Ceausescu[v=]

„I-am descarcat 30 de gloante in cap Elenei Ceausescu"
Marturii dupa sentinta de vineri privind amanarea deshumarii cuplului
Ceausescu
Evenimentul zilei" a incercat sa faca lumina in privinta locului in
care au fost ingropati sotii Nicolae si Elena Ceausescu. Si asta dupa
ce, la aproape 16 ani de la moartea acestora, instanta i-a refuzat
fiicei lor, Zoia, acest drept. Am stat de vorba cu o parte din cei
care au participat la procesul, executia si inhumarea fostilor
dictatori. Toti sustin ca au fost ingropati, pe 30 decembrie 1989, la
Cimitirul Ghencea Civil, dar sub alte identitati. Au ales totusi sa
pastreze tacerea asupra numelor care au fost inscrise in acele zile
pe crucile celor doi. Si acesta nu este singurul secret care invaluie
inca moartea sotilor Ceausescu.

Dupa 16 ani....

De ce a avut Zoia Ceausescu nevoie de 16 ani pentru a cere deshumarea
parintilor ei? Potrivit avocatului urmasilor sotilor Ceausescu,
Haralambie Voicilas, atata timp le-a trebuit mostenitorilor sa faca
rost de toate documentele de care aveau nevoie pentru a deschide
procesul. „Zoia si Valentin au dreptul sa stie unde le sunt ingropati
parintii si refuza sa-i creada pe cuvant pe cei care i-au ucis si
inhumat. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca Ministerului Apararii
Nationale i-au trebuit opt ani pentru a elibera certificatele
medicale de constatare a decesului fostilor dictatori. De ce? Poate
si pentru ca aceste documente sunt semnate si parafate de fostul
director al Institutului National de Medicina Legala, profesorul
Vladimir Belis, care nici macar nu a vazut cadavrele", ne-a declarat
aparatorul copiilor fostilor dictatori.

Avocatul Zoiei Ceausescu: „Un militar mi-a spus chiar ca au fost
arsi"

EVZ: De ce acum cererea de deshumare, la mai bine de 15 ani de la
Revolutie?
Haralambie Voicilas: S-au hotarat foarte greu sa porneasca o actiune
de acest fel. Zoia a venit la mine la inceputul acestui an si mi-a
spus: „Eu nu m-am dus acolo sa aprind o lumanare pentru ca nu am
siguranta ca parintii mei sunt acolo. Ceva imi spune ca nu sunt
acolo". Si m-a intrebat: „Am dreptul crestinesc sa stiu unde imi sunt
ingropati parintii?".
Va marturisesc ca si eu am stat si m-am gandit mai mult de o luna cum
as putea sa rezolv aceasta actiune. Ca actele de deces s-au aflat la
MApN nu exista nici un dubiu. Sunt insa acte care creeaza dubii
legate de locul in care au fost ingropati.

Ce fel de acte?
Sa va explic. Pe certificatul constatator al mortii apare semnatura
lui Vladimir Belis. El a constatat moartea. Or, Belis nu a fost la
Targoviste. Chiar a declarat, intr-un articol care a aparut in 1990,
ca in zilele acelea a fost chemat la Victor Atanasie Stanculescu,
care i-a spus sa semneze aceste certificate. Mai mult, pentru
inhumare se depune o adeverinta. La administratia cimitirului unde
defunctii sunt inhumati ori la Ghencea Civil nu exista aceasta
adeverinta. Nu s-a putut face atunci in decembrie, dar de ce nu s-a
facut dupa aceea? Mai e o chestiune, care nu tine totusi de proces.
Toata lumea stia ca Elena Ceausescu era mai mare ca Nicolae. In
actele facute dupa deces apare ca s-a nascut pe 6 ianuarie 1916. Or,
la primaria din comuna Petresti se arata ca data nasterii este 6
ianuarie 1919. Un alt inscris care creeaza dubii. Mai mult,
Administratia Cimitirelor a formulat o intampinare prin care
precizeaza ca nu detine nici un act din care sa rezulte ca Elena si
Nicolae au fost ingropati la Ghencea Civil.

Exista in spatele acestui proces si alte interese, materiale?
Ce va pot spune este ca amandoi copiii s-au decis sa faca aceasta
actiune, dar au hotarat sa apara doar Zoia. Nu se gandesc la daune
din partea MApN si nici la vreo mostenire. Tot ce-si doresc este sa
stie daca parintii lor sunt acolo. Au existat zvonuri ca nu sunt. Un
militar mi-a spus chiar ca au fost arsi si ca au fost ingropate doar
cosciugele.

Exista o mostenire a familiei Ceausescu?
Nu, pentru ca prin hotararea penala de condamnare s-a dispus
confiscarea totala a averii. Exista o adresa a Tribunalului Militar
din 1990, prin care s-au blocat conturile Elenei Ceausescu de la CEC.
Erau trei librete de economie, fiecare in valoare de 14.740 de lei.
Atat costa un televizor color. De asemenea, toate bunurile personale
au fost predate la BNR de catre Parchet. Toate bunurile lor au fost
confiscate de stat.

Dezvaluirile plutonierului Carlan
„Magureanu ne-a spus ca vin americanii sa-l elibereze pe dictator"
(Marius Iosef)

Sotii Ceausescu au fost executati pe 25 decembrie 1989, in ziua de
Craciun. Sentinta de condamnare la moarte a fost dusa la indeplinire
de trei militari din cadrul unitatii de parasutisti de la Boteni
(Dambovita). Capitanul Ionel Boieru, sergentul-major Octavian
Gheorghiu si plutonierul-major Dorin Carlan au descarcat peste 70 de
gloante in trupurile dictatorilor. „Prin tevile mitralierelor s-a
scurs de fapt ura acumulata de romani in cei aproape 25 de ani de
dictatura", spune Dorin Carlan, care a acceptat sa povesteasca
pentru „Evenimentul zilei" amanunte din culisele executiei sotilor
Ceausescu.

Misiune de gradul zero

„Pe 25 decembrie, la ora 7.00, colonelul Ion Suciu ne-a chemat pe
toti cei care mai eram in unitate si ne-a spus ca plecam intr-o
misiune importanta. Am plecat de la Dambovita opt oameni si ne-am
imbarcat in doua elicoptere.
Punctul terminus al calatoriei a fost insa garnizoana de la
Targoviste, acolo unde sotii Ceausescu urmau sa fie judecati,
condamnati la moarte si executati. Acolo, generalul Stanculescu ne-a
spus ca a fost constituit un Tribunal Militar exceptional care ii va
judeca pe dictatori. Stanculescu ne-a avertizat ca noi va trebui sa-i
impuscam, in cazul in care tribunalul ii va condamna la moarte. Ne-a
intrebat daca suntem de acord cu acest lucru, iar noi am raspuns ca
da. Ne-a aratat apoi si zidul unde urma sa-i executam", isi aminteste
fostul parasutist.
Generalul Victor Stanculescu i-a incredintat lui Ionel Boieru
misiunea de a-i pazi pe sotii Ceausescu, iar Dorin Carlan si Octavian
Gheorghiu au avut sarcina sa pazeasca usa salii de
judecata. „Procesul a durat cam o ora si jumatate si stiu ca m-a
amuzat ca la final s-a spus: „Cu recurs in 10 zile. Sentinta se duce
la indeplinire imediat"", isi aminteste plutonierul-major.

„Ne-a dat dracu pe toti"

Potrivit fostului parasutist, Victor Stanculescu a fost cel care a
coordonat si comandat executia. „Ei nu au vrut sa iasa din sala.
Stanculescu a zis: „Legati-i, luati-i si la zid cu ei!". Capitanul
Boieru a intrebat: „Si ce facem cu ei?", iar Stanculescu a
raspuns: „Ii impuscati"", spune Carlan.
Ceausestii au bravat in fata mortii. Desi voiau sa para indiferenti
fata de ceea ce li se intampla, militarii au vazut in atitudinea lor
teama de moarte.
„Ea cred ca a constientizat ce se intampla si a zis: „Daca e asa,
vreau sa mor impreuna cu sotul meu. Impreuna am luptat, impreuna
vreau sa murim". Atunci, generalul Stanculescu a replicat: „Asta e
ultima dorinta a condamnatului". Ea ne-a dat dracu pe toti", isi
continua povestea Dorin Carlan. Pentru ca militarii au avut un moment
in care au ezitat sa-i omoare pe Ceausesti, Virgil Magureanu s-a
gandit sa-i incurajeze. „Nu prea aveam noi curaj sa-i omoram, asa ca
Virgil Magureanu ne-a zis ca vine Flota a 6-a Americana din
Mediterana sa ne bombardeze si sa-l elibereze pe dictator", adauga
Carlan.

„A cazut ca un sac de cartofi"

„I-am scos in curte. Ei au crezut ca mergem la elicopter, dar au fost
directionati spre zid. I-au dus mai mult pe sus. Ceausescu
striga: „Moarte tradatorilor, istoria ma va razbuna, traiasca
Republica Socialista Romania!" si a inceput sa cante Internationala.
L-am impuscat. Nu ne-a dat nimeni ordin. Eu am bagat in el sase
gloante si s-a blocat arma. Ionel a descarcat in ei tot incarcatorul,
iar Gheorghiu a tras si el tot sase-sapte gloante. Ceausescu s-a
ridicat pe zid cam un metru cand l-a prins Ionel in rafala. A cazut
pe urma ca un sac de cartofi. Ea a cazut pe o parte si facea niste
gesturi macabre. Avea gauri imense in ea si se zbatea. Eram la 15-20
de centimetri. Am schimbat incarcatorul si i-am tras 30 de cartuse in
cap. Eram plin de creier si de bucati de oase", povesteste Carlan.
Niciunul dintre cei care venisera de la Bucuresti nu a asistat la
executie.
Cadavrele au fost infasurate apoi in panza de cort si urcate in
elicopter. Pana la Boteni, Dorin Carlan a stat pe trupul neinsufletit
a lui Ceausescu, pentru ca „nu mai era loc in elicopter".

http://www.expres.ro/dezvaluiri/?news_id=199131

Un mister tot mai mare: ingroparea Ceausestilor


Instanta a respins cererea Zoiei Ceausescu de a-i fi deshumati
parintii
Respinge solicitarea reclamantei Zoia Ceausescu privind efectuarea
deshumarii si a expertizei medico-legale privind sotii
Ceausescu... „Asa sta scris in hotararea emisa ieri, de Judecatoria
Sectorului 5 Bucuresti, in procesul in care fiica fostilor dictatori
a dat in judecata Ministerul Apararii Nationale si Administratia
Cimitirelor si Crematoriilor Umane, solicitand instantei sa oblige
MApN sa dovedeasca faptul ca parintii ei sunt ingropati la Cimitirul
Ghencea Civil.
In schimb, judecatorii au cerut Ministerului Apararii Nationale sa
precizeze, in scris si motivat, daca Nicolae si Elena Ceausescu au
fost inmormantati in Cimitirul Ghencea Civil. Si asta in conditiile
in care, de-a lungul desfasurarii procesului, MapN a sustinut
constant ca nu are dovezi clare care sa ateste faptul ca dictatorii
sunt inhumati acolo.
Tot prin decizia de ieri, Administratia Cimitirelor si Crematoriilor
Umane este obligata sa-i concesioneze Zoiei Ceausescu doua locuri de
veci in acelasi cimitir daca se dovedeste ca osemintele se afla
acolo.

Ce spune legea

Conform legii, orice persoana care este interesata de moartea unei
rude apropiate sau are indicii ca un deces a survenit in conditii
neelucidate poate cere instantei deshumarea cadavrului. Legea spune
ca instanta poate accepta un astfel de proces si, mai mult, poate da
o sentinta pozitiva atunci cand moartea victimei a survenit in urma
unei violente; cand rudele acesteia aduc probe ca nu s-a stabilit cu
exactitate cauza mortii sau atunci cand se dovedeste ca a fost vorba
despre un omor.

„Sotii Ceausescu, ingropati la Ghencea"

Sotii Nicolae si Elena Ceausescu au fost ingropati in Cimitirul
Ghencea Civil. Cel putin asa sustin toti cei care au asistat la
inhumare pe 30 decembrie 1989: Gelu Voican Voiculescu, Cerasela
Barjac (pe atunci, lt. de Militie), Mugurel Florescu, col. MApnN Ion
Baiu - cel care a filmat procesul, executarea si inhumarea fostilor
dictatori -
si Dorel Lescu.

„Evenimentul zilei" a stat de vorba cu doi dintre martori:

Gelu Voican Voiculescu si gen. Mugurel Florescu, in prezent consilier
pe probleme juridice al directorului Serviciului de Telecomunicatii
Speciale. Ambii ne-au declarat ca sotii Ceausescu au fost ingropati,
pe 30 decembrie 1989, la cinci zile dupa ce au fost executati,
in Cimitirul Ghencea Civil. Pe crucile de pe mormintele lor au fost
inscrise insa alte nume. Atunci se temeau ca acestea sa nu fie
profanate. „Au fost ingropati la Cimitirul Ghencea Civil.

I-am luat de la Spitalul Militar in masina si am plecat la cimitir.
Erau doua gropi sapate si i-am ingropat acolo.
A fost un moment la care a trebuit sa se participe. Nu a fost nimic
ocult. (...) Singura chestie a fost sa fie facute doua cruci
cu alte nume. A fost foarte bine pentru ca ura de atunci ar fi condus
la profanarea mormintelor", ne-a declarat generalul Florescu.
(Mihai Mincan, Raluca Dan)

Parerea unui condamnat la moarte: Mircea Raceanu

Prezenta unor fosti securisti in conducerea Romaniei a influentat
negativ relatiile cu SUA

Revenirea in Romania dupa 15 ani a diplomatului Mircea Raceanu a
redeschis discutiile pe marginea listei ofiterilor acoperiti,
publicata in volumul sau „Infern 89" din anul 2000. El a lansat ieri,
la sediul MAE, o „Cronologie comentata a relatiilor romano-
americane".
Mircea Raceanu, fost consilier la Ambasada SUA, a fost condamnat in
1989 la moarte, iar ulterior la inchisoare pe viata pentru tradare si
fortat sa plece din tara de conducerea postcomunista in mai 1990, la
scurt timp dupa alegeri.
El este si singurul caruia justitia iliesciana i-a reconfirmat in
1993 sentinta data de comunisti. In 2000, procesul a fost rejudecat,
iar Raceanu achitat pentru ca, in 2002, Ion Iliescu sa-l decoreze.
Acum traieste in SUA, iar despre el se spune ca este unul dintre
consultantii Departamentului de Stat pentru Europa de Est.

Lista „Infernului"

Pe lista ofiterilor acoperiti publicata in „Infern 89" apar numele
fostilor ministri Teodor Melescanu (vicepresedinte PNL), Ioan Mircea
Pascu (vicepresedinte PSD), Gheorghe Tinca (ambasador in Cehia), Dan
Ghibernea (ambasador la Londra) si al altor persoane importante din
viata publica, Bogdan Baltazar, Misu Negritoiu, Traian Chebeleu,
Vasile Secares.
Dupa aparitia cartii, multi dintre cei nominalizati au dezmintit si
ripostat. Intrebat ieri ce efect a avut prezenta unor fosti securisti
in conducerea Romaniei, Mircea Raceanu a raspuns: „Au influentat nu
numai relatiile romano-americane, ci si procesul de democratizare.
Luati perioada 1990-1994, a fost stagnanta in relatiile romano-
americane, daca nu chiar in regres. Una dintre cauze este si
aceasta".

Intalnire cu Melescanu

In timpul anchetei, Securitatea i-a prezentat lui Mircea Raceanu
liste cu numele sau fotografiile acestor persoane, fiind intrebat
daca ii cunoaste si daca stie ca sunt ofiteri DSS. „Erau nume ale
fostilor angajati din MAE si de la alte ministere, liste si
fotografii.
Fotografiile si listele n-au continut nici un lucrator din MAE despre
care stiam ca era diplomat de cariera. Pe cale logica, ceilalti
trebuiau sa fie ofiteri de informatii.
Daca as fi spus ca da, ii cunosc, mi s-ar fi spus ca le-am transmis
partii americane", a declarat presei Mircea Raceanu.
Anchetatorii i-au cerut sa uite ultimul rand de poze, printre care
era si cea a lui Melescanu. „Trag concluzia ca erau cei mai
conspirati ofiteri din MAE", crede diplomatul. Joi seara, cu ocazia
sarbatoririi la Ambasada SUA a 125 de ani de relatii romano-
americane, Mircea Raceanu i-a reintalnit pe Teodor Melescanu si pe
Ion Iliescu. Cu primul a dat protocolar mana.
http://www.expres.ro/topstory/?news_id=198960

S-au aflat acum, dupa 15 ani de la executarea cuplului Ceausescu o
multime de amanunte despre cei doi, pastrate ascunse de diverse
persoane din anturajul acestora. Era si de asteptat sa se faca
diferite dezvaluiri, dupa ce s-a implinit termenul de prescriere a
faptelor culpabile din timpul evenimentelor din anul 1989, prevazute
de Codul Penal.

Un colonel inginer trecut in rezerva a relatat, de pilda, ca Elena
Ceausescu isi forma opiniile "de savanta", citind diverse reviste de
stiinta popularizata. Asa a aflat despre un experiment american care
i s-a parut senzational, petrecut in timpul celui de-al Doilea Razboi
Mondial. Era vorba despre asa-zisa teleportare a unui bastiment de
razboi, care eveniment, raportat la Berlin de catre spioni nazisti, l-
ar fi pus pe ganduri pe Hitler. Sigur, nu se stia ca totul fusese o
simpla farsa la nivel major, pusa la cale de experti in iluzionism,
utilizand holograme. In ignoranta ei, Elena Ceausescu a socotit ca s-
ar putea realiza "teleportare" si de catre cercetatorii romani. Cum
deja incepuse a se amesteca in toate treburile statului, l-a convins
pe Nicolae Ceausescu, ceea ce nu era mare lucru pentru ea, sa-l
insarcineze pe generalul Victor Athanasie Stanculescu, prim-adjunctul
ministrului Apararii Nationale, sa organizeze o grupa de cercetare
stiintifica pentru obtinerea "teleportarii" ca mijloc de lupta
militara. Mai precis dorea ca armata sa poata transporta instantaneu,
prin mijloace electronice, oriunde, regimente intregi, in timp de
razboi, surprinzandu-si inamicul. Generalul Stanculescu, obisnuit
deja cu elucubratiile celui aflat la carma tarii nu a zambit si nici
nu l-a contrazis. A fost deci alcatuita o grupa de cercetare
multidisciplinara, care urma sa se preocupe de o problema ce parea o
fantezie demna de romanele science-fiction. Culmea a fost ca, spre
surprinderea tuturor, tineri fizicieni si biologi din echipa
alcatuita de forma spre a face pe plac fanteziilor extrase de Elena
Ceausescu din revistele de senzatie, chiar si-a luat rolul in serios.
Si, lucrand in deplin secret, ei au reusit o teleportare perfect
repetabila experimental. Era vorba doar de teleportarea la foarte
mica distanta a unor fiinte microscopice. Bineinteles, intre a
transporta instantaneu la distanta mare, pe cale electronica, un om,
nicidecum o armata, calea era destul de lunga, anevoioasa si chiar
periculoasa. Oricum, principiul biofizic al teleportarii era oarecum
descifrat. Raportul prezentat asupra celor descoperite nu l-a
multumit insa pe Nicolae Ceausescu, el cerand accelerarea
cercetarilor, indiferent de eforturi. Convins ca totul era posibil,
Nicolae Ceausescu deja se vedea in posesia unei arme extraordinare
care l-ar fi impus pe plan international si ca mare comandant de
osti.

Istoria incepe prin anii '70 ai secolului trecut. In grandomania ei
nemasurata, Elena Ceausescu se hotarase sa-si mai adauge la titlurile
sale nemeritate si pe acela de membru al Academiei. Bineinteles, cum
toate fotoliile erau ocupate, a recurs la o metoda proprie
bolsevicilor, aceea de a instaura cu forta ceea ce doreau. Prin
urmare a dizolvat institutia rapid, sub pretextul stupid ca nu
reprezenta "organizatiile" stiintifice. Bineinteles era o aberatie,
Academia nefiind prin definitie un organism obstesc, ci un club al
elitelor intelectualitatii nationale. De la "Cabinetul doi" s-a emis
o hotarare a Consiliului de Ministri, prin care toate organizatiile
PCR ale institutelor de cercetari stiintifice erau solicitate sa-si
desemneze "academicieni". Cum nu se putea altfel, Institutul de
Cercetari Chimice a nominalizat-o pe Elena Ceausescu, inventandu-i si
un dosar "de eminent savant", ceea ce sfida orice bun simt. Identic s-
a procedat si cu alti "academicieni" de ocazie. Cat priveste
sectiunea arte si literatura, aici lucrurile s-au ciocnit de o
oarecare rezistenta din partea uniunilor de creatie, existand
numerosi pretendenti. In fine, cum Eugen Barbu era secretar la
Uniunea Scriitorilor, s-a inscris singur pe lista,
devenind "academician".

Nu a fost singurul asemenea demers fraudulos. Anterior, sub pretextul
ca fiecare scriitor mai rasarit isi avea postul sau in conducerea
unui ziar sau revista, numai el ramasese pe dinafara, a insistat si a
reusit sa fie plasat de catre Sectia de presa a CC al PCR ca redactor-
sef al revistei "Saptamana Capitalei", o sinecura a Primariei
municipiului, care publica programele teatrelor si cinematografelor
din Bucuresti, eliminand fara scrupule pe dramaturgul Alecu Popovici
care conducea foaia.

Eugen Barbu devenind seful minusculei publicatii i-a schimbat
continutul, transformand-o intr-un spatiu de polemica literara, spre
a plati polite diversilor critici sau comentatori, printre care Fanus
Neagu, cel care indraznise sa-l acuze de plagiat. Polemica s-a extins
si in domeniul fotbalului, toata aceasta rumoare publicistica fiind
tolerata de conducerea PCR-ului, care mima astfel libertatea presei.
Dumitru Popescu, secretar al CC, poreclit "Dumnezeu", un tip siret,
patrona din umbra toata afacerea, spre a dezamorsa intr-un fel
atmosfera generala negativa si pesimista care se acutizase indeosebi
in randul intelectualitatii si tineretului. Experimentul polemicii a
fost extins si in alte domenii, evident nesemnificative, precum
cercetarea stiintifica si istoria. Aici insa, la un moment dat, cand
au intervenit disensiuni pe plan politic extern privitoare la
contenciosul transilvan, Nicolae Ceausescu personal s-a implicat,
instigand o virulenta si continua campanie de presa pe tema
iredentismului maghiar. Tema era facila, cunoscandu-se emotivitatea
romanilor privitoare la acest subiect. Cercetarea documentelor vremii
scoate la lumina caracterul artificial al problemei, nascuta calculat
nu de guvernul Ungariei, ci de insusi Nicolae Ceausescu, acesta
gasind-o foarte potrivita pentru a abate atentia opiniei publice intr-
o directie falsa, in momentul acutizarii crizei interne datorata
politicii sale interne aberante. Zarva iscata prin mass-media nu avea
acoperire reala, deoarece maghiarimea din Romania nu manifesta
tendinte iredentiste, fiind bine reprezentata in conducerea statului
de diversi ministri si chiar in CC al PCR. Aveau drepturi culturale
depline si-si foloseau influenta prin reprezentantii lor in
administratia locala. Supapa deschisa insa de Ceausescu, dirijata de
Dumitru Popescu, a avut insa repercusiuni cu totul neasteptate pe
plan extern. Atat Kremlinul, cat si Budapesta au reactionat, gasind
in tema inventata de Ceausescu o nesperata posibilitate de a-i
sanctiona accesele de nesupunere fata de politica generala impusa de
Moscova tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia. Totul a luat in
cele din urma forma unui razboi rece intre Romania si Ungaria,
incurajat de Kremlin, in perioada de dupa intelegerile de la Malta,
dintre Bush si Gorbaciov, cand deja se hotarase eliminarea de pe
scena politica a lui Ceausescu.

Exhumarea Ceauşeştilor, respinsă de tribunal
de Liliana Nastase


Procesul intentat MApN de fiica soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, Zoe, va fi reluat de la zero la Judecătoria Sectorului 5, ca urmare a deciziei pronunţate, ieri, de Tribunalul Bucureşti.
Zoe Ceauşescu a cerut deshumarea părinţilor săi, pe motiv că ar avea informaţii că aceştia nu sunt îngropaţi la Cimitirul Ghencea Civil, dar şi concesionarea a două locuri de veci pentru a-i reînhuma creştineşte. Judecătoria Sectorului 5 a admis în parte, la 30 septembrie 2005, acţiunea Zoei Ceauşescu. Magistraţii au obligat MApN să facă dovada, "în sensul de a preciza către reclamantă, în scris şi motivat, dacă numiţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elenea au fost înmormântaţi în Cimitirul Ghencea Civil". Judecătorii au respins însă solicitarea Zoei privind efectuarea, de către MApN, a exhumării şi a expertizei medico-legale privind pe soţii Ceauşescu. Magistraţii au mai decis ca Administraţia Cimitirelor să concesioneze Zoei două locuri de veci în Cimitirul Ghencea Civil, "dacă numiţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena au fost înhumaţi în acest cimitir". Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 a fost atacată cu apel atât de Zoe Ceauşescu, cât şi de MApN.

Zoia Ceauşescu se luptă la tribunal să-şi reînhumeze creştineşte părinţii
de L.N.


Tribunalul Bucureşti se va pronunţa pe 3 mai la apelul privind procesul intentat de Zoia Elena Ceauşescu, MApN şi Administraţiei Cimitirelor. Fiica soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu solicită Ministerului Apărării să facă dovada că părinţii ei au fost înmormântaţi la Cimitirul Ghencea Civil. Reprezentanţii ministerului susţin însă că nu au avut nicio contribuţie la înmormântarea soţilor Ceauşescu. Totodată, Zoia Ceauşescu a cerut Administraţiei Cimitirelor să-i concesioneze două locuri de veci pentru reînhumarea părinţilor săi, lucru considerat imposibil atât timp cât nu există dovada înmormântării celor doi la Cimitirul Ghencea Civil.

Deshumarea Ceausestilor va lamuri cateva dintre secretele Revolutiei
Incinerati ca sa se ascunda o executie in stil KGB-ist?!
BOGDAN COSTESCU
Deshumarea sotilor Ceausescu ridica inca mari semne de intrebare. La
mai bine de 15 ani, fiica fostului dictator, Zoe Ceausescu, a
intentat un proces in urma caruia vrea sa afle unde sunt ingropati
parintii ei. Insistenta de care Zoe da dovada este explicata atat de
ea, cat si de avocatul ei prin aceea ca doreste sa stie daca intr-
adevar parintii ei sunt inhumat i la Cimitirul Ghencea. Recent,
urmasii Ceausestilor au afirmat ca fostii conducatori ai Romaniei ar
fi fost incinerati. Mai mult, actele din dosarul deshumarii, aflate
pe rolul Judecatoriei Sectorului 5 (JS 5), lasa de inteles ca
lucrurile sunt mai complicate si ca se incearca ruperea tacerii
lasate dupa decembrie `89 asupra modului in care au murit si au fost
inhumati sotii Ceausescu. Astfel, printr-o adresa a JS 5 s-a
solicitat Spitalului Militar Central sa se prezinte situatia exacta a
celor doua cadavre care ar fi ajuns, dupa execut ia de la Targoviste,
in Bucures ti. In cazul in care ipoteza ca cei doi ar fi fost
transportati de la Spitalul Militar la Cimitirul Ghencea se verifica,
magistratii solicita sa le fie predata copia dupa autopsia celor doi.
Executie invaluita de mister
Precum se stie, in legatura cu procesul si cu executia celor doi s-au
facut mai multe speculatii, care pana in prezent nu au fost demontate
de catre nimeni. Despre proces s-a scris ca a fost fie o catastrofa
judiciara, fie o mascarada sau chiar un asasinat politic al noii
puteri instaurate. Ce se mai stie este faptul ca procurorul din acea
sedinta de pomina este generalul Dan Voinea, cel care instrumenteaza
doua dintre dosarele grele ale evenimentelor din 1989. Este vorba
despre dosarul Revolutiei si de cel al mineriadei din 13-15 iunie
1990. In lega tura cu executarea celor doi, Gelu Voican Voiculescu,
membru in conducerea FSN din acea perioada si prezent la procesul
Ceausestilor de la Targoviste, spune ca ei au fost impuscati inainte
de a se comanda, chiar inainte de a fi ajuns la zidul de executie. O
alta varianta ar fi si cea in care se sustine ca dictatorii au fost
impuscati a doua oara pentru a se filma, oficial, lichidarea lor. O a
treia varianta ar fi ca cei doi ar fi fost lichidat i in stil KGB, cu
un glonte in ceafa. Toate aceste speculatii ar putea fi inlaturate
doar prin deshumarea celor doi.
Cine isi mai aminteste?!
Judecatorii JS 5 au mai solicitat sa se afle si cine si cand au fost
ridicate cadavrele celor doi. Imaginile facute publice de 15 ani
incoace ii prezinta pe Gelu Voican Voiculescu si pe Virgil Magureanu
ca fiind cei care s-ar fi ocupat direct de misterioasa inhumare a
fostilor dictatori. Capturarea in 22 decembrie 1989 a cuplului
dictatorial nu ar fi fost facuta publica la acea data din mai multe
considerente, una dintre acestea sugerand ca ar fi fost posibila o
rebeliune a trupelor fidele dictatorului. O alta ipoteza, noii lideri
instalati negociau cu factiuni din Securitate, iar lichidarea celor
doi ar fi fost decisa doar in momentul in care trupele proCeausescu
au „depus armele". Dupa unele voci, decizia lichidarii celor doi
dictatori ar fi apartinut fie lui Silviu Brucan, membru de frunte al
proaspatului FSN, fie generalului Victor Stanculescu, unul dintre
apropiatii familiei, cel care este si condamnat pentru represiunea
armata a revolutiei de la Timisoara din 16-21 decembrie 1989.

Valentin Ceausescu solicita tablourile ce i-au fost confiscate
Dosarul în care Valentin Ceausescu solicita sa fie stabilit modul în
care a fost anchetat, dupa Revolutia din 1989, va fi luat în discutie
peste doua saptamâni, termen pâna la care instanta va analiza mai multe
acte pe care fiul lui Nicolae Ceausescu le-a depus, ieri, în sprijinul
actiunii sale. Valentin Ceausescu a fost retinut de procurorii
instantei supreme la sfârsitul lui decembrie 1989, pe numele sau fiind
emis un mandat de arestare, la începutul anului 1990. În august 1990,
Valentin Ceausescu a fost pus în libertate pe motiv ca nici una din
cele doua acuzatii nu se mai sustinea. În acest context, s-a dispus si
restituirea tuturor bunurilor care pâna atunci fusesera
indisponibilizate, motiv pentru care Valentin Ceausescu a facut apel
catre institutiile care aveau obligatia sa pastreze aceste obiecte,
pentru a-i fi restituite. Desi printr-o adresa de la Parchetul
instantei supreme s-a dispus restituirea unor bunuri de catre Muzeul
National de Arta, aceasta institutie a refuzat sa le înapoieze, motiv
pentru care Valentin Ceausescu a deschis proces civil. Valentin
Ceausescu si-a câstigat în instanta dreptul de a-i fi restituite aceste
bunuri, mai putin cinci tablouri.

Un general timisorean, implicat in interceptarea raidurilor anglo-americane

Seful Flotilei Aeriene a lui Ceausescu
Nu a vazut in toata copilaria vreun un avion adevarat. Nici macar un zmeu. A citit doar un anunt in presa vremii si viata avea sa i se schimbe pentru totdeauna. Nascut undeva in micul satuc Valeapai, Ionut, cum il alintau prietenii, avea sa ajunga peste ani sa lupte cu avioanele americane si englezesti care atacau Brasovul. Sa fie doborat intr-un asemenea raid. Sa sufere nu mai putin de cinci aterizari fortate si sa scape totusi cu viata. Cativa ani mai tarziu, avea sa ajunga in preajma celor mai importanti oameni din acea vreme. Fara sa vrea, a ajuns si in postura de general al Flotilei Aeriene Prezidentiale. A fost omul care parcurgea inaintea fiecarei vizite a lui Ceausescu traseul aerian al fostului presedinte al Romaniei. Ceausescu nu l-a prea placut, dar sentimentul era reciproc. Asta nu l-a impiedicat sa puna la punct multe zboruri ale dictatorului si sa reinnoiasca strategia aeriana a Romaniei. Astazi, Ioan Stoian a implinit 84 de ani si este pensionar in orasul de pe Bega. Povestile lui sunt interminabile. Ai putea sa stai ore intregi sa ii asculti destainuirile despre miile de ore de zbor si zecile de tari prin care a fost nevoit sa treaca.
Aviator din intamplare
La 19 ani, in 1940, al II-lea Razboi Mondial era din ce in ce mai aproape de Romania. Un anunt in presa vremii cauta tineri dornici de a deveni aviatori. A simtit atunci ca asta este marea lui sansa. Din cei peste 1.500 de candidati au fost selectati doar 150 de tineri pentru a incepe cursurile la Scoala Militarizata a Aviatiei Civile din Rosiorii de Vede. Primul brevet de pilot l-a obtinut un an mai tarziu. Tot atunci avea sa fie admis la o scoala de adjuncti aviatori, de pe langa centrul militar de pilotaj Buzau. Apoi va frecventa cursurile unei scoli speciale de vanatoare pentru front. Romania era deja in focurile luptei celui de-al II-lea Razboi Mondial. Voia sa lupte si sa-si apere tara de englezi si de americani care bombardau intr-o veselie Romania. Sansa nu a fost insa de partea lui.
Raid cu ghinion
4 iulie 1944. Nu va uita niciodata acea zi. Putin a lipsit ca aceasta sa-i fie ultima zi din viata. Impreuna cu trei colegi s-au ridicat cu avioanele de vanatoare, pentru a intercepta bombardierele anglo – americane, care aruncau mii de tone de bombe deasupra Sibiului. „Noi eram asa, ca o musca, ce se lupta cu zece vulturi. Ei veneau cu zeci de avioane, iar noi mergeam sa incercam sa-i oprim, cu patru aparate. Undeva in dreptul Fagarasului, eram in urcare la peste 2.000 de metri altitudine si un coleg a scapat controlul avionului. Coada mi-a fost retezata de elicea lui si totul parea pierdut”. Nu poate sa-si imagineze nici acum, dupa peste 60 de ani, cum de a reusit sa scape. A aterizat intr-un lan de grau si a stat in coma profunda mai multe zile. „Nu imi era de rani, ma durea insa ca nu mai pot zbura, nu mai imi pot apara tara. De fapt, daca nu aveam acel accident, cu siguranta nu as mai fi trait mult. Majoritatea dintre pilotii pe care i-am cunoscut si au zburat atunci avea sa moara in lupta. Era o lupta total inegala, in care nu aveam nici o sansa”, spune Ioan Stoian.
La taclale cu Ceausescu
In 1947, avea sa mearga la scoala de ofiteri de la Sibiu. Peste trei ani, Ioan Stoian a avut oportunitatea sa plece pentru a-si continua studiile, departe de tara. Cinci ani a urmat cursurile Academiei de Aviatie din Moscova, pe care a absolvit-o cu calificativul „excelent”. In 1961, la 39 de ani, Ioan Stoian devine general de aviatie si comandant al Diviziei de Aparare Antiaeriana pe jumatate de tara. In 1970, comunistii l-au vrut in functia de loctiitor al marelui stat major al apararii antiaeriene. A fost mai apoi insarcinat cu misiunea de a reorganiza si conduce Aviatia Civila. In 1973, devine comandant al flotilei prezidentiale. „Am fost poftit in vila lui Ceausescu si am ajuns pe o terasa. Ceausescu statea pe un scaun de nuiele si m-a invitat sa iau loc. Mi-a zis ca voi fi responsabil pentru toate problemele de securitate ale zborurilor si mi-a dat mana libera pentru restructurarea flotilei din Romania. 40 de minute m-a dascalit. Nu mi-a placut aceasta functie, dar nu am avut ce face. Eu raspundeam de tot si, in orice moment, puteam fi tras la raspundere”, spune generalul timisorean.
24 de ore la dispozitia dictatorului
Ioan Stoian a fost obligat totodata sa realizeze toate zborurile de recunoastere, in tarile pe care Ceausescu avea sa le viziteze. Tot el se ocupa si de transportarea fostului presedinte cu elicopterul, catre partidele de vanatoare de te miri unde. „In patru ani, nu am avut nici o zi de concediu si am fost nevoit sa stau la dispozitia lui Ceausescu 24 de ore din 24. Aveam o leafa de 8.000 de lei, era mult pe vremea aceea, dar raspunderea era enorma. Dupa ce a incercat, in nenumarate randuri, sa renunte la functia de mare raspundere care i se daduse si sa treaca in rezerva, doleanta i-a fost pana la urma respectata. Pe jumatate. A fost pus la comanda aviatiei sanitar –utilitare. Abia in 1981 avea sa fie trecut in rezerva. In cei 44 de ani de pilotaj a incercat nu mai putin de 40 de tipuri de avioane si elicoptere.
A reamenajat avionul lui Ceausescu
„In acea perioada, eu m-am ocupat de achizitionarea si reutilarea avionului personal al lui Ceausescu, avion cu care trebuia sa se deplaseze in toate destinatiile externe si interne de durata. I-am recomandat un Boeing 707. Era un avion ultramodern din SUA. Dupa discutii indelungi cu Ceausescu, a trebuit sa solicit constructorilor americani nu mai putin de 20 de modificari, pentru a ii fi in sfarsit pe plac lui Ceausescu”, marturiseste azi Stoian. Toti il intreaba doar despre el. S-a saturat sa raspunda. Amintirile ii sunt vii, dar cuvintele parca nu isi mai au sensul. „Ce sa mai zic, avea o memorie geniala, ii placea la nebunie sa vaneze, am colindat in acest sens toti muntii si padurile cu el, manca putin si nu bea aproape deloc. Nu ii prea placea de mine si ma poreclise <<Grasul>>, spune generalul in rezerva. De-a lungul timpului, generalul a primit 8 ordine si 11 medalii.
Ovidiu MARASCU

Inaintea lui Iliescu, Roman, Brucan si Magureanu

Vladut Nisipeanu – omul care trebuia sa-l inlature pe Ceausescu

Condamnat la moarte pentru complot impotriva lui Nicolae Ceausescu, anchetat, torturat, urmarit pas cu pas, Vladut Nisipeanu intra in atentia publica prin intermediul unui maldar de documente, probe incontestabile in incercarea de rasturnare a regimului Ceausescu, dezaprobat, inca din anii ‘70, chiar de catre unii dintre apropiatii fostului dictator roman.
L-am intalnit in mijloc de februarie 2006, la Baile Herculane, venit aici pentru infiintarea unei filiale locale a Ligii Internationale a Romanilor – al carui presedinte si fondator este chiar el.
Protagonistul acestor dezvaluiri incendiare – din randurile de mai jos – trezeste mirarea de a fi vazut mai mult sau mai putin anonim in tara sa. In exclusivitate pentru Focus Vest – interlocutorul nostru isi va (re)aminti lupta pe care a dus-o cu sistemul comunist, mai ales ca, la un moment dat, chiar el apartinea structurii acestuia.
O greseala de tipar (ne)intentionata
Fiu de tarani romani, plecat de acasa la frageda varsta de 10 ani – atunci cand a inteles ca, din cauza saraciei, parintii lui nu puteau sta la masa impreuna cu cei 4 copii - , Vladut a trecut prin tot ceea ce inseamna un destin vitregit. Peste ani, absolvent de filozofie si tanar doctorand la ASE, a fost repartizat pe post de economist in Ministerul Aprovizionarii Tehnico – Materiale. In anul 1971, a condus in paralel revistele de specialitate din cadrul ministerului unde lucra. La un moment dat, intr-un numar de revista a aparut – iar el stia cu ce scop – in loc de “minister” – “mister”, dar mult mai grava a fost “greseala”: “Ceausescu”, chiar pe prima pagina. Nu a fost “iertat”, si poate ca din acest motiv nu a fost avansat in functie niciodata, desi era membru PCR inca de la 16 ani. Dar, ca o ironie a sortii, recunoasterea profesionala avea sa fie motivata prin faptul ca statul roman l-a trimis la studii nu in Occident, ci la Moscova, intre anii 1952 – 1958.
Gorbaciov si Nisipeanu au iubit aceeasi fata
In timpul studiilor la Universitatea “Lomonosov”, dintre anii 1954 – 1957, a stat sub acelasi acoperis cu Mihail Gorbaciov. Desi “Misa” studia Dreptul, iar Vladut Istorie – Filozofie, au avut cateva cursuri in comun. S-au imprietenit, discutiile continuau la cate o votca sau bere “Jugulovskaia”, dar rivalitatea intre ei, starnita si de controversatele teorii ale comunismului, pe care Nisipeanu le-a cautat cu lumanarea chiar in tara de bastina si nu le-a gasit – avea ca principal fundal disputa dusa in fata unei fermecatoare rusoaice. Colega celor doi cavaleri, Inna, era fiica unui diplomat, iar mai tarziu a ales - la cererea familiei – pe un al treilea: un bolsevic. Contactul cu Gorbaciov, omul care a schimbat istoria lumii, continua si azi. Cat timp Vladut Nisipeanu a condus FDR, la urechile celui mai puternic sef de stat ajungeau, prin schimb de informatii, planurile inlaturarii lui Ceausescu. Schimbul de informatii secrete, privitoare la complotul impotriva dictatorului, a fost facut pe mare, in larg, la 50 de metri de tarm, intre Eforie Sud si Eforie Nord. Ambasadorul sovietic, cel care urma sa intervina la Moscova pentru sustinerea viitoarei lovituri de stat, promisese ca il va informa pe Mihail Gorbaciov de intentiile FDR de inlaturare a cuplului Ceausescu. Fiind urmarit pas cu pas, odioasa Securitate a filmat de pe tarm intalnirea conspirativa a celor doi in largul marii, iar Nisipeanu a fost arestat cand a debarcat la tarm.
Peste 5 zile, presa internationala “imperialista” anunta moartea suspecta a ambasadorului rus Drozdenko. Nici pana azi, CIA, fostul KGB sau Securitatea nu au dezvaluit misterul mortii ambasadorului sovietic.
Cum era planificata arestarea sotilor Ceausescu?
