KGB/FSB/NKVD

Transnistria, republica KGB

Batalioanele de exterminare ale NKVD în Basarabia


Printre multiplele grupări paramilitare formate de URSS după începerea ofensivei germane pe frontul sovietic au fost şi aşa-numitele batalioane de exterminare. Constituite exclusiv din persoane civile, în cea mai mare parte tineri şi bătrâni fără experienţă militară, aceste grupări erau conduse direct de NKVD. Sarcina lor principală era lupta cu paraşutiştii şi diversioniştii inamicului - misiune dificilă de realizat, având în vedere pregătirea specială a celor pe care urmau să-i anihileze.

Formarea batalioanelor de exterminare au fost dispusă prin Hotărârea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS nr. 1738-746 /strict secret/, din 24 iunie 1941, „Cu privire la măsurile în lupta cu paraşutiştii şi diversioniştii inamicului în zona liniei frontului". Decizia a fost dublată de ordinul NKVD nr. 00804, din 25 iunie 1941. A fost o măsură disperată a sovieticilor de a opri înaintarea trupelor germane cu orice preţ şi una nechibzuită prin trimiterea populaţiei civile în faţa unor profesionişti. Or, îmbinarea de cuvinte batalioane de exterminare sună bine doar în fonetica limbii ruse, care nicidecum nu-l putea speria pe inamic.

Pentru coordonarea batalioanelor în cadrul NKVD a fost creat Statul Major unional şi au fost aprobate un şir de documente ce reglementau activitatea lor. În regiuni, de regulă, şeful Statului Major era locţiitorul comisarului NKVD. Completarea batalioanelor era una „benevolă" şi viza, în primul rând, membrii de partid şi activiştii, iar refuzul era calificat drept lipsă de patriotism şi laşitate. Cei mobilizaţi erau verificaţi dacă aveau „origine sănătoasă".

Odată cu înaintarea trupelor germane în interiorul URSS, batalioanele se desfiinţau, efectivul lor devenind sursa principală de completare a brigăzilor de gherilă. Iar la revenirea Armatei Roşii într-un anumit teritoriu batalioanele se refăceau.



Click aici pentru a vedea Galeria Foto

Prost echipate şi slab dotate cu muniţii, fără instruire militară elementară, chiar de la început, batalioanele de exterminare din RSS Moldovenească s-au transformat în unităţi care asigurau paza instituţiilor de stat şi a căilor de comunicaţii, prindeau dezertorii din Armata Roşie, adunau muniţiile şi foile volante de pe câmpuri.

Prima misiune la Soroca

Ofensiva vertiginoasă a armatei germane în vara anului 1941 a împiedicat înfiinţarea batalioanelor în RSSM. Contra ofensiva sovietică şi stabilirea liniei frontului pe Nistru, în primăvara anului 1944, a permis formarea batalioanelor de exterminare şi în Basarabia. Şef al statului major a fost numit locotenent-colonelul Orlov, el fiind locţiitorul Comisarului Poporului pentru Afacerile Interne al RSSM.

În ordinul nr. 1, din 26 mai 1944, adresat comisarilor de judeţ ai NKVD, Orlov a dispus crearea batalioanelor de exterminare în toate raioanele şi oraşele aflate sub controlul Armatei Roşii. În fruntea lor era numit locţiitorul comisarului NKVD al judeţului. Fiecare unitate urma să aibă de la 120 până la 150 de persoane.
Membrii urmau să fie racolaţi din rândul următoarelor categorii de basarabeni: a)persoane care aveau liber de la încorporare; b)persoanele inapte pentru serviciul militar, dar care puteau ţine arma în mână; c)persoanele în etate. Se recomanda încorporarea a 15-25 de fete sau mame fără copii pentru a fi folosite în transmisiuni şi organizare internă. Batalionul era divizat în 3-4 plutoane, care să fie conduse de persoane care cunoşteau arta militară sau oameni trimişi la vatră de pe front, din cauza rănilor.

Comitetele executive judeţene şi raionale trebuiau să pună la dispoziţia batalioanelor tehnica necesară pentru activitate: maşini, furgoane, cai pentru soluţionarea cazurilor operative. În ajutorul batalioanelor, la toate întreprinderile, instituţiile, în sate şi cătune se formau grupuri de sprijin.

Primul pluton de exterminare a fost format în Soroca, între 28 martie şi 10 aprilie 1944.
Mihai Taşcă, Istoric

Primul pluton al batalionului de exterminare a fost format în or. Soroca, între 28 martie şi 10 aprilie 1944, cu 46 de combatanţi. Într-un raport al NKVD se menţiona că o parte dintre aceşti combatanţi, între 1 aprilie şi 7 mai 1944, au păzit guvernul RSSM cu sediul la Soroca. După intrarea Armatei Roşii în oraşul Bălţi şi aici a fost format un astfel de pluton.

Fiind abia create şi insuficient de sigure, batalioane din RSSM au fost ajutate de cele din Rusia. Astfel, 179 de combatanţi ai batalioanelor din regiunea Moscova (din cei 200 trimişi, 16 au dezertat pe drum) au oferit ajutor frăţesc, patrulând alături de moldoveni între 18 aprilie şi 20 mai 1944.

La 20 iunie 1944, Orlov raporta la Moscova că în RSSM erau create deja 18 batalioane de exterminare, cu un număr total de 2.284 de persoane. Dintre aceştia, 893 aveau vârsta de încorporare, 662 nu împliniseră 18 ani, iar 410 erau de vârsta a treia. Au fost mobilizate şi 126 de femei. Combatanţii aveau în dotare 270 de puşti, 14 puşti automate şi 2 mitraliere.

În toamna anului 1944 numărul batalioanelor de exterminare din RSSM a crescut. Astfel, la 20 noiembrie erau deja 40 de batalioane cu 4.718 membri. La 1 ianuarie 1945, erau 53 de formaţiuni, cu un total de 5.628 persoane şi 773 grupuri de sprijin, ce numărau 6.632 persoane. La finele primului trimestru al anului 1945 în RSSM activau 60 de batalioane. În următorul an numărul s-a redus, din cauza că mulţi basarabeni erau încorporaţi în rândurile Armatei Sovietice.

Batalioanele de exterminare din RSS Moldovenească au fost desfiinţate la finele anului 1946. Cu puţin timp înainte de lichidare se preciza că niciun combatant nu fusese decorat cu vreun ordin sau medalie. Totodată, membrii acestor structuri paramilitare nu se găsesc pe lista persoanelor care ar beneficia de anumite înlesniri.

Adunau muniţii şi foi volante

Fără a avea mari succese în „lupta cu paraşutiştii şi diversioniştii inamicului", batalioanele, pentru a-şi justifica existenţa, exercitau tot felul de misiuni specifice miliţiei locale.

Astfel, rapoartele conţineau informaţii despre reţinerea bandiţilor, infractorilor, dezertorilor din închisori, speculanţilor, escrocilor, boschetarilor, prizonierilor şi soldaţilor din armata lui Vlasov - toţi consideraţi complici ai duşmanului etc., delimitare ce putea fi făcută doar de o anchetă minuţioasă. O misiune specială a membrilor batalioanelor era şi colectarea muniţiilor de pe câmpul de luptă.

Într-un prim raport, din 28 mai 1944, se arată că membrii plutoanelor din RSSM au contribuit la colectarea a 162 de puşti, 75 de puşti automate, 87.246 de cartuşe, 21 de grenade, 11 tranzistoare, 8 aparate de telefon, 14 puşti mitraliere, 12 km de cablu. Au mai fost reţinuţi 9 soldaţi ai armatei române, 45 de dezertori din Armata Roşie şi au fost strânse 638 de foi volante. În raport nu se pomenea de niciun caz de prindere a paraşutiştilor sau a diversioniştilor.

„Recoltă" tot mai mare

O lună mai târziu, la 20 iunie 1944, batalioanele moldoveneşti raportau că au reţinut 2.079 de dezertori, 64 de persoane mobilizate la lucru, 340 de persoane care au încălcat regimul liniei frontului, 16 infractori, 16 prizonieri, 369 de boschetari etc.

Din aprilie 1944 şi până în august 1945 batalioanele de exterminare din RSSM au prins: 7 spioni, 16 bandiţi, 25 de complici ai bandiţilor, 42 de complici ai inamicului, 10.275 de premilitari care se eschivau de încorporare şi dezertori din Armata Roşie, 1.751 de soldaţi şi ofiţeri ai inamicului, 151 de ostaşi din armata lui Vlasov, 10.273 de persoane care au încălcat regimul liniei frontului, 2.392 de boschetari şi 1.139 de speculanţi.

În acest răstimp, batalioanele au colectat 24.868 de puşti, 673 de mitraliere, 632 de automate, 82 de pistoale, 4.582 de grenade, 5.857 de obuze şi mine, 1.355.757 de cartuşe, 17 tranzistoare, 85.548 de foi volante.

Deghizaţi în femei, în misiune de cercetare

Rapoartele NKVD descriau cele mai reuşite operaţiuni la care au luat parte combatanţii batalioanelor, dar şi insuccesele lor. De exemplu, se menţiona că la 3 iulie 1944 batalionul din raionul Cotiujeni, judeţul Soroca, a întreprins o razie în pădurea de lângă satul Cuşmirca. Ca urmare au fost prinşi 19 dezertori din Armata Roşie.

Succese şi excese

Într-un raport din Bălţi se arată că în noaptea de 30 octombrie 1944 s-a organizat o razie pentru verificarea documentelor, la care au participat 50 de miliţienii, 5 nkvd-işti şi 30 de combatanţi ai batalionului local de exterminare. Au fost reţinute 37 de persoane care nu aveau acte de identitate, 48 fără viza de reşedinţă şi 6 dezertori din Armata Roşie.

În aprilie 1945 combatanţii batalionului din raionul Olăneşti, judeţul Bender, au organizat razii, fiind reţinuţi 130 de dezertori din Armata Roşie.
Într-un ordin al NKVD se menţiona că un oarecare inspector Andon din raionul Glodeni a reţinut în satul Cajba un dezertor din Armata Roşie, care a opus rezistenţă şi a reuşit să scape. Două membre ale grupului de susţinere din acest stat, Tatiana Fusa şi Claudia Vasilachi, au urmărit dezertorul şi l-au reţinut. Ministrul NKVD le-a mulţumit public şi le-a premiat cu câte 250 de ruble.

Pentru operaţiunile speciale combatanţii erau premiaţi de ministrul NKVD

Printre cei mai activi erau menţionaţi combatanţii Marc Caraman şi Arseni Radu din batalionul din Olăneşti, judeţul Bender, care au prins 27 şi, respectiv, 35 de dezertori. Un caz a fost mediatizat. Astfel, potrivit unei informaţii operative, în pădurea din satele Mihălăşeni şi Grinăuţi din raionul Ocniţa, se ascundeau dezertori. Combatanţii I.C. Olaru şi I.E. Lesnic s-au deghizat în femei şi au mers în recunoaştere. În baza informaţiilor obţinute, a fost reţinut un grup mare de dezertori din Armata Roşie. Pentru ingeniozitate Olaru şi Lesnic au fost premiaţi de ministrul NKVD.

La capitolul insuccese se menţionează că în noaptea de 13 spre 14 mai 1944, şapte combatanţi ai batalionului din raionul Edineţ, aflându-se în misiune de patrulare, au observat doi indivizi - unul s-a ascuns în livadă, celălalt într-un şopron al cetăţeanului Nistor. Fără a efectua focul de avertizare, patrula a tras asupra şopronului omorându-l pe stăpânul casei Pavel Nistor. În alt caz, un combatant din Ocniţa, imediat ce a primit o puşcă, a dezertat, alăturându-se unei bande ce acţiona în acest raion.

http://www.adevarul.ro/moldova/politica/ARHIVELE-COMUNISMULUI-judecati-oamenii-URSS_0_638936117.html

http://www.rgnpress.ro/rgn_12/categorii/diverse-sport/4550-un-nou-esec-al-spionajului-rusesc-doi-spioni-rusi-apartinand-gru-au-fost-expulzati-din-canada-.html

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/sovieticii-spionajul-activ-romania
La Moscova, într-o Sedinta secreta a Biroului Politic al C.C. al P.C. din Rusia din 12 mai 1922 (la sedinta au participat: din partea G.P.U. - Unsliht, Menjinski, Iagoda, Arturov, din partea Frontului de Vest - Apeter, Muklevici; din partea Ucrainei - Frunze si Kork; frontul de Sud-Est -Trusin; Directia Centrala de recunoastere - Zeibot si din partea Aviatiei - Onufriev (Nacionalinyj vopros na Balkanah čerez prizmu Mirovoj revoliucii, Čast´ I, URSS, Moscva, 2000, doc. 2, p. 18.), s-a discutat problema pazei frontierilor si a organizarii "spionajului activ" la frontierele Rusiei sovietice. Printre multiplele hotarâri adoptate exista una de mare inters: cea despre necesitatea intensificarii si organizarii "spionajului activ" pe teritoriul României. Prin "spionaj activ" se întelegea crearea de catre serviciile speciale, în tarile vecine cu Rusia - Polonia si România -, precum si în alte tari, a unor organizatii paramilitare pentru realizarea diversiunilor si a altor actiuni de subminare a statului.

Agentii sovietici trebuiau sa se ocupe de organizarea si înzestrarea tehnica si financiara, de legaturile cu centrele din Rusia sau cele de peste hotare. Aceste grupari au existat pâna la 25 februarie 1925, când conducerea Biroului Politic al C.C. al P.C. din Uniunea Sovietica a luat decizia de a lichida aceasta forma de spionaj, din cauza schimbarilor care au avut loc la nivel international: "Nici într-o tara nu trebuie sa existe grupari de ale noastre, care pot realiza actiuni militare si care au fost asigurate de noi cu tot materialul necesar: mijloace financiare, arme, indicatii si instructiuni".

Agentii Moscovei "inunda România"

Guvernul sovietic, care nu a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei la România, considera frontiera de pe Nistru drept linie de demarcatie provizorie. Agentii sovietici, infiltrati fraudulos în tara, aveau misiunea de a actiona în rândul populatiei locale, prin organizarea agitatiei în favoarea Rusiei, a unor diversiuni, incursiuni, rebeliuni. Sovietele practicau asa-zisa diplomatie revolutionara, care însemna folosirea spionajului în locul informarii; actiunile subversive în locul negocierilor; propaganda în locul comunicarii. Cele trei functii pot fi urmarite foarte bine în istoria diplomatiei sovietice. Politologul Martin Weight consemna faptul ca în Uniunea Sovietica diplomatia a avut o manifestare specifica.
La rândul sau, politologul Raymond Aron consemna faptul ca statul care practica actiunile subversive, dispunea de agenti si organizatii, capabile sa declanseze rebeliuni si revolte, sa transforme revoltele în revolutii, sa utilizeze pentru realizarea scopului propus orice mijloc de propaganda.

În anul 1937, Decanul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, Nicolae Basilescu, avea sa remarce ca dupa revolutia rusa, care a rasturnat tronul tarilor si a întronat ordinea comunista în Rusia, s-a organizat o "adevarata cruciada", declansata de catre organele de ordine împotriva agentilor Moscovei ce au inundat România dupa anul 1918. Într-un document din Fondul Inspectoratului General al Jandarmeriei este consemnat un plan al atentatelor împotriva conducatorilor tarii, comunicat de Legatia de la Berlin. Eugen Cristescu, în calitate de sef al Serviciului de Siguranta, a elaborat în anul 1926 un amplu raport, la ordinul directorului general al Sigurantei, ce se intitula Miscarea revolutionara comunista din România în cursul anilor 1918-1926 si legaturile ei cu Internationala a III-a.

În opinia lui Cristian Troncota, acest raport: "este, de fapt, prima lucrare de sinteza consacrata istoriei comunismului în România". El releva prezentarea facuta de Eugen Cristescu: "În ordine cronologica am expus apoi toate descoperirile facute în cursul acestor opt ani în rândurile organizatiilor de conspiratie, spionaj si teroare, evidentiind actiunea nefasta a Internationalei a III-a pe teritoriul românesc. Am dat o dezvoltare mai mare miscarii comuniste si descoperirilor facute în Basarabia, întrucât organizatiile din aceasta provincie au un caracter revolutionar si un colorit sovietic mai pronuntat. Am aratat, cu date precise si cifre statistice, toate sfortarile facute de Sovietici pentru revolutionarea acestei regiuni si tendinta ca de aici sa arunce flacara revolutiei asupra întregii tari".

Raportul contine informatii despre stadiul miscarii comuniste pâna în 1926, în atentia autorului aflându-se unele schimbari ce au intervenit în tactica adoptata de agentii comunisti, precum si în rândul organizatiilor ilegale. Totodata, Eugen Cristescu arata ca "Sovietele dupa opt ani de sacrificii de revolutionare a Tarii Românesti, au obtinut doar rezultate negative".

Un rol important în cotracararea actiunilor agentilor bolsevici au avut-o "factorii aflati în serviciul ordinii si sigurantei statului". Eugen Cristescu, vorbind despre rolul României în Europa, arata ca ea formeaza "linia de demarcatie între cele doua lumi, cu doua conceptii sociale deosebite" de aceea era o necesitate rezolvarea chestiunii "apararii si întaririi ei în fata tendintelor de penetratie a ideii de sovietizare catre statele din Occident".

Basarabia - un obiectiv permanent

În anul 1924, dupa Conferinta de la Viena, propaganda comunista a continuat sa desfasoare o activitate intensa împotriva României. Într-un raport al Diviziei a 12-a, din 15 martie 1924, se vorbea despre pregatirile de pe teritoriul sovietic. El cuprinde textele unor radiograme interceptate de postul T.F.F., de la posturile sovietice, în care se vorbea despre: "o miscare care ar avea drept scop alipirea Basarabiei la Rusia sovietica, drept republica moldoveneasca". Autorii raportului considerau ca aceasta miscare: "este facuta cu scopul de a ne crea o atmosfera defavorabila cu prilejul conferintei de la Viena.

Motivele invocate sunt pretinse prigoniri ale clasei muncitoresti din România si mai ales din Basarabia".
Despre aceste pregatiri precum si despre alte planuri privind Basarabia, informau ministrii de la Legatiile din Viena si Londra. Mircea Djuvara, de la Londra, comunica Ministerului Afacerilor Straine unele informatii primite de la Foreign Office, referitoare la unele pregatiri împotriva României facute de Comitetul Central al Partidului Comunist rus care, "lucrând în legatura cu un comitet secret instalat la Odessa încearca a provoca o rascoala în Basarabia cu scopul de a da delegatiunii sovietice la conferinta de la Viena, putinta de a semnala dorinta populatiunii de a se uni cu Rusia".

În textul telegramei erau cuprinse nume ale persoanelor ce au fost "însarcinate cu organizarea acestei rascoale, care au locuit înainte în Basarabia si cunosteau bine locurile: Bachman, Zalkind, Khumuri, Solomon, Lebedev, Savin, Grunstein, Serebrier, Savenko, Poniatovski, Peligov, Bantke, Lomov, Borisov, Lovkov, Delov, Frolova (femeie) etc". Unele nume din acest sir sunt cunoscute, altele probabil erau nume false, sub care au actionat în Basarabia diferiti agenti, cert este ca printre ele nu întâlnim nici un nume românesc. "Intentiunea lor este - citim în aceasta telegrama - de a lucra mai întâi prin taranimea basarabeana, formând detasamente de partizani si ei urmeaza sa calatoreasca via Odessa.

Pe la jumatatea lui martie câtiva au plecat deja încolo". Acest document demonstreaza faptul ca serviciile de informatii straine erau la curent cu pregatirile care se faceau în directia României pe teritoriul sovietic si detineau informatii pretioase. Totodata demonstreaza implicarea directa a serviciilor secrete sovietice în pregatirea actiunilor din Sudul Basarabiei. Despre unele iminente tulburari în Basarabia transmitea si ministrul român de la Viena, Carol Mitilineu. Era vorba de unele informatii lansate de Misiunea sovietica în sensul ca, acele tulburari vor necesita, contra vointei sovietelor, interventia Armatei Rosii. Propaganda comunista dusa de Komintern în afara Uniunii Sovietice avea drept scop crearea unei atmosfere favorabile unui eventual atac al Armatei Rosii, în cazul unei rascoale a populatiei din Basarabia.

Unele documente consemneaza situatia alarmanta din Basarabia, care se datora atât propagandei subversive comuniste, cât si unor functionari care s-au dovedit a fi elemente corupte. Deputatul Adamovici, în sedinta din 21 mai 1924, a adresat o interpelare presedintelui Camerii Deputatilor, în care mentiona: "spun un adevar spre a se lua masuri si a fi mai atenti, mai ales astazi, si mai ales asupra sufletului Basarabiei. Neaducând dar acuzatiuni guvernului, toate acestea nu ma împiedica a face o constatare ca, de la 1918-1924, scoala româneasca din Basarabia, pe lânga elementele cele mai demne si la înaltime din toate provinciile, are prea multe însa elemente si nevrednice si cât se poate de periculoase, care trebuie scoase din Basarabia, indiferent daca sunt basarabeni sau din alte parti". Acesta, insista asupra unor momente care tin de "sufletul" acestei provincii, care într-un fel, s-a dovedit a fi parasita de acei care aveau datoria de a fi alaturi de ea, de a o sprijini, ajuta, apara si a fost lasata în voia "acelora care o insulta, o batjocoresc mai tare, umilind-o în demnitatea ei si introducând în sufletul ei sincer, blând, rabdator si tacut pâna la misticism, amaraciunea adânca si descurajare".

Ambasada româna de la Londra era informata de Foreign Office

Iminentele tulburari în ajunul si în timpul Conferintei de la Viena n-au avut loc, dar aceasta nu însemna abandonarea planurilor initiale. De la Legatia din Londra, la 16 iunie 1924, se comunica: "se pare ca bolsevicii tind prin toate mijloacele sa creeze o atmosfera prielnica unei rascoale în Basarabia". Totodata, se mai informa despre trimiterea în aceasta zona a lui Raskolnikov, fost atasat rus la Kabul, faimos agitator bolsevic. Foreign Office-ul stia cu certitudine ca Raskolnikov a parasit Kabulul La rândul sau, atasatul militar polon de la Londra transmitea ca acesta a ajuns deja în Basarabia, unde actiona sub nume fals. Nu detinem alte documente care sa confirme aceste informatii, dar, tinând cont de nivelul conspirativ al agentilor bolsevici, nu excludem acest lucru. În textul telegramei se mai spunea: "bolsevicii ar fi convinsi ca prima noastra linie de aparare ar fi Ciuleni- Ismail".

Ministrul român, Djuvara, era însa foarte nedumerit de schimbarile ce au intervenit în rândul serviciilor engleze: pâna nu de mult nu se vorbise nimic sau se nega si nu se admitea mentionarea unor planuri de actiuni a propagandei bolsevice în Balcani, dar în ultimul timp Foreign Office-ul informa regulat despre aceste pregatiri. Era intrigat de aceste schimbari si atasatul militar polon, ce stia ca Statul Major polon nu detine astfel de informatii. Este greu de spus prin ce se explica aceasta schimbare de atitudine, probabil modul cum evoluau relatiile internationale si relatiile oficiale anglo-sovietice (La 2 februarie 1924 printr-o nota care a fost înmânata lui Cicerin, guvernul laburist, condus de James MacDonald, a recunoscut guvernul sovietic. În nota exista o clauza, în care se stipula recunoasterea de jure de catre guvernul britanic a autoritatii guvernului sovietic pe teritoriul fostului Imperiu rus. (DVP SSSR, Tom 7, p. 53-54) Aceasta clauza corespunde întocmai intereselor guvernului sovietic. Admiterea de catre Anglia a acestei clauze a fost perceputa de catre guvernul sovietic drept o recunoastere indirecta a drepturilor Uniunii Sovietice asupra teritoriului Basarabiei, deoarece unirea cu România nu a fost recunoscuta de Moscova. Dar în Anglia existau voci care s-au pronuntat împotriva recunoasterii Uniunii Sovietice. Curzon a declarat ca aceasta este "cea mai mare gresala din lume". De asemenea, s-au opus liderii conservatori Winston Churchill si Joseph Chamberlain, liberalul Lloyd George s.a (Istoria vnesnei politiki SSSR, Tom. 1, 1917-1945, Nauka, Moscva, 1986, p. 181-191).

În România, organele speciale urmareau cu atentie deosebita activitatea centrelor din stânga Nistrului. La începutul anului 1924 a fost întocmit un studiu amanuntit de catre Statul major al Diviziei a 8-a, intitulat Organizarea si activitatea comitetelor revolutionare basarabene pe teritoriul Ucrainei în vederea unei operatiuni sau a unei eventuale ocupari a Basarabiei, care la timpul respectiv avea un caracter confidential. Documentul a fost semnalat de istoricul Nicolae Raus si arhivistul Gheorghe Neacsu, care l-au publicat în câteva numere ale ziarului Azi, în septembrie 1992. Referindu-se la acest document, ce prezinta interes deosebit si care releva pregatirile ce se efectuau de organele speciale din stânga Nistrului, ei vorbesc despre "o ciudatenie inexplicabila" a acestui "comportament din partea unui regim care abia se încropise si care se resimtea atât de mult de pe urma convulsiilor si a oscilatiilor interne". Ei explica aceasta ciudatenie prin persistenta unor similitudini dintre politica promovata de Imperiul rus si cea promovata de Statul sovietic.

Serviciile secrete bolsevice regizau revolte în Basarabia ...

Pentru realizarea politicii expansioniste, guvernul sovietic a utilizat cu succes serviciile secrete, special create, care au existat de-a lungul anilor sub diverse denumiri al carora nume provoaca si astazi sentimente de frica si ura: C.K., G.P.U, O.G.P.U., N.K.V.D, K.G.B. G.R.U. Politica promovata de statul sovietic cu ajutorul agentilor acestor servicii era una secreta, acoperita de mister, nefiind cunoscuti autorii unor crime, acte teroriste, altor actiuni subversive îndreptate împotriva puterii legale din tara vizata. Agentii comunisti, instruiti în centrele din Ucraina, deveneau automat agenti ai G.P.U.-ului. Paralel, în Ucraina, conform informatiilor continute în documentul mentionat exista o întreaga retea ce functiona dupa un anumit plan, destinatia fiind o eventuala ocupare a Basarabiei de catre Armata Rosie, întreg aparatul administrativ fiind deja pregatit pentru a fi introdus în teritoriile anexate.

si trimiteau spioni chinezi ...

Organele de politie si Siguranta erau la curent cu pregatirile ce se faceau în stânga Nistrului, ei urmarind cu atentie orice suspect sosit de acolo. Drept dovada a vigilentei organelor de Siguranta din Chisinau pot servi si informatiile de mai jos. În anul 1924, în legatura cu evenimentele din China, autoritatile de la Chisinau au atras atentia Bucurestilor, sa fie luate masurile necesare pentru a fi urmariti cetatenii chinezi ce se aflau în România, cunoscuti drept "spioni" de temut. În textul telegramei se mentiona: "se stie ca întotdeauna cei mai de temut spioni sunt chinezii.

Prin firea lor tacuta daca sunt prinsi, nu poti afla nimic. În schimb prin finul lor spirit de observatie, prin munca lor excelenta sunt cei mai buni pioneri ai spionajului. Din cercetarile noastre, chinezii sositi în tara ar face parte din acele legiuni care s-au înrolat în armata bolsevica si sunt devotati absolut cauzei comuniste, pretându-se la orice sacrificii".
Fiind semnalati de Chisinau, Directia Politiei si Sigurantei Generale a indicat tuturor inspectoratelor sa transmita la Bucuresti informatii despre cetatenii chinezi ce se aflau, în acel moment, în tara si despre îndeletnicirile lor. Toate aceste masuri de precautie luate de catre organele care se ocupau cu mentinerea ordinii si sigurantei statului erau întemeiate. Numarul crescând al incidentelor de-a lungul frontierii de pe Nistru, descoperirea celor care se ocupau de spionaj militar, economic pot servi drept dovada în favoarea acestor masuri.

În toamna anului 1924, în presa din România au fost publicate câteva articole relevante despre planurile Internationalei Comuniste. Într-un articol din ziarul Dimineata, intitulat Actiunea bolsevica în Balcani, se vorbea despre o asa-zisa "ancheta" a Antantei Internationale efectuata asupra actiunilor Internationalei a III-a. Rezultatele acestei anchete au demonstrat o activitate intensa desfasurata de aceasta organizatie în tarile din Balcani, din care rezulta ca "Internationala a III-a a ajuns la concluzia ca statele balcanice constituiau cel mai bun punct de plecare pentru o revolutie bolsevica în Europa centrala; ea se serveste în fiecare tara de elemente revolutionare, pentru a atâta un stat contra altuia si profita de conflictul provocat". Se mai arata rolul centrelor de la Viena, unde existau mai multe organizatii de propaganda revolutionara: Comitetul Balcanic, Comitetele Centrale (sau filialele lor) ale partidului comunist jugoslav, bulgar si român; anumite ramuri ale secretariatului de propaganda pentru Europa, unele grupari ale revolutionarilor macedoneni.

Aceste organizatii desfasurau la Viena o larga activitate, tot acolo aparea un organ central al Internationalei Comuniste, alte diverse organe de presa, se edita o bogata literatura propagandistica destinata Tarilor Baltice, Ungariei, chiar Germaniei si Angliei. În articolul mentionat se mai releva faptul ca în ultimele luni la Viena, a avut loc o Conferinta speciala a Internationalei Comuniste, la care au participat agentii comunisti, destinati pentru activitate în tarile din Europa Centrala si Orient, sub presedintia lui Egorov, sef în Armata Rosie, care a venit special la Viena pentru elaborarea unui plan de actiune militara pentru tarile balcanice si Ungaria. Antanta Internationala atentiona ca aceasta organizatie era "o grava amenintare pentru pacea mondiala", iar situatia din tarile balcanice trebuia sa devina o preocupare grava pentru Europa. Acestia militau pentru prevenirea unei lupte interne si externe, pregatita de Internationala a III-a si trebuia sa fie închis comitetul de la Viena.

Documentele amintite denota seriozitatea planurilor serviciilor speciale sovietice, erau strâns legate de propaganda comunista promovata de catre Internationala Comunista. Evolutia evenimentelor în toamna anului 1924 au demonstrat modul cum au colaborat serviciile secrete si Kominternul în directia României.

http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=27625:grevele-din-29-organizate-de-nkvd&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7

Serviciile secrete rămân fidele lui Putin

Sovieticii şi «spionajul activ» din România
La Moscova, într-o Sedinta secreta a Biroului Politic al C.C. al P.C. din Rusia din 12 mai 1922 (la sedinta au participat: din partea G.P.U. - Unsliht, Menjinski, Iagoda, Arturov, din partea Frontului de Vest - Apeter, Muklevici; din partea Ucrainei - Frunze si Kork; frontul de Sud-Est -Trusin; Directia Centrala de recunoastere - Zeibot si din partea Aviatiei - Onufriev (Nacionalinyj vopros na Balkanah čerez prizmu Mirovoj revoliucii, Čast´ I, URSS, Moscva, 2000, doc. 2, p. 18.), s-a discutat problema pazei frontierilor si a organizarii "spionajului activ" la frontierele Rusiei sovietice. Printre multiplele hotarâri adoptate exista una de mare inters: cea despre necesitatea intensificarii si organizarii "spionajului activ" pe teritoriul României. Prin "spionaj activ" se întelegea crearea de catre serviciile speciale, în tarile vecine cu Rusia - Polonia si România -, precum si în alte tari, a unor organizatii paramilitare pentru realizarea diversiunilor si a altor actiuni de subminare a statului.

Agentii sovietici trebuiau sa se ocupe de organizarea si înzestrarea tehnica si financiara, de legaturile cu centrele din Rusia sau cele de peste hotare. Aceste grupari au existat pâna la 25 februarie 1925, când conducerea Biroului Politic al C.C. al P.C. din Uniunea Sovietica a luat decizia de a lichida aceasta forma de spionaj, din cauza schimbarilor care au avut loc la nivel international: "Nici într-o tara nu trebuie sa existe grupari de ale noastre, care pot realiza actiuni militare si care au fost asigurate de noi cu tot materialul necesar: mijloace financiare, arme, indicatii si instructiuni".

Agentii Moscovei "inunda România"

Guvernul sovietic, care nu a recunoscut legitimitatea unirii Basarabiei la România, considera frontiera de pe Nistru drept linie de demarcatie provizorie. Agentii sovietici, infiltrati fraudulos în tara, aveau misiunea de a actiona în rândul populatiei locale, prin organizarea agitatiei în favoarea Rusiei, a unor diversiuni, incursiuni, rebeliuni. Sovietele practicau asa-zisa diplomatie revolutionara, care însemna folosirea spionajului în locul informarii; actiunile subversive în locul negocierilor; propaganda în locul comunicarii. Cele trei functii pot fi urmarite foarte bine în istoria diplomatiei sovietice. Politologul Martin Weight consemna faptul ca în Uniunea Sovietica diplomatia a avut o manifestare specifica.
La rândul sau, politologul Raymond Aron consemna faptul ca statul care practica actiunile subversive, dispunea de agenti si organizatii, capabile sa declanseze rebeliuni si revolte, sa transforme revoltele în revolutii, sa utilizeze pentru realizarea scopului propus orice mijloc de propaganda.

În anul 1937, Decanul Facultatii de Drept a Universitatii din Bucuresti, Nicolae Basilescu, avea sa remarce ca dupa revolutia rusa, care a rasturnat tronul tarilor si a întronat ordinea comunista în Rusia, s-a organizat o "adevarata cruciada", declansata de catre organele de ordine împotriva agentilor Moscovei ce au inundat România dupa anul 1918. Într-un document din Fondul Inspectoratului General al Jandarmeriei este consemnat un plan al atentatelor împotriva conducatorilor tarii, comunicat de Legatia de la Berlin. Eugen Cristescu, în calitate de sef al Serviciului de Siguranta, a elaborat în anul 1926 un amplu raport, la ordinul directorului general al Sigurantei, ce se intitula Miscarea revolutionara comunista din România în cursul anilor 1918-1926 si legaturile ei cu Internationala a III-a.

În opinia lui Cristian Troncota, acest raport: "este, de fapt, prima lucrare de sinteza consacrata istoriei comunismului în România". El releva prezentarea facuta de Eugen Cristescu: "În ordine cronologica am expus apoi toate descoperirile facute în cursul acestor opt ani în rândurile organizatiilor de conspiratie, spionaj si teroare, evidentiind actiunea nefasta a Internationalei a III-a pe teritoriul românesc. Am dat o dezvoltare mai mare miscarii comuniste si descoperirilor facute în Basarabia, întrucât organizatiile din aceasta provincie au un caracter revolutionar si un colorit sovietic mai pronuntat. Am aratat, cu date precise si cifre statistice, toate sfortarile facute de Sovietici pentru revolutionarea acestei regiuni si tendinta ca de aici sa arunce flacara revolutiei asupra întregii tari".

Raportul contine informatii despre stadiul miscarii comuniste pâna în 1926, în atentia autorului aflându-se unele schimbari ce au intervenit în tactica adoptata de agentii comunisti, precum si în rândul organizatiilor ilegale. Totodata, Eugen Cristescu arata ca "Sovietele dupa opt ani de sacrificii de revolutionare a Tarii Românesti, au obtinut doar rezultate negative".

Un rol important în cotracararea actiunilor agentilor bolsevici au avut-o "factorii aflati în serviciul ordinii si sigurantei statului". Eugen Cristescu, vorbind despre rolul României în Europa, arata ca ea formeaza "linia de demarcatie între cele doua lumi, cu doua conceptii sociale deosebite" de aceea era o necesitate rezolvarea chestiunii "apararii si întaririi ei în fata tendintelor de penetratie a ideii de sovietizare catre statele din Occident".

Basarabia - un obiectiv permanent

În anul 1924, dupa Conferinta de la Viena, propaganda comunista a continuat sa desfasoare o activitate intensa împotriva României. Într-un raport al Diviziei a 12-a, din 15 martie 1924, se vorbea despre pregatirile de pe teritoriul sovietic. El cuprinde textele unor radiograme interceptate de postul T.F.F., de la posturile sovietice, în care se vorbea despre: "o miscare care ar avea drept scop alipirea Basarabiei la Rusia sovietica, drept republica moldoveneasca". Autorii raportului considerau ca aceasta miscare: "este facuta cu scopul de a ne crea o atmosfera defavorabila cu prilejul conferintei de la Viena.

Motivele invocate sunt pretinse prigoniri ale clasei muncitoresti din România si mai ales din Basarabia".
Despre aceste pregatiri precum si despre alte planuri privind Basarabia, informau ministrii de la Legatiile din Viena si Londra. Mircea Djuvara, de la Londra, comunica Ministerului Afacerilor Straine unele informatii primite de la Foreign Office, referitoare la unele pregatiri împotriva României facute de Comitetul Central al Partidului Comunist rus care, "lucrând în legatura cu un comitet secret instalat la Odessa încearca a provoca o rascoala în Basarabia cu scopul de a da delegatiunii sovietice la conferinta de la Viena, putinta de a semnala dorinta populatiunii de a se uni cu Rusia".

În textul telegramei erau cuprinse nume ale persoanelor ce au fost "însarcinate cu organizarea acestei rascoale, care au locuit înainte în Basarabia si cunosteau bine locurile: Bachman, Zalkind, Khumuri, Solomon, Lebedev, Savin, Grunstein, Serebrier, Savenko, Poniatovski, Peligov, Bantke, Lomov, Borisov, Lovkov, Delov, Frolova (femeie) etc". Unele nume din acest sir sunt cunoscute, altele probabil erau nume false, sub care au actionat în Basarabia diferiti agenti, cert este ca printre ele nu întâlnim nici un nume românesc. "Intentiunea lor este - citim în aceasta telegrama - de a lucra mai întâi prin taranimea basarabeana, formând detasamente de partizani si ei urmeaza sa calatoreasca via Odessa.

Pe la jumatatea lui martie câtiva au plecat deja încolo". Acest document demonstreaza faptul ca serviciile de informatii straine erau la curent cu pregatirile care se faceau în directia României pe teritoriul sovietic si detineau informatii pretioase. Totodata demonstreaza implicarea directa a serviciilor secrete sovietice în pregatirea actiunilor din Sudul Basarabiei. Despre unele iminente tulburari în Basarabia transmitea si ministrul român de la Viena, Carol Mitilineu. Era vorba de unele informatii lansate de Misiunea sovietica în sensul ca, acele tulburari vor necesita, contra vointei sovietelor, interventia Armatei Rosii. Propaganda comunista dusa de Komintern în afara Uniunii Sovietice avea drept scop crearea unei atmosfere favorabile unui eventual atac al Armatei Rosii, în cazul unei rascoale a populatiei din Basarabia.

Unele documente consemneaza situatia alarmanta din Basarabia, care se datora atât propagandei subversive comuniste, cât si unor functionari care s-au dovedit a fi elemente corupte. Deputatul Adamovici, în sedinta din 21 mai 1924, a adresat o interpelare presedintelui Camerii Deputatilor, în care mentiona: "spun un adevar spre a se lua masuri si a fi mai atenti, mai ales astazi, si mai ales asupra sufletului Basarabiei. Neaducând dar acuzatiuni guvernului, toate acestea nu ma împiedica a face o constatare ca, de la 1918-1924, scoala româneasca din Basarabia, pe lânga elementele cele mai demne si la înaltime din toate provinciile, are prea multe însa elemente si nevrednice si cât se poate de periculoase, care trebuie scoase din Basarabia, indiferent daca sunt basarabeni sau din alte parti". Acesta, insista asupra unor momente care tin de "sufletul" acestei provincii, care într-un fel, s-a dovedit a fi parasita de acei care aveau datoria de a fi alaturi de ea, de a o sprijini, ajuta, apara si a fost lasata în voia "acelora care o insulta, o batjocoresc mai tare, umilind-o în demnitatea ei si introducând în sufletul ei sincer, blând, rabdator si tacut pâna la misticism, amaraciunea adânca si descurajare".

Ambasada româna de la Londra era informata de Foreign Office

Iminentele tulburari în ajunul si în timpul Conferintei de la Viena n-au avut loc, dar aceasta nu însemna abandonarea planurilor initiale. De la Legatia din Londra, la 16 iunie 1924, se comunica: "se pare ca bolsevicii tind prin toate mijloacele sa creeze o atmosfera prielnica unei rascoale în Basarabia". Totodata, se mai informa despre trimiterea în aceasta zona a lui Raskolnikov, fost atasat rus la Kabul, faimos agitator bolsevic. Foreign Office-ul stia cu certitudine ca Raskolnikov a parasit Kabulul La rândul sau, atasatul militar polon de la Londra transmitea ca acesta a ajuns deja în Basarabia, unde actiona sub nume fals. Nu detinem alte documente care sa confirme aceste informatii, dar, tinând cont de nivelul conspirativ al agentilor bolsevici, nu excludem acest lucru. În textul telegramei se mai spunea: "bolsevicii ar fi convinsi ca prima noastra linie de aparare ar fi Ciuleni- Ismail".

Ministrul român, Djuvara, era însa foarte nedumerit de schimbarile ce au intervenit în rândul serviciilor engleze: pâna nu de mult nu se vorbise nimic sau se nega si nu se admitea mentionarea unor planuri de actiuni a propagandei bolsevice în Balcani, dar în ultimul timp Foreign Office-ul informa regulat despre aceste pregatiri. Era intrigat de aceste schimbari si atasatul militar polon, ce stia ca Statul Major polon nu detine astfel de informatii. Este greu de spus prin ce se explica aceasta schimbare de atitudine, probabil modul cum evoluau relatiile internationale si relatiile oficiale anglo-sovietice (La 2 februarie 1924 printr-o nota care a fost înmânata lui Cicerin, guvernul laburist, condus de James MacDonald, a recunoscut guvernul sovietic. În nota exista o clauza, în care se stipula recunoasterea de jure de catre guvernul britanic a autoritatii guvernului sovietic pe teritoriul fostului Imperiu rus. (DVP SSSR, Tom 7, p. 53-54) Aceasta clauza corespunde întocmai intereselor guvernului sovietic. Admiterea de catre Anglia a acestei clauze a fost perceputa de catre guvernul sovietic drept o recunoastere indirecta a drepturilor Uniunii Sovietice asupra teritoriului Basarabiei, deoarece unirea cu România nu a fost recunoscuta de Moscova. Dar în Anglia existau voci care s-au pronuntat împotriva recunoasterii Uniunii Sovietice. Curzon a declarat ca aceasta este "cea mai mare gresala din lume". De asemenea, s-au opus liderii conservatori Winston Churchill si Joseph Chamberlain, liberalul Lloyd George s.a (Istoria vnesnei politiki SSSR, Tom. 1, 1917-1945, Nauka, Moscva, 1986, p. 181-191).

În România, organele speciale urmareau cu atentie deosebita activitatea centrelor din stânga Nistrului. La începutul anului 1924 a fost întocmit un studiu amanuntit de catre Statul major al Diviziei a 8-a, intitulat Organizarea si activitatea comitetelor revolutionare basarabene pe teritoriul Ucrainei în vederea unei operatiuni sau a unei eventuale ocupari a Basarabiei, care la timpul respectiv avea un caracter confidential. Documentul a fost semnalat de istoricul Nicolae Raus si arhivistul Gheorghe Neacsu, care l-au publicat în câteva numere ale ziarului Azi, în septembrie 1992. Referindu-se la acest document, ce prezinta interes deosebit si care releva pregatirile ce se efectuau de organele speciale din stânga Nistrului, ei vorbesc despre "o ciudatenie inexplicabila" a acestui "comportament din partea unui regim care abia se încropise si care se resimtea atât de mult de pe urma convulsiilor si a oscilatiilor interne". Ei explica aceasta ciudatenie prin persistenta unor similitudini dintre politica promovata de Imperiul rus si cea promovata de Statul sovietic.

Serviciile secrete bolsevice regizau revolte în Basarabia ...

Pentru realizarea politicii expansioniste, guvernul sovietic a utilizat cu succes serviciile secrete, special create, care au existat de-a lungul anilor sub diverse denumiri al carora nume provoaca si astazi sentimente de frica si ura: C.K., G.P.U, O.G.P.U., N.K.V.D, K.G.B. G.R.U. Politica promovata de statul sovietic cu ajutorul agentilor acestor servicii era una secreta, acoperita de mister, nefiind cunoscuti autorii unor crime, acte teroriste, altor actiuni subversive îndreptate împotriva puterii legale din tara vizata. Agentii comunisti, instruiti în centrele din Ucraina, deveneau automat agenti ai G.P.U.-ului. Paralel, în Ucraina, conform informatiilor continute în documentul mentionat exista o întreaga retea ce functiona dupa un anumit plan, destinatia fiind o eventuala ocupare a Basarabiei de catre Armata Rosie, întreg aparatul administrativ fiind deja pregatit pentru a fi introdus în teritoriile anexate.

si trimiteau spioni chinezi ...

Organele de politie si Siguranta erau la curent cu pregatirile ce se faceau în stânga Nistrului, ei urmarind cu atentie orice suspect sosit de acolo. Drept dovada a vigilentei organelor de Siguranta din Chisinau pot servi si informatiile de mai jos. În anul 1924, în legatura cu evenimentele din China, autoritatile de la Chisinau au atras atentia Bucurestilor, sa fie luate masurile necesare pentru a fi urmariti cetatenii chinezi ce se aflau în România, cunoscuti drept "spioni" de temut. În textul telegramei se mentiona: "se stie ca întotdeauna cei mai de temut spioni sunt chinezii.

Prin firea lor tacuta daca sunt prinsi, nu poti afla nimic. În schimb prin finul lor spirit de observatie, prin munca lor excelenta sunt cei mai buni pioneri ai spionajului. Din cercetarile noastre, chinezii sositi în tara ar face parte din acele legiuni care s-au înrolat în armata bolsevica si sunt devotati absolut cauzei comuniste, pretându-se la orice sacrificii".
Fiind semnalati de Chisinau, Directia Politiei si Sigurantei Generale a indicat tuturor inspectoratelor sa transmita la Bucuresti informatii despre cetatenii chinezi ce se aflau, în acel moment, în tara si despre îndeletnicirile lor. Toate aceste masuri de precautie luate de catre organele care se ocupau cu mentinerea ordinii si sigurantei statului erau întemeiate. Numarul crescând al incidentelor de-a lungul frontierii de pe Nistru, descoperirea celor care se ocupau de spionaj militar, economic pot servi drept dovada în favoarea acestor masuri.

În toamna anului 1924, în presa din România au fost publicate câteva articole relevante despre planurile Internationalei Comuniste. Într-un articol din ziarul Dimineata, intitulat Actiunea bolsevica în Balcani, se vorbea despre o asa-zisa "ancheta" a Antantei Internationale efectuata asupra actiunilor Internationalei a III-a. Rezultatele acestei anchete au demonstrat o activitate intensa desfasurata de aceasta organizatie în tarile din Balcani, din care rezulta ca "Internationala a III-a a ajuns la concluzia ca statele balcanice constituiau cel mai bun punct de plecare pentru o revolutie bolsevica în Europa centrala; ea se serveste în fiecare tara de elemente revolutionare, pentru a atâta un stat contra altuia si profita de conflictul provocat". Se mai arata rolul centrelor de la Viena, unde existau mai multe organizatii de propaganda revolutionara: Comitetul Balcanic, Comitetele Centrale (sau filialele lor) ale partidului comunist jugoslav, bulgar si român; anumite ramuri ale secretariatului de propaganda pentru Europa, unele grupari ale revolutionarilor macedoneni.

Aceste organizatii desfasurau la Viena o larga activitate, tot acolo aparea un organ central al Internationalei Comuniste, alte diverse organe de presa, se edita o bogata literatura propagandistica destinata Tarilor Baltice, Ungariei, chiar Germaniei si Angliei. În articolul mentionat se mai releva faptul ca în ultimele luni la Viena, a avut loc o Conferinta speciala a Internationalei Comuniste, la care au participat agentii comunisti, destinati pentru activitate în tarile din Europa Centrala si Orient, sub presedintia lui Egorov, sef în Armata Rosie, care a venit special la Viena pentru elaborarea unui plan de actiune militara pentru tarile balcanice si Ungaria. Antanta Internationala atentiona ca aceasta organizatie era "o grava amenintare pentru pacea mondiala", iar situatia din tarile balcanice trebuia sa devina o preocupare grava pentru Europa. Acestia militau pentru prevenirea unei lupte interne si externe, pregatita de Internationala a III-a si trebuia sa fie închis comitetul de la Viena.

Documentele amintite denota seriozitatea planurilor serviciilor speciale sovietice, erau strâns legate de propaganda comunista promovata de catre Internationala Comunista. Evolutia evenimentelor în toamna anului 1924 au demonstrat modul cum au colaborat serviciile secrete si Kominternul în directia României.

Iată unde călăii NKVD au masacrat 3.400 de basarabeni în 1940-1941

La Chişinău, Tiraspol, Soroca sau Cahul, „eliberatorii" roşii au executat mii de moldoveni, pe care i-au aruncat în gropi comune, turnând var peste cadavre.

Pentru a se menţine la putere, regimul comunist din URSS a folosit toată „experienţa" acumulată de omenire de manipulare, falsificare, intimidare etc. Când măsurile „paşnice" nu aveau efect, sovieticii rezolvau simplu problema: oamenii incomozi regimului erau lichidaţi, cu un glonte în cap.

Din 25 octombrie 1917 (puciul militar bolşevic) organele de represiune ale regimului comunist sovietic au acumulat „experienţă", aşa încât, către apogeul Marii Terori din 1937-1938, NKVD-ul avea un bogat arsenal de metode de execuţii. Pedeapsa capitală era dictată nu de instanţe, ci de OGPU (Direcţia Politică Unificată de Stat), NKVD, Troika specială, Consfătuirea specială, Tribunalele militare, alte organe de represiune sovietice. Odată cu „eliberarea" din 28 iunie 1940, practica asasinatelor în masă a revenit în Basarabia, fiind aplicată şi după 23 august 1944.

CÂŢI AU FOST ASASINAŢI

Cu referire la teritoriul actualei Republici Moldova, până acum au fost identificare 100 din cele 113 procese-verbale ale Troikăi speciale a NKVD din RASS Moldovenească, „instanţă" care, în anii 1937-1938, a „judecat" ca pe „duşmani ai poporului" 4.762 de persoane din stânga Nistrului, dintre care 3.497 au fost condamnate la împuşcare (74% din totalul celor judecaţi - cea mai mare cotă din URSS).

Foto: Cadavru unei victime deschumate de autorităţile române în vara lui 1942 din ograda fostului sediu al NKVD/ Cartea "Basarabia dezrobită", 1942

Compusă din trei persoane (de unde şi denumirea - „troika"): comisarul poporului pentru afacerile interne, secretarul comitetului regional de partid (bolşevic) din RASSM şi procurorul general al RASSM, Troika specială a făcut exces de zel la mai multe şedinţe. Astfel, la întrunirea din 15 septembrie 1937, toate cele 59 de persoane judecate au fost condamnate la împuşcare, la şedinţa din 25 octombrie acelaşi an s-a decis executarea a 63 de inculpaţi din totalul de 63. Au fost condamnaţi la moarte toţi cei judecaţi şi la alte şedinţe: la 14 noiembrie - 65, la 20 noiembrie - 85, la 23 noiembrie - 51, la 25 noiembrie 1937 - 66 de oameni. Troika „a bătut recordul" la şedinţele din 11 martie şi 22 aprilie 1938, când toate cele 147 şi, respectiv, 230 de persoane judecate au fost condamnate la împuşcare.

Nu rămânea în urmă nici Consfătuirea specială, unde totul decideau comisarul poporului pentru afaceri interne, Nicolai Ejov, şi procurorul URSS, Andrei Vîşinski. Prin cele 51 de procese-verbale descoperite în arhiva Securităţii (33 din 1937 şi 18 din 1938) pronunţate în dosare referitoare la RASSM, Consfătuirea specială a condamnat la moarte prin împuşcare 1.389 de oameni din totalul celor 2.185 judecaţi. Cei mai mulţi oameni odată au fost trimişi în faţa plutonului de execuţie la 8 octombrie 1937 - 125 din cei 139 judecaţi. Anume Consfătuirea specială i-a condamnat la moarte pe liderii de partid şi de stat ai RASSM: Badeev, Krivorukov, Starâi-Borisov, Antoseac.

EXECUTAŢI NOAPTEA

Sentinţele de împuşcare erau executate, de obicei, la locul pronunţării. În cazul RASSM au fost excepţii. Astfel, până în 1940, sentinţele date de Troika specială a NKVD şi Consfătuirea specială a URSS au fost executate în două locuri: la Tiraspol şi Balta. De exemplu, în urma primei sentinţe pronunţate de Troika, din 10 august, (prin care 26 din cei 39 de oameni judecaţi au fost condamnaţi la împuşcare), 12 persoane au fost executate la Tiraspol, trei zile mai târziu, la 13 septembrie, la ora două noaptea. Ceilalţi 14 condamnaţi au fost ucişi la 25 septembrie, tot la Tiraspol, la ora unu noaptea.

Din motive necunoscute sentinţă în privinţa a cinci persoane condamnate de Troika la împuşcare la şedinţa din 11 august 1937 a fost executată la Balta, la 19 august. De data aceasta în Actul de execuţie s-a specificat cu exactitate ora: primul condamnat a fost împuşcat la ora 00.45, al doilea - la ora 01.05, al treilea - la 01.40, al patrulea - la 01.55 şi ultimul - la 02.10.

Pentru executarea sentinţei nu se stabilea niciun termen. Uneori era destul o prescripţie şi sentinţa se executa rapid. Astfel, prescripţia preşedintelui Troikăi, Prihodiko, din 23 septembrie 1937, obliga organele NKVD să execute 72 de persoane, condamnate la 10 septembrie. La doar o zi, pe 24 septembrie, au fost împuşcaţi 71 de oameni. După 28 iunie 1940, odată cu strămutarea NKVD de la Tiraspol la Chişinău, s-a căutat un nou loc al execuţiilor.

Executaţi în sediul NKVD din Chişinău

La Chişinău au fost descoperite două locuri unde erau împuşcaţi moldovenii: cel „de bază" este pe actuala stradă Grenoble, iar altul - clădirea NKVD, fostul sediu al Consulatului Italian (actualmente strada A. Mateevici, în apropierea Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Primele execuţii la Chişinău vizau „restanţierii" - persoane condamnate de către Tribunalul militar Odesa înainte de 28 iunie 1940, fie oameni născuţi în Basarabia, fie locuitori din stânga Nistrului care au fugit în România în anii 1918-1940, trimişi la moarte pentru „trădare de patrie". Printre primii la Chişinău au fost împuşcaţi foştii militari ai Armatei Albe, nobili ruşi, simpli cetăţeni emigranţi din Rusia sovietică după 25 octombrie 1917.

Foto: Pe locul unde au fost împuşcaţi oameni nevinovaţi din strada Grenoble se fac azi case pentru colaboratorii Securităţii

Referitor la cel de-al doilea loc de asasinări în masă din Chişinău - sediul NKVD, Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, informa Guvernatorul Basarabiei la 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: în localul fostului Consulat Italian de pe strada Viilor, în prezent ars complet, în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii". La sediul NKVD au fost deshumate, până în seara zilei de 6 septembrie 1941, 85 de cadavre, în total fiind dezgropaţi peste 100.

Ultimele acte documentate de execuţie în Chişinău din perioada 1940-1941 datează din 27 iunie 1941. Deşi luptele la Prut durau de o săptămână, retrăgându-se, în acea zi, nkvd-iştii au împuşcat peste 50 de persoane, având timp şi pentru redactarea actelor de execuţie. În perioada 28 iunie 1940 - 22 iunie 1941 execuţii au fost efectuate şi la Tiraspol.

Asasinaţi în masă la Bălţi Soroca, Orhei şi Cahul

Locul execuţiilor s-a schimbat odată cu ajungerea frontului sovietic la Nistru, în primăvara anului 1944. Capitala temporară a RSSM, Soroca, devine centrul execuţiilor, prima persoană împuşcată, la 5 iulie, fiind un ostaş sovietic, după care au urmat alte execuţii, la 12 şi 27 iunie.

Şi la Bălţi au fost asasinate în masă. Sunt atestate documentar execuţii efectuate de NKVD la 18 iulie 1944 (o persoană), 14 şi 29 septembrie (patru şi, respectiv, cinci oameni împuşcaţi). La Bălţi au fost executate pedepse capitale până în aprilie 1945, iar Soroca până în iulie 1945. Execuţii prin împuşcare au avut loc şi la Orhei. Astfel, Tribunalul militar al NKVD din RSSM, în şedinţele din 11 şi 14 ianuarie 1945, condamnă la pedeapsa cu moartea patru locuitori ai judeţului. Fiind deţinuţi la puşcăria din Orhei, toţi sunt împuşcaţi la 14 aprilie acelaşi an. Nici orăşul Cahul nu a fost ocolit de masacre. Aici, la 18 iunie 1945, NKVD împuşcă un cetăţean pentru infracţiunea de „trădare de patrie". Constatăm aşadar, că execuţii au avut loc în oraşele în care NKVD avea puşcării zonale. Nu se cunoaşte locul nemijlocit al executărilor în niciunul din oraşele menţionate.

Foto: Piatră comemorativă pe locul fostului sediu NKVD din Chişinău unde au fost împuşcaţi "duşmabii poporului" din Basarabia. Inscripţie: "Trecătorule, pleacă-ţi fruntea întru cinstirea memoriei basarabenilor masacraţi aici de călăii bolşevici în iunie 1940 - iulie 1941"

Locul din strada Grenoble din Chişinău a redevenit de „bază" după 23 august 1944, aici fiind executaţi nu doar basarabenii sau ostaşii sovietici, ci şi alte persoane căzute în mâinile NKVD-ului sau SMERŞ-ului (Direcţia Generală de Contrainformaţii militare din cadrul Comisariatului Poporului pentru Apărare din URSS). De exemplu, aici au fost executaţi peste 100 de maghiari capturaţi de sovietici. Poligonul din strada Grenoble a fost folosit încă mult timp după moartea lui Stalin, în 1953, drept loc de execuţii.

Ochiţi în cap şi aruncaţi în gropi comune

În raportul Siguranţei române, din 31 august 1941, privitor la cadavrele descoperite la sediul NKVD, se arată: „Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate. S-a constatat, de asemenea, că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine".

Un alt raport al Siguranţei constată: „Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv. S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care, din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările".

Cu regret, datele de arhivă privind executările sunt incomplete, având în vedere că încă n-au fost descoperite toate cazurile de condamnare la împuşcare de către alte organe extrajudiciare ale regimului comunist. Totodată, mii de basarabeni au fost executaţi de tribunalele militare de la Odesa şi Kiev.

Act de execuţie

1937, 13 august, or. Tiraspol.
Subsemnaţii, secretarul operativ al NKVD al RASS Moldoveneşti, Pervuhin; lucrătorul operativ al secţiei a III-a a Direcţiei Afacerilor Interne a NKVD a RASSM, locotenent inferior de securitate Docuţki şi comandantul de gardă al NKVD al RASSM Ospişev am redactat prezentul act că, astăzi, potrivit prescripţiei Preşedintelui Troikăi NKVD a RASSM, locotenent de securitate t. Rogol, din 12 august a.c., de către noi a fost executată sentinţa Troikăi NKVD a RASSM din 10 august 1937 privind condamnaţii la pedeapsa capitală - împuşcare. Au fost executate următoarele persoane (urmează lista a 12 persoane).
Persoanele enumerate mai sus - 12 - au fost împuşcate la ora 02.00, la 13 august.
Drept care am redactat prezentul act.
Semnează: Pervuhin, /ss/. Docuţki /ss/. Ospişev /ss/.
[În unele acte de execuţie se preciza: corpurile au fost îngropate.]

K.G.B. ŞI „REVOLUŢIA DE CATIFEA”

Agenţi KGB, prinşi de nemţi, după 23 de ani

The Daily Telegraph: Rusia permite agenţilor să ucidă inamicii din străinătate

FSB-ul are unitate specială de ucigaşi ...

Cum intimidează serviciile secrete ruseşti diplomaţii occidentali

Cum a furat KGB ordinele româneşti
Sute de distincţii primite din partea Statului Român sau a Bisericii le-au fost confiscate basarabenilor trimişi în Siberia de autorităţile comuniste, după reanexarea Moldovei din stânga Prutului.

Din dosarele persoanelor supuse represiunilor politice în anii 1940-1941, păstrate în arhiva SIS, lipsesc multe dintre bunurile confiscate de către NKVD în calitate de „probe" de la cei arestaţi, la momentul reţinerii. Dând bir cu fugiţii în iunie 1941 din Basarabia, bolşevicii au reuşit să-i evacueze nu doar pe cei condamnaţi, dar şi dosarele întocmite, cu toate „probele" confiscate de la „inculpaţi".

Anul 1944, NKVD a revenit în Basarabia doar cu dosarele, nu şi cu lucrurile confiscate de la moldovenii pe care puterea sovietică i-a trimis în închisori sau în gulag. Actualmente în fiecare dosar se află un proces-verbal de ridicare a bunurilor, datat cu anii 1940-1941, dar nu este şi un document ce ar atesta restituirea acestora sau unul ce ar limpezi soarta obiectelor luate cu forţa de la bieţii oameni. Este cunoscută meticulozitatea cu care erau fixate acţiunile procedurale efectuate de colaboratorii NKVD, dar şi responsabilitatea anchetatorilor în ceea ce ţine păstrarea probelor la dosar, aşa încât despre pierderea bunurilor nu poate fi vorba.

Tăvălugul bolşevic venit peste Basarabia la 28 iunie 1940 nu s-a limitat doar la mutilarea fizică a locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Comuniştii au devastat biserici şi monumente istorice, au profanat locuri sfinte, au distrus şcoli şi spitale. Ei nu au ezitat să se căpătuiască şi cu multe bunuri de valoare, unele dintre care constituie patrimoniu naţional.

Hoţiile „legale" ale NKVD

Schema era pusă bine pe roate. Astfel, la reţinerea persoanei bănuite, se întocmea un proces-verbal de percheziţie corporală şi altul de percheziţie la domiciliu. Cele ridicate erau, de obicei, fie lucruri personale, fie „bunuri-probe" care îi ajutau pe nkvd-işti să demonstreze „activitatea antisovietică a inculpatului".

Prin procesul-verbal de percheziţie corporală erau sechestrate lucrurile care se aflau la persoana arestată în momentul reţinerii, cum ar fi: bani, ceasul, paşaportul, carnetul militar etc. Se ajungea până la obiecte mărunte, precum pieptenele, cheile, portmoneul sau chiar batista. Prin procesul-verbal de efectuare a percheziţiei la domiciliu era ridicată corespondenţa personală şi cea oficială, ziarele şi revistele româneşti, literatura „antisovietică", manuscrisele etc. Inexplicabil, în anumite cazuri era trecută în registru şi confiscată vesela de preţ din casă, cum ar fi: linguri de argint şi de aur, vase din metal preţios, obiecte de patrimoniu.

O atenţie aparte se atrăgea distincţiilor, mai ales celor româneşti. Deţinerea unor distincţii româneşti era primul indiciu că persoana în cauză a făcut agitaţie şi propagandă antisovietică şi a uneltit împotriva URSS. Cu cât mai multe distincţii româneşti avea cel reţinut, cu atât „culpa" acestuia era mai gravă. După cum se obişnuia în acea perioadă, cei arestaţi „nu aveau obiecţii la procesul de percheziţie şi nici pretenţii în legătură cu bunurile ce le-au fost luate", semnând drept dovadă procesul-verbal.

Banii, ceasurile sau inele erau „probe"

Niciunul dintre cei arestaţi de NKVD nu a scăpat de procedura de percheziţie corporală şi nici de cea de percheziţie la domiciliu. Cu toate acestea, nu în toate dosarele s-au păstrat procesele-verbale ce atestă că au trecut prin asta. De la deputaţii în Sfatul Ţării Feodosie Cojocaru (născut la 3.05.1879, în comuna Bubuieci - mort la 23.01.1941, în penitenciarul din Chişinău) şi Teodor Neaga (născut la 8.03.1880, în comuna Suruceni, judeţul Chişinău - mort pe 6.12.1941, în gulagul din regiunea Penza din Rusia) nkvd-iştii au ridicat o armă de vânătoare cu şapte cartuşe şi, respectiv, 8.500 de lei, două ceasuri de buzunar de aur, două inele de aur, un portţigaret de argint, 12 linguri de bucătărie de argint şi 12 linguri de ceai de argint şi un binoclu.

Deputatul şi fostul primar de Chişinău Nicolae Bivol (născut pe 01.04.1882, în comuna Ialoveni, judeţul Chişinău, data morţii fiind necunoscută) a trebuit să-şi ia rămas bun de la 3.965 de ruble, 2.725 de lei, paşaportul şi carnetul militar, corespondenţa şi câteva poze. Iar deputatului Ion Herţa (născut pe 14.10.1885, în comuna Suruceni, judeţul Chişinău, mort la o dată necunoscută) i-au fost luate patru medalii de bronz şi una de argint obţinute de acesta în Primul Război Mondial.

Fostului preşedinte al Tribunalului Soroca, Hariton Coşciug, i-au fost ridicate un ceas de aur şi 11.400 de lei, iar unuia dintre emigranţii ruşi rămaşi în Basarabia după puciul militar din 25 octombrie 1917 din Rusia, Alexandru Alexandrov, i-au fost luate, pe lângă obiectele personale şi bani, 130 de monede, şase medalii, un medalion şi o broşă, alte câteva obiecte din aur şi argint.

Cele mai prestigioase însemne

„Steaua României". La 10 mai 1877, după proclamarea Independenţei României, s-a legiferat primul ordin românesc, „Steaua Românie". Era o formă modificată a vechiului Ordin al Unirii, confecţionat la Paris, la solicitarea lui Alexandru Ioan Cuza. „Steaua României" avea cinci grade: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer, Mare Cruce. „Coroana României" (foto). După proclamarea Regatului România, la 14 martie 1881, Regele Carol I a înfiinţat Ordinul „Coroana României". Acesta avea cinci clase: Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce. Ordinele se acordau pentru merite deosebite şi servicii de excepţie aduse statului.„Ferdinand I". A fost instituit în 1929, la comemorarea a zece ani de la Unire. Era un ordin civil şi s-a conferit celor care au luptat pentru crearea României Mari.

Distincţiile confiscate au rămas în Rusia

Un caz de confiscare a obiectelor personale de valoare şi a distincţiilor este cel al lui Alexandru Baltaga, fost deputat în Sfatul Ţării (născut la 14.04.1861, în Lozova, judeţul Chişinău - mort pe 7.08.1941, în oraşul Kazan, RASS Tătară). În 1883, Baltaga absolveşte Seminarul Teologic din Chişinău. Din acel an şi până în 1940 este preot la Biserica „Sf. Aleksandr Nevski" din Călăraşi-Sat. Este ales deputat în Sfatul Ţării, fiind singurul reprezentant al clerului în organul reprezentativ al Basarabiei. La 27 martie 1918, votează Declaraţia Blocului Moldovenesc privind Unirea Basarabiei cu România.

A murit în gulag la 79 de ani

Alexandru Baltaga este arestat la 31 august 1940. Chinurile lui în gulagul sovietic s-au terminat la 7 august 1941. A decedat în spitalul închisorii din or. Kazan, la 79 de ani. A fost reabilitat la 10 iulie 1991.

La momentul arestării i-a fost ridicat un ceas de aur, dar şi următoarele distincţii: a) Ecleziastice: Nabederniţă, 1895; Scufie Sinodală, 1895; Camilavcă Sinodală, 1899; Crucea de aur a Sfântului Sinod, 1903 ş.a. b) Laice: Ordinul „Steaua României" în grad de Ofiţer, 1923; Ordinul „Coroana României" în grad de Comandor, 1928; Ordinul „Ferdinand I", în grad de Cavaler; 1935. Crucea „Sf. Ana", clasa II ş.a. În total, i-au fost confiscate zece ordine şi medalii. Niciuna dintre distincţiile enumerate nu se află la dosar, fiind lipsă şi documentul care ar atesta soarta lor.

Hanssen si Ames au tradat fiindca erau prea destepti!
Ames i-a costat pe sovietici 4,6 milioane de dolari. La finalul “carierei”, a dat kaghebistilor lista cu toti agentii americani care operau pe teritoriul rusilor.

Sef al serviciului de analiza din cadrul departamentului de contraspionaj al CIA, Ames a dat KGB-ului informatii care au periclitat peste 100 de operatiuni CIA si au dus la executia a zece surse sovietice.

“Cartita” sovietica executata

Printre acestea era si generalul Dmitri Poliakov. Acesta fusese prima data tradat de Robert Phillip Hanssen, de la contraspionajul FBI, care a spionat pentru rusi, atat pentru GRU, cat si pentru KGB, apoi pentru SVR, timp de 22 de ani, fiind prins abia in 2001. Acesta l-a descoperit pe Poliakov in 1981, sub numele de cod TOPHAT. Generalul era unul dintre cei mai renumiti ofiteri din cadrul spionajului rus. De-aia rusilor nu le-a venit sa creada ca e tradator pana in 1985, cand si Ames l-a numit “cartita”. Generalul Dmitri Poliakov a fost executat in 1988.

Mentalitatea “fuck you all”

Bun baiat Aldrich Ames! I-a innebunit pe psihologii serviciilor secrete! Nu tradase pentru vreo ideologie apropiata de cea a rusilor, ci pur si simplu pentru ca se considera prea destept pentru colegii lui si pentru omologii rusi. Mentalitatea “fuck you all” i-a adus inchisoare pe viata, dupa ce avocatul sau s-a straduit sa-l scoata tacanit de bautura, pentru ca altfel ar fi fost condamnat la moarte. Chestia cu desteptaciunea a “prins” si la Hanssen. Acesta, la un moment dat, le tinea si predici colegilor cum sa prinda o “cartita”, ghidandu-se dupa modul in care actiona el. Si fraierii luau notite, dar nu-l prindeau! In 1981, sotia lui Hanssen, Bonnie, l-a prins cand redacta un raport catre rusi si l-a convins sa se confeseze… preotului. Erau romano-catolici ferventi si faceau parte din Opus Dei, organizatia laica recunoscuta ca sprijin al Vaticanului. Preotul l-a certat, i-a spus sa nu mai faca asa ceva si ca pedeapsa i-a cerut sa doneze cei 30.000 de dolari primiti de la sovietici unei organizatii de caritate.

Norocul “cartitei”

In 1987, lui Hanssen i s-a cerut sa faca o analiza asupra modurilor de operare a racolatorilor rusi, in speranta ca vor prinde “cartita” din FBI. Norocul lui Hanssen, ca trebuia doar sa se uite in oglinda pentru a descoperi tradatorul. Chiar a facut un “profil” cartitei si a dat destule date care i se potriveau si lui. Cum nimeni nu se gandea la el, s-a numit singur intr-o sedinta si ce-au mai ras cu totii! Cateva luni mai tarziu, un subaltern a raportat ca Hanssen i-a cotrobait prin computer, fara acordul lui. S-a disculpat in fata sefilor “marturisind” ca l-a considerat “cartita”. In 1990, cumnatul sau, ofiter FBI, a raportat sefilor banuiala sa ca Hanssen e agent dublu. Nicio masura, nici atunci. S-a considerat ca Hanssen intinde curse chiar si rudelor in cautarea cartitei. Hanssen a avut noroc cu Ames, prins in 1994, care a recunoscut ca dezvaluise identitatea unor cartite sovietice, aceleasi pe care le tradase si Hanssen.

“Omul fara fata”

Chiar si pentru rusi, Hanssen era “omul fara fata”, pentru ca avusese grija ca omul de legatura sa nu-I cunoasca. Dupa colapsul Uniunii Sovietice, in 1991, Hanssen si-a jucat rolul vietii sale! S-a dus in persoana la ambasada Federatiei Ruse si a cerut un ofiter GRU, caruia i-a dat numele sau de cod, “Ramon Garcia”, de pe vremea cand lucra pentru GRU. Mai mult, i-a spus si ca e fost ofiter FBI. Dar acesta nu stia despre ce este vorba si toata tarasenia s-a terminat cand oficialii rusi le-au batut obrazul omologilor americani, acuzandu-I ca vor sa le bage o cartita inca de la inceputul “mandatului”. Desi l-au descris cum arata, americanii tot nu l-au prins. Pana la urma, s-a intors la KGB, care l-a repartizat la noul SVR.

FBI i-a cumparat identitatea

Dupa ce au banuit, anchetat si mutat disciplinar o serie de agenti in cautarea cartitei, FBI s-a decis sa-i cumpere identitatea. In acest scop, a fost contactat un om de afaceri rus, fost ofiter KGB, care, pentru 7 milioane de dolari, a dat FBI corespondenta dintre cartita si agenti GRU, KGB si SVR, precum si o inregistrare a vocii lui “Ramon Garcia”. Cu toate acestea, a fost greu de identificat. Ceea ce a atras atentia a fost o expresie folosita de Hanssen prin sedinte: “pisaciosii de japonezi”! Abia dupa identificarea expresiei i-au recunoscut vocea. De aici, totul a fost cu atat mai simplu cu cat Hanssen nu credea ca “idiotii”, colegii lui, il vor prinde vreodata. O banuiala a avut, cand a fost promovat ca “do-nothing job”, de unde avusese acces la informatii clasificate. A fost arestat in 2001si a fost condamnat la inchisoare pe viata.

Fost colonel rus, arestat pentru organizarea asasinării ziaristei Anna Politkovskaya

Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1VwLfZaPg
EVZ.ro

KGB-ului şi vestimentaţia tinerilor basarabeni
Regimul comunist şi-a propus omogenizarea societăţii pe mai multe paliere şi impunerea unei gândiri unice. S-a urmărit, printre altele, şi omogenizarea vestimentaţiei. Punctul de vedere oficial era următorul: toţi cetăţenii sovietici erau egali şi nu trebuiau să se deosebească unul de altul, toţi erau de acord cu Partidul Comunist şi erau devotaţi cauzei construirii comunismului.

În realitate, numărul celor care erau nemulţumiţi era mult mai mare decât admitea regimul în rapoartele sale. Din anii 1950, grupul ţintă din care proveneau „inamicii de clasă“ nu era alcătuit din cei care trăiseră în vechea societate, ci din rândurile tineretului studios. Cum era posibil aşa ceva?!, s-au întrebat ideologii partidului, rămaşi perplecşi. Asta însemna un lucru clar: comunismul nu are viitor. Unul dintre aceste indicii exterioare ale revoltei tineretului era vestimentaţia „capitalistă“ pe care tinerii o preferau, în detrimentul celei sovietice, sobre şi sumbre.

„Duşmani de clasă“ sub Stalin şi după

În perioada lui Stalin, pedeapsa obişnuită pentru cea mai mică crâcnire împotriva regimului era foarte dură, fiind vorba cel mai des de execuţie sumară sau deportare în Siberia. După 1953, aceste metode nu mai sunt folosite atât de mult. Dar vigilenţa partidului şi a organelor poliţiei politice nu au încetat; dimpotrivă chiar. S-a admis că burghezia şi culacii [chiaburii] au fost fie eliminaţi, fie reeducaţi. Dar problema nu era nici pe departe rezolvată. Tineretul, cei născuţi şi instruiţi exclusiv în mediul sovietic şi care trebuiau să construiască comunismul şi de la care se aştepta o loialitate neţărmurită faţă de Partid, tocmai ei erau problema, la 30 de ani de la Revoluţia din Octombrie 1917. Procesul de reproducere a speciei Homo Sovieticus întâmpina dificultăţi enorme.


Ce voia tineretul în anii 1950-1960



Cauzele acestui fenomen erau multiple. Oamenilor li se spunea încă de la grădiniţă că „viaţa a devenit mai bună şi mai veselă“, dar ei creşteau, mergeau la şcoală, apoi la facultate şi problemele cotidiene continuau: cum să faci rost de produse alimentare, cum să procuri o haină elegantă etc. În plus, cei care se îmbrăcau mai stilat, sub influenţa modei venite din Occident, erau luaţi în vizor. Dintr-un motiv foarte simplu: Partidul Comunist credea că acesta era începutul pierderii vigilenţei ideologice de către tânăra generaţie: „acum ­adoptă vestimentaţia occidentală, capitalistă, mâine o să trădeze patria“. Aceşti „stileaghi“, cum li se spunea în epocă, erau în vizorul organelor de partid, ale comsomolului, dar şi ale KGB-ului.


Prima dată, regimul a ridicat această problemă în cadrul campaniei împotriva „cosmopolitismului şi închinării în faţa Occidentului“, campanie lansată la sfârşitul anilor 1940 de secretarul CC al PC(b)US Andrei Jdanov, la iniţiativa personală a lui Stalin.
În realitate, tineretul sovietic simţea nevoia să se sincronizeze cu cele mai la modă tipuri de vestimentaţie (purta în special culori aprinse), dar şi muzică (jazz, rock’n’roll) din Occident, aşa cum se întâmplă şi astăzi; totodată, tinerii aveau nevoie să se deosebească de părinţii lor, era o revoltă de tip adolescentin (părul fixat etc.), fără ca ea să aibă o încărcătură ideologică anume. Regimul a interpretat însă comportamentul tineretului în această cheie: cum că tinerii se îndepărtau de ideologia partidului. Dar cum fructul interzis este mai râvnit, se ştie, autorităţile sovietice au contribuit, de fapt, la extinderea fenomenului, iar tinerii au continuat să se îmbrace aşa „cum nu trebuia“.
Tendinţa de a se îmbrăca mai stilat în raport cu normele sovietice a venit mai întâi pe două filiere: una, prin intermediul veteranilor de război care aduceau haine confiscate din Germania sau alte state est-europene, printre care paltoane stilate din România, ţară încă „burgheză“ în 1944-1947; a doua, prin intermediul copiilor corpului diplomatic sovietic care trăiau ani la rând în capitalismul „putred“ şi vedeau diferenţa clară dintre modul sovietic de viaţă şi cel din Lumea Liberă. Revolta tineretului a devenit mai vizibilă după 1953, când a dispărut treptat frica că regimul va reacţiona dur, aşa cum a făcut-o pe timpul fondatorului URSS, Lenin, şi a urmaşului său, Stalin.


Hainele elegante nu se potriveau cu „morala comunistă“


Într-un document inedit, descoperit recent în arhiva fostului KGB al RSSM, datat 24 februarie 1962, se vorbeşte despre „stileaghi“ moldoveni şi măsurile care trebuie adoptate împotriva acestui curent. Raportul KGB constată „extinderea relaţiilor de corespondenţă mai ales din partea studenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate cu ţările capitaliste“. Organele represive sunt neliniştite pentru că o dată cu „scrisorile de după hotare sunt trimise publicaţii ilustrate, vederi, fotografii ce prezintă elogios modul de viaţă din statele capitaliste şi care de multe ori capătă o răspândire largă în rândurile tineretului“. Aceste influenţe „negative“ şi „periculoase“ veneau şi pe linia turiştilor străini. De la aceştia, tinerii cumpărau vestimentaţie occidentală, mai ales blugi, consideraţi a fi simbolul civilizaţiei apusene.


Prin intermediul contactelor cu Occidentul se răspândesc şi unele atitudini cu caracter antisovietic. De aceea, se dă ordin Secţiei a doua a KGB al RSSM şi organelor raionale ale poliţiei politice să identifice şi să preîntâmpine „influenţele negative“ asupra tineretului din partea „elementelor duşmănoase“. Prima etapă era „profilaxia“, adică chemarea persoanelor care purtau o vestimentaţie elegantă şi prevenirea lor că acest lucru nu se înscrie în morala comunistă. În cazul celor care nu vor da ascultare avertismentelor – precizează raportul KGB al RSSM din februarie 1962 – trebuiau aplicate pedepse aspre, până la condamnarea la închisoare. Iată cum progresase umanismul regimului sovietic: dacă în primii ani de după revoluţie „duşmanii poporului“ erau identificaţi direct pe stradă după îmbrăcămintea elegantă sau, pur şi simplu, grijulie şi executaţi imediat (de ex. în 1919-1921, în Odessa, Sevastopol şi în alte oraşe din Crimeea), acum, în 1962, sau mult după aceea, cei care nu respectă regulile vestimentare ale regimului sunt trimişi în închisori. Potrivit raportului menţionat mai sus, s-a decis să se racoleze agenţi din rândurile studenţilor, profesorilor şi doctoranzilor, pentru organizarea unei lupte mai efective cu influenţele burgheze în rândurile tineretului.
Abia în ultimii ani ai URSS-ului, când PCUS şi KGB-ul îşi slăbesc controlul asupra societăţii, „stileaghi“ şi reprezentanţii altor curente rebele (dendy etc.) ale studenţimii nu mai sunt persecutaţi pentru vestimentaţia lor, iar atitudinile lor politice sau apolitice nu mai sunt percepute ca o crimă. „Stileaghi“ s-au simţit, în sfârşit, la ei acasă!

„Despre acţiunile de preîntâmpinare a influenţei ideologiei burgheze asupra tineretului“


Hotărârea Colegiului Comitetului securităţii de stat de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSS Moldovenească din data de 24 februarie 1962


"Colegiul KGB de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti consideră necesar să atragă atenţia organelor operative ale KGB-ului din Moldova asupra intensificării acţiunilor cekiste în vederea preîntâmpinării pătrunderii influenţei ideologiei burgheze străine şi a elementelor inamice în rândurile tineretului. (…) În ultima vreme, în mediul tineretului, în special în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate din Moldova se observă anumite manifestări negative, interpretări eronate a deciziilor Congresului al XXII-lea al PCUS, cu precădere referitor la eradicarea consecinţelor nefaste ale cultului personalităţii. Se înregistrează viziuni şi atitudini greşite din partea studenţilor, a tinerilor oameni de creaţie despre esenţa ideologică a literaturii, artei şi cinematografului sovietic, tendinţa de a pune la îndoială corectitudinea principiilor de partid şi a realismului socialist în arta sovietică. Se evidenţiază extinderea corespondenţei tineretului, mai ales a studenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi mediu de specialitate cu statele capitaliste. De multe ori, împreună cu scrisorile de peste hotare sunt trimise publicaţii ilustrate care ridică în slăvi modul de viaţă din ţările capitaliste şi care ulterior se răspândesc în rândurile tineretului. (…) Au fost semnalate fapte nedorite, iar uneori chiar contacte suspicioase între anumiţi tineri cu persoane din străinătate. În rândurile tineretului avem cazuri de atitudini apolitice, manifestarea pasiunii faţă de cele mai respingătoare forme ale «culturii» burgheze, a modului de viaţă «stilat», pe baza cărora apar numeroase manifestări de relaxare morală, alcoolism şi huliganism. (…) Dat fiind că «stileaghi» sunt uneori purtători şi distribuitori ai unor manifestări nocive, apolitice, a unora dintre cele mai urâte aspecte ale «culturii» burgheze, care influenţează din punct de vedere politic şi moral tineretul, este nevoie de organizarea, în colaborare cu miliţia, a acţiunilor operative de identificare a celor mai neobrăzaţi «stileaghi» şi a locurilor unde se întâlnesc.

Pe baza datelor culese, în acord cu organele de partid, este imperioasă pregătirea materialelor despre «stileaghi», în vederea publicării lor în presă, în scopul atragerii opiniei publice în lupta împotriva manifestărilor amorale în rândurile tineretului şi preîntâmpinării influenţei negative ale «stileaghi» asupra tineretului. În cazurile necesare, cei mai activi dintre aceştia şi posesorii localurilor unde ei se adună să fie traşi la răspundere administrativă şi penală (subl. n. – I.C.) de către organele abilitate.
E nevoie de organizat o activitate intensă cu persoanele de încredere din rândurile tineretului încadrat în instituţiile de învăţământ superior şi mediu de specialitate, întreprinderi şi instituţii, precum şi în organizaţii sportive şi alte organizaţii obşteşti ale tineretului. De atras atenţia la selectarea şi racolarea agenturii de perspectivă şi influenţe în rândurile studenţilor, a tinerilor profesori şi a doctoranzilor, precum şi a oamenilor de creaţie care au posibilităţi concrete, nu numai de a identifica fapte de infiltrare a influenţelor străine în rândurile tineretului, dar şi de a le combate activ, de a influenţa corect anumite persoane tinere care s-au pomenit sub înrâurirea elementelor duşmănoase care exprimă acţiuni politice nesănătoase din cauza imaturităţii şi tinereţii lor“.

I. Savcenko, Preşedinte al Comitetului Securităţii de Stat de pe lângă Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti (semnătura) – traducere din limba rusă

Lituania suspectează o posibilă implicare a Rusiei în eliberarea fostului ofiţer KGB, Mikhail Golovatov, în AustriaEliberarea în Austria a fostului ofiţer KGB, Mikhail Golovatov, considerat de Lituania ca fiind vinovat pentru represiunea violentă de la începutul lunii ianuarie 1991, în urma căreia 14 persoane au fost ucise, este "foarte ciudată" şi arată un amestec al Rusiei şi, de asemenea, subliniază limitele solidarităţii europene, a spus ministrul Justiţiei de la Vilnius, Remigijus Simasius, citat de EUobserver.

La o săptămână după ce autorităţile austriece l-au eliberat pe fostul spion rus căutat în Lituania pentru crime de război, Simasius a declarat că "din dovezile indirecte, se pare că este vorba de influenţa rusească. Desigur că Austria neagă, dar tot ce este legat de acest caz este foarte ciudat, toate explicaţiile care vin dinspre partea rusă precum şi informaţiile care apar din alte surse, indică faptul că acest caz a fost tratat diferit".

Golovatov, în vârstă de 62 de ani, a fost şeful echipei speciale Alpha din cadrul KGB care, în 1991, a intrat în clădirea televiziunii naţionale din Vilnius ucigând 14 persoane şi rănind sute, chiar în momentul în care statele baltice îşi declarau independenţa faţă de Uniunea Sovietică.



Oficialii austrieci spun că Lituania nu a trimis la timp clarificări legate de cazul Golotov

În urmă cu un an, procurorii lituanieni au emis un mandat european de arestare pe numele fostului spion rus, iar pe 14 iulie, Golotov a fost arestat după ce se întorcea din Rusia. La mai puţin de 24 de ore de la arestarea sa, fostul ofiţer KGB a fost eliberat şi trimis înapoi în Rusia, în ciuda nemulţumirilor Lituaniei şi a cererilor sale de a-l extrăda.

Potrivit unui interviu pe care Golotov l-a acordat agenţiei ruse de presă Ria Novosti, ambasadorul rus la Viena a negociat toată noaptea, la aeroport, eliberarea sa. Oficialii austrieci au spus că nu au probe suficiente împotriva sa şi au dat vina pe Lituania care nu ar fi fost în stare să furnizeze explicaţiile în termenele-limită stabilite de Viena.

Ministrul lituanian de Justiţie a spus că subordonaţii săi nu au făcut nici o eroare, susţinând că "este un abuz din partea oficialilor austrieci să spună că este vorba de fapte istorice, şi nu informaţii reale legate de crima de care este suspectat. Este o dovadă a folosirii standardelor duble pentru că, în orice alt caz, acestea ar fi fost mai mult decât necesar pentru a-l extrăda". Ministrul Simasius a mai spus, potrivit EUobserver, că Lituania consideră că "Austria a făcut o greşeală" şi că îşi doresc ca Viena "să recunoască acest lucru". Simasius a mai precizat că Golotov nu este singurul acuzat de aceste crime şi că şi alte persoane au fost judecate şi şi-au ispăşit sentinţele în Lituania.

Simasius a fost de acord cu poziţia comisarului European pentru Justiţie, Viviane Reading, care a spus că Austria avea baza legală de a nu opera mandatul European de arestare fiindcă crimele au fost comise înainte de 2002, atunci când a fost creat acest instrument european. Ministrul lituanian al Justiţiei a precizat că, în acest caz, Austria ar fi trebuit să considere toate mandatele de arestare pentru crime care au avut loc înainte de 2002 ca fiind o cerere pentru extrădare. "Şi desigur persoana despre care vorbim a fost eliberată în cadrul unor proceduri de extrădare", a mai explicat Simasius.

În replică, premierul Austriei, Werner Faymann a respins, la sfârşitul săptămânii trecute, orice vină a Vienei şi a spus că "Austria este autoritate independentă şi a decis independent". Totuşi, cotidianul Die Presse scrie că procurorii respectivi au respectat instrucţiunile ministerului de justiţie care este o instituţie politică.



Ambasadorul rus ar fi ameninţat cu "sancţiuni economice şi politice"

Potrivit unui alt oficial austriac, Peter Pilz, parlamentar din partea Partidului Verzilor, ambasadorul rus la Viena le-ar fi ameninţat pe autorităţile locale cu "sancţiuni economice şi politice" în cazul în care fostul ofiţer KGB nu va fi eliberat.

Preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaite, a avut o poziţie împăciuitoare spunând că "această chestiune ar trebui discutată la nivel european" şi a catalogat o eventuală rupere a relaţiilor diplomatice între Vilnius şi Viena, care a fost tot mai des evocată de la izbucnirea scandalului, ca fiind "o isterie diplomatică. Un stat solid şi demn nu poate permite aşa ceva, nici măcar discuţii pe această temă", potrivit ziarului Lithuania Tribune.

Spionajul românesc era mână în mână cu KGB-ul
de Eva GALAMBOS | 18 IUNIE 2007

„Nu este de competenţa mea să judec ce se întâmplă pe plan intern în România, dar am încredere în dezvoltarea robustă a acestei ţări şi mă bucur că suntem parteneri în NATO”.
Preocupat de aproape 25 de ani de problemele României, congresmanul republican Christopher Smith s-a aflat în Bucureşti pentru a-şi susţine punctul de vedere asupra rolului OSCE în combaterea intoleranţei, xenofobiei, antisemitismului, dar şi pentru a vedea ultimele evoluţii în domeniul democraţiei din ţara noastră. Este a cincea sa vizită în România de-alungul anilor, două dintre ele – în 1985 şi 1988 - desfăşurându-se pe vremea regimului Ceauşescu. Campion al drepturilor omului, în anii ‘80 el a fost unul dintre iniţiatorii sancţionării României cu ridicarea clauzei naţiunii celei mai favorizate din cauza nerespectării acestor drepturi. Dar tot el a fost cel care, fiind membru în Comisia Helsinki şi vicepreşedinte al Comitetului de Relaţii Internaţionale din Camera Reprezentanţilor, a propus şi a susţinut rezoluţia privind aderarea României la NATO. În semn de recunoaştere pentru eforturile sale în favoarea poporului român, în 2000, preşedintele Emil Constantinescu l-a decorat cu Ordinul Naţional în Grad de Cavaler.
- Congresman Smith, de unde acest interes faţă de România?
- În anii ‘80 am început să mă interesez de soarta „refuznicilor”, din URSS, criticii regimului sovietic care se aflau în lagăre, mulţi dintre ei evrei cărora li se refuza emigrarea. Am fost acolo, i-am vizitat, am aflat că evreii din România pot emigra şi, vrând să aflu de ce, m-am dus la Bucureşti. L-am cunoscut pe rabinul Rosen, de la care am aflat despre târgul odios încheiat de Ceauşescu, evrei contra bani, dar care oferea totuşi posibilitatea unei categorii de cetăţeni să scape de dictatură. Pe de-altă parte, am fost puternic impresionat de cartea pastorului Richard Wurmbrandt, „Torturat pentru Christos” în care-şi descrie anii petrecuţi în închisorile comuniste din România şi suferinţele îndurate de el, atotputernicia organelor de securitate şi persecuţiile la care au fost supuşi credincioşii de diferite confesiuni.
Mi-am dat seama atunci că în România se practică o permanentă încălcare a drepturilor omului şi mi-am propus să-i conving pe colegii mei de adevărata natură a regimului Ceauşescu. Am vrut să risipesc perdeaua de fum care orbea administraţia americană şi pe preşedinţii SUA care credeau în aşa-zisa politică externă independentă a lui Ceauşescu, să le arăt că sunt manevre, că totul se face cu aprobarea Kremlinului, că spionajul românesc este mână-n mână cu KGB-ul. Am iubit şi iubesc poporul român, de aceea m-am bucurat când a scăpat de dictatură şi am fost fericit când prietenii români au intrat în NATO.
- Credeţi că, la ora asta, se poate vorbi despre manifestarea deplină a democraţiei în România?
- Da, desigur, dar trebuie acordată atenţie respectării în totalitate a drepturilor omului. Există o serie de reguli în acest domeniu care trebuie aplicate. Nu este de competenţa mea să judec ce se întâmplă pe plan intern în România, dar am încredere în dezvoltarea robustă a acestei ţări şi mă bucur că suntem parteneri în NATO. Consider că România are un mare viitor, de aceea şi colaborăm intens cu ea. Totuşi, nu pot să nu menţionez o problemă legată direct de respectarea drepturilor omului, respectiv de drepturile copilului. Este vorba de legea românească a adopţiilor. Prin atitudinea ei autoritară, baroana Nicholson a făcut un mare deserviciu României. Ea şi-a depăşit cu mult competenţele. Concepţia ei prin care echivalează adopţiile internaţionale cu traficul de copii este complet greşită. Prin impunerea legii adopţiei, ea a lipsit numeroşi copii români de posibilitatea de a avea un cămin adevărat la familiile americane. Aş vrea să transmit, prin intermediul ziarului dvs., rugămintea ca guvernul să revină la adopţiile internaţionale, în beneficiul copiilor români.
- Cum comentaţi recentele acuzaţii din raportul Marty cu privire la existenţa unor închisori ale CIA în România şi Polonia?
- Cunosc situaţia din Guantanamo, am fost acolo şi militez pentru dreptul deţinuţilor la un proces corect, dar nu am nici un fel de informaţii de ultimă oră cu privire la cazul pe care l-aţi amintit, aşa că prefer să nu mă pronunţ.
- Când credeţi că se va putea realiza retragerea forţelor americane din Irak?
- N-aş putea să vă dau un termen. Mai întâi trebuie să aibă loc o întărire a structurilor democratice din această ţară şi să se creeze o reală capacitate de răspuns a forţelor irakiene faţă de terorism. Este un obiectiv deosebit de dificil, ţinând cont de numeroasele facţiuni irakiene aflate în conflict pe care nu-i poţi reconcilia şi de puterea clericilor care vor să impună islamismul radical. Nu suntem ocupanţi, ne-am retras şi din Europa, după cel de-al doilea război mondial, şi din Japonia, nu vom rămâne nici în Irak. Dar şi această retragere trebuie organizată cu precauţie, planurile elaborate detaliat, fără a se face publice, altfel vom afecta şi situaţia precară din Irak şi securitatea militarilor noştri.

http://www.gandul.info/politica-externa/spionajul-romanesc-era-mana-mana-kgb-ul.html?3929;348424

Un colonel KGB învrăjbeşte Europa

Miniştrii de Externe din Lituania, Letonia şi Estonia au trimis o scrisoare comună Comisiei Europene, în care denunţă decizia Austriei de a-l elibera pe fostul colonel KGB, Mihail Golovatov, fost comandant al turpelor de elită Alpha, suspectat că ar fi dat ordinul de atac asupra televiziunii din Vilnius, în 1991, scrie agenţia Ria Novosti.
„Decizia pripită luată de către autorităţile austriece pentru a elibera suspectul arestat pentru implicarea sa în evenimentele tragice de la 13 ianuarie 1991 are un efect negativ asupra cooperării eficiente între ţările membre ale Uniunii Europene în materie penală şi calcă în picioare principiul solidarităţii europene", se arată în scrisoarea trimisă de şefii diplomaţiilor din cele trei republici baltice Executivului comunitar, inclusiv comisarului pentru Justiţie, Viviane Reding, dar şi omologilor din ţările UE. „Subliniem că mandatul european de arestare, ca instrument de încredere reciprocă în rândul UE, ar trebui să fie eficient pus în aplicare, pentru a aresta sau reţine persoane, mai ales când este vorba despre crime de război şi crime împotriva umanităţii", mai susţin cei trei miniştri baltici.

Mâna Moscovei

Mihai Golovatov (62 de ani) este suspectat că s-ar afla în spatele reprimării sovietice din 1991 a mişcării pentru independenţă din Lituania. El a fost arestat joia trecută pe aeroportul din Viena, fiind eliberat ulterior şi lăsat să plece la Moscova. Acest fost ofiţer al serviciilor speciale sovietice era căutat pentru „crime împotriva umanităţii şi crime de război", pentru rolul său în asaltul mortal asupra turnului televiziunii din Vilnius, de la 13 ianuarie 1991, în cadrul unei tentative sovietice de a pune capăt drumului Lituaniei spre independenţă. Atacul efectuat de unitatea specială Alpha (unităţi speciale ale KGB) pe care acesta o comanda s-a soldat cu 14 morţi şi 700 de răniţi. Golovatov risca închisoarea pe viaţă dacă judecătorii îl declară vinovat. Un atac similar efectuat de forţele sovietice a avut loc în Letonia, la 20 ianuarie 1991, soldat cu şapte morţi în rândul civililor. Autorităţile de la Vilnius suspectează că Rusia a exercitat presiuni asupra justiţiei austriece. Viena se apără şi spune că Golovatov a fost eliberat pentru că Lituania nu a făcut la timp precizările necesare pentru mandatul său de arestare.

În replică, Lituania a amintit că legea austriacă autorizează reţinerea pentru 48 de ore şi a afirmat că a făcut precizările necesare în termen de şapte ore de la cererea austriacă, formulată abia a doua zi după arestarea lui fostului colonel KGB.Potrivit agenţiei Info.prim.md, preluată de Romanian Global News, şi ministrul securităţii din Transnistria, Vladimir Antiufeev, este dat în căutare generală de către autorităţile letone. Acesta este acuzat că ar fi participat la o tentativă de lovitură de stat împotriva noilor autorităţi ale Letoniei democratice, care s-a soldat cu mulţi morţi, iar în urma eşuării acesteia a fugit la Moscova la 23 august 1991.

14 lituanieni au fost ucişi în asaltul ordonat de fostul colonel KGB asupra turnului televiziunii din Vilnius.

Scandal de spionaj fără precent în Ungaria cu "urme ruseşti cu miros de petrol"
Agenţia de presă rusă Regnum News analizează scandalul "fără precedent" de spionaj după căderea comunismului în Ungaria, speculând că fostul premier Ferenc Gyurcsany şi actualul premier al Rusiei, Vladimir Putin, ar fi printre ţintele recentelor acţiuni împotriva foştilor şefi ai serviciilor secrete din Ungaria, scrie politics.hu.
Lajos Galambos, şeful serviciului de contraspionaj din Ungaria (Nemzetbiztonsági Hivatal /NBH/) între iulie 2004 şi mai 2007, se află în arest la domiciliu. Decizia a fost luată de Parchetul militar ,la sfârşitul lunii iunie, aminteşte Regnum News într-o amplă sinteză a presei ungare din ultima săptămână, citată de Agerpres. Trei zile mai târziu, au fost arestaţi şi generalul de brigadă (r) Sandor Laborc, cel care i-a succedat la şefia NBH lui Galambos, şi Gyorgy Szilvasy, fost ministru al securităţii naţionale între 2007 şi 2009, în cabinetul fostului premier socialist Ferenc Gyurcsany. Galambos Lajos, general-maior (r), fusese, la rândul său, numit în post de fostul premier socialist al Ungariei, Peter Medgyessy.
Spre deosebire de Lajos Galambos, un profesionist în serviciile secrete, Gyorgy Szilvasy este un om politic de carieră şi este cunoscut faptul că este un apropiat al fostului premier Gyurcsany, într-o vreme aflându-se chiar la conducerea cancelariei acestuia. A doua zi după reţinerea lui Szilvásy, liderii partidului de opoziţie MSZP au protestat vehement. Cei trei ar fi acuzaţi de spionaj, însă aceste acuzaţii par a fi învăluite în mister, iar informaţiile în baza cărora au fost formulate sunt clasificate până în 2089, mai scrie politics.hu. Potrivit ziarului Népszabadság, Laborc Sandor ar fi acuzat în prezent de complicitate cu gruparea de spioni.
Potrivit Regnum News, Ungaria nu a mai cunoscut o asemenea "afacere de spionaj" de la începutul anilor '50 ai secolului trecut, din "timpurile glorioase" ale extravagantului dictator comunist Matyas Rakosi.
Presa din Ungaria asociază arestarea lui Galambos de scandalul legat de fondul Egy-Másért Alapitvany - "Fondul unul pentru toţi" - , care era, se pare, utilizat de serviciile de spionaj ungare pentru diverse maşinaţiuni financiare.
Arestarea celor trei ar urmări totuşi să lovească mai multe ţinte deodată, mai spune agenţia rusă. Prima ţintă ar fi fostul premier Gyurcsani fiindcă, potrivit Regnum Novosti, este evidentă încercarea autorităţilor ungare de a-i discredita pe socialişti şi de a-l vedea pe fostul oficial în banca acuzaţilor, mai ales că în scandalul fondului Egy-Másért Alapítvány ar fi implicată indirect şi soacra sa.
Potrivit Magyar Hirlap, o altă variantă ar fi faptul că actuala putere de la Budapesta a lansat proiectul "Ofiţeri top secret" prin care încearcă să-i scoată din sistem pe angajaţii şi agenţii care au rămas în funcţii din perioada comunistă, şi care ar duce la ştergerea "urmelor" sovietice şi ruseşti din Ungaria. Astfel, o "curăţenie în masă" ar fi avut loc în ultimele luni în cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi acum, ar fi sosit vremea serviciilor secrete. Galambos, la rândul său, ar fi avut legături cu "ofiţerul de top D-209" care reprzenta de fapt numele de cod al fostului premier socialist Peter Medgyessy, al cărui tată a fost general de securitate pe vremea lui Janos Kadar. În schimb, Laborc a studiat într-o instituţie specială a KGB în anii 1980, spune presa rusă.
O altă pistă ar putea fi o încercare de discreditare a lui Vladimir Putin, în contextul în care anul viitor au loc alegeri prezidenţiale la care ar intenţiona să se prezinte şi actualul premier al Rusiei, scrie Regnum News, subliind componenta antirusească a scandalului.
Galambos este acuzat că ar fi făcut spionaj pentru Rusia, iar persoanele asociate acestuia sunt acuzate de spălare de bani ruseşti din care, între altele, au fost cumpărate acţiunile companiei de petrol MOL în valoare de miliarde de forinţi. Mai mult, potrivit presei de la Budapesta, serviciile secrete din Ungaria au fost direct implicate în achiziţionarea pachetului de acţiuni al MOL de către firma rusească Surgutneft de la compania austriacă OMV. Totuşi, după ce Budapesta a răscumpărat de la compania rusească Surgutneftgaz 21,2 % din compania de distribuţie petrolieră MOL, unii membri ai Fidesz pun actualul scandal din Croaţia - în care este implicată şi MOL - pe seama unei "răzbunări din partea ruşilor".
De aceea, Regnum News consideră că aceste arestări sunt îndreptate în mod evident "împotriva Rusiei", ţinta acuzaţiilor fiind, în mod evident Moscova, dar nu oferă nici o sursă pentru a-şi susţine aceste afirmaţii, scrie politics.hu.