Blaga[V=]

Rezumarea primului mesaj :

LUCIAN  BLAGA-
74]Simțul comun nu poate lua proporții geniale decât sub forma umorului.
73]Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de lună.
72]Moduri de admiraţie – A admira un poet înseamnă a-i accepta şi opera ca atare. A admira un gânditor nu înseamnă însă a-i accepta şi ideile ca atare.
71]Adevărul este realitatea simţurilor.
70]Inconştientul este partea genială din fiecare muritor.
69]Matematicianul este îmblânzitorul ce a domesticit infinitul.
68]Geometria este ştiinţa care restaurează situaţia dinainte de creaţia lumii şi încearcă să umple "golul", renunţând la oficiile materiei.
67]Realitatea e ruina unui basm.
66]De ce se înseninează cerul atât de frumos după o grea şi fertilă ploaie? Ca să se arate că e o mai mare bucurie de a da decât de a primi.
65]Inima cu bătăile ei aplaudă existenţa.
64]Amintirea e o sera a fericirilor trecute.
63]Dupa ce apune soarele, orice licurici crede ca el ii e loctiitorul.
62]Cea mai coplesitoare forta majora sub presiunea careia suntem uneori constransi sa lucram este propria noastra constiinta.
61]Ideile noastre, dupa ce le nastem, mai asteapta sa si murim pentru ele.
60]Copilaria este inima tuturor varstelor.
59]Esti inca tanar, atata timp cat admiri si in masura in care admiri.
58]Viata e o plimbare spre somn.
57]E poate ca o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât e, de fapt; pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtă spre mai bine.
56]Orice dogma este o idee virtualmente inarmata cu toate mijloacele teoriei.
55]Geniul suferă în tinereţe de o secretă bătrîneţe, iar la bătrîneţe de o secretă tinereţe.
54]Moartea este umbra care dă plasticitate vieţii.
53]Dupa ce am descoperit ca viata nu are nici un sens,nu ne mai ramane altceva de facut decat sa-i dam un sens.
52]Lupta reuseste mai ales celor care iubesc mai mult lupta decat succesul.
51]Fiecare copac îşi pune singur coroana pe cap. Ca Napoleon.
50]Crezul zilelor noastre nu mai începe cu conştientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”.
49]Steagul e un simbol lamentabil: fîlfîie după cum bate vîntul.
48]Pe Isus, fariseii l-au răstignit numai o dată, creştinii de nenumărate ori.
47]Masca pe care unii oameni şi-o pun poate fi mai esenţială şi mai adecvată fiinţei decît faţa pe care o au.
46]Un simbol isi are evidenta sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil.
45]Banul săracului e mai cald. Fiindcă săracul îl ţine tot în mînă.
44]Nimic nu e asa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni si nimic nu-l poate schimba.
43]S-ar parea ca in iubire fiecare se cauta pe sine insusi, dar de sex contrar; de aceea in iubire vei cauta vesnic fara sa gasesti.
42]In iubire nimeni nu-si tine cuvantul!
41]A reaminti oamenilor vechile cugetari, înseamna a-i îndruma spre virtute. Nu e vorba de a-i face sa citeasca, ci de a-i face sa gandeasca.
40]Dintre toate lucrurile, timpul ne da cel mai mult de cugetat.
39]Trupul meu nu e mai aproape de mine decat stelele. Si zodiile, care, invartindu-se, cad in apus, nu sunt mai aproape de mine decat propriul meu sange.
38]Numai in lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi.
37]Un om nehotarat ajunge la fiecare pas pe pragul unei alternative, adica in situatia de a vedea ca este intr-adevar o fiinta libera. Un om hotarat este lipsit de acest neajuns.
36]Oare vitregia vietii nu constituie tocmai piatra de incercare a adevaratelor caractere?
35]Se pare ca lumea este astfel intocmita ca sa nu poti gasi fericirea in ea, iar natura omului s-o caute vesnic. Acesta-i fondul tragic al existentei.
34]Sa nu crezi ca esti lipsit de entuziasm si nu muncesti pentru ca ai descoperit ca viata nu are nici un inteles! Mai curand ai ajuns la convingerea ca viata-i fara rost fiindca esti slab si fara de avant!
33]Adversarul care iti este o obsesie a devenit o parte din tine.
32]Cu cat oamenii imbatranesc, cu atat spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobandind o infatisare mai organica. S-ar zice aproape ca pentru spirit, timpul este o dimensiune a intineririi.
31]Marii oameni ai spiritului, de la Buddha la Gandhi, au un fel de a şedea pe care seminţiile ariene care au năvălit cîndva în India l-au învăţat de la maimuţe.
30]Numai dupa ce ne ajungem tinta, descoperim si celelalte cai pe unde am fi putut-o ajunge mai usor. Asa ni se otravesc si cele mai mari multumiri.
29] O vorba de spirit, oricat de stralucitoare, isi are si ea mormantul. In urechile prostului.
28]Viata respira oxigen, talentul libertate.
27]Daca vrei sa ajungi la fericire, atunci pune-ti orice ca tinta, numai un singur nu: fericirea.
26]Orice tineri care se casatoresc, el si ea, ar trebui sa intre in casatorie cu credinta ca, din toata omenirea, numai urmasii lor sunt destinati sa duca mai deoarte viata pe pamant.
25]Soarta e o prapastie in care cadem numai daca privim prea mult in ea!
24]Atunci cind Isus Christos a spus ca va trimite oamenilor un Mingiietor, zeul Bachus a crezut ca se facea aluzie la el.
23]In orice limba cel mai echivoc cuvant este cuvantul "este".
22]Traim într-o lume a exceptionalului, în care normalul n-are nici o sansa de a se realiza.
21]A nu-ti respecta dusmanul înseamna a pierde o sansa de a-l învinge.
20]O idee poate fi mare, fără să fie şi adevărată.
19]Valul este dorul marii de a saruta tarmul.
18]Copilaria este inima tuturor varstelor.
17]Cine nu cade nu se poate inalta.
16]Ce este aforismul? O floare in stare de gratie. Aleasa sa conceapa Logosul si sa-l nasca.
15]Minciuna este vacanţa adevărului.
14]Filozofia iederei: numai tirindu-te te poti inalta.
13]Un simbol isi are evidenta sa. Un simbol care are nevoie de argumente nu e valabil.
12]Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie.
11]Sa nu te certi cu oamenii mai mult decat cu tine insuti.
10]Filosofice sunt acele gandiri care intemeiaza oameni.
9]A filosofa inseamna a incerca sa raspunzi cu mijloace supermature la intrebari pe care si le pun copii.
8]Cine gindeste putin, se insala mult.
7]Visele împlinite te îmbatrînesc.
6]Ce înseamna a avea o religie? A-ti pune toata nadejdea într-un semn al întrebarii.
5]Lacul oglindeste stelele pentru ca ar vrea sa fie cer.
4]Literatura aforistica este sarea gindirii.
3]Cu penele altuia te poti impodobi dar nu poti zbura
2]Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate, dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns.
1]Umbrele seamana, ce-i drept, cu intunericul, dar sint fiicele luminii.

Despre cariera diplomatica a lui Lucian Blaga

Torţionarul lui Lucian Blaga, omagiat la Cluj
Scriitorul Horia Muntenuş cere autorităţilor locale din Cluj-Napoca să schimbe numele străzii Emil Petrovici. ...

Lucian Blaga, "casa din vie" şi "cea mai straşnică partidă de râs"

Lucian Blaga – Ultimele zile în diplomaţie
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/lucian-blaga-ultimele-zile-diplomatie
Anul 1939 începe cu activităţi rutinare pentru ministrul României la Lisabona, iar pentru Europa cu îngrijorătoare premoniţii. În peninsula iberică lua sfârşit războiul civil spaniol, prin victoria militară a generalului Franco. Despre politica externă a dictatorului portughez, ministrul României trimite la Bucureşti rapoarte care o defineau în ceea ce privea situaţia geopolitică a statului cu ţărm atlantic, cât şi asupra fundamentalei sale ambiguităţi, aceasta verificată, la rândul ei prin vechi tratate care o legau de cea mai importantă putere maritimă a lumii, Marea Britanie.

Toate mişcările unei diplomaţii care nu avea, la drept vorbind, o marjă largă de mişcare fuseseră cu celeritate raportate ministerului de externe, întru alcătuirea unei strategii globale. Între Lisabona şi Bucureşti se schimbau, astfel, mesaje de necesară conexiune.
Pe data de 9 martie 1939, Lucian Blaga trimite ministrului de externe, Grigore Gafencu, un lung raport povestind „o grandioasă manifestaţie de mase pentru preşedintele consiliului de miniştri, domnul dr. Salazar, creatorul «noului stat» portughez”. Aici, „reprezentanţii tuturor păturilor muncitoare din întreaga ţară, ai sindicatelor, corporaţiilor şi întreprinderilor, de la cel mai mic lucrător până la patron, au luat parte, în număr de vreo 200.000”, demonstrându-şi simpatia pentru acela care nu a căutat niciodată favoarea mulţimii şi nu a recurs niciodată la mijloace demagogice de câştigare a opiniei publice”.
Ca să vezi, această manifestaţie a venit pe neaşteptate, dar a fost cea mai impresionantă din câte au avut loc aici. „O mişcare «spontană» ghilimelele aparţin referatului – „pornită din sentimentul de gratitudine al maselor”. Recte „nu punem la îndoială sinceritatea aclamaţiilor ce s-au auzit, dar «spontaneitatea» manifestaţiilor de asemenea natură e, desigur, ceva relativ”. Şi acum, concluzia: „datoria noastră este fireşte să ne întrebăm care pot fi cauzele mai puţin vizibile ale acestei manifestaţii «spontane»”. La mijloc ar fi fost acea complicaţie rezultând din împrejurarea că regimul salazarist „nefiind dictatorial în sens absolut, s-a făcut că unii deputaţi, deşi aleşi pe lista unică, au crezut de datoria lor să critice unele aspecte ale regimului corporatis în faţă şi să arate «remedii». Ceea ce, probabil, a nemulţumit pe domnul Salazar”.
Acesta putea fi unul din mai multe motive şi ele expuse. O dictatură ce nu se manifesta absolut se instaurase şi în România, monarhul pretindea şi el aplauzele mulţimilor, spre a-şi calma neliniştile. Care erau mai mari decât ale dlui Salazar! Cultivarea imaginii nu e născocire a secolului XXI! Înzestrat, pe semne, cu fonduri, ministrul nostru la Lisabona oferă mai multe dineuri la care participă oaspeţi cum nu se poate mai distinşi „ambasadorul Teixeira de Sampayo, Secretar General al Ministerului Afacerilor Externe, ministrul pelnipotenţiar şi Vicontesa de Riba-Tamego, Ministrul plenipotenţiar, Director Economic şi Contesa de Tovar, Ministrul Belgiei, Contele de Lichterve, Ministrul Germaniei şi Baronesa Hoyningen – Huene” şi alţi mulţi miniştri, ba chiar ministrul Statelor Unite – cu doamna Pell. N-a lipsit nici însărcinatul de afaceri al Cubei, dimpreună cu doamna, Arce y Pillon. A fost de faţă, iată, însărcinatul de afaceri al Japoniei – cu doamna, fireşte – Yanagiwawa.
Evenimente în rapidă desfăşurare impun ministrului plenipotenţiar întrevederi cu alţi diplomaţi. Într-un comunicat din 16 martie 1939, citim: „Cu toate că interesele Portugaliei nu sunt direct atinse prin evenimentele grave din Europa Centrală, ocuparea Boemiei şi a Moraviei din partea Germaniei şi desfiinţarea statului trialist cehoslovac au produs şi în cercurile oficiale de aici nedumerire, îngrijorare şi chiar consternare”. Încât „având ieri prilejul să vorbesc cu Ambasadorul Sampayo, Secretarul General al Ministerului Afacerilor Externe, nu l-am găsit aşa de calm ca în timpul crizei din septembrie.
M-a întâmpinat cu o întrebare plină de pesimism cu privire la cele ce ar mai putea să urmeze după această lichidare a statului cehoslovac”. Apoi: „Tot ieri, am avut o conversaţie cu Baronul Hoyningen-Huene, Ministrul Germaniei. Întrumând discuţia spre cele întâmplate, mi-am exprimat nedumerirea că ne găsim oarecum în faţa unor acte care sunt în contradicţie cu ideologia «etnicistă» de atâtea ori proclamată din partea Führerului. Ministrul Germaniei a recunoscut că în adevăr este o contradicţie, dar cele întâmplate nu înseamnă că Führerul ar renunţa la principiul «etnicist».
În cazul Boemiei şi Moraviei nu s-a putut însă proceda altfel decât s-a procedat într-o seamă de cauze. Ministrul Germaniei mi-a mărturisit că în aceeaşi zi l-a «interogat» şi Dr. Salazar asupra aceleiaşi chestiuni şi de asemenea asupra modului cum înţelege Germania «protectoratul» asupra statului slovac. Răspunsul ce i s-a dat, n-a fost decât de circumstanţă şi foarte vag”.
O scurtă notă olografă, din 24 martie 1939, sună astfel: Ex. Buc. Ziarele locale publică sub mari titluri acordul germano-român, deocamdată fără comentarii. Blaga”. Sub semnul aceleiaşi grabe, Portugalia semnează un tratat de amiciţie şi neagresiune cu Spania naţionalistă, cu toate că războiul nu luase sfârşit. „O surpriză chiar pentru cercurile diplomatice de aici”. Pentru uzul ministru lui de externe de la Bucureşti, textul noului tratat este transmis în întregime. Cele două puteri se angajau să-şi respecte frontierele şi teritoriile respective, şi aceasta în mod absolut. După care se angajau să nu practice nici un act de agresiune sau de invazie contra celeilalte părţi.
În trecutul său istoric, Portugalia fusese alipită Spaniei, invadată de către aceasta, cotropită. Dar acum, o primejdie venea doar din partea „roşilor”. Diplomatul nuanţează: „Adevărul este însă că pretenţii «imperialiste» de desfiinţare şi anexare a Portugaliei se ridicau şi din partea naţionaliştilor spanioli. Acest spectru nu era, însă, pentru Salazar nici pe departe aşa de ameninţător ca imperialismul unei eventuale Spanii bolşevizate. Când stai de vorbă cu portughezi remarci destul de lesne, totuşi, teama seculară de-o expansiune spaniolă spre ocean.
Dl. Salazar, încheind pactul de amiciţie şi neagresiune cu Spania naţionalistă, care în curând va fi singura Spanie, a ţinut, desigur, să dea o satisfacţie şi un prilej de liniştire opiniei publice portugheze, intermitent alarmată de zvonurile de expansionism spaniol”.
Însă şi guvernul român recunoscuse de jure guvernul franchist încă de pe data de 23 februarie 1939. Într-o notă expediată diplomatului nostru, se furnizează, de la Bucureşti, amănunte: „De comun acord s-a hotărât însă nu i se va da publicitate, din cauza primejdiei pe care o asemenea publicitate, ar fi pricinuit-o numeroşilor naţionalişti adăpostiţi la Legaţiunea Română din Madrid. Se ştie că în momentul izbucnirii revoluţiei din vara anului 1936 s-au refugiat la Legaţiunea României 620 supuşi spanioli naţionalişti, a căror viaţă a fost salvată de adăpostul ce le-a fost acordat în imobilele puse sub paza drapelului României. Dintre aceştia au putut ulterior fi evacuaţi spre porturile franceze, femeile, copiii şi bărbaţii inapţi serviciului militar, în număr de 467, rămânând adăpostiţi până în ultimul moment la Legaţiunea din Madrid un număr de 223 refugiaţi. În urma ocupării Madridului de către trupele naţionaliste recunoaşterea de jure a guvernului statului spaniol de către guvernul român capătă un caracter public”.
Tot din patrie mai primeşte Lucian Blaga, pentru propria-i edificare, textul integral al conferinţei ţinute de ministrul de externe Grigore Gafencu în ziua de 27 martie 1939, în faţa Consiliului Superior Naţional al Frontului Renaşterii Naţionale. Trei zile mai târziu, ministrul plenipotenţiar şi trimis extraordinar al regelui Carol al II-lea la Lisabona îşi prezintă demisia şi dă curs formalităţilor de întoarcere în ţară. Dacă, şi în ce măsură, a existat o legătură între acest discurs şi decizia de a se întoarce la uneltele sale, rămâne să discutăm.

Lucian Blaga şi muzica rusă




În anul 1926 am văzut întîia oară pantomima-balet a lui Stravinski, Petruşka - şi anume la Varşovia. Lucrarea mi-a plăcut aşa de mult, că m-am dus de vreo cinci ori la reprezentaţie. Vreo doi ani mai apoi l-am văzut chiar pe Stravinski la Zürich.
Îşi dirija însuşi mai multe lucrări muzicale - printre altele, Pasărea de foc. La figură, la faţă aducea întru cîtva cu fratele meu Tit Liviu, fizicianul şi matematicianul decedat demult. Acest aer a făcut ca Stravinski să-mi devină oarecum "familiar", Nu o dată, anume poezii ale mele le simţeam parcă înrudite cu muzica sa.
* * *
"În 1928, toamna, am făcut un drum de la Berna la Zürich ca să-l văd şi să-l aud, dirijîndu-şi propriile compoziţii, pe marele compozitor rus Stravinski. Atunci am auzit Pasărea de foc, după ce la Varşovia, cu doi ani mai înainte, am văzut baletul Petruşka.
Rafinament, sălbăticie, noutate. Stravinski însuşi, un om înalt, cu ochelari profesorali, îmi amintea prin înfăţişare foarte de aproape pe fratele meu Tit Liviu, matematician şi fizician, care a murit în timpul primului război mondial. Nu numai entuziasmul stîrnit în mine de muzica rusului, dar şi această apropiere familiară pe linia amintirilor mi-au scos lacrimi în ochi".
LUCIAN BLAGA

Citeste mai mult...