Liderii nou constituitului Front Democrat Roman (FDR) planuisera arestarea cuplului Ceausescu in 1984, la Snagov, in timpul aniversarii zilei de nastere a lui Nicolae Ceausescu - pe 26 ianuarie, la miezul noptii. Au fost tradati, si planul a cazut. Apoi, in ‘86, cu prilejiul aniversarii unei zile de „1 Mai” de la Olanesti, s-a pus la cale si arestarea „printisorului” Nicu Ceausescu, pe drumul de la Sibiu la Ramnicu Valcea. Sotii Ceausescu ar fi fost arestati la vila, apoi inchisi in pestera Polovragi, din considerente tehnice: peretii muntosi ar fi oprit semnalele radio, care i-ar fi putut localiza. Acolo, in pestera, cei doi soti Ceausescu ar fi auzit de pe o banda magnetica, derulata timp de 3 zile si tot atatea nopti, toate sloganele epocii, dupa care li s-ar fi dat caiete de scris, si ar fi fost pusi chiar sa copieze unul de la altul, sa scrie tabla inmultirii. Elenei Ceausescu i se mai pregatise, in mod special, o ora de predare a chimiei.
Se conta pe sprijinul celor de la conducerea Comandamentului Apararii Antiaeriene, care aveau in subordine amplasamentul antiatomic de la Snagov – pe generalii Mocanu, Iordache, D. Popa. Evident, nu era suficienta numai arestarea, ci era nevoie de forte militare pentru asigurarea ordinii si prevenirea unor riposte din partea fortelor militare sau civile loiale lui Nicolae Ceausescu. Planul era ca, dupa inlaturarea cuplului dictatorial, noua conducere sa fie formata din 5 lideri ai FDR, propusi de Nisipeanu, intr-un consiliu provizoriu, care sa organizeze ulterior alegeri generale democratice.
Vladut Nisipeanu fusese desemnat dinainte ca viitor presedinte al Romaniei. De acest plan se stia in marile cancelarii si coincidea si cu interesele Moscovei, care si-au dat acordul, prin ambasadorul Drozdenko.
„Bestie, asta e ultima ta zi !”
La Directia de Cercetari Penale a Securitatii Statului, din Calea Rahovei (directie al carei sediu, culmea, a ramas in acelasi sinistru loc si astazi), unde a fost adus imediat dupa arestare, Nisipeanu a fost anchetat pe „scaunul mortii”, timp de 45 de zile. I se cereau nume. El ii stia doar pe principalii lui colaboratori, dar nu a vorbit: Paulian Pasarin (colonel de Securitate, din garda personala a lui Ceausescu), Andrei Pasarean (colonel de armata, seful sectiei de cercetare stiintifica, personaj care se ocupa cu aparatura radar de supraveghere a spatiului aerian si pentru dirijarea rachetelor), Paul Petrescu (colonel MapN), Gheorghe Popescu (ziarist la Scanteia). Fiecare, la randul sau, avea in subordine inca 5 colaboratori s.a.m.d., pana la 1.500 de membri. La intalnirile conspirative si pentru schimbul de informatii se folosea „linia intai”, primii 5 membri, iar fiecare transmitea omului sau. Prof. univ. dr. Gore Popescu, de la Facultatea de Medicina din Bucuresti, in timpul unei delegatii in Occident, a facut sa ajunga Apelul FDR la cei mai importanti sefi de stat, difuzandu-l, incepand cu 3 aprilie 1984, prin „Europa Libera”, „BBC”, „Vocea Americii”.
Nisipeanu a fost “operat” in camere speciale, printre care renumita „Camera a Fumatului”, in care se ardeau mari cantitati de tutun, iar el, nefiind fumator, lesina in 10 minute. Taiat la mana, legat cu lantul peste mijloc, pe „Scaunul Mortii” – un scaun metalic si imposibil de urnit din loc - , a fost obligat sa scrie, sa citeasca si sa semneze 11.000 de pagini!
„Bestie, asta e ultima ta zi! Iti reamintim ca de pe acest scaun nu s-a ridicat nimeni in viata sau intreg la minte! Iti spalam noi creierii de ura impotriva sefului statului!”: acestea erau cuvintele cu care incercau fiorosii anchetatori sa-l doboare psihic.
A fost adus un complet militar de judecata, care l-a condamnat acolo, in arest, la moarte. Numai ca ecourile internationale, urmate imediat de vizita in Romania a lui Gorbaciov – care s-a interesat de Nisipeanu –, avea sa-l tina in viata. Cu alte cuvinte, interesul Moscovei l-a salvat de la moarte. I s-au fabricat atunci alte capete de acuzare: neglijenta in serviciu, detinere de documente secrete. In total, ar fi avut de executat peste 40 de ani de inchisoare.
„Nu insistam asupra revolutiei in direct, desi ar fi multe de spus” - a declarat pentru Focus Vest, Vladut Nisipeanu. „Jocurile politice, facute in sediul fostului CC si la Televiziune, au scos in fata persoane fara trecut antidictatorial. Vorba romanului: n-a fost pentru cine s-a pregatit, ci pentru cine s-a nimerit!” – concluzioneaza azi presedintele Ligii Internationale a Romanilor.