Cohen[V=]

Rezumarea primului mesaj :

LEONARD  COHEN-
3]Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.
2]Nevoia e mama poeziei.
1]Si inca un lucru care n-o sa-ti placa: ceea ce urmeaza dupa America.
=====
MORRIS  RAPHAEL  COHEN-
2]Inerția este prima lege a Istoriei, la fel ca în fizică.
1]Crudele persecutii si intoleranta nu sunt simple accidente, ele stand la baza propriei religii.
=====
Sacha
Eli
Lea
Morris/Lona
Avishai 
BELLA

Консорциум AlternusBulgaria anului 1941: datorită unui plan genial, industriaşul evreu Jules Calderon reuşeşte să-şi salveze imperiul economic de la exproprierea de către statul ce încheiase un pact cu Hitler. Împreună cu fiul, procuristul şi avocatul său, îl trece pe numele unui consorţiu internaţional necunoscut – „Alternus“. Apoi se sinucide. De averea lui însă nu se ating nici fasciştii, nici, mai târziu, comuniştii. O jumătate de secol mai târziu, serviciile secrete bulgare du în sfârşit de urma miliardelor. Léa Cohen a scris un thriller politic captivant despre o incredibilă, dar autentică încercare de expropriere.

Romanul Консорциум Alternus [Imperiul Calderon] de Léa Cohen a apărut în versiunea germană (probă de lectură) a lui Thomas Frahm, sub titlul Das Calderon Imperium, la Paul Zsolnay Verlag din Viena.

Născută în 1942 la Sofia, Léa Cohen a studiat pianul în oraşul ei natal şi istoria muzicii la Utrecht. A fost pianistă şi directoare a Filarmoniei din Sofia. După 1989 a devenit cunoscută ca publicistă, iar mai târziu a fost ambasadoare în Belgia, Luxemburg şi Liechtenstein. În prezent locuieşte în Elveţia (în apropiere de Neuchâtel) şi la Sofia. Léa Cohen a publicat numeroase cărţi, printre care romanul Консорциум Alternus, tradus şi în germană cu sprijinul TRADUKI.

Leonard Cohen se întoarce anul viitor

Eli Cohen
ELI COHEN: erou al ISRAEL

La data de 18 mai 1965, Guvernul a Siriei-a executat om care, deşi un prieten al presedintelui Siriei, a avut totuşi salvat statul Israel de la a fi distruse.

Mai mult decât oricare alta un singur om, Eli Cohen, un egiptean născut evreu, Serviciul Secret israelian Earned, cunoscut sub numele Mossad, reputaţiei sale ca cel mai bun serviciu de informaţii din lume şi a deschis calea pentru Israel să câştige Războiul de Şase Zile "din iunie 1967.

Eli Cohen a fost profund mutat ca un tânăr în Cairo prin Procesul de Doi membri ai Grupului Stern şi Eliahu Bet-Zour Hakim Eliahu. Hakim şi Bet-Zour Au fost asasinii a comisarului anti-semite de înaltă britanic din Orientul Mijlociu, Lordul Moyne.

Cohen a ajutat la tineri organizează demonstraţii în sprijinul Bet-Ţur şi Hakim. Demonstraţii sa dovedit un esec. Bărbaţi au fost condamnaţi să stea, pe Hatikvah sânge schelă ei.

După liceu instrumental Cohen SW în crearea unui "Underground Railroad" că evreii de contrabandă Egiptului în ţara lui Israel. La inceputul anilor 1950 Cohen, a fost recrutat de Mossad de a participa la operaţiunea Spiedi ani de spionaj Aceasta este a lui Nasser nazist de stiinta încercarea de a construi rachete şi sa angajat în sabotaj.

Activităţile după Mossad au fost descoperite şi Majoritatea membrilor au fost rotunjite în sus Cohen Aliyah făcute în 1956. Dupa o scurta perioada de adaptare la viaţa în Israel şi un serviciu în cadrul Forţelor de Apărare Israeliene a fost abordată Cohen sa devii un analist de informare pentru Mossad.

Mossad acceptate În cele din urmă cererea lui Cohen pentru taxe teren. Cohen ADOPTĂ persoana unui negustor arab bogat care a emigrat în Argentina, sa întors în istoria patriei şi apoi sirian, de asteptare rol Kamal Amin Taaba, acest agent Mossad a câştigat Acces la sectoarele cele mai influente ale societăţii Damasc. Ca "Kamal" Eli Cohen a intrat în Arabe Socialist Ba'ath Partidul Revoluţionar.

Cohen a reusit sa devina foarte active în liderii Partidului Baas şi prietenos cu ITS. După o lovitură de stat fără vărsare de sânge de la Partidul Ba'ath cam de la putere. Printre oamenii imprietenit el a devenit mai mulţi oficiali, în noul guvern Mulţi ofiţeri de rang înalt militari au fost de natură capul de inteligenta, colonelul Ahmed Suweidan, şi preşedintele sirian Hafez al-Amin.

Cohen WS Civilii Printre numai vreodată de a inspecta instalaţiile în Heights sirian Golan. El a fost capabil să trimită fotografii şi schiţe ale Frontlines sirian întreaga înapoi la Mossad. Într-un caz el a fost capabil să-i avertizeze Israel de ani iminentă de încercarea Siria să treacă frontiera.

Atunci când Cohen în cele din urmă a fost descoperit, destul de accident, echipamente radio istorică a fost detectat de către agenţii KGB, el a fost considerat in mod serios pentru a deveni fie ministru al Apărării al ministrului adjunct de externe.

După două procese de lungă durată Eli Cohen a fost condamnat definitiv la moarte prin spânzurare pentru. Cohen a fost de 41 de ani, si a lasat o văduvă, trei fiice şi un sunet. În scrisoarea sa finală de nevastă-sa de soţia sa ET a scris "Te implor să nu pierdem timpul plâns pentru mine întotdeauna gândesc la viitor.."

Prin istorie de aproape patru ani ca un spion în Siria Eli Cohen a reuşit să trimit într-un flux constant de extrem de valoroase înapoi în Israel.

Cohen stânga sfaturi pentru viitorii lideri din Israel. Sfatul pe care Menachem Begin târziu în 1981 la istened Atunci când i sa ordonat prim-ministru şi Forţele Aeriene israeliene să bombardeze centrala nucleara irakiene din Bagdad. Eli Cohen a spus: "Împotriva arabe nu trebuie să te apără. Trebuie să atace ...."

Pentru informaţii suplimentare despre Mossad si rezervati in Eli Cohen ESTE recomandat următoarele:

Mossad-ul de Dennis Eisenberg, Dan Uri, Eli Landau si exista doua biografii despre Eli Cohen disponibile:

Silence Shattered de Zwy Aldouby şi Ballinger Jerrold
Omul nostru din Damasc: Elie Cohn de Eli Ben-Hanan
[url=http://www.saveisrael.com/martyred/elicohen.htm]http://www.saveisrael.com/martyred/elicohen.htm

Morris Cohen, fiul cel mