Calinescu[V=]

Rezumarea primului mesaj :

GEORGE  CALINESCU-
24]Îmi privesc fotografiile vechi: ce-i cu voi, băieţaşi, pentru ce purtaţi numele meu?
23]Basmul este oglindirea vieţii în moduri fabuloase.
22]Luciditatea este conştiinţa ordinei spontane.
21]A gândi înseamnă a suplini experienţa cu idei.
20]Femeia este numai sexualitate, pe cand barbatul e sexual.
19]Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.
18]Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare în lacrimi.
17]Si totusi , adevarata gandire este contradictia luminata, constienta, iar nu pozitiunea ferma, care e semnul prostiei de turma.
16]Sa spargem vitrinele in care nu se afla o carte romaneasca.
15]Spiritul de contradictie este personalitatea prostului.
14]Nimic mai îndepărtat ca doi gemeni, dintre care unul a făcut studii clasice şi altul studii economice.
13]Un valet judecă oamenii după bacşişul pe care îl primeşte.
12]Talentul arata tristetea.
11]Joacă-te cu copiii, zbenguie-te, aleargă, amestecă-te chiar cu ei în jocurile lor. Fii extravagant. Numai proştii sînt serioşi.
10]Femeia e o fiinta slaba, victima a fiziologicului ei, orientabila dupa barbat, care trebuie s-o ocroteasca si sa-i imprumute personalitatea lui.
9]Fericirea este viata activa.
8]Curtezanele, nu femeile de treabă, au stimulat geniile.
7]Talentul este abilitatea de a-ti ascunde talentul acolo unde este nevoie.
6]De la o anumita etate, femeia e tinara numai împreuna cu barbatul, singura are o virsta oribila.
5]Muzica lui Beethoven este o muzica pe care cred ca o înteleg si caii, si vulturii.
4]Nimic mai diferit ca doi gemeni, dintre care unul a facut studii clasice si altul studii economice.
3]Nu-mi plac fetele tinere. Marii pictori le-au evitat totdeauna. Femeile prea crude n-au materialitate, n-au culoare.
2]Putina nebunie este proprie sufletelor mari.
1]Nimic nu-i nou sub soare si cand crezi ca ai descoperit o noutate, bagi de seama ca a spus-o altul inainte.
=====
Florin
Puiu
Armand
MATEI

Florin Călinescu, în război cu hoţii de benzină
Societatea unde actorul este acţionar a câştigat, recent, un contract de şase miliarde de lei vechi în urma unei licitaţii organizate de compania de stat din Ploieşti. Conform contractului, firma câştigătoare va furniza celor din Ploieşti 21 de camere de supraveghere pe

La multi ani! Florin Calinescu
Actor de teatru, televiziune si film, realizator de radio si televiziune, director al Teatrului Mic din Bucuresti si om de afaceri.

Călinescu: "Pe toţi vă interesează cât câştigă Esca, dar eu luam sume cu şase zerouri de la Pro TV"
Călinescu afirmă cu umor că toată lumea vrea să afle salariul Andreei Esca însă el a câştigat bani de ordinul milioanelor în vremea Pro TV. "Însă la PRO TV eu am câștigat bani frumoși. Pe voi vă tot frămîntă cît cîștigă Esca. Nu! Eu am

Florin Călinescu are prima şansă la conducerea TVR!
"Mi s-a propus acest lucru de către un factor politic din conducerea PD-L, dar mai reflectez asupra acestui subiect, în paralel cu derularea procedurilor oficiale care pot dura mai mult. Până când voi fi chemat oficial la audieri în comisiile de cultură ale Parlamentului,

Călinescu îl atacă pe Mândruţă: "Plimbă nevestele altora pe câmp"
"A încercat şi Călinescu, a şi reuşit, dar el nu a avut disciplină... Călinescu vorbea de unul singur câte o oră. Noi ce facem aici este exact reţeta clasică, cu texte pregătite înainte, momente mult mai scurte, mai mult ritm, şi bineînţeles...disciplină"

O victima a fanatismului


In urma cu 70 de ani, opinia publica din Romania dar si din intreaga
lume era zguduita si consternata de vestea tragica a asasinarii, la 21
septembrie 1939, a primului ministru al tarii noastre, Armand
Calinescu, de catre un grup de legionari. Odioasa crima nu a fost insa
si ultima. Prima victima fusese alt prim-ministru roman, I.G. Duca, al
carui sange inrosise peronul garii din Sinaia la 29 decembrie 1933, iar
cel de-al treilea premier, generalul Gheorghe Argesanu, succesorul lui
Armand Calinescu, sfarsea rapus tot de legionari in noiembrie 1940, in
inchisoarea Jilava.

In acelasi noiembrie tragic era asasinat si
marele savant Nicolae Iorga, care indeplinise si functia de
prim-ministru, organizatia de extrema dreapta aflandu-se la putere
alaturi de generalul Ion Antonescu. Coabitarea lor incepuse la 6
septembrie 1940, cand Romania fusese proclamata "stat
national-legionar". De ce si cum s-a ajuns la acest asasinat caruia i-a
cazut victima Armand Calinescu sunt intrebarile carora timpul istoric
le-a dat raspuns intr-o perioada de mari tulburari politice si grele
incercari prin care treceau Romania, Europa si intreaga lume.

Sub semnul muncii si al datoriei
Armand
Calinescu s-a nascut la Pitesti in ziua de 23 mai 1893. si-a sustinut
licenta si doctoratul in Drept la Universitatea din Bucuresti. Al
doilea doctorat - in stiinte economice - l-a obtinut la Paris. A intrat
de tanar in viata de stat si politica a Romaniei, remarcandu-se, dupa
cum sublinia foarte motivat Pamfil seicaru: "Din 1919, cand isi
incepuse activitatea politica, Calinescu a intrat in Partidul Taranesc
si, impreuna cu Petre Andrei, Ralea si Ghelmegeanu au format aripa
stanga a partidului, toti adversari ai miscarii legionare. Dar, din
randurile stangii national-taraniste, cel mai categoric dusman al
Garzii de Fier era Armand Calinescu."
El a reusit, prin
tenacitate, integritate morala si competenta, sa parcurga o cale pe
care a onorat-o cu stralucire. A fost o cariera de stat si politica
strajuita de autoritatea unei moralitati de exceptie, mult pretuita de
prieteni si respectata de adversari. Cariera lui parlamentara s-a
situat la cotele inalte ale celor mai bune traditii ale maestrilor
oratoriei romanesti, in care logica argumentarii se impletea mestesugit
cu avantul verbului concludent.

Detinator al unor functii importante
Deputat
in parlament in mai multe legislaturi: 1926, 1927, 1931-1933, el a mai
indeplinit si alte functii in aparatul de stat al perioadei
interbelice: prefect al judetului Arges, secretar general la Ministerul
Agriculturii si Domeniilor (1929) si sub-secretar de stat la Ministerul
de Interne (1932). De la tribuna parlamentara, Armand Calinescu a
dovedit capacitate deosebita in evaluarea corecta a evenimentelor, iar
caracterizarile sale asupra fenomenelor sociale si politice s-au
dovedit pertinente in radiografierea esentei partidelor si miscarilor
de stanga si de dreapta. Intr-un discurs referitor la Legea
pentru autorizarea starii de asediu, rostit in sedinta Camerei
Deputatilor din 19 martie 1934, el sublinia neglijentele si
superficialitatea masurilor de securitate care au permis asasinarea lui
I.G. Duca, anticipand fatidic si circumstantele ciudate cu privire la
insecuritatea propriei sale persoane, propice comiterii asasinatului
din 21 septembrie 1939: "Intr-adevar, imi amintesc ca, in noaptea
aceea, cand venea vestea tragica de la Sinaia, prima tresarire pe care
am avut-o a fost aceasta: cum, primul ministru al tarii a fost
asasinat? Dar unde erau organele politienesti? Unde era Ministrul de
Interne? Ce masuri luase el pentru apararea primului ministru? Se pare
ca ministrul de interne era prevenit. Ministrul de Interne avea
informatii precise ca se pregateste un atentat si atunci nu ne putem
multumi cu explicatia miscarilor extremiste. Nu mai este de ajuns
aceasta." Despre necesitatea impiedicarii conducatorilor
miscarii legionare de a actiona, Armand Calinescu avertiza asupra
importantei anihilarii manevrelor oculte si brutale ale acestora:
"Garda de Fier nu este o miscare de masa; Garda de Fier este o miscare
de cadre si in ziua in care aceste cadre vor fi puse in imposibilitate
de a activa, insemnatatea miscarii scade."

Armand Calinescu
sublinia nocivitatea celor doua extremisme, de stanga si de dreapta,
comunist si legionar, impotriva edificiului constitutional, democratic
al Romaniei si cerea masuri ferme pentru eradicarea lor din viata
politica si sociala a tarii, accentuand ca: "pe cand miscarea comunista
este o miscare de mase si urmareste rasturnarea insasi a societatii
actuale, peste ideea nationala, Garda de Fier este o miscare de cadre,
care urmareste inlocuirea sistemului de guvernamant."
Solutia
propusa de Armand Calinescu pentru anihilarea pericolelor generate de
miscarile legionara si comunista consta in fortificarea institutiilor
statului, menite sa asigure linistea si securitatea cetatenilor si sa
mentina ordinea publica. Apelul sau catre parlamentari sublinia rolul
acestora in intarirea ordinii constitutionale: "(...) sa contributi cu
toate puterile la mentinerea si la intarirea regimului democratic (...)
se poate guverna normal astazi cu institutiile democratice obisnuite."
Atentionand asupra pericolelor amenintatoare pentru un stat de drept,
democratic, aparator al ordinii constitutionale, Calinescu sublinia
primejdiile care puteau veni din partea miscarilor extremiste: "De
altfel ce ne propun miscarile extremiste? Fie extremismul de dreapta,
fie extremismul de stanga, ne propun dictatura. Este formula care
realizeaza forta (...) dictatura nu are control si accepta toate
turpitudinile (...) dictatura este regula in care se pregateste
revolutia sau razboiul."

Perfect informat si omniprezent
Mereu
la curent asupra mersului treburilor politice si de stat interne si din
viata internationala, Armand Calinescu - potrivit opiniei unui ziarist,
A.P. Samson, contemporan cu acesta - cunostea o continua ascendenta in
viata publica a tarii: "Acum, in 1937, dupa calatoriile neoficiale ale
regelui, informatiile politice ale lui V. Madgearu aveau o si mai mare
consistenta, prima lui sursa fiind Armand Calinescu, de pe atunci in
rapida ascensiune."
El va fi ministru la Departamentul Internelor
in guvernul condus de Octavian Goga (2 decembrie 1937 - 9 februarie
1938), Ministru de Interne in guvernul prezidat de patriarhul Miron
Cristea (10 februarie – 29 martie 1938), Ministru de Interne, Ministrul
Muncii, Sanatatii si Ocrotirilor Sociale ad interim (pana la 3 aprilie
1938); Ministrul Educatiei Nationale ad interim (20 iunie – 4 decembrie
1938) tot in guvernul condus de Miron Cristea (30 martie – 31 ianuarie
1939). In cel de-al treilea guvern Miron Cristea (1 februarie – 6
martie 1939), Armand Calinescu a detinut functiile de vicepresedinte al
Consiliului de Ministri, Ministru de Interne si Ministru al Apararii
Nationale ad interim.
La 7 martie 1939 i se incredinteaza functia
de presedinte al Consiliului de Ministri, raspunzand totodata si de
Ministerele de Interne si al Apararii Nationale ad interim, pana in
ziua de 21 septembrie 1939, cand a cazut la datorie victima a
asasinilor in camasi verzi.

Increzator in destinul european al Romaniei
Intr-un
discurs rostit in Camera Deputatilor la 12 martie 1936, Armand
Calinescu isi exprima speranta ca tara noastra va reusi sa isi gaseasca
locul firesc intr-o lume europeana, a pacii si securitatii, subliniind
in acest sens: "Poporul roman, intr-un regim de libertate, va fi cu
siguranta alaturi de aliatii lui firesti, langa care a mai fost si
langa care a sangerat" (referire la alianta Romaniei cu Antanta din
Primul Razboi Mondial).
Autor al unor Memorii si Discursuri
parlamentare care se disting prin valoarea informatiilor si accentelor
polemice cu care erau sustinute si argumentate, cu puncte de vedere
realiste, la obiect, referitoare la politica Romaniei, interna si
externa, Armand Calinescu primea elogii binemeritate din partea lui
Nicolae Iorga, care considera deosebit de substantiale mesajele
oratorului: "Dar mai este ceva: informatia pe care o cuprind aceste
cuvantari, indata ce vin dela oameni muncitori si onesti, cu experienta
vietii. Intre acestea trebue puse la un rang ridicat
acelea ale omului care cu atata munca si despret de risc are astazi in
raspunderea linistii acestei tari. (In 1938, cand au aparut
discursurile sale, Armand Calinescu era Ministru de Interne – n.n.)
Niciodata el n-a vorbit fara a se gandi si la altceva decat la
adversarul pe care-l avea in fata adeca: la lucrul de care era vorba.
Astfel aceste doua volume ale d-lui Armand Calinescu vor fi de mare
folos istoricului, mai ales cand se raporta la o epoca tulbure in care
publicarea discursurilor nu s-a facut mai niciodata, pentru multe
motive, si mai ales pentru aceia ca vorbitorilor li-a fost adesea
rusine de ceia ce au spus."

Sprijinitor ferm al monarhiei constitutionale
Un
om indispensabil monarhiei - dupa cum il caracteriza pe Armand
Calinescu unul din membrii serviciului de informatii al regelui Carol
al II-lea, Ion Sin-Giorgiu, potrivit unei note informative: " (...) 8
februarie 1935; (...) amintesc Majestatii Voastre pe Armand Calinescu.
Nu o fac in calitatea de prieten al sau, fiindca legaturile noastre
sunt rare si intamplatoare. Din informatiile pe care le detin mi-am
putut da seama ca Armand Calinescu joaca un rol din ce in ce mai
insemnat pe langa Mihalache. El este informatorul, consilierul si
executorul lui Mihalache. E in acelasi timp un sincer devotat al
Tronului si un adversar al punctului de vedere sustinut de Maniu. Pe
deasupra, e si un om tanar, cult, talentat si inzestrat cu un foarte
fin simt politic. Indraznesc a propune Majestatii Voastre sa acorde lui
Armand Calinescu deosebita atentie, in credinta ca el ar putea deveni
cu timpul foarte folositor Majestatii Voastre."
Prima
audienta acordata de Carol al II-lea lui Armand Calinescu a avut loc la
25 mai 1936. Cu acest prilej el nota: "Merg intr-o audienta de o ora la
Rege. Imi propun sa sondez sentimentele suveranului discutand problema
gospodariei administrative a guvernului si curentele extremiste de
dreapta (...) expun apoi pericolul Garzii de Fier, care e formata din
elemente nepregatite si care sunt instrumente de manevra ale
politicienilor. Critic metodele teroriste, care duc la razboi civil si
scaderea autoritatii puterilor in stat. Optez pentru represiune, insa
aceasta n-o poate face decat un guvern nou, cu autoritate si rezemat pe
o mare forta populara."
Carol al II-lea a ascultat cu atentie si
interes expozeul lui Armand Calinescu, dar s-a abtinut sa comenteze
problemele ridicate de interlocutorul sau.
La funeraliile
organizate la Bucuresti la 11 februarie 1937, prilejuite de
inmormantarea legionarilor Mota si Marin, cazuti in luptele razboiului
civil spaniol, au participat si diplomati germani si italieni, situatie
care a provocat protestele si indignarea guvernului, parlamentului si
opiniei publice. O reactie fireasca pe masura a venit din partea lui
Armand Calinescu la 19 februarie 1937, cand a vorbit in Adunarea
Deputatilor, spunand: " stim ca, spre mandria acestei tari, epoca in
care consulii se amestecau in luptele interne de partide a disparut
inca din timpul divanurilor ad-hoc si credem ca sentimentul de
demnitate nationala impune unui patriot sa impiedice reintoarcerea, sub
orice forma, a unei epoci de trista aducere-aminte".
Treptat-treptat
vor fi adoptate masuri drastice atat de necesare pentru eliminarea si
interzicerea activitatilor teroriste antistatale, antidemocratice. La
30 aprilie 1938, un Jurnal al Consiliului de Ministri preciza:
"Partidul «Totul pentru tara», gruparea «Arhanghelul Mihail» si «Garda
de Fier» sunt si raman dizolvate." Autoritatile statului roman au
intentat un proces miscarii legionare si capeteniilor acesteia, iar
sentinta pronuntata a fost pe masura gravitatii actiunilor si actelor
lor. Corneliu Zelea Codreanu a primit urmatoarea condamnare: "pentru
crima de tradare si indemn la razvratire de 10 ani de munca silnica si
la sase ani de degradare civica, precum si la 5000 lei amenda si 2000
lei cheltuieli de judecata". S-a mers si mai departe in
directia anihilarii conducatorilor miscarii de extrema dreapta din
Romania. Din ordinul lui Carol al II-lea, in noaptea de 29 spre 30
noiembrie 1938 au fost lichidati fizic Corneliu Zelea Codreanu si inca
13 purtatori ai camasilor verzi. Exista mai multe variante cu privire
la asasinarea capeteniilor legionare: impuscarea lor de catre jandarmi
in momentul fugii detinutilor de sub escorta sau strangularea lor in
dube de catre cei care ii pazeau.

O scurta guvernare
Dupa
incetarea din viata a patriarhului Miron Cristea, seful guvernului,
survenita la 6 martie 1939, a urmat la conducerea Consiliului de
Ministri Armand Calinescu, al carui mandat a durat sase luni si
jumatate, de la 6 martie la 21 septembrie 1939, ultima zi de guvernare
fiind si data fatidica a suprimarii sale fizice.
In acest interval
de timp Romania s-a confruntat cu situatii si probleme dificile care
decurgeau dintr-o situatie interna si internationala caracterizata prin
tensiuni politice si diplomatice care au culminat cu declansarea celui
de al Doilea Razboi Mondial, odata cu atacarea Poloniei de catre
Germania hitlerista la 1 septembrie 1939. La 23 martie 1939 s-a
incheiat Tratatul economic romano-german pe fondul unor periculoase
escaladari ale agresiunilor militare ale Germaniei si ale altor state
revizioniste. Statul cehoslovac dispare de pe harta
Europei odata cu cotropirea Boemiei si Moraviei de catre armatele
Wehrmacht-ului. Ungaria horthista va ocupa si ea Ucraina Subcarpatica,
iar norul si mirosul prafului de pusca incepe sa se apropie si sa se
simta si in Romania. In urma dispozitiilor lui Armand Calinescu, Marele
Stat Major Roman incepe sa studieze posibilitatea concentrarii de trupe
pe granita tarii din zona Maramuresului.
Cunoscutul scriitor Cezar
Petrescu comenta in publicatia "Romania", din 23 martie 1939,
oportunitatea unei astfel de masuri cu caracter defensiv: "Inca o data
Romania tine sa dovedeasca pana in ceasul din urma intentiile pacifice,
lipsa de veleitate agresiva, respectul pactelor si tratatelor in care
Europa, prea indelung si in desert a crezut."
Un alt moment
important al guvernarii lui Armand Calinescu a fost de natura
economica. Tratatul economic romano-german, criticat de unii, acceptat
de altii, exprima in esenta, potrivit opiniei lui Henri Prost, autorul
cartii Déstin de la Roumanie, aparuta la Paris in 1954, motivatia
acestei intelegeri intre cele doua state: "Romania a incheiat un acord
comercial cu Reich-ul, ale carui prevederi sunt, in linii mari,
aceleasi cu cele ale acordului de la 24 mai 1935. El prevedea
stabilirea unui plan de colaborare economica, crearea unor societati
mixte pentru exploatarea petrolului, livrarea de materiale de razboi
(...) si masini agricole Romaniei."
Primul ministru facea
precizari importante in legatura cu caracterul strict economic al
acordului cu Germania, subliniind ca: "Noi am facut un acord economic
real. si l-am facut fiindca am gasit noi insine un interes. Am
discutat, cum era firesc, pe un picior de egalitate si am asigurat
nevoile economiei noastre."
Un eveniment important pe plan
intern l-a reprezentat la 1 mai 1939 Congresul breslelor. In cuvantarea
rostita la sala cinematograf "Aro" din Bucuresti, primul ministru roman
s-a pronuntat cu hotarare pentru apararea granitelor tarii, care se
aflau in primejdie, tinandu-se seama de precedentul tragic din 15
martie acelasi an, cand Cehoslovacia fusese cotropita de armata
germana. Alegerile parlamentare au fost organizate in primele zile ale
lunii iunie (pe 1 pentru Adunarea Deputatilor si pe 2 pentru Senat), in
conditiile exercitarii puterii de catre regele Carol al II-lea prin
regimul sau de conducere personala si autoritara. Singura formatiune
care a prezentat candidati a fost Frontul Renasterii Nationale.

Tragicul sfarsit al primului ministru
La
mai putin de o luna de la semnarea nefastului pact de neagresiune
Ribbentrop-Molotov, pe 21 septembrie 1939, Armand Calinescu a fost
asasinat de un grup de sase legionari: un avocat, un desenator, doi
studenti de la Facultatea de Drept, unul de la Medicina si unul de la
Politehnica. stirea a zguduit intreaga Romanie si s-a raspandit imediat
in eter si prin presa in Europa si in lume. Dupa comiterea crimei,
autorii s-au deplasat la sediul Radiodifuziunii romane.
Atentatul
a fost savarsit intr-o maniera asemanatoare unui trepidant film de
actiune cu momente de suspans al caror rol era sa socheze opinia
publica de la noi si de aiurea. Ziarul "Universul" din 23 septembrie
1939 a relatat pe larg imprejurarile asasinatului si detaliile care au
decurs din aceasta fapta: "De la Ministerul Apararii Nationale masina
primului ministru s-a indreptat spre str. stirbei Voda si traversand
podul de peste Dambovita, din dreptul arenei Venus a ajuns pe noul
bulevard din fata Facultatii de Medicina. Aproape de coltul
bulevardului Carol II o caruta goala a trecut de-a curmezisul strazii. Dumitru
Dumitrescu, care conducea masina ce urmarea masina primului ministru, a
tamponat atunci puternic masina din fata. soferul lui Armand Calinescu
n-a mai putut evita caruta din fata, pe care a lovit-o rupand-o in
doua. Agentul Androne s-a dat jos din masina sa vada ce s-a intamplat.
In acelasi moment a deschis portiera automobilului si primul-ministru,
care a voit sa coboare. Agentul, vazand pe cei sase atentatori care se
dadusera jos din masina, a vrut sa scoata revolverul, insa a fost
impuscat mai inainte de a putea face vreo miscare, cazand mort imediat.
Atentatorii au tras apoi in primul ministru, care, lovit de 20
gloante in cap, plamani si torace, s-a prabusit din masina
rostogolindu-se in drum. Imediat dupa comiterea atentatului,
atentatorii s-au urcat intr-o masina de piata, l-au somat pe sofer sa
opreasca dupa care au plecat la postul Radiodifuziunii din str. G-ral
Berthelot (...)". Au patruns abuziv si au anuntat cu o voce in care se
simtea tremurul dar si triumful faptei lor abominabile: "Garda de Fier
l-a ucis pe Calinescu! Moartea Capitanului a fost razbunata!" Au
parasit apoi sediul Radiodifuziunii si s-au predat fortelor de politie.
Dupa savarsirea asasinatului, istoricul Radu R. Rosetti isi incredinta
gandurile jurnalului sau personal: "Un singur lucru spun insa: revolta,
adanca mea revolta ca in situatia de azi s-au gasit romani care –
desigur impinsi de straini – sa fi facut acest fapt odios. Al doilea lucru: cu cine va fi inlocuit Armand Calinescu, care a
pacatuit desigur, dar s-a invederat curajos, hotarat si capabil."
Diplomatul Grigore Gafencu scria in lucrarea sa memorialistica
"Insemnari politice": "Am gasit pe Armand intins pe strada, cu fata
acoperita de un ziar plin de sange. Alaturi de trupul neinsufletit,
care parea mai mic, mai firav ca niciodata, al primului ministru, zacea
masiv, si ciuruit si el de gloante, credinciosul agent Andrenie. In
jurul lor, pe Splaiul Dambovitei forfotea zapacita o lume care-si
pierduse cu desavarsire capul: ofiteri, politisti, femei si barbati din
apropiere (...) Trupul primului-ministru era lasat in praful
insangerat al soselei, ca cel al victimei unui fapt divers, pana la
sosirea procurorului. Numai la porunca mea, s-a renuntat la aceasta
sinistra formalitate. Purtat pe brate de prieteni, Armand, care parea
un copil strivit printr-o lovitura fatala, pe care inca nu si-o putea
realiza, era asezat intr-o ambulanta si dus la Spitalul Militar."
Imediat,
Gafencu s-a deplasat la Cotroceni si a fost primit de Carol al II-lea
care "era alb ca si mine, si, ca si mine, pana la fundul sufletului
tulburat. Nu-l pot inlocui cu nimeni!...au fost cele dintai ale lui
cuvinte."

O represiune brutala
Furia lui
Carol al II-lea la aflarea tragicei vesti a atins cote paroxistice,
lucru remarcat si la camarila regala. Monarhul a ordonat masuri
categorice si imediate: criminalii au fost dusi la locul asasinatului
si impuscati fara nicio judecata, iar cadavrele lor lasate acolo o
saptamana. Valul de indignare produs de oribilul asasinat al primului
ministru s-a revarsat imediat si a dainuit, exprimand durere,
compasiune dar si neliniste. In Insemnarile zilnice ale regelui Carol
al II-lea, monarhul scria in ziua de 11 aprilie 1939, atat de lapidar
dar atat de categoric despre Armand Calinescu: "(...) cel mai bun
element ce l-am gasit pana acum in viata noastra politica". Nicolae
Iorga, care peste un an avea sa cada si el rapus de legionari, scria in
Neamul Romanesc un articol cu titlul "Dupa fapta de ieri, 23
septembrie 1939": "Un om a fost jertfit pentru linistea noastra,
linistea tarii sale inauntru si pentru independenta ei politica in
afara. El a cazut, cum se putea astepta, jertfa unor fanatici care-l
urmareau de mult cu o vendeta de sange." Una dintre cele mai competente
ziariste ale perioadei interbelice Geneviève Tabouis scria in ziarul
"L´Oeuvre": "Asasinarea dlui Calinescu starneste dezaprobarea intregii
lumi."

Florin Calinescu - Mass-media inseamna pitici porno si brailence. E jalnic (VIDEO)




Florin
Calinescu, vedeta de alta data a programelor de divertisment din
Romania, este dezgustat de situatia actuala a acestei zone media. ...

Ce nu s-a spus despre afacerile lui Florin Călinescu

Miercuri, 01 Aprilie 2009

Săptămânalul Capital publică astăzi un articol despre afacerile pre- şi postdecembriste ale primului megastar de televiziune din România, Florin Călinescu. Omul care, “cu mânuţele astea două”, făcea trafic cu mărfuri sârbeşti şi comerţ cu maşini înainte de 1989, pentru a se reprofila, după căderea comunismului, în viticultură, optică şi media.

“Pentru un preţ corect, sunt gata să renunţ la Pro Optica”, declară Călinescu despre afacerea care i-a adus milioane de euro în cont, dar şi o mulţime de probleme mediatice, venite pe filiera contractelor cu şase zerouri pe care firma le derulează cu Ministerul Apărării.

Capital inventariază “la sânge” domeniile de business ale directorului Teatrului Mic din Bucureşti:

· ANII ’80 – Actorul multiplică sumele impresionante câştigate în urma apariţiei în “Lumini şi umbre”, investind în imobiliare şi în comerţul cu maşini second-hand



· 1994-1995 – Producţiile de radio şi televiziune pentru trustul Media PRO încep să-i aducă lui Călinescu câştiguri importante, intermediate de Florin Călinescu Media Company Impex SRL

· 1999 – Actorul cumpără Pro Optica SA de la stat, pentru o sumă echivalentă, la acea dată, cu 600.000 de dolari. Între timp, operează investiţii în retehnologizare şi cercetare

· 2005-2006 – Călinescu se asociază cu Dan Fulea în cadrul unei afaceri viticole, Fulmed SRL, în care actorul îşi pune astăzi speranţele pentru anii următori, planificând investiţii de milioane de euro

· SEPTEMBRIE 2008 – Pro Optica este acuzată ca ar fi obţinut contracte cu MApN ca urmare a relaţiei dintre patronul său şi PNL. “Am pierdut mai multe licitaţii decât am câştigat şi am furnizat produsele noastre armatei române sub trei-patru guverne. În plus, pentru unele articole suntem unici producători”, se apără Călinescu.

· MARTIE 2009 – Călinescu nu exclude un exit din Pro Optica. “Dacă aş vinde, nu aş sta cu banii
acasă. Cred că industria alimentară are potenţial”

Fiul lui Călinescu învaţă la şcoala lui Paul McCartney

Florin Călinescu a considerat că fiul lui cel mare poate studia cel mai bine muzica la Londra, la şcoala de profil a lui Paul Mc Cartney. [...]

Călinescu, milionar din dividende

Noul sistem de vot, cel uninominal, implică, pe lângă notorietate, şi risipirea unor sume destul de mari de bani, pentru susţinerea campaniei electorale. Libertatea vă prezintă averile VIP-urilor candidate din partea diferitelor partide [...]

Candidatul Florin Calinescu, senatorul manelelor



Actorul Florin Calinescu, director al Teatrului Mic din Bucuresti, prefera infrastructura pentru viitorul sau mandat de parlamentar, in defavoarea culturii.

Boerescu, scos de pe micile ecrane de Basescu
http://www.7plus.ro/?arhiva=16/09/2008&id=11056

Amintiri despre genialul George Călinescu



http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=14499

Prima parte a convorbirii cu doamna Alice-Vera Călinescu a început în casa Călinescu, din fundul curţii, privind tablourile expuse pe pereţi. Convorbirea a fost înregistrată integral pe casetă. – Acolo sînteţi dumneavoastră? – Da. Nu seamăn?! – Cînd v-a făcut portretul? Sînt vreo 30 de ani, de! Ei, da’ ce vrei?! Omul se mai schimbă! – Nu se schimbă foarte tare. Expresia rămîne, totuşi... – Acestea sînt făcute de Ciucurencu după... – Cópii după Tizian. – Acolo-i Fofează. În original era un căţel negru. El l-a făcut pe Fofează... Căţelul nostru... Şi îngerul seamănă cu nevasta lui Ciucurencu. A făcut o interpretare. – Lada aceasta e foarte preţioasă. De unde aţi cumpărat-o? – A cumpărat-o el, săracu’, după ici, după colo... – Din Talcioc? – Din Talcioc, da. Din Talcioc e scrinul. – Cu ce prilej a fost făcută fotografia aceasta? – E o imagine de la Academie, după sărbătorirea a 60 de ani. L-au criticat că nu vine la şedinţe şi nu ştiu ce... Şi el a răspuns că i-a spus doctorul că nu trebuie să se plictisească – de aia nu vine. Şi m-a împins acolo. Pleacă cu profidă. Pe mine m-a împins din spate. S-a supărat, totuşi. Am avut portrete, dar nu le mai văd. – Ce s-a făcut cu colecţia de păpuşi? Nu mai există nici una dintre ele. – Le-am dat la Oneşti. Să vedem cum le-au aşezat. Dar copiii s-au supărat. Unii m-au întrebat: „Unde sînt păpuşile?” A venit o şcoală. Toţi m-au întrebat: „Unde sînt păpuşile?”. În continuare discuţia se poartă în faţa promoţiei „G. Călinescu¨, venită în vizită la Casa Călinescu. – Doamna Călinescu, fiindcă ne-am adunat, în preajma dumneavoastră, în această incintă care îl evocă aşa de profund pe cel care ne-a fost mai mult decît profesor, vă rugăm să ne vorbiţi cîte ceva despre G. Călinescu, chemînd în amintire cîteva imagini şi împrejurări care v-au rămas adînc întipărite în suflet. Mai cu seamă din tinereţe: – E foarte periculos! Să vină Cornelia Ştefănescu, că ea este cenzorul meu! – Dar dînsa n-a f ost martor ala celor vremuri... Relataţi-ne, vă rugăm, cum se comporta Profesorul. – Să vă spun o anecdotă relevantă. Eram la mare, pe Coasta de Azur. Vine şi mă anunţă: „Am luat două bilete. Ne-am înscris şi noi. Mergem c-un autocar să vedem Ekréné-ul;”. Atuncea era al nostru. Ne urcăm în autocar cu tot felul de lume, străină... Ce să fac?! El cu bastonul... stătea în faţă. Eu eram ca Sancho Panza lîngă dînsul ca să-l păzesîc, să nu facă vreo năzbîtie! Că nu-i plăcea anturajul. Am ajuns la Balcic. Ă ia, care erau cu şleahta lor, zic: „S-a făcut tîrziu, noi stăm să mîncăm la Balcic, nu mai mergem la Ekréné”. Odată a sărit dumnealui: „Eu am plătit pînă la Ekréné şi vreau la Ekréné!”Auzi?! A vrut la Ekréné! Eu, cînd am văzut, ca vulpea, m-am dat bine cu ceilalţi. Mai era o femeie căreia rău. I-am dat o aspirină. M-am linguşit pe lîngă unu, pe lîngă altul! Zic: „Aicea se petrece ceva!” Şi i-a silit pe toţi să meargă la Ekréné. Că el vrea să vadă foca. Avea regele bulgarilor o focă. El a plătit pîn’ la Ekréné şi vrea să vadă foca! Auleu! Ăia făceau glume, erau nişte evrei simpatici, care tot glumeau pe seama focii: „Şi eu vreau focă!” Eu tăceam din gură, zîmbeam la toată lumea. Eu, ca ardeleanul, cu mîncarea în desagi... Aveam pui, că la drum i se făcea foame.

Actorul Florin Calinescu se 'arunca' in politica

1934 George Călinescu îl apără pe Eminescu

Florin Călinescu bea în timpul serviciului

Florin Călinescu, criticat în blogosferă

Revenirea lui Florin Călinescu pe sticlă, în [citeste]

Florin Calinescu intra in politica

http://www.cancan.ro/2008-03-03/Florin-Calinescu-intra-in-politica.html

Rang. Actorul va fi presedintele Romaniei in serialul "Anticamera" de la Pro Dupa o indelungata absenta de pe micul ecran, Florin Calinescu revine, incepand cu data de 9 martie, intr-un nou serial la Pro TV, "Anticamera", in care detine, asa cum era de asteptat, rolul principal. Dupa ce a intruchipat un comisar de politie in "Baieti buni", in noua productie tv actorul va fi surprins in postura de presedinte al tarii. "Anticamera" este un serial de actiune, cu mult umor si figuri inspirate din viata politica autohtona. Cu toate acestea, omul de televiziune a tinut sa ne precizeze ca asemanarea personajelor cu anumiti politicieni romani va fi pur intamplatoare. "Actiunea are loc in tara noastra, dar in film vorbesc despre tipologii, la fel ca si Caragiale. Daca vreun politician se va regasi in acest film, e treaba lui", ne-a declarat actorul. Florin Calinescu va interpreta rolul presedintelui tarii, Boerescu. Personajul este inzestrat cu o minte sclipitoare, care-l ajuta sa urzeasca cele mai diabolice si amuzante planuri. Oamenii presedintelui sunt oameni devotati care stiu ca daca-i stau in preajma au si ei ceva de castigat: putere si faima.

Asasinatele politice din România anilor '30E al doilea asasinat politic comis de legionari în 5 ani, prima victima (în noaptea de 30 decembrie 1933) fiind Duca, de asemeni prim-ministru. Am vizitat-o pe vaduva lui Armand Calinescu, pentru a afla detalii cu privire la sfîrsitul tragic al sotului ei. Nu e prea vorbareata, pesemne ca altii înaintea mea i-au smuls marturisirile revelatoare si acum amintirea ei nu mai tresare deloc cînd o întreb:
- Cum a fost posibil, doamna Calinescu, ca un prim-ministru care mai înainte fusese si ministru al Afacerilor Interne sa vina acasa nepazit, cu un sofer las, care a fugit din masina, lasîndu-l pe patronul sau tinta gloantelor, si un politist care a fost curatat în cîteva secunde? De ce, stiind ca va fi tinta atacurilor celor al caror sef fusese suprimat chiar de el, de Armand Calinescu, nu si-a comandat de pilda o masina blindata?
- În fiecare zi, domnule, sotul meu lua masa la "Continental", ca sa-l vada lumea si tara sa fie linistita, ca daca primul-ministru nu se teme, înseamna ca totul merge bine si extremistii sînt cu botul pe labe. Dar el stia... În ziua cînd, cu un an în urma, regele i-a dat ordin sa-l suprime pe Codreanu si pe ai lui si sotul meu a semnat, în calitatea lui de ministru al Internelor, ordinul catre Politie, a venit acasa si mi-a spus: "Gata, mi-am semnat ordinul de condamnare la moarte".

- Asadar, stia?
- Cum sa nu stie? Si, pe urma, la ce i-ar fi folosit lui o masina blindata, cînd casa noastra era zilnic asediata de zeci de solicitanti cu jalbele în mîna? Era suficient ca printre ei sa se fi strecurat unul singur cu un pistol si ar fi fost acelasi lucru. Fiindca sotul meu tinea ca sa adune cu mîna lui de la fiecare hîrtia cu pasul, nu admitea sa fie goniti oamenii care veneau la el împinsi de necazuri si nenorociri. Carol, domnule, regele e de vina...
- În ce sens, doamna?
Dar batrîna vaduva ezita sa-mi raspunda, apoi relua în cele din urma, ferindu-se în spatele unor explicatii noi.
- ... Aveam si copilul, zilnic primeam scrisori de amenintare ca, chiar daca sotul meu se va înconjura de o armata de politisti, ne vor lua copilul de la scoala si îl vor executa... L-am trimis în strainatate si asa a scapat...

* * *
Ma duc din nou la Academie sa aflu: de ce era vinovat regele? Si înca ceva, greu de înteles azi: cum au pus ei mîna pe Codreanu, acest individ care a ordonat asasinarea lui I.G. Duca si apoi a lui Stelescu si ordinul sau a fost executat orbeste? În procesul care a urmat în '34, asasinii lui Duca au fost condamnati, iar Codreanu achitat... Aflu din ordinul de punere sub acuzare din mai 1938 ca seful legionarilor, Codreanu, ispasea o pedeapsa de sase luni închisoare pentru ultragiu. Adus cui? Nu aflu nimic din presa, dar mi se spune ca Iorga ar fi fost cel ultragiat. Asadar, astfel se explica totul: N. Iorga îl da pe Codreanu în judecata pentru ultragiu, iar Codreanu se prezinta la proces. Ce eroare! Sîntem în '37-'38, cînd Carol al II-lea se hotarîse în sfîrsit sa reprime "miscarea", nu mai sîntem în '34, cînd nimeni nu îndraznea sa-l condamne pe acest asasin mistic... De asta data regele era hotarît. Odata prins, dupa proces, Codreanu, Decemvirii si Nicadorii sînt strangulati în masini si îngropati în pamînt la 10 m adîncime, si se pune peste ei o placa groasa de beton. Ma întorc la presa timpului. Codreanu este pus sub acuzare pentru îndemn la rebeliune, tradare, prin detinerea de secrete ale statului, subversiune, coruperea tineretului scolar, instruirea de grupuri înarmate cu scopul rasturnarii orînduirii de stat si altele. Acuzatul se apara destul de abil si încearca sa dea procesului un caracter rasunator, prin citarea ca martori în favoarea sa a lui Iuliu Maniu, Nichifor Crainic etc... Apar generali si personalitati politice ale timpului care depun marturie favorabila acuzatului. Presa (Curentul) nu publica depozitia lui Iuliu Maniu. Nichifor Crainic se rasteste la instanta: întrebarea acuzarii: "credeti ca acuzatul poate fi capabil de tradare?". Nichifor Crainic: "Tradare? A cui? Tradare de patrie? Credeam ca o sa-mi puneti niste întrebari mai serioase". În felul acesta îl apara indirect, dar ferm, pe seful legionar. Procesul însa nu are rasunetul scontat, s-a încheiat în doua zile si Codreanu este condamnat la zece ani munca silnica... În acest timp Germania ocupa Austria si ameninta Cehoslovacia... România, sigura pe aliantele ei cu Franta si Anglia, pe care le crede puternice, îsi traieste linistita iluzia securitatii si primeste cu usurare desfiintarea partidelor si înfiintarea Frontului Renasterii, al carui sef este însusi regele. Carol al II-lea este, în aceste timpuri de amenintari si de asasinate, antihitlerist. Cît timp?

* * *
Nu aflu ca regele ar fi fost vinovat de asasinarea lui Armand Calinescu. Dimpotriva, mi se spune de catre martori ai timpului (Geo Bogza) ca Armand Calinescu, într-un interviu în presa, s-ar fi laudat cu suprimarea vîrfurilor legionare, în frunte cu Codreanu.
Nota: o data cu executarea asasinilor lui Armand Calinescu, au fost executati si expusi în piata publica comandantii legionari de judete si tinuti trei zile, ca si cei din Bucuresti, în vazul populatiei. Eugen Jebeleanu povesteste ca actorul Constantin Tanase, apropiindu-se de cadavrele celor noua ucigasi din Piata Elefterie, ar fi întors unul cu piciorul si l-ar fi lovit cu putere în coasta. Marele comic avea sa moara în '45, în conditii neelucidate, cînd lansase în teatrul sau de la Estrada celebrul cuplet: De la Nistru pîn’ la Don/ Davai ceas, davai palton. Carol al II-lea guverneaza tara cu un Front al Renasterii pe care îl va desfiinta în vara lui '40, înfiintînd un partid al sau, numit "Partidul natiei". Curînd însa România, ramasa fara aliati în fata marilor puteri ale zilei, Germania lui Hitler si Rusia lui Stalin, avea sa fie amenintata cu desfiintarea ei ca natiune, asemeni Poloniei împartite între unguri, bulgari si rusi. Rusia trimite o nota ultimativa. Carol al II-lea cedeaza în fata fortei si pierdem Basarabia si Bucovina de Nord. În august, ungurii pretind Ardealul, si Hitler îi sprijina, si silesc România sa cedeze... fara lupta: în ipoteza luptei, cine ne-ar fi sprijinit împotriva Germaniei si Ungariei? Rusia? (Nu exista documente sau declaratii în acest sens.) Germania, în schimb, declara ca ne va garanta integritatea teritoriului ramas, adica Moldova, restul din Ardeal, Banatul, Oltenia si Muntenia. Toata presa începe sa se lamenteze: greselile sînt ale politicienilor, care n-au stiut sa încheie aliante mai bune (adica cu Germania!), platim pentru politica lor criminala si mioapa. Loviturile sînt grele si vinovat este, bineînteles, regele, caruia i se refuza formarea unui nou guvern de catre generalul Antonescu. Generalul, da, zic sefii de partide, care n-au uitat ca au fost înlaturati de la putere, dar regele, nu.
N.B. În cazul unei rezistente în fata Ungariei si Germaniei, ce-ar fi facut Rusia? În ipoteza ca România, asemeni Iugoslaviei, s-ar fi prabusit ca stat, Rusia nu ne-ar fi luat toata Moldova si Dobrogea? Si dupa încheierea pacii, oare le-ar mai fi cedat? Ce-au luat de pilda din Polonia n-au mai cedat... Soarta si desprinderea noastra în august '44 si luptele la care am luat parte alaturi de rusi ne-au readus partea din Ardeal ciopîrtita. Generalul transmite regelui ca dorinta tuturor fortelor politice este ca el sa abdice. Ramas singur, parasit de toti, Carol al II-lea cedeaza tronul fiului sau si generalului puteri dictatoriale, care aduce imediat la putere, ca singura miscare politica pe care sa se sprijine, miscarea legionara. Comandantul ei, profesor Horia Sima, deja ministru al educatiei nationale, este numit vicepresedinte de consiliu. }ara intra în umbra faradelegilor, care încep de îndata cu asasinarea lui Nicolae Iorga.

Armand Calinescu, una dintre numeroasele victime ale vandalismului civic, ale nesimtirii administratiei si ale nepasarii politice
Monumentele istorice, pietre fara trecut, dar mai ales fara viitor
Potrivit Listei monumentelor istorice, aproape 600 de astfel de “insemne” istorice

Florin Calinescu, tinut in brate de primarie si de minister

Florin Calinescu, directorul Teatrului Mic din Bucuresti, a fost revalidat joi de Comisia de Cultura a Primariei Capitalei in functia de director al institutiei pentru inca trei ani.