Filosofie: Ioana Baciu: Elemente de metafizică creştină la Lucian Blaga

"Lucian Blaga era să fie arestat în 1959"


Doamna Ana Dorica Bugnariu, cunoscută mai bine drept Dorli Blaga, a acceptat să purtăm un dialog despre paradoxalul său soţ, profesorul Tudor Bugnariu, şi riscurile la care era supus Lucian Blaga în anii '50.

Cornelia Blaga-Brediceanu, diplomat la Parisa
Jurnalele Corneliei Blaga-Brediceanu, sotia lui Lucian Blaga, intr-o editie...

Lucian Blaga a fost legionar?

Simple precizări la polemica Dan Botta - Lucian Blaga
de Florian Roatiş

In luna martie a anului 2005, dl. Ion Simuţ a publicat în trei numere conse­cutive ale României literare1 un interesant şi, pentru unii, insolit ...
mai mult...

George POPA - Lucian Blaga – metafora misterului

Lucian Blaga, sarbatorit in California
Primavara aceasta care abia a trecut, perioada cand sunt consemnate datele nasterii si trecerii poetului Lucian Blaga din ciclul terestru, a venit cu o sarbatorire a sa pe taramuri departe de tara, in locuri sensibile ale "spatiului mioritic" reprezentat prin comunitatile de romani de pe mapamond. Caci, asa cum spunea Mircea Eliade, "patria celor din exil este limba lor natala".

Este vorba despre recitalul de muzica si poezie "I want to dance!", pe care actrita si poeta Lidia Lazu din Bucuresti l-a prezentat in cateva localitati de pe coasta californiana a Statelor Unite, la invitatia Asociatiei "Viitorul Roman" din Los Angeles, in cadrul unui program mai complex de actiuni culturale prin care societatea si-a celebrat implinirea a 82 ani de existenta. In turneul ei, interpreta liricii blagiene a fost insotita de romancierul Ion Lazu, cei doi scriitori urmand sa-si lanseze cu aceeasi ocazie noile carti aparute in luna aprilie la Editura Vinea: "Cuvantul care sta sa ma nasca / The word poised to birth me", o editie bilingva romana/engleza din productia poetica a Lidiei Lazu si respectiv "Cartea lui Andrei", un volum de poezii pentru copii, cu ilustratii apartinand fiului lor Andrei.

In paralel cu recitalurile de muzica si poezie din creatia proprie si din alti poeti precum George Bacovia, Lidia Lazu a pus la punct un spectacol din lirica lui Lucian Blaga, recitand alternativ in limbile romana si franceza (traduceri de Jean Poncet) un numar de 12 poeme prinse intr-o montura insolita de improvizatii muzicale pe teme inspirate din folclorul romanesc atat de drag si propriu lui Blaga insusi care, cum bine se stie, a alcatuit o antologie de poezie populara si a creat conceptul de spatiu mioritic. Artista a sustinut acest recital "Izvor sonor" in nenumarate locuri din Bucuresti si din tara, incepand din anul 2005, Anul UNESCO Blaga. S-a intamplat sa ma aflu in vizita in Bucuresti (am emigrat in SUA acum 35 ani) si sa asist la spectacolul sustinut de Lidia Lazu la Rotonda Muzeului Literaturii Romane.

Impresionata de puterea evocatoare a mesajului poeziei lui Blaga si talentul artistei care prin trilurile ei cu elemente folclorice parea sa capteze insasi spatiul ideatic mioritic i-am promis ca voi incerca sa-i organizez un turneu pe coasta Californiei. Cu acest spectacol mi-am propus sa aduc romanilor de peste tari si mari nostalgia si spiritualitatea versurilor cunoscutului nostru poet si filozof, si de a prezenta americanilor, care nu ne cunosc cultura, frumusetile si semnificatiile acesteia – un obiectiv urmarit in decursul anilor considerat vital pentru crearea imaginii complete si bune despre tara noastra.

In trecut am organizat la facultatea la care predau mai multe evenimente in aceasta directie: un Congres al Academiei Romane de Arte si stiinte (1992, cu diverse evenimente culturale, expozitii de arta, design si carte, si un recital de pian), o serata muzicala (1996) in care un tanar muzician american a facut o prezentare comparativa intre Rapsodia Romana a lui Enescu si Simfonia Albastra a lui Gershwin exprimandu-si aprecierea pentru ambele compozitii dar preferand-o pe a compozitorului roman, iar in 2006 am organizat o expozitie "Pictori Romani in Los Angeles" si doua expozitii de fotografii din sculptura lui Constantin Brancusi si Patriciu Mateescu.

Pentru turneul american, recitalul de muzica si poezie al Lidiei Lazu , intitulat "I want to dance!", dupa poezia omonima a lui Blaga "Vreau sa joc!" a fost pregatit in romana si engleza, folosindu-se traducerea lui Andrei Codrescu. Spectacolul a fost imbogatit prin aportul substantial al pictorului new-yorkez Jerry W. Mc Daniel, indeobste apreciat pentru arta miilor sale de picturi moderne si prelucrari pe calculator, ca si prin contributia compozitorului prof. univ. Liviu Marinescu (California State University, Northridge). El insusi roman de origine, Liviu Marinescu, este unul dintre tinerii compozitori de prima linie ai avangardei muzicale, prezent pe scene simfonice europene de prestigiu, participant cu una dintre lucrarile sale la Festivalul Enescu in 2007. Pictorul american McDaniel a creat cu acest prilej un numar de 17 picturi in ulei inspirate din textele recitalului spre a fi prezentate ca uvertura a spectacolului si in timpul recitarii ca fundal vizual. O piesa muzicala a fost special compusa de Liviu Marinescu pentru a crea fondul muzical al prezentarii de diapozitive a picturilor, avand ca punct de pornire al creatiei sale muzicale poemele blagiene.

Recitalurile au avut loc in zone renumite: Primul recital, in faimosul Palm Springs, o statiune pentru rarii rasfatati ai soartei, situata la circa 200 km est de coasta Pacificului, dincolo de un lant muntos inalt – o oaza de verdeata, cu exuberanta de flori paradisiace, sfidand peisajul desertic ce o inconjoara. Al doilea in Hollywood, al treilea, la vest de Los Angeles, si al patrulea in Hayward, la mai putin de o ora de San Francisco, pe 11, 18, 22 si 25 mai, respectiv.

Generoasele gazde au fost comunitatile romanesti stranse in jurul bisericii Sfintii Mihail si Gavril, din Palm Springs, pastorita cu har si competenta de preotul paroh Gabriel Liviu Popa, bisericii Inaltarea Sfintei Cruci, din Hollywood, unde preot este blandul si inteleptul calugar Nicodim, si bisericii Invierea Domnului din Hayward, unde a predicat sfatosul parinte Gheorge Naghi, precum si grupul de americani al clubului Rotary Newbury Park, un club care are multe proiecte cu Romania si in care sunt membri cinci romani.

La biserici spectacolul a avut loc dupa slujba, apoi enoriasii au luat un "lunch" in sala de festivitati a parohiei, prilej pentru consolidarea relatiilor intraconfesionale ale comunitatii, unde preotii au spus cateva cuvinte. Parintele Naghi, desi retras din motive de sanatate, venit in mod special pentru acest spectacol, a subliniat felul in care regimul comunist l-a scos pe Blaga din Academie si din postul de profesor universitar urmand sa i se dea un post de bibliotecar. Sfintia sa a vorbit frumos despre semnificatia operei lui Blaga si importanta impartasirii culturii romanesti copiilor de origine romana (erau multi in sala) care traiesc in SUA, caci ei formeaza noua generatie. Cea mai ampla prezentare a facut-o parintele Liviu Popa care a evocat figura marelui poet, dramaturg si filosof, referindu-se la destinul dramatic al unui creator de exceptie, ostracizat pana in ultima clipa de regimul comunist, necrutator cu spiritele care au refuzat umilirea, trecand apoi la exegeza operei blagiene si scotand in relief originalitatea liricii acestuia dar si spiritul ei innoitor in contextul inceputului de secol XX, aflat intr-o relatie foarte speciala chiar cu radacinile spirituale ale poporului roman, sursa de atractie si fascinatie pentru fiul preotului din Lancram, cel "mut ca o lebada" – insa cutremurat de marile intrebari ale lumii, cerand raspunsuri neconventionale, dintre acelea care "sporesc a lumii taina". A urmat recitalul propriu-zis, in care Lidia Lazu s-a intrecut pe sine insasi, starnind reactii vii, emotionale ale unei asistente receptive, in acest context insolit, convingandu-ne ca adevarata poezie transcende barierele lingvistice, caci la recitaluri au asistat si americani pur-sange, necunoscatori ai limbii romane. Aplauze la scena deschisa, strigate de bis, rememorari, marturisiri, dar mai cu seama o infiorare din adancul fiintei, felicitari, imbratisari, marturisirea bucuriei de a se impartasi din harul interpretei, intr-o comuniune spirituala care nu se poate realiza decat in momente privilegiate.

Cum eu am fost cea care am initiat si organizat acest turneu de poezie, muzica si arta mi-a revenit cuvantul de incheiere in care am incercat sa-mi exprim emotia, expunand totodata intregul proiect artistic, multumind calduros Asociatiei Viitorului Roman, comunitatilor romanesti, participantilor la spectacol, romani sau americani, si preotilor pentru frumoasa primire a invitatilor si pentru receptarea mesajului artistic.

Marele scriitor Lucian Blaga, în Arhivele Securităţii (I)



1959, ianuarie 20. Plan de măsuri al Direcţiei Regionale Cluj de Securitate privind urmărirea lui Lucian Blaga . Ministerul Afacerilor Interne Direcţia Regională Cluj ian. 1959 Plan de măsuri privind acţiunea dusă asupra lui Blaga Lucian din Cluj, str. Martinuzzi nr. 14 Organele Direcţiei Regionale M.A.I. Cluj duc acţiune asupra lui Blaga Lucian, fost profesor universitar, filozof idealist şi scriitor mistic, actualmente bibliotecar-şef la Filiala Academiei [...]

Putea fi Blaga legionar? - de Ion Simuţ
=====
A fost sau n-a fost? - de Ion Simuţ

Constantin Trandafir – Lucian Blaga şi chipurile tăcute ale veşniciei

Cultura : Mirabila samanta
Privesc prin fereastra compartimentului. Ganduri impletite cu amintiri frumoase ma inunda, in timp ce trenul se apropie tot mai mult de resedinta judetului in care m-am nascut, Alba Iulia, oras asezat pe malul drept al Muresului, iar pe stanga, de la Vintul de Jos, soseaua care duce spre Sibiu parca s-ar intrece cu linia ferata. Si nu trebuie sa strabati decat cinci kilometri pe aceasta sosea pentru a ajunge la casa memoriala a poetului si filozofului roman Lucian Blaga. mai mult...

Anisoara SANDOVICI – Etica gîndirii lui Lucian Blaga

Manuscris Blaga, redescoperit la Alba Iulia
Un manuscris al poetului Lucian Blaga, necunoscut de specialişti, a fost descoperit în arhivele Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia. Prima versiune a volumului de proză "Luntrea lui Caron", cu 580 de pagini, este diferită de varianta lucrării tipărite în urmă cu 16 ani. Potrivit lui George şinca, purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Alba, lucrarea a fost cumpărată de muzeu, în anul 1990, de la Dorly Blaga, fiica poetului, restaurată şi depozitată în arhivă. Romanul autobiografic "Luntrea lui Caron" a fost publicat în anul 1990, într-o variantă diferită de manuscrisul de la Muzeul Unirii. Prima versiune conţine numeroase adnotări, tăieturi şi adăugiri.


http://www.adevarulonline.ro/2006-05-16/Transilvania%20si%

LUCIAN BLAGA (9 mai 1895 - 6 mai 1961)

Personalitate impunatoare a culturii interbelice, Lucian Blaga, umanist, filosof, scriitor, profesor universitar, di-plomat, a marcat perioada respectiva prin elemente de originalitate compatibile cu inscrierea sa in universalitate.

S-a nascut la 9 mai 1895, la Lancram, intr-o familie de preoti. Copilaria i-a stat, dupa cum marturiseste el insusi, "sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului", viitorul poet - care se va autodefini mai tarziu intr-un vers celebru: "Lucian Blaga e mut ca o lebada" - neputand sa vorbeasca pana la varsta de patru ani. • Primele clase le-a facut la Sebes (1902-1906), dupa care a urmat Liceul "Andrei Saguna" din Brasov (1906-1914), unde era profesor ruda sa Iosif Blaga, autorul primului tratat romanesc de teoria dramei. • In anul izbucnirii Primului Razboi Mondial, si-a inceput studiile de teologie la Sibiu, pe care le-a finalizat cu licenta in 1917. Intre 1917 si 1920 a frecventat cursurile Universitatii din Viena, unde a studiat filosofia, obtinand si doctoratul.

Revenit in Romania reintregita, s-a daruit cauzei presei romanesti din Transilvania, fiind redactor la revistele Cultura din Cluj si Banatul din Lugoj. • A fost ales membru al Academiei Romane in 1937. Discursul de receptie si l-a intitulat Elogiul satului romanesc. • In 1939 a devenit profesor de filosofia culturii la Universitatea din Cluj, mutata temporar la Sibiu in anii ce au urmat Diktatului de la Viena (1940-1944). La Sibiu redacteaza, incepand cu 1943, revista Saeculum, care va aparea un an. • In 1926 a intrat in diplomatie, ocupand succesiv posturi de atasat cultural la legatiile tarii noastre din Varsovia, Praga, Lisabona, Berna si Viena. A fost atasat si consilier de presa la Varsovia, Praga si Berna (1926_1936), subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1936_1938) si ministru plenipotentiar al Romaniei in Portugalia (1938_1939). • Din 1948, fiind indepartat de la catedra, a lucrat in cadrul filialei din Cluj a Institutului de Istorie al Academiei, ca bibliotecar. Devine cercetator la Institutul de istorie si filosofie (1949_1951). Apoi bibliotecar-sef (1951_1954) si director-adjunct (1954_1959) la filiala clujeana a Bibliotecii Academiei.

A trecut la cele vesnice pe 6 mai 1961, fiind inmormantat la Lancram, chiar in ziua sa de nastere.

OPERA

Versuri: Poemele luminii (1919), Pasii profetului (1921), In marea trecere (1924), Lauda somnului (1929), La cumpana apelor (1933), La curtile dorului (1938), Nebanuitele trepte (1943), Poezii (1962) - volum postum, cuprinzand ciclurile: Mirabila samanta, Vara de noiembrie, Stihuitorul. Tot postum au aparut si ciclurile: Varsta de fier (1940-1944), Cantecul focului, Corabii cu cenusa, Ce aude unicornul. • Dramaturgie: 1921, Zamolxe, mister pagan • 1923, Tulburarea apelor • 1925, Daria, Fapta, Ivanca, Invierea • 1927, Mesterul Manole • 1930, Cruciada copiilor • 1934, Avram Iancu • 1944, Arca lui Noe • 1964, postum aparand, Anton Pann. • Creatia filosofica este grupata in trei trilogii: Trilogia cunoasterii (1943) • Trilogia culturii (1944) • Trilogia valorilor (1946) • Cea de-a patra trilogie, Trilogia cosmologica, a ramas in stadiul de proiect.

• Aforisme - grupate in volumele: Pietre pentru templul meu, Discobolul, Elanul insulei. • Proza: Hronicul si cantecul varstelor, volum autobiografic • Luntrea lui Charon, roman, volum autobiografic • Eseuri si volume de studii filosofice: Cultura si cunostinta (1922), Filosofia stilului (1924), Fenomenul originar, Fetele unui veac (1925), Ferestre colorate, Daimonion (1926), Eonul dogmatic (1931), Cunoasterea luciferica (1933), Censura transcendenta (1934), Orizont si stil, Spatiul mioritic (1936), Elogiul satului romanesc, Geneza metaforei si sensul culturii (1937), Arta si valoare (1939), Diferentialele divine (1940), Despre gandirea magica (1941), Religie si spirit, Stiinta si creatie (1942), Despre constiinta filosofica (1947), Aspecte antropologice (1948), Gandirea romaneasca in Transilvania in secolul al XVIII-lea (1966), Zari si etape (1968), Experimentul si spiritul matematic (1969), Isvoade (1972), Fiinta istorica (1977).

TREI FETE


Copilul rade:

"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Tanarul canta:

"Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!"

Batranul tace:

"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"


Nu-mi presimti?


Nu-mi presimti tu nebunia cand auzi

cum murmura viata-n mine

ca un izvor navalnic intr-o pestera rasunatoare?


Nu-mi presimti vapaia cand in brate

imi tremuri ca un picur

de roua-imbratisat

de raze de lumina?


Nu-mi presimti iubirea cand privesc

cu patima-n prapastia din tine

si-ti zic:

O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu

mai mare!?


(1919)


Amintire


Unde esti astazi nu stiu.

Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra.

Alunec in amintire, e-asa de mult de-atunci.

Pe culmile vechi unde soarele iese din pamant

privirile tale erau albastre si-nalte de tot.

Zvon legendar se ridica din brazi.

Ochi atotintelegator era iezerul sfant.

In mine se mai vorbeste si astazi despre tine.

Din gene, ape moarte mi se preling.

Ar trebui sa tai iarba,

ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.

Cu coasa tagaduirei pe umar

in cea din urma tristete ma-ncing.


(1924)


http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=22225

Lucian Blaga exilul interior şi metamorfozele lui[3]
În ianuarie 1943 apare primul număr al revistei de
filozofie, "Saeculum". Publicaţia se înfăţişa ca un nou tip de
revistă filozofică. Blaga urmărea ca aceasta "să nu fie un simplu
magazin de mărfuri, adunate mai ales de peste hotare", ci o
publicaţie aptă să impună o direcţie, punând accentul pe "creaţie, pe
contribuţia personală, pe afirmarea unei generaţii; de aceea a
imprimat revistei o deschidere amplă. "Saeculum" nu era o oglindă a
ideilor lui Lucian Blaga, ci sintetiza imaginea "frământărilor
personale ale tuturor gânditorilor, care au fost sau vor fi invitaţi
să colaboreze", propunându-şi să înfăţişeze "gândirea filozofică
românească, aşa cum se prezintă în totalitatea ei"25.



Anul 1944 şi instaurarea noii orânduiri

Datorită evenimentelor istorice care sau precipitat, impunând o nouă
ordine, revista şi-a încetat apariţia la numărul 8 (martie-aprilie
1944). Fervoarea culturală ce caracterizează activitatea celor din
preajma spiritului blagian, este ilustrată şi de "Revista Cercului
literar", apărută în ianuarie 1945. În primul număr, Ion Negoiţescu
reafirma realierea la spiritul estetic lovinescian: "...cei din
Cercul literar, care s-au bucurat în casa marelui Lovinescu de
favoarea ultimului cenaclu, n-ar putea porni la drum fără a-şi
recunoaşte încă o dată, în spiritul Maestrului substanţa însăşi din
care vor încerca să toarne formele noi..."26.

În numărul cinci al "Revistei Cenaclului literar" apare articolul
program semnat de Radu Stanca, Resurecţia baladei. Eseistul formula
teoretic ideile despre revenirea la baladă, înţeleasă ca posibilitate
de înviorare a liricii. Ca modalităţi de revitalizare a poeziei el
propunea resurecţia baladei şi baladescului (prin includerea
dramaticului în liric). Baladescul se distinge de "liricul pur", care
este expresia unei comunicări afective directe şi devine o conlucrare
între dramatic şi liric pe fondul unei derulări epice.

Cultivarea cu mare frecvenţă a baladei, propunerea acesteia ca un mod
de revitalizare a literaturii are o explicaţie mai complexă. Pe de o
parte este vorba despre acea seducţie culturală exercitată de oraşul
medieval asupra cerchiştilor; burgul întruchipează un arhetip
cultural care dă naştere la forme noi de poezie şi traiecte estetice.

Pe de altă parte, înclinaţia spre o nouă formă de lirism, este
determinată chiar de situaţia poeziei româneşti din acea vreme.
Motivaţia o expune Doinaş însuşi: "Îndrumarea noastă spre
baladesc...constituia un protest tocmai împotriva acestei duble
alienări a lirismului: pe de o parte poezia «pură»; pe de altă
parte, «păşunismul»; de o parte, artificiul gol,[...]; de altă parte,
exprimarea grosolană şi directă a sentimentului, refuzul faţă de
orice experienţă de cultură, faţă de orice convenţie
artistică, «trăirismul» în cea mai pură accepţie a sa, mascându-şi
sărăcia intelectuală sub patosul neaoşismelor"27.

După întoarcerea Universităţii Victor Babeş la Cluj, în 1945, "Cercul
literar" şi-a reluat activitatea, însă nu în cadrul instituţiei, atât
pentru a evita eventualele conflicte politice cu studenţii ce
aderaseră la partidul comunist, cât şi dintr-o orgolioasă atitudine
a "cerchiştilor, de a-şi sublinia autonomia din punct de vedere
estetic. Profesorul Henri Jacquier (personalitatea "placentară" a
cerchiştilor), titularul catedrei de limba franceză, le-a pus la
dispoziţie locuinţa sa.

Şedinţa din 18 martie 1945 a fost ultima care s-a desfăşurat în casa
profesorului Henri Jacquier. Activitatea cercului a fost sistată
datorită suspiciunii comuniştilor cu privire la orice formă de
activitate colectivă, care nu era organizată de ei. Astfel, cu
numărul dublu, 6-7, din iunie-iulie 1945, "Revista Cercului literar",
considerată de autorităţile comuniste "estetizantă", a fost
interzisă. În lunile următoare, "cerchiştii" vor mai improviza câteva
şedinţe literare, toate în afara Universităţii, apoi vor fi nevoiţi
să renunţe definitiv.

Membrii Cercului literar au conturat prin activitatea lor, aflată sub
semnul unei deosebite ebuliţii spirituale, o generaţie de excepţie
sub aspect valoric în literatura română, generaţie a cărei figură
tutelară, emblematicî, rămâne Lucian Blaga.

O dată cu trecerea anilor, după ce o parte din tinerii acestei noi
elite intelectuale au fost arestaţi şi aruncaţi în temniţele
comuniste, "cerchiştii" de ieri s-au întors cu nostalgie spre
amintirea profesorului trecut în lumea nefiinţei, constatând că de
fapt, el a fost adevăratul lor maestru spiritual şi recunoscând că
destinul lor spiritual a fost insesizabil aproape, dar definitiv
modificat sub influenţa catalizatoare a marelui om de cultură, Lucian
Blaga.

Despre această realitate mărturisea Ştefan Augustin Doinaş în Modelul
Blaga: "Toţi eram blagieni sau urma să devenim blagieni. A fi blagian
nu însemna ... doar a fi în proximitatea lui Blaga, beneficiind de
cuvântul şi îndrumarea magistrului, ci a înţelege esenţa culturii, a
te ralia la marea literatură, a putea să pătrunzi nucleul ultim al
creaţiei [...]. Noi înşine n-am devenit conştienţi de altoirile sale
spirituale"28.


Datorită evenimentelor istorice, Lucian Blaga părăseşte Sibiul
împreună cu familia în 14 aprilie 1944 şi se refugiază la Căpâlna, în
casa preotului Vasile Dobre. Parcurge astfel un traseu înapoi în
preistorie.

La Căpâlna desfăşoară o intensă activitate intelectual-creativă;
elaborează piesa de teatru Arca lui Noe, inspirându-se din viaţa
simplă, lipsită de spasme ontologice, a morarilor. Piesa ilustrează
dubla ipostază a creatorului, una cu rădăcinile în creaţie, alta în
conştiinţa istoriei. Apoi îşi reciteşte opera filozofică lucrând
asupra expresiei, meditând la conţinutul ideatic şi făcând
modificările pe care le va fi crezut necesare.

În seara zilei de 23 august 1944, Radio Bucureşti a transmis
proclamaţia Regelui Mihai către ţară prin care se anunţa ruperea
relaţiilor diplomatice cu Germania şi încheierea armistiţiului cu
Naţiunile Unite. Regele declara că România s-a alăturat aliaţilor
împotriva Axei şi că îşi va mobiliza forţele pentru eliberarea
Nordului Transilvaniei.

Vestea a declanşat imediat o veselie generală, pe care însă Blaga nu
a împărtăşit-o, părându-i-se prematură şi rămânând tăcut.

Filozoful a perceput intrarea armatelor imperiului sovietic în
România ca pe o imensă invazie barbară, "asemănătoare cu marile
cotropiri ale hoardelor hunice din primele veacuri ale erei noastre".
Începea un alt timp istoric care "nu mai avea răbdare cu oamenii,
deschis cu o întoarcere spre haosul originar". Trăind un permanent
sentiment de revoltă interioară, Lucian Blaga asculta comunicatele
stereotipe la radio, potrivit cărora toate localităţile din
Transilvania erau "eliberate" de "victorioasa armată roşie".

Temerile şi neliniştea lui Blaga izvorau atât dintr-o accentuată
sensibilitate, proprie marilor personalităţi creatoare, care
sesizează înaintea semenilor semnele radicalelor prefaceri şi presimt
răsturnările distrugătoare din viaţa socială, cât şi din intuiţia
desfăşurării implacabile a evenimentelor.

La 10 septembrie 1944, delegaţia parlamentară românească (condusă de
Lucreţiu Pătrăşcanu) este primită la Moscova şi i se înmânează
proiectul de armistiţiu. Nu i s-a permis însă discutarea lui şi două
zile mai târziu membrii delegaţiei au fost nevoiţi să-l semneze, într-
o atmosferă de teroare. Prin Convenţia de armistiţiu, Uniunea
Sovietică obţinea controlul politico-economic integral asupra
României.

La Căpâlna, Blaga trăia clipe de coşmar. Este nevoit, împreună cu
familia sa şi cu familia preotului Dobre să se refugieze din calea
invadatorilor, care distrugeau totul în calea lor. Pe numele Blidaru,
într-o colibă, poetul trecea prin momente tensionate alături de
familia sa, aşteptând să treacă hoarda pustiitoare.

Blaga s-a întors la Sibiu în ziua de 2 octombrie 1944 şi ulterior, în
12 octombrie, vor sosi Cornelia şi Dorli, însoţite de părintele
Dobre. În oraşul medieval, filozoful constata cu indignată deprimare
că actele de agresiune, spargerile, violurile, asasinatele deveniseră
fenomene curente.

Comandamentul sovietic ocupase toate clădirile Universităţii şi, din
acest motiv, deschiderea cursurilor era amânată pentru o perioadă
indefinită.

Blaga intuia evoluţia inevitabilă a societăţii româneşti, instaurarea
dictaturii comuniste, iar cursul ulterior al evenimentelor avea să-i
dea dreptate. La începutul lunii octombrie 1944, partidul comunist a
ieşit din Blocul Naţional Democratic, formaţiune politică din care
făceau parte PNŢ şi PNL şi a înfiinţat, sub vechea titulatură abil
modificată, Frontul Naţional Democrat, alături de Partidul Social-
Democrat, Frontul Plugarilor şi Uniunea Muncitorilor Maghiari din
România.

Virulenta campanie "antifascistă" şi "antireacţionară" era însoţită
de aversiunea comuniştilor împotriva intelectualităţii şi a creaţiei
spirituale autohtone, căreia îi vor cădea victime Lucian Blaga şi
opera lui, alături de ceilalţi mari scriitori ai perioadei
interbelice.

Comuniştii români au arestat mii de scriitori şi ziarişti şi zeci de
mii de profesori universitari şi de liceu şi au interzis, începând
din toamna anului 1948, vreme de două decenii, studiul marii
literaturi interbelice în şcoală, acceptând-o doar parţial şi
cenzurând-o masiv după aceea.

Îngăduită, favorizată şi încurajată de directiva politică, critica
operei şi a personalităţii lui Lucian Blaga a reînceput. Filozoful va
fi sesizat schimbarea de accent: dacă până la începutul anului 1944
critica îndreptată împotriva operei lui era individualizată, ideile
fiind formulate de o singură persoană, acum – şi fenomenul se va
repeta constant – se vorbea în numele unei colectivităţi ideologice.
Blaga încerca să uite, refugiindu-se în creaţie.

De la mijlocul lunii octombrie a început să-şi transcrie cele
aproximativ 350 de aforisme, cu gândul de a le aduna într-un volum.
Primind avizul cenzurii, Arca lui Noe va ieşi într-un tiraj de 500 de
exemplare. Tot în acea perioadă, scriitorul a schiţat conflictul
dramatic şi a redactat o primă versiune din Anton Pann.

Această perioadă este una în care Blaga trece prin mari greutăţi
materiale, are probleme de sănătate şi în care este ţinta tot mai
deselor atacuri din partea oficialităţilor comuniste.

În lucrarea Curente şi tendinţe în filosofia românească, Lucreţiu
Pătrăşcanu, ideologul partidului comunist, îl acuză pe filozof de
gândire "mistică", inacceptabilă în noul regim.

În aceste condiţii, Blaga trăia senzaţia integrării sale definitive
de către putere "în rândul celor mai mari răufăcători ai omenirii".
Metafizica, în care el văzuse întotdeauna "o împlinire supremă a
existenţei umane", devenea în limbajul lui Lucreţiu Pătrăşcanu o
vină "echivalentă criminalităţii de război". O seamă de cunoscuţi şi
prieteni ai filozofului sunt închişi. Se contura tot mai pregnant o
lume în care nu se mai putea trăi autentic

http://www.revistaarca.ro/nr%201-2-3_05/10%20restituiri/ionoaia.htm