Cartarescu/Nicolaie[v=]

Mircea Cartarescu si poemele amorurilor sale

Mircea Cărtărescu, scriitor: „Faţă de singurătate am un complex dragoste-ură“

Mircea Cărtărescu în Weekend Adevărul despre obsesia care l-a urmărit toată viaţa: copilăria şi dispariţia fratelui său geamăn

Cărtărescu, cot la cot cu Rushdie în revista „Time“

Cărtărescu, despre Băsescu: Dacă astea sunt convingerile, ce rost are să le debiteze la TV?

Cărtărescu – portret la maturitate

Mircea Cărtărescu: „Sunt sătul de politică până peste cap”

Jurnalul lui Cărtărescu, lansat la Bookfest

Ce citesti?


Cerul din burta de Ioana Nicolaie

Ce citesti?


Colonia risa-plinsa. HORS COLLECTION

MIRCEA CARTARESCU - "La Rosia Montana e un fel de conjuratie, un fel de crima colectiva. Ne vom ucide cu buna stiinta unul dintre putinele paradisuri care ne-au mai ramas"






"Videnizarea" guvernului Romaniei a devenit una dintre caracteristicile principale ale politicii camataresti actuale. Primesti cu o mana si dai cu doua - iata varianta paguboasa aleasa de liderii politici care nu-si mai vad capul tot platind din greu "dobanzile" campaniilor electorale. Pentru ca, la Rosia Montana, a sosit momentul ca PDL sa intoarca cu ambele maini ceea ce, eventual, a primit cu una singura. Nu conteaza disproportia uriasa dintre "maruntisul" primit si tezaurul national oferit la schimb. Conteaza doar multumirea "sponsorului". In acest scop, guvernul domnului Boc "a schimbat pana si cursul raurilor"...

Citeste tot articolul

Mircea Cărtărescu: "Nu am făcut sex în trei, deşi mi-am dorit mult asta!"

Cartarescu: Basescu va sfarsi ca Emil Constantinescu
"Epoca Basescu mi se pare terminata. Ca si Constantinescu, actualul presedinte e un prizonier neputincios al sistemului politic romanesc, corupt si nenorocit."

Liviu P. DINU, Marius POPESCU - Asupra stilomului jurnalistic al lui Mircea Cărtărescu

Cu sau fără voia sa, Mircea Cărtărescu s-a aflat pe scena ultimelor două campanii prezidenţiale din România. Cronologic, în 2004 Mircea Cărtărescu publica, în data de 22 noiembrie 2004, înJurnalul Naţional, un pamflet la adresa lui Adrian Năstase, candidat la preşedinţia României şi de a cărui potenţială victorie puţini se mai îndoiau. Intitulat „Baroane“, textul a apărut într-un ziar considerat aliat al lui A.N. Legătura cu celebrul text al lui Tudor Arghezi, apărut pe 30 septembrie 1943, în Informaţia zilei, cu un titlu identic (http://airspaceone.blogspot. com/2009/11/baroane-de-tudor-arghezi.html) era inevitabilă.

Cinci ani mai tîrziu, mai precis pe 14 decembrie 2009, M.C. publică în Evenimentul zilei un articol intitulat „Furt de identitate“, în care îşi exprimă furia şi dezacordul în legătură cu un articol care apăruse pe Internet în ultimele zile şi care îi era atribuit. Articolul incriminat („F... Vînt, Preşedinte“) era un pamflet la adresa lui Mircea Geoană, cel care abia pierduse alegerile prezidenţiale din 2009, în ciuda unei susţineri masive şi, pe alocuri, indecente.

Vizibil iritat de atribuirea textului cu care nu are nimic de-a face, M.C. se arată îngrijorat şi de următorul lucru mult mai general:

„De-acum i se va putea atribui oricui orice în incontrolabilul (sau greu controlabilului) mediu electronic. Dacă nu se vor pune la punct tehnici care să permită mergerea la sursa iniţială şi identificarea autorului în cazuri de acest fel, potenţialul de calomnie, fals şi minciună devine copleşitor“.

Două mii de ani înainte, supărat de faptul că Marcus Antonius citise în Senat o scrisoare cu caracter particular, Cicero îşi exprima nedumerirea faţă de cum ar putea cineva dovedi că el este autorul scrisorii respective:

„Acest necioplit a citit scrisoarea pe care zicea că am trimis-o eu. Cine, dintre care cunosc cîtuşi de puţin comportarea oamenilor de treabă, iscîndu-se vreo supărare între dînsul şi vreun prieten, a dat vreodată pe faţă şi a citit altora o scrisoare trimisă lui de acel prieten. Şi, în fine, ce-ai putea obiecta, dacă aş nega că ţi-am trimis vreodată o scrisoare, cu ce probă m-ai putea convinge? Oare cu scrisul? (...) Cum ai să poţi una ca asta? Căci scrisoarea e scrisă de mîna copistului meu.“ (Cicero,Filipice, Editura Albatros, 1972).Cele două atitudini sînt, practic, feţe ale aceleiaşi monede: dacă din prima răzbate furia neputinţei lui M.C. de a arăta că el nu a scris un anume text, din atitudinea lui Cicero răzbate furia împotriva imoralităţii lui Marcus Antonius, care face public un text scris de Cicero, dar care nu era destinat publicului. Cicero se întreba cum ar putea Marcus Antonius să demonstreze că el a scris acest text.



Formal, problema este aceeaşi: se poate răspunde cu DA sau NU dacă un text a fost sau nu a fost scris de un autor anume?

Dacă pînă acum cercetările stilistico-lingvistice nu au reuşit să definească integral amprenta stilistică, aceasta putînd fi numai aproximată, lucrările recente dedicate stilisticii computaţionale s-au apropiat din ce în ce mai mult şi mai robust de răspunsuri ale unor probleme de acest gen (v. arhiva revistei Literary and Linguistics Computing, Oxford Press).

În cele ce urmează vom investiga stilul jurnalistic al lui M.C. şi vom căuta răspunsul pentru următoarele două întrebări: a scris M.C. pamfletul „F… Vînt, Preşedinte“? Cît a imitat M.C. stilul arghezian în pamfletul „Baroane“? Cu alte cuvinte, „Baroane“ al lui M.C. ar putea fi atribuit lui Tudor Arghezi?

Vom începe cu răspunsul la prima întrebare.

Primul pas într-o investigaţie legată de identificarea autorului unui text cu paternitate incertă constă în stabilirea unui corpus de texte sigure ale posibililor autori ai textului dat. Este evident faptul că aici trebuie să existe o foarte strînsă relaţie cu cercetările istorico-literare şi de critică literară, acolo unde putem găsi diverse piste de investigat. În cazul în care nu există indicii asupra vreunui posibil autor, ci doar planează o bănuială asupra unui anume autor, vom căuta să obţinem un corpus reprezentativ al acelui autor şi, pe baza lui, să spunem dacă el este sau nu este autorul real al textului incriminat. Pentru robusteţea rezultatului, textele alese trebuie să fie cît mai apropiate ca întindere, tematică, eventual datare în timp cu textul analizat.Pentru a stabili dacă M.C. a scris sau nu pamfletul „F... Vînt, Preşedinte“ am ales 9 foiletoane de lungime comparabilă cu textul incriminat, publicate de scriitor în Evenimentul zilei în ultima vreme. Următorul pas într-o investigaţie stilometrică este stabilirea unei măsuri numerice de similaritate între texte care să reflecte apropierea din punct de vedere stilistic a respectivelor texte. Pe lîngă măsura numerică, mai apare o problemă: ce măsori, ce contorizezi. În general trebuie investigate obiecte care nu sînt sub controlul direct conştient al autorului (altfel oricine i s-ar putea substitui).



Nu este loc aici pentru o descriere amănunţită a măsurilor şi a obiectelor utilizate. Putem spune, însă, că în cazul de faţă am utilizat două tehnici distincte, ambele conducînd la acelaşi rezultat. Într-o primă fază ne-am uitat la frecvenţa de utilizare a cuvintelor funcţionale (cuvinte al căror rol principal este gramatical şi nu semantic; cum ar fi prepoziţiile, conjuncţiile, pronumele...). Cuvintele funcţionale sînt buni indicatori stilistici, deoarece utilizarea lor scapă controlului direct conştient al autorului. Ele au fost folosite în numeroase studii de identificare a autorului (în special pentru texte englezeşti, acolo unde a fost o dispută aprigă în anii ’70 pentru definitivarea listei cuvintelor funcţionale). Într-o lucrare anterioară, legată de compararea nuvelei neterminate a lui Mateiu Caragiale (Sub pecetea tainei) cu continuarea lui Radu Albala (În deal, pe Militari) am folosit o metodă similară bazată pe cuvintele funcţionale din limba română. În acest scop am propus o listă de 120 de cuvinte funcţionale ale limbii române, dar credem ca această listă ar putea fi filtrată. Trebuie spus că, spre deosebire de nuvela lui Mateiu Caragiale, unde făceam un clasament al cuvintelor funcţionale din fiecare text, în cercetarea de faţă ne-a interesat frecvenţa cu care un anume indicator apare în fiecare text. A trebuit să apelăm la această schimbare deoarece textele pe care le analizăm acum sînt mult mai mici şi clasamentele nu mai sînt relevante (de exemplu, multe din cele 120 de cuvinte funcţionale utilizate de noi nu apar niciodată). Asta a impli-cat şi schimbarea metricii utilizate, de această dată fiind folosită o măsură bazată pe corelaţia frecvenţelor (Pearson correlation). Aplicarea acestei măsuri de similaritate între oricare două texte are ca rezultat atribuirea unui număr pentru fiecare pereche de texte.



Aceste numere pot fi greu de interpretat. O tehnică ce facilitează interpretarea acestor numere este cea a filogeniei arborescente, tehnică unanim acceptată în biologia evoluţionistă şi recent importată cu bune rezultate de către lingvistica matematică şi computaţională. Conform acestei tehnici, obiecte asemănătoare tind să se situeze pe aceeaşi ramură a unui arbore, în timp ce obiecte diferite se situează pe ramuri cu atît mai îndepărtate, cu cît obiectele respective au mai puţine proprietăţi în comun.În arborele obţinut de noi, dendrograma are două ramuri principale: pe una se aşază textele lui M.C., iar pe cealaltă, singur, textul controversat. Această grupare, în special faptul că pamfletul incriminat se aşază cuminte departe de celelalte texte ale lui M.C., ne permite să concluzionăm că textul respectiv nu a fost scris de Mircea Cărtărescu. În plus, distanţa dintre „F... vînt, Preşedinte“ şi cel mai apropiat text al lui Cărtărescu este mult mai mare decît distanţa dintre cele mai depărtate două texte ale sale.

O a doua tehnică utilizată a fost una importată din bioinformatică şi care, practic, este independentă de limbă. Fiecare text este privit de această dată ca un cuvînt uriaş, format din toate caracterele întîlnite în textul nostru. Între oricare două texte am căutat să vedem cîte subcuvinte comune de lungime 1, 2, 3, 4 sau 5 există, şi pe baza unor măsuri elaborate (a căror prezentare trece dincolo de specificul revistei) am reuşit sa obţinem o grupare a textelor lui M.C. într-un nor compact, în timp ce pamfletul atribuit se situează şi de aceasta dată departe de corpusul lui Cărtărescu. Limitarea lungimii subcuvintelor co-mune la 5 ţine de specificul problemei: în general, cuvintele funcţionale au rareori lungimea mai mare de 5, iar pe de altă parte vom putea surprinde acum atît preferinţa autorului pentru anumite prefixe sau sufixe, cît şi pentru semne de punctuaţie.



