Calinescu[V=]

Scris de Admin 24.02.06 18:17

Rezumarea primului mesaj :

GEORGE CALINESCU-
24]Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi, pentru ce purtaţi numele meu?
23]Basmul este oglindirea vieţii în moduri fabuloase.
22]Luciditatea este conştiinţa ordinei spontane.
21]A gândi înseamnă a suplini experienţa cu idei.
20]Femeia este numai sexualitate, pe cand barbatul e sexual.
19]Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
18]Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare în lacrimi.
17]Si totusi , adevarata gandire este contradictia luminata, constienta, iar nu pozitiunea ferma, care e semnul prostiei de turma.
16]Sa spargem vitrinele in care nu se afla o carte romaneasca.
15]Spiritul de contradictie este personalitatea prostului.
14]Nimic mai îndepărtat ca doi gemeni, dintre care unul a făcut studii clasice şi altul studii economice.
13]Un valet judecă oamenii după bacşişul pe care îl primeşte.
12]Talentul arata tristetea.
11]Joacă-te cu copiii, zbenguie-te, aleargă, amestecă-te chiar cu ei în jocurile lor. Fii extravagant. Numai proştii sînt serioşi.
10]Femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologicului ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui.
9]Fericirea este viata activa.
8]Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile.
7]Talentul este abilitatea de a-ti ascunde talentul acolo unde este nevoie.
6]De la o anumita etate, femeia e tinara numai împreuna cu barbatul, singura are o virsta oribila.
5]Muzica lui Beethoven este o muzica pe care cred ca o înteleg si caii, si vulturii.
4]Nimic mai diferit ca doi gemeni, dintre care unul a facut studii clasice si altul studii economice.
3]Nu-mi plac fetele tinere. Marii pictori le-au evitat totdeauna. Femeile prea crude n-au materialitate, n-au culoare.
2]Putina nebunie este proprie sufletelor mari.
1]Nimic nu-i nou sub soare si cand crezi ca ai descoperit o noutate, bagi de seama ca a spus-o altul inainte.
=====
Florin
Puiu
Armand
MATEI

Scris de Admin 17.10.06 8:14

Florin Calinescu intra in afaceri cu vin.

Omul de televiziune Florin Calinescu a intrat in afaceri pe piata vinului, prin achizitionarea unui pachet de 51% din actiunile firmei Fulmed din Medias, in urma unei tranzactii perfectate in august. "Am cumparat actiunile in urma cu doua luni si acum invat sa ma descurc in meseria asta de viticultor", a declarat Calinescu. Firma la care Calinescu a devenit actionar majoritar are circa 200 de hectare de vita-de-vie in apropiere de Medias si se ocupa atit de producerea, cit si de imbutelierea si distributia vinului. Realizatorul tv a c ...continuare

Scris de Admin 10.10.06 7:55

Florin Calinescu s-a intors la oile noastre

Scris de Admin 02.10.06 11:58

Nicolae Manolescu - G. Calinescu, publicist

Scris de Admin 21.09.06 20:30

Constantin COROIU – G. Calinescu si umbra sufletului sau

Scris de Admin 20.09.06 16:03

Florin Călinescu se face regizor
Directorul Teatrului Mic, Florin Călinescu trece, în noua stagiune, de la actorie la regie de teatru. El lucrează la spectacolul Război cu Troia nu se face, de Jean Giraudoux. Pentru acest spectacol Florin Călinescu i-a ales pe actorii Adriana Şchiopu, Dana Dembinski-Medeleanu, Rodica Negrea, Dan Condurache. Se pregăteşte un spectacol după Hamlet, în regia italianului Claudio Collova din Palermo. (I.B.)
http://www.azi.ro/daca.htm

