si cu unii despre care nu le-am spus. In acest fel isi formeaza o imagine despre tine, istoria ta financiara, daca ai fost candva condamnat pentru ceva ilegal sau daca ai folosit droguri. Trebuie sa treci apoi un test poligrafic, deci avem un standard destul de ridicat pentru a fi acceptat. Este nevoie sa ai studii superioare, uneori chiar o anumita experienta intr-un anumit domeniu. Este o pozitie foarte competitiva. Cautam oameni care au abilitati de a vorbi limbi straine, care au lucrat sau calatorit in alte tari pentru a avea experienta necesara. Acum douazeci de ani lucrurile stateau diferit. Era destul de rar cand eram implicati in cazuri inafara Statelor Unite, poate doar in Canada sau Mexic. Cand am venit in aceasta functie aveam 20 de birouri in alte tari iar acum avem aproape 70. Chiar daca altii concediaza angajatii, noi recrutam in mod constant personal nou.

Rep: Care a fost cel mai important caz care a trebuit sa-l rezolvati in cariera dumneavoastra.

R.G.: Cred ca cea mai importanta a fost investigarea propriului meu sef in 1993, care pana la urma a si fost demis. Eram parte dintr-o echipa care trebuia sa investigheze comportamentul sau etic si a fost probabil cel mai special caz. De-a lungul timpului am fost implicat in numeroase investigatii de diferite categorii. Unele care sunt foarte interesante nu pot din pacate sa vorbesc despre ele pentru ca sunt secrete, si tin de securitatea nationala. Un lucru interesant pe care l-am descoperit de-a lungul carierei mele calatorind si-n alte tari, este faptul ca indiferent de tara, exista o cultura a oamenilor legii care doresc sa serveasca tara si cetatenii ei in mod onorabil fiind dispusi sa creeze parteneriate cu altii pentru a prinde si pedepsi pe cei care incalca legea. Asta indiferent ca este vorba de Rusia, China, Mexic sau Statele Unite.

Rep: Cum vedeti dumneavoastra importanta mass mediei, in special a celei etnice, in informarea cetatenilor?

R.G.: Cred ca este foarte importanta. Unul din lucrurile care le-am invatat in cariera mea, mai ales ca vorbim de Chicago care are comunitati venite din toate partile globului, este ca pe masura ce acesti oameni se obisnuiesc mai mult cu aceasta tara incep sa aiba mai multa incredere in autoritati. Sunt unii imigranti insa care provin din tari cu regimuri represive de care au fugit din cauza persecutiei, si unde institutii similare cu ale noastre sunt vazute negativ. Acesti oameni sunt mai greu de convins pentru ca au impresia ca FBI face parte din aparatul represiv al guvernului. Este foarte important sa reusim sa ajungem in aceste comunitati si sa le aratam ca noi suntem in slujba legii si a justitiei, si nu a unei persoane anume. Nu lucram pentru presedintele Americii, pentru democrati sau republicani. Rolul nostru este sa investigam legea si sa tratam pe fiecare in mod egal. De cele mai multe ori infractiunile se perpetueaza in comunitati de oameni care au imigrat din astfel de tari in care oamenilor le este teama sa se adreseze autoritatilor si oamenilor legii. Din acest punct de vedere mass-media joaca un rol foarte important in educarea cetatenilor, ca o voce independenta, aratand ca oamenii legii in America sunt onorabili, de incredere, si ei sunt cei carora trebuie sa te adresezi cand ai fost victima unei ilegalitati. Nu trebuie sa lasati acesti oameni sa continue ilegalitatile doar pentru ca ei sunt convinsi ca nu te vei adresa autoritatilor, ci trebuie sa contactati Politia sau FBI.

P.S. Cei de la FBI ne-au mai informat asupra faptului ca ei incurajeaza cetatenii sa raporteze ilega­litatile de care au cunostinta. Chiar daca nu au un statut legal in America, oamenilor nu trebuie sa le fie frica ca vor fi deportati pentru ca nu este rolul si atributia FBI-ului sa faca asta, ci a celor de la imigrari, care sunt o institutie guvernamentala separata.