Concluzia este una singură: pamfletul „F... Vînt, Preşedinte“ nu a fost scris de Mircea Cărtărescu.

În ceea ce priveşte răspunsul la a doua întrebare, a trebuit mai întîi să facem un corpus arghezian şi un corpus cărtărescian.

Folosind prima metodă descrisă mai sus, am format o matrice 21x21, în care fiecare celulă reprezintă un număr echivalent cu distanţa dintre o pereche de texte. Aplicînd aceeaşi tehnică filogenetică, am obţinut un arbore cu două ramuri distincte şi bine conturate, în care sînt grupate textele lui Argezi (ramura de sus) şi textele lui Cărtărescu (ramura de jos), cele două pamflete „Baroane“ stau fiecare la locul lui.

Cu alte cuvinte, în ciuda aerului arghezian al textului publicat de Mircea Cărtărescu în 2004, şi în ciuda aerului cărtărescian al pamfletului apărut în decembrie 2009, Mircea Cărtărescu este un scriitor cu un stil propriu, al cărui stilom este bine impregnat şi, după cîte se pare, greu imitabil.



Liviu P. DINU, Marius POPESCU

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Matematică-Informatică,

Centrul de Lingvistică Computaţională

Mircea Cărtărescu: „Un scriitor câştigă mai puţin decât un gunoier”

Mircea Cărtărescu: "Mi-am sărbătorit ziua de naştere prima dată la 30 de ani!"
Mircea Cărtărescu i-a povestit Florentinei Fântânaru că nu a pus preţ pe ceea ce este convenţional, cu atât mai puţin pe respectarea sărbătorilor şi ritualurilor specifice acestora, iar ziua sa de naştere nu a fost un prilej de bucurie multă vreme, ba din contră.

Scriitorul-magnet: Mircea Cărtărescu


20:16Autorul a fost ieri foarte solicitat: a prezentat cărţile proprii şi pe cele semnate de Andrei Oişteanu, Herta Müller şi Allen Ginsberg. Din cauza crizei şi a zăpuşelii, ieri au fost mai puţini bucureşteni decât în ediţiile trecute, în cea de-a patra zi a Târgului de Carte. Evenimentul de la Romexpo se încheie astăzi.

Cărtărescu, înapoi la poezie


Scriitorul a publicat recent un volum de poeme scrise în urmă cu 20 de ani. Subsolul clubului Control s-a dovedit, miercuri seară, neîncăpător pentru mulţimea de tineri, şi nu numai, veniţi să-l asculte pe Mircea Cărtărescu. Întâlnirea a avut loc în cadrul Cafenelei Critice coordonate în Control, în fiecare săptămână, de criticul literar Ion Bogdan Lefter.

CE CITIM - Mircea Cărtărescu, Frumoasele străine


Recent apărută la editura Humanitas, cartea “Frumoasele străine", de Mircea Cărtărescu, conţine fragmente pline de umor dedicate femeilor. Însuşi autorul spune că a scris cartea "din dorinţa de a râde şi de a auzi oamenii râzând".

Ce citesti?


Cerul din burta de Ioana Nicolaie

Ioana Nicolaie (n. 1 iunie 1974, Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud) este o poetă din România. Este soţia poetului Mircea Cărtărescu.

Frumoasele străine ale lui Mircea Cărtărescu

Cărtărescu îşi contestă criticii


„Adevărul literar şi artistic" publică miercuri un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu. În urma opţiunilor criticilor literari, „Orbitor" s-a situat pe primul loc în topul celor mai bune romane româneşti ale perioadei 2000-2010.Zece critici au fost invitaţi de „Adevărul literar şi artistic" să realizeze un Top 5 cu cele mai importante romane româneşti pe care le-au citit în ultimii zece ani