Scris de Admin 08.07.06 10:50

Florin Calinescu va debuta ca regizor de teatru
Versatilul Florin Calinescu si-a obisnuit publicul cu diverse forme de expresie: actor de succes, pe scena si pe marele ecran, realizator de televiziune carismatic, scenarist, actor si regizor al celebrei "Chestiunea zilei", si de cativa ani, director al Teatrului Mic. Ii apartine exclusiv meritul de a fi introdus in repertoriul Teatrului Mic spectacolul care a deschis trilogia comunismului a lui Alexandru Tocilescu, "O zi din viata lui Nicolae Ceausescu", in care a interpretat satiric rolul Odiosului, spectacol care face sali pline. Asta dupa ce autorul piesei, Denis Dinulescu, umblase timp de 10 ani pe la teatre, fiind refuzat peste tot.
Cel mai nou proiect al lui Calinescu este insa extrem de ambitios: va face regia piesei "Razboi cu Troia nu se face" de Jean Giraudoux, care va intra in repertoriul Teatrului Mic incepand cu stagiunea 2006-2007. Popularul Calinescu are deja diploma de master in regia de teatru, pentru care si-a dat examenul de licenta cu o montare, insa spectacolul de la Mic va fi debutul sau "de repertoriu". Piesa scriitorului francez, scrisa in registru existentialist - simbolist, transpune legendara poveste a Iliadei cu trimitere transparenta la pericolul nazismului. Calinescu va fi asistat regizoral de tanarul Traian Soimu, iar scenografia este semnata de Irina Solomon.
In rolurile principale vor juca: Adriana Schiopu (Andromaca), Dana Dembinski-Medeleanu (Hecuba), Rodica Negrea (Casandra), Dan Condurache (Hector) si Claudiu Istodor (Ulise). (Ivana Vlad)

http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?

Scris de Admin 21.06.06 11:21

La 21 iunie 1920 s-a nascut actorul Puiu Calinescu. Fiu al actorului Jean Tomescu, Puiu Calinescu si-a inceput cariera jucand in "revistele" de cinematograf ce prefatau candva in salile de cinema proiectia unui film. Din 1948 a intrat in trupa Teatrului de comedie "Constantin Tanase". Este teatrul care l-a consacrat si caruia artistul i-a ramas credincios pana la sfarsitul vietii. Si-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trasnite ("Un baiat de zahar ars", "Trasnitul meu drag", "Idolul femeilor" etc.), al caror protagonist a fost zeci de ani. Puiu Calinescu are o filmografie impresionanta, lucrand cu numerosi regizori inca din 1954: "Ilie in luna de miere" (1954), "Impuscaturi pe portative" (1967), "B.D. intra in actiune" (1970), "Nea Marin miliardar" (1978). Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocatie, declansand rasul doar la simpla sa aparitie. Puiu Calinescu a creat pe malurile Dambovitei un precursor al londonezului "Mr Bean". S-a stins din viata in 1997.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html

Scris de Admin 19.06.06 12:09

Astazi se implinesc 107 ani de la nasterea lui George Calinescu (Gheorghe Visan), prozator, dramaturg, poet, critic si istoric literar, eseist, ziarist. Se naste la Bucuresti si este fiul "din flori" al Mariei Visan. Copilul e crescut de impiegatul CFR Constantin Calinescu si sotia sa Maria, in casa carora mama baiatului este menajera. Familia Calinescu, impreuna cu "femeia in casa" si copilul, se muta la Botosani, apoi impiegatul Calinescu este transferat cu slujba la Iasi. In 1907, Maria Visan accepta ca sotii Calinescu sa ii infieze copilul. George descinde la Bucuresti in 1908, unde isi face studiile liceale si universitare. In 1929 se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni. A publicat monografii consacrate lui Eminescu, Creanga, Filimon, Alexandrescu (1932-1962), o monumentala "Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent", numeroase studii, eseuri si romanele: "Cartea nuntii", "Enigma Otiliei", "Bietul Ioanide", "Scrinul negru". S-a stins din viata in 1965.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html

Scris de Admin 09.06.06 16:09

„Sa ne despartim de trecut razand"
Florin Calinescu a facut din Ceausescu un personaj de comedie
Piesa „O zi din viata lui Nicolae Ceausescu" a constituit o dubla
premiera pentru timisoreni. Intai pentru ca au avut posibilitatea
pentru prima data sa vada spectacolul lui Alexandru Tocilescu. Si
apoi pentru ca in rolul dictatorului era distribuit concitadinul lor,
Florin Calinescu, mai cunoscut ca vedeta de televiziune, decat ca
actor si director al Teatrului Mic din Bucuresti. Intr-un interviu
acordat in exclusivitate Evenimentului zilei, el s-a declarat convins
ca piesa in care joaca este de cursa lunga. „Spectacolul se termina
cu: Sa traiti bine! Si e facut pe ideea de a ne desparti de trecut
razand", ne-a declarat Florin Calinescu. Directorul Teatrului Mic
spune ca a primit deja oferte sa monteze „O zi din viata lui Nicolae
Ceausescu" si in strainatate, pentru comunitatile romanesti din SUA,
Canada sau Europa. Actorul crede ca reteta succesului este una
simpla, si anume rasul.

Sunteti la curent cu problemele Teatrului National din Timisoara?
Faptul ca Timisoara nu mai este in circuitul perfomantei este pacat.
Dar acum trebuie sa nu ne legam de trecut, sa vedem cum isi va face
treaba noul director si va trebui sa judecam in functie de rezultate.
Sunt insa la curent cu eforturile pe care le face doamna Doina Popa.
Am inteles care este ideea, pe care am priceput-o tehnic, dar imi
este greu sa o pricep cultural. Spectacolul nostru are doua
reprezentatii intr-un oras care numara 400.000 de oameni si, in
general, se vand cu greu bilete pentru a doua reprezentatie. Asta imi
dovedeste ca un procent ingrijorator de mic este iubitor de teatru.
Aici intervine riscul. Tentatiile sunt altele: televiziunea, circul.

Cum a fost sa intrati in pielea lui Ceausescu?
Sunt un simplu actor, sunt disciplinat si accept orice propunere daca
ma intereseaza. Am lucrat alaturi de un colectiv, zic eu, deosebit,
din care au facut parte Coca Bloos sau Mihai Dinvale. Autorul piesei,
Denis Dinulescu, unul dintre fondatorii revistei Catavencu, dinaintea
Academiei Catavencu, este un scriitor foarte interesant. Dar textul a
fost doar un pretext si l-am upgradat pentru a fi inteles si de
generatiile care au prins contur dupa 1989. Am acceptat si pentru ca
am zis ca, dupa 15 ani, trebuie sa ne confruntam cu istoria. Acea
epoca a fost, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Si apoi Alexandru
Tocilescu a montat piesa, mai este Mihai Dinvale, un alt timisorean,
Nicu Alifantis, tot timisorean, ca si mine. Asa ca ne-am zis nu om fi
noi toti nebuni daca ne-am apucat sa montam povestea asta.

Este o reconstituire istorica?
Practic, nu are nici o legatura cu ce s-a intamplat istoric, decat
poate in paralel. La Bucuresti, de exemplu, vin la reprezentatii
oameni de la 14 ani la 80 de ani, iar biletele sunt vandute cu trei
zile inainte. Am jucat acest spectacol mai mult de 40 de ori. Se
poate spune ca in Capitala este si un tranzit foarte mare de
persoane, vin oamenii din provincie cu diverse treburi. Daca vin si
stau o zi sau doua, isi spun: Hai sa vedem si noi spectacolul! Dar
chiar si pe plan international, piesa este foarte bine semnalata.
Sunt foarte multi romani plecati din tara, generatii care au fugit de
Ceausescu, si care vin sa vada acest spectacol cu nepotii de mana.

Cum reactioneaza publicul la aceasta poveste?
Cel mai tare se amuza nepotii. Unii chiar plang, isi aduc aminte, mai
ales ca este vorba de Ceausescu si de epoca lui. Dupa ce se termina
spectacolul, intr-o acuta contemporaneitate, mi-am permis ca, spre
exemplu, in episodul Targoviste sa adaug la replica personajului: Sa
traiti bine! E un fel de „commedia del'arte" cu tusa comunista. E o
comedie neagra, se rade foarte tare. Nu cred ca publicul de aici ar
trebui sa perceapa altfel povestea.

Care este reteta pentru a face performanta o institutie teatrala? Un
bun manager, regizorii, actorii?
Am vazut de foarte multe ori la Timisoara tot felul de montari
curioase chiar si pentru mine. Ma intrebam cum dracu' se pot cheltui
banii pe astfel de productii. Eu, cu acest spectacol, am facut un
pariu. Fiind director la Teatrul Mic, am pariat cu tot staful meu ca
aceasta piesa va tine teatrul. Si-l tine! Eu nu tin neaparat sa fiu
director, dar ma implic foarte mult.Ba chiar am investit in Teatrul
Mic, am venit cu bani de acasa. Deci, da, cred ca e nevoie si de un
bun manager. Dar situatia este destul de trista la nivel national. In
ultimul timp au intrat intr-un con de umbra foarte multe teatre,
altadata de prim rang, cum ar fi Craiova, Iasi. Iata ca la Cluj se
mai produce, din cand in cand, cate o intamplare.

Te simti legat de Timisoara?
Imi pare rau ca nu am venit cu certificatul de nastere. Tin la faptul
ca sunt timisorean. Sunt multi cetateni, inclusiv actualul primar,
care se indoiesc ca ar fi timisoreni innascuti.

Ce mai pregateste Florin Calinescu?
Ma bate gandul sa ma intorc la televiziune. Ramane de vazut. Poate ma
apuc de politica. Sau poate ma retrag, nu stiu. Ceva o sa fac, asta e
clar. Am ceva planuri pe care nu le dezvalui inca...

"One man show"

Florin Calinescu pare, prin insasi cariera lui, omul-spectacol. A
debutat ca actor intr-un popular serial de televiziune din perioada
comunista, "Lumini si umbre" (1982). Au urmat doua filme mai putin
cunoscute, "Intunericul alb" (1986, in regia lui Andrei Blaier) si "O
clipa de ragaz" (1986, in regia lui Serban Creanga). Imediat dupa
1989, Florin Calinescu s-a orientat spre domenii mai putin explorate,
ca publicistica si, apoi, televiziunea. A facut parte din colectivul
fondator al saptamanalului "Catavencu", precursorul "Academiei
Catavencu" de astazi. A urmat o perioada de glorie, odata cu lansarea
postului Pro TV. Emisiunea sa, "Chestiunea zilei", a ajuns la un
moment dat cel mai urmarit talk-show din Romania. Intre timp, a mai
jucat in cateva filme, ca "Asfalt Tango" sau "Filantropica" (1995 si
respectiv 2001, ambele in regia Nae Caranfil), "Prea tarziu" (1996,
in regia lui Lucian Pintilie) si "Maria" (2003). Ultima sa aparitie
actoriceasca pe micile ecrane a fost, ca si debutul, intr-un serial
de televiziune. Este vorba de "Baieti buni (2005) care a rulat in
aceasta vara la Pro TV. Intrat intr-un con de umbra, Florin Calinescu
cocheteaza in ultima vreme cu ideea de a se implica si in politica,
dupa ce in fotbal, alta pasiune mai veche, a esuat. (Sabin Orcan)
http://www.expres.ro/vest/?news_id=199219

Scris de Admin 12.05.06 20:33

Valetul evreimii

C. Stănescu

Plin de chiolhanurile şi băile prezidenţiale de mulţime de la malul
mării, veselul sfârşit al lunii iulie a.c. nu a mai avut loc şi
pentru o aniversare pe care cultura română, cenuşăreasa noastră de
serviciu, n-ar fi trebuit totuşi s-o uite. Nici nu ştiu cum ar fi mai
bine să pomenim această aniversare: pe scut ori sub scut? Fapt este
că în ultimele zile ale lui iulie s-au împlinit 64 de ani de la
apariţia capodoperei unităţii scrisului românesc, „Istoria
literaturii române de la origini până în prezent" de G. Călinescu.
Aniversare sau comemorare? Judecând nu numai după strigătele de
indignare care cereau, la sfârşitul verii lui '41, moartea civilă a
autorului şi arderea pe rug a cărţii, dar şi după avatarurile
similare îndurate sub regimul comunist, dar şi postcomunist, înclinăm
categoric către cea de-a doua formă de pomenire. Cartea a fost
întâmpinată cu "gloanţe": a suscitat la apariţie un val de proteste,
peste 120 de articole, cronici, broşuri, note, însemnări negative,
continuate cu încă vreo 15 intervenţii de acelaşi soi în 1942.
Destinul care o va urmări de atunci înainte, ca o fatalitate, începe
la patru luni de când România devenise, sub comanda mareşalului Ion
Antonescu, un stat naţional-legionar. Vina mortală a marelui istoric
literar, repetată în sute de variante de către extrema dreaptă
românească în publicaţiile legionare şi legionaroide unde semnau nu
doar semidocţi şi analfabeţi, este aceasta: "Aşadar, la 24 ianuarie
1941 (data la care autorul Istoriei… semnează prefaţa – n.n.), în
plină reconstrucţie naţionalistă a generalului Antonescu, Gh.
Călinescu, profesor în Ţara Românească, are curajul să
falsifice «Istoria literaturii române» introducând în paginile ei
toţi jidanii cari din lipsă de altă meserie şi obrăznicie
intelectuală s-au făcut scriitori, lăfăindu-se pe pagini întregi. De
ce cartea aceasta nu este dezavuată public, iar Călinescu invitat să
se mute la universitatea din Tell-Aviw"? Cine e G. Călinescu?
Un "valet al evreimii, dibaci contrabandist de haşiş, slugă
impertinentă a jidanilor". Ca şi, în 1937, supranumitul Mahală
Jidoveanu (M. Sadoveanu), Călinescu e "un agent al Cahalului, al
Francmasoneriei universale, al Albionului şi al Internaţionalei a III-
a; ca şi d. Eugen Lovinescu, d. G. Călinescu e un complice literar al
evreimii româneşti, procurorul semitismului literar". În fine, "vina
care i se impută dlui G. Călinescu îl stigmatizează ca pe un
trădător: prindeţi nebunul – scrie Gândirea ideologului de la
Bulbucata -, puneţi-l în cămaşă de forţă, ţineţi-l la popreală şi
terminaţi mascarada". Din fericire, "nebunul" a supravieţuit, însă
doar pentru ca, după instaurarea regimului comunist, martirajul său
sub bombardamentul demascărilor să continue, cu semnul schimbat, în
pofida onorurilor pe care noua putere, de extremă stângă, s-a
prefăcut a i le oferi: a fost scos din învăţământ şi exilat la un
Institut, ca şi Noica la Păltiniş, acuzat, ca şi Tudor Arghezi de
către Sorin Toma, de "decadenţă" şi "putreziciune", o fostă militantă
de la publicaţia "Lupta de clasă" îi alcătuieşte prin anii '80
un "dosar de cadre" într-o carte întreagă, iar după '89, un distins
filozof contemporan îl mută pe G. Călinescu din tabăra "valeţilor
evreimii" în aceea a valeţilor lui Gheorghiu-Dej: "un valet cultural
care a acceptat în ultimul atom al fiinţei lui obedienţa absolută,
compromisul, slugărnicia…". "Valetul" geniului creator românesc s-a
văzut astfel, la sfârşitul lui martie 2003, "ucis" pentru a treia
oară, după celelalte două morţi ale sale, echitabil distribuite între
legionarii lui Horia Sima şi comuniştii lui Gheorghiu-Dej. Căzută ca
o "pacoste" pe capul românilor, capodopera valetului produce şi azi,
la 64 de ani de la apariţie, teribile insomnii. S-o aniversăm ori să
o comemorăm?

