Pauker[v=]

Ion Maldarescu

Cu ani în urma, dupa ce cu sprijinul nemijlocit al fostului
suveran
al României „trupele eliberatoare" ale Armatei Rosii au
cotropit
pamântul tarii, a fost instalat un regim de teroare, instrumentat
de
Ana Pauker si numerosi alti indivizi asemenea ei. A urmat politica de
exterminare a intelectualitatii autohtone si de „educare" a
populatiei în spiritul recunostintei fata de „fratii"
nostri din
rasarit. Printre multiplele metode utilizate, cinematografia s-a
dovedit a fi unul din procedeele eficace utilizate pentru
îndoctrinarea generatiei tinere. Pe ecrane rulau numai filme
sovietice care preamareau vitejia, spiritul de sacrificiu al
ostasului sovietic si promovau cultul adularii „tatucului
Stalin": „Povestea unui om adevarat", „Batalia de la
Stalingrad", „Alexandru Matrosov", „Cotul
Donului", ca si pelicule cu
figuri reprezentative din istoria Rusiei: „Petru cel Mare",
„Ivan cel
Groaznic"… sunt doar câteva din productiile cinematografiei
sovietice
pe care noi, românii, eram obligati sa le vizionam. Scolile
primisera
dispozitii foarte clare ca elevii sa participe la vizionari de filme
în colectiv si astfel salile cinematografelor se umpleau cu
scolari,
de la cei din clasele primare si pâna la absolventii de liceu.
Astazi, nu mai este nevoie sa mergi la cinematograf pentru a vedea un
film, filmul însusi venind la tine acasa unde, asezat comod
într-un
fotoliu, poti urmari ceea ce doresti (cel putin acestea sunt
aparentele). Alegi, la întâmplare, un film politist american,
dar pe
parcursul vizionarii lui te pomenesti ca detectivul, „baiat
bun",
fara absolut nici o legatura cu actiunea, îsi aduce aminte ca
rabinul
i-a spus ca trebuie sa mearga la „Bar Mitzbah"; când
personajul îsi
saluta partenerul nu spune „Hello" sau „Good bye", ci
„Shalom", iar
când toasteaza, „Mazeltov!". Privesti o scena romantica,
dar cei doi
îndragostiti nu mai poarta numele Bill, Joe, Harry, Mary sau
Elisabeth, ci Aaron, Rebeecca, Moses, Jeshuah, Rachel, Jesebel,
Samuel, Isaac, Sarah… În filmele de razboi, în pauza dintre
batalii
ostasii îsi reamintesc de zilele când mergeau la templu, iar
cele mai
marete fapte de arme au drept autori, ca din întâmplare, tot
eroi
apartinând aceleiasi etnii.
Au devenit rarisime filmele în care sa nu existe fie vreun evreu
simpatic, fie un evreu-victima (de parca evrei-lichele asemenea
românilor-lichele, chinezilor-lichele, americanilor-lichele, etc.
nici n-ar putea exista pe suprafata pamântului). În urma cu
câtiva
ani, nu mai putin de sapte premii „Oscar" au fost acordate
productiei
submediocre „Lista lui Schindler", (care dupa premiere a cam
disparut, asemenea oricarui fenomen creat artificial). Anul acesta,
mai, mai ca filmul „Pianistul" era sa fie la fel de premiat.
Unicul
argument si într-un caz si în altul a fost la fel de
„convingator"
pentru juriul acestei institutii de orientare pur sionista: problema
numarul unu: holocaustul.
Incontestabil, exista actori evrei de o înalta tinuta artistica:
Charlton Heston, Barbra Streissand, Dusty Hoffman, Harrison Ford…
si
înca multi altii, pe care îi pretuiesc, îi respect si le
urmaresc
interpretarile cu interes, dar la fel de bine se gasesc si actori
neevrei, cu prestatii cel putin egale, sau chiar superioare celor
numiti.
Daca încerci sa privesti în urma, la anul 1940, la ce s-a
întâmplat
la Ip, Traznea, Albita, evenimentele consumate în timpul
retragerii
Armatei Române din Basarabia, la deportarea românilor sau a
etnicilor
germani din România (NUMAI PENTRU Ca ERAU ROMÂNI sau GERMANI)
în
taigaua siberiana ori în minele din Dombas, daca te întrebi de
ce
altii au aruncat sute de tone de bombe asupra orasului german Dresda,
unde si-au pierdut viata mii de CIVILI, (vina lor constând în
aceea
ca apartineau natiunii germane), daca ai îndrazneala de a te
întreba
care au fost cauzele bombardarii atomice a oraselor Hirosima si
Nagasaki, când soarta Japoniei era deja pecetluita, esti pus
„la
colt" recomandându-ti-se sa fii iertator, sa închizi ochii
la
greselile trecutului. Când este însa vorba de evrei, atunci
trebuie
sa deschizi bine ochii, sa înfierezi HOLOCAUSTUL EVREIESC, sa
veghezi
ca astfel de lucruri sa nu se mai întâmple, de parca ceilalti
nu tot
OAMENI erau.
Desi astazi se cunoaste, cu certitudine, ca în Uniunea Sovietica
au
fost exterminati, într-un fel sau altul, mult mai multe milioane
de
oameni decât în oriunde alt loc de pe suprafata pamântului
si din
toate timpurile, pentru ca victimele au apartinut altor natii
decât
cea evreiasca, totul se pune în plan secundar acoperindu-se cu
giulgiul uitarii.
Românii sunt aratati cu degetul drept mari criminali. Oare unde se
afla recunostinta evreilor fata de faptul ca „în nici o tara
dominata
de nazisti, nu a supravietuit o asa mare proportie a populatiei
evreiesti" ca în România (dupa cum a subliniat Wilhelm
Filderman,
Presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti din România anilor de
razboi)?
Oare de ce, dupa încheierea razboiului rece si mai ales dupa 1989,
România a devenit stat-tinta de importanta strategica majora
pentru
sionismul mondial? Oare de ce termenul limita pentru redobândirea
averilor nationalizate a fost prelungit de nu stiu câte ori?
Fac precizarea ca nu sunt xenofob, nu sunt un antisemit (cuvânt
utilizat absolut eronat, pentru ca semiti sunt egiptenii si
palestinienii si alte popoare din peninsula arabica si din nordul
Africii) sunt român si respect oamenii apartinând oricarui
popor,
atâta vreme cât si ei îmi respecta TARA, NEAMUL, CREDINTA si
DATINILE
STRaMOSESTI.

Procesul Anei Pauker de la Craiova a adus o mobilizare fara precedent
a comunistilor romani. Cominternul a dat dispozitii ca evenimentul sa
fie folosit ca tribuna de propaganda, asa cum se intamplase
in "procesul ceferistilor" din 1934, desfasurat tot la Craiova. La
proces au participat chiar si sustinatori occidentali.
PROPAGANDA ANTIFASCISTA. In conformitate cu indicatiile
Internationalei a III-a, comunistii romani au adoptat, chiar si dupa
zidurile inchisorilor, o noua tactica: lupta impotriva fascistilor
Procesul Anei Pauker si al tovarasilor ei din conducerea Partidului
Comunist din Romania (Smil Marcovici si Dimitrie Ganev) a atras
atentia presei asupra evenimentului. Gazetarii de dreapta au fost
extrem de ostili comunistilor, fiind etichetati ca "spioni ai
Moscovei" sau "straini de tara". Totusi, in momentul procesului
(iunie-iulie 1936), mesajul comunistilor se schimbase radical, in
conformitate cu indicatiile Cominternului. Ei nu mai cereau
destramarea statului national, ci se plasau pe linia "luptei contra
fascismului". Pe de alta parte, presa de stanga era ultradramatica,
prezentand conditiile de detentie a inculpatilor in culori
sumbre: "In cetatea banilor olteni se judeca, intr-un vacarm de
lanturi, catuse si proteste ale unei splendide aparari, procesul
celor nouasprezece antifascisti". (Adevarul)

Pentru cetatenii "de vaza" ai Craiovei, procesul "lotului Ana Pauker"
devenise un loc de intrunire mondena. Adesea, in sala de tribunal
putea fi observata prezenta cucoanelor ultraelegante, parfumate,
pasionate de dezbateri. "Ne vedem la proces" devenisera cuvintele de
bun ramas la finele fiecarei sedinte.

TACTICA TERGIVERSARII. Pentru Comintern, procesele comunistilor erau
un bun prilej de propaganda. In perioada interbelica, Justitia romana
a fost dura cu cei acuzati de comunism. In anii '30, comunistii au
fost aparati de avocati bine pregatiti, multi cu simpatii politice de
stanga. Fondurile proveneau fie de la Moscova, fie erau colectate
prin organizatiile create de comunisti, care functionau legal, cea
mai importanta fiind "Ajutorul Rosu".

Avocatii angajati pentru a-i apara pe inculpatii din "lotul Ana
Pauker" au facut tot ceea ce le-a stat in putinta pentru a prelungi
termenul de judecata. Aceasta tactica a tergiversarii a
fost "imbracata" in aspecte procedurale. De la bun inceput, avocatii
apararii – Popilian si Ghita Ionescu – au incercat sa demonstreze
incompetenta Tribunalului Corpului I Armata din Craiova de a judeca
procese care aveau la baza infractiunile contra linistii publice. In
baza Codului Justitiei Militare, numai soldatii in termen
erau "justitiabili" de instantele militare.

Acuzarea a respins aceste motivatii, sustinand ca "apararea nu avea
cadere sa critice hotararile Inaltei Curti de Casatie", iar mutarea
locului de desfasurare a procesului din Bucuresti la Craiova era o
decizie "legala si definitiva". Insa avocatii comunistilor au gasit
noi metode de tergiversare a procesului, cerand amanarea dezbaterilor
pe motiv ca apararea nu a avut timp sa ia legatura cu acuzatii, au
fost solicitate noi expertize grafologice, cat si traducerea actelor
depuse la dosar in limba romana. Aceste cereri au fost de asemenea
respinse pe motiv ca dosarul fusese intocmit corect, iar avocatii au
avut timp suficient (11 luni) pentru a se pune de acord cu
inculpatii.

AGITATII PE LA COLTURI. Ca si in timpul "proceselor ceferistilor" din
1933 si 1934, organizatiile comuniste s-au mobilizat pentru a-si
ajuta tovarasii din inchisoare. Cei mai activi au fost militantii
din "Ajutorul Rosu", care au strans fonduri pentru cheltuielile
procesului. Avand in vedere ca au fost citati sute de martori,
acestia trebuiau platiti pentru a se deplasa prin diverse localitati.
A fost tiparita o serie de brosuri si publicatii efemere prin care se
cerea eliberarea detinutilor comunisti, insa acest tip de propaganda
nu a mobilizat mase de oameni. In centrele muncitoresti si in mediile
intelectuale de stanga au fost intocmite liste de semnaturi de
solidaritate la cauza "antifascista" a celor judecati in "lotul Ana
Pauker". Comunistii au pregatit proteste de strada la Craiova si in
zona Tribunalului Militar, unde se judeca procesul, dar nu au reusit
sa provoace tulburari. Agentii Sigurantei aveau informatii despre
miscarile comunistilor, demontand orice tentativa de demonstratie de
solidaritate cu cei judecati.

MARTORII APARARII, "ANTIFASCISTI". Audierea martorilor, desfasurata
pe parcursul mai multor sedinte, a fost pitoreasca si poate conta ca
prilej de reflectie a firii romanului. Au fost citati martori din
toate colturile tarii si din toate straturile sociale spre a se
dovedi ca activitatea desfasurata de acuzati corespundea intereselor
pe care apararea le numea populare, care erau: contra razboiului,
contra fascismului, contra scumpetei etc. Desi legea prevedea ca, o
data cu citatia de prezentare la proces, martorii trebuiau sa
primeasca si foi de drum, autoritatile au uitat de multe ori sa le
mai dea. Astfel incat, in timpul interogatoriilor, ei nu faceau
altceva decat sa ceara bani pentru a se intoarce acasa.

"JOS MASCA!" Sub aceasta lozinca, lt. col. Popescu-Cetate, comisar
regal, si-a construit in sedintele din 1-2 iulie rechizitoriul final.
In acesta, el facea un scurt istoric al miscarii comuniste si al
tacticii adoptate de Comintern. Inculpatii din boxa acuzatilor erau
prezentati ca "trimisii extraordinari ai bolsevismului", iar Ana
Pauker – "ambasadoarea Moscovei pentru Romania". Sugestive au fost de
asemenea sedintele in care avocatii apararii si-au dezvoltat
pledoariile, unele ascultate cu atentie si de completul de judecata.

Ultimul cuvant al inculpatilor, inainte de citirea sentintei, nu a
fost un prilej de a exprima regrete si de a implora indulgenta
judecatorilor. A reprezentat, in schimb, o ocazie pentru acuzati de a
lansa sloganuri comuniste, pretins antifasciste, "chemand poporul
roman sa apere pacea, libertatea si independenta tarii".


ARESTATII
In timpul procesului au existat cazuri in care martorii care au
incercat sa aduca acuze la adresa completului de judecata au fost
condamnati pentru "atitudine necuviincioasa". In aceasta situatie s-
au aflat un anume inculpat Roua si Constantin David. Ambii au fost
acuzati pentru "ofense aduse Consiliului" si judecati pe loc. Desi au
beneficiat de sprijinul avocatilor apararii, ei au fost condamnati la
sase luni inchisoare.



INCIDENTE IN SALA DE JUDECATA
In timpul procesului de la Craiova, cativa detinuti au fost evacuati
din sedinta pentru "atitudine sfidatoare fata de completul de
judecata", ei respingand cu indignare sau cu glas prea
ridicat "insinuarile" presedintelui. Acesta a fost si cazul lui
Bernard Andor, care, aratandu-se "necuviincios" in cursul
interogatoriului, a fost scos din sala de judecata cu lanturi la
maini si la picioare si bagat la carcera, unde a declarat greva
foamei. Audierile erau deseori intrerupte de starile de lesin ale
inculpatei Estera Radosovetchi (viitoarea Stela Moghioros), ele
revenind in aproape toate sedintele. De mai multe ori avea sa fie
transportata in sala Consiliului pe targa, nefiindu-i permisa
consultarea de catre medic civil, specialist.