http://www.gandul.info/2005-08-17/arte/valetul_evreimii

Scris de Admin 30.04.06 13:36

„Floriiiiiiin... Călinescu!“ are 50 de ani

Actor, regizor, om de televiziune, director al Teatrului Mic din Bucureşti, actorul Florin Călinescu a împlinit, ieri, 50 de ani. O vîrstă rotundă, jumătate de secol, un prag important în viaţa oricărui individ, ce nu se dovedeşte, întodeauna, uşor de trecut. În palmaresul omului de cultură Florin Călinescu, fascinant, creativ, ironic, cultivat, anii care s-au scurs au consemnat mai ales succese, roluri, emisiuni cu un rating nemaivăzut, un teatru pe care l-a modernizat şi care funcţionează de bine, de rău.
Portofoliul de „reprezentant al societăţii civile“, cum îi place actorului să se numească, include şi greşeli, taxate negativ de presă şi de opinia publică. Oricum, Florin Călinescu rămîne un personaj unic în felul său, a cărui activitate artistică va fi apreciată şi în viitor.

http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres

Scris de Admin 16.04.06 10:20

Chestiunea Zilei - Calinescu si sindromul Becali

ACVARIUL CU PISICI
Sindromul Gigi Becali face ravagii unde nici cu gandul nu gandesti. L-am identificat recent la Andrei Gheorghe, intr-o forma partiala si cabotina, dar se manifesta plenar, ca o eruptie, la Florin Calinescu. Fostul realizator de emisiuni tv traieste inca nostalgia audientelor de la Pro, cand "Chestiunea zilei" destabiliza ratingul posturilor concurente. Fac aceasta precizare pentru a nu crede cineva ca, daca Florin Calinescu are o chelie antipatica, asta i-ar pune sub semnul indoielii vechile performante. Nu. Performantele sunt performante, chelia e chelie. Iar chelia se vrea, de fapt, o replica transanta la compromisul intre par si calvitie al presedintelui Basescu. Interesanta aceasta fermitate a atitudinii non-capilare dar, din pacate, nu e suficienta pentru a acoperi pretentiile aspirantului. Care se crede ba societate civila, ba candidat la presedintie. Vorbeam de sindromul Gigi Becali... "Razboinicul luminii" vrea sa candideze la presedintie, sau macar la un loc in Parlament. Uita sau nu realizeaza ca Romania nu e club sportiv, iar alegatorii nu sunt suporteri. Aceeasi greseala o face si "societatea civila" Florin Calinescu, care, mai in gluma, mai in serios, ruleaza pe la televiziuni ideea ca eventuala sa candidatura la functia suprema in stat ar avea sanse de reusita. Argumentul incurajator al amandurora pare sa fie cazul Basescu: daca asta a ajuns presedinte, noi de ce nu? Romanul are insa o vorba: "O data vede nasul...". Nici Basescu, nici altii asemenea lui n-o vor mai vedea. Si, apropo de asemanarea dintre Calinescu si patronul clubului Steaua, am auzit ca printre rromii din Bucuresti circula o vorba: "Avea-r-ai mintea lui Gigi Becali!"

http://www.jurnalul.ro/articol_50804/chestiunea_zilei___

Scris de Admin 21.03.06 20:22

Testamentul lui Armand Călinescu

Coborând de la Academia Militară spre staţia de metrou „Eroilor”, într-un spaţiu verde aflat dincolo de intersecţia celor două mari bulevarde din zonă, privirea ne este atrasă de un însemn memorial de o modestie cu totul aparte: un mic bloc din beton, de formă aproape dreptunghiulară, placat cu marmură albă. Micuţa lucrare plastică are baza de 0,60 m, iar înălţimea de numai 1 m. Fiind privită din mersul maşinii, abia se poate observa. Seamănă cu o bornă de piatră kilometrică. În realitate, acest însemn memorial chiar este o bornă. O bornă menită să marcheze locul în care, într-o tristă zi de toamnă a anului 1939, a fost asasinat de o bandă legionară patriotul şi omul de stat Armand Călinescu. Pe faţada modestului bloc din piatră, în partea de sus, este săpat acest text: Aici a căzut la datorie, la 21 septembrie 1939, primul-ministru Armand Călinescu. Pe aceeaşi faţadă, în partea de jos, se află consemnat următorul text extras dintr-un articol omagial publicat de Nicolae Iorga în ziarul „Neamul Românesc” la numai o zi de la săvârşirea odioasei crime: Un om s-a jertfit pentru liniştea ţării sale înlăuntru şi pentru independenţa ei politică în afară. Însemnul memorial a fost ridicat cu mai bine de zece ani în urmă din iniţiativa unor patrioţi cu adânc respect faţă de unul dintre marii bărbaţi ai ţării, care şi-au servit Patria şi poporul cu preţul sacrificiului suprem. El are menirea să marcheze un loc de tristă amintire, şi anume faptul că, în urmă cu 65 de ani, în vremuri în care poporul român avea nevoie ca de aer de oameni de stat capabili, curajoşi şi înţelepţi, aşa cum era şi Armand Călinescu, acesta a fost asasinat de către legionari. Crima s-a petrecut în ziua de 21 septembrie 1939, în miezul zilei, sub privirile încremenite ale trecătorilor din zonă. Asupra maşinii în care se afla omul de stat român s-au tras 26 gloanţe.
Înfierându-se actul criminal, în coloanele ziarului „Neamul Românesc” din 26 septembrie 1939 se găsesc consemnate, în chenar de doliu, următoarele cuvinte: Armand Călinescu a murit în slujba ţării, ucis pe la spate de drojdia unei dezechilibrate grupări. Ţara întreagă înfierează odioasa faptă a nebunilor. Căci nebun trebuie să fie cineva, ca în aceste timpuri grele, când nu ştii ce poate aduce ziua de mâine, când naţiunea întreagă stă strajă la graniţă, să fie în stare să răpună viaţa omului care a dat un suflu de viaţă nouă, de reîmprospătare, de fericire ţării sale.
Redăm, în continuare, o schiţă biografică a celui dispărut. Armand Călinescu s-a născut la 22 mai 1893 la Piteşti, judeţul Argeş, într-o familie de militari. A făcut strălucite studii universitare la Bucureşti, luându-şi licenţa în drept şi filosofie, iar apoi doctoratul în economie politică la Paris. Dovedind alese calităţi şi însuşiri, i s-au încredinţat apoi înalte funcţii, dintre care amintim: prefect al judeţului Argeş, secretar general al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, subsecretar de stat la Ministerul de Interne şi titular la acelaşi departament, interimar la Ministerul Educaţiei Naţionale şi apoi la cel al Sănătăţii; vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, cu păstrarea portofoliului Internelor, fiind, totodată, şi interimar la Ministerul Apărării Naţionale; preşedinte al Consiliului de Miniştri, demnitate pe care a deţinut-o până în clipa cea de pe urmă a vieţii. Cu numai câteva luni înainte de a fi ucis de legionari, într-o scrisoare pe care i-a adresat-o cu prilejul aniversării zilei de naştere, profesorul Constantin C. Giurescu îl situa pe Armand Călinescu în galeria celor mai strălucite personalităţi pe care le-a avut statul român după cucerirea neatârnării: Aţi intrat în istoria naţională – se menţiona în acea scrisoare – ca un mare om de stat, pe linia lui Kogălniceanu, Lascăr Catargiu, Ion Brătianu şi Titu Maiorescu.
Conform dorinţei sale, consemnată într-un testament datat la 21 iulie 1938, document la care ne vom referi în continuare, Armand Călinescu a fost înmormântat la Curtea de Argeş, într-un cavou alături de părinţii săi.
Când şi-a scris Testamentul, Armand Călinescu era ministru de interne şi avea doar 45 de ani şi patru luni. Îl apăsa pe umeri sarcina de a asigura ordinea internă într-o vreme deosebit de tulbure a societăţii româneşti. Se simţea fericit că-şi slujise ţara cu credinţă şi devotament şi că era iubit şi stimat de alegătorii din ţinutul natal, în special de locuitorii satelor argeşene. Dacă aceasta era realitatea, se pune în mod firesc întrebarea: ce l-a determinat pe fostul demnitar de stat să-şi încheie, totuşi, Testamentul la vârsta de 45 de ani?
Dispunem, în această privinţă, de o informaţie provenită dintr-o sursă: o însemnare memorialistă a scriitorului Teodorescu-Branişte, conjudeţean şi prieten al familiei Călinescu, pe când Armand Călinescu era titular la Interne; scriitorul, împreună cu un confrate de-al său – Demostene Botez –i-a cerut acestuia o audienţă în scopul de a-i solicita aprobarea pentru tipărirea ziarului Jurnalul. Pe timpul întâlnirii, între cei trei s-au închegat ad-hoc discuţii amicale. În împrejurările date, T. Teodorescu-Branişte i-a mărturisit lui Călinescu faptul că, prin intermediul gazetei proiectate să apară sub conducerea lor, se va combate şi demasca mişcarea legionară, ideile şi concepţiile ei nocive pentru ţară şi popor.
În discuţie a intervenit apoi şi scriitorul Demostene Botez. Acesta i-a spus ministrului, cu o firească îngrijorare, că a auzit pe ici – pe acolo că Garda de Fier pune la cale asasinarea sa. Informaţia nu l-a surprins pe Călinescu. Făcându-se că nu pune la inimă „zvonurile”, aceasta a grăit scurt: „Ştiu!”.
Apoi, luându-i la braţ pe cei doi scriitori, a continuat: Lupta a început şi trebuie să ne facem datoria până la capăt. Eu nu m-am oprit niciodată la mijlocul drumului.
Realitatea era că viitorul premier se arăta tot mai îngrijorat de ameninţările venite din partea legionarilor.
Să revenim însă la Testamentul lui propriu-zis. El este olograf, cu un scris cursiv, citeţ şi cu fraze scurte, având o dezvoltare de 33 de rânduri şi însumând un total de circa 200 de cuvinte. În aceste puţine cuvinte se oglindesc simţăminte şi dorinţe specifice omului simplu, din popor. Din ele se degajă, cu evidenţă, gânduri pline de dragoste şi de grijă faţă de familia sa şi faţă de marea familie a Patriei. În mod concret, Testamentul conţine patru paragrafe. În primele două sunt exprimate gânduri curate, pornite dintr-o inimă fierbinte, pentru propria familie. Din lectura lor rezultă că un om, care a deţinut funcţii înalte în aparatul de stat al ţării, avea să moară aproape sărac, îndemnându-şi soţia ca, după trecerea lui în eternitate, să-şi vândă casa şi pământul pentru a-şi achita ipotecile.
Gândurile lui Armand Călinescu au fost îndreptate, cu aleasă grijă părintească, spre unicul său fiu, Barbu, care avea atunci vârsta primilor ani de şcoală. În cuvinte simple, tatăl îşi îndeamnă copilul cum să se comporte în viaţă, ce meserie să îmbrăţişeze şi în ce scop: Rog pe iubitul meu fiu, Barbu, să fie cuminte, să respecte pe mama lui şi să se gândească la numele pe care i-l las şi pe care şi eu l-am cinstit precum l-am moştenit de la tatăl meu. Îl sfătuiesc să îmbrăţişeze cariera militară sau magistratura. Să slujească Ţara şi Tronul cu credinţă şi devotament, aşa cum am făcut-o şi eu”.
După 35 de ani de la asasinarea lui Armand Călinescu, fiul marelui om de stat consemna într-o prefaţă la o carte dedicată bunului său tată: „Testamentul tatălui meu... a fost steaua pe care am urmat-o în drumul vieţii, lucru care m-a legat aşa de strâns de poporul din care m-am născut şi mi-a dat curajul de a înfrunta toate greutăţile, şi au fost multe”(Cine a fost Armand Călinescu. Mărturii, p. 6)
În ultima parte a Testamentului, conţinând foarte puţine cuvinte, este exprimată expres dorinţa cea de pe urmă: doresc să fiu înmormântat la Curtea de Argeş, alături de părinţii mei. Voi fi purtat pe un car îmbrăcat în verdeaţă şi tras de şase boi. După car să meargă delegaţii satelor din jud. Argeş, pentru care am luptat în viaţă cu drag”.
Aşa cum se obişnuieşte la noi, la români, ultima dorinţă a marelui patriot şi om de stat care a fost Armand Călinescu i-a fost respectată cu sfinţenie.
Rămăşiţele sale pământeşti au fost depuse în impozantul cavou pe care şi-l pregătise în ultimii săi ani de viaţă. Pe o placă de marmură, ce se află aşezată la locul său de veci, stă scris: Mort pentru patrie.
La împlinirea a 65 de ani de la intrarea în eternitate a marelui patriot şi om de stat Armand Călinescu, un gând pios din partea noastră. Fie-i celui dispărut, în condiţii dramatice, ţărâna uşoară şi amintirea veşnică!

http://www.pitesti.ro/centrul-cultural/reviste/arges/2004/09.septembrie/33

Scris de Admin 24.02.06 18:17

GEORGE CALINESCU-
24]Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi, pentru ce purtaţi numele meu?
23]Basmul este oglindirea vieţii în moduri fabuloase.
22]Luciditatea este conştiinţa ordinei spontane.
21]A gândi înseamnă a suplini experienţa cu idei.
20]Femeia este numai sexualitate, pe cand barbatul e sexual.
19]Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
18]Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare în lacrimi.
17]Si totusi , adevarata gandire este contradictia luminata, constienta, iar nu pozitiunea ferma, care e semnul prostiei de turma.
16]Sa spargem vitrinele in care nu se afla o carte romaneasca.
15]Spiritul de contradictie este personalitatea prostului.
14]Nimic mai îndepărtat ca doi gemeni, dintre care unul a făcut studii clasice şi altul studii economice.
13]Un valet judecă oamenii după bacşişul pe care îl primeşte.
12]Talentul arata tristetea.
11]Joacă-te cu copiii, zbenguie-te, aleargă, amestecă-te chiar cu ei în jocurile lor. Fii extravagant. Numai proştii sînt serioşi.
10]Femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologicului ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui.
9]Fericirea este viata activa.
8]Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile.
7]Talentul este abilitatea de a-ti ascunde talentul acolo unde este nevoie.
6]De la o anumita etate, femeia e tinara numai împreuna cu barbatul, singura are o virsta oribila.
5]Muzica lui Beethoven este o muzica pe care cred ca o înteleg si caii, si vulturii.
4]Nimic mai diferit ca doi gemeni, dintre care unul a facut studii clasice si altul studii economice.
3]Nu-mi plac fetele tinere. Marii pictori le-au evitat totdeauna. Femeile prea crude n-au materialitate, n-au culoare.
2]Putina nebunie este proprie sufletelor mari.
1]Nimic nu-i nou sub soare si cand crezi ca ai descoperit o noutate, bagi de seama ca a spus-o altul inainte.
=====
Florin
Puiu
Armand
MATEI

Scris de Continut sponsorizat

Calinescu[V=]

Calinescu[V=]

Florin Calinescu intra in afaceri cu vin.

Florin Calinescu s-a intors la oile noastre

G. Calinescu, publicist

Constantin COROIU ...G. Calinescu si umb

Florin Călinescu se face regizor

Florin Calinescu va debuta ca regizor de teatru

La 21 iunie 1920 s-a nascut actorul Puiu Calinescu.

Astazi se implinesc 107 ani de la nasterea lui George Caline

"Sa ne despartim de trecut razand"

Valetul evreimii

Floriiiiiiin... Călinescu!are 50 de ani

Chestiunea Zilei - Calinescu si sindromul Becali

Testamentul lui Armand Călinescu

Calinescu[V=]

Re: Calinescu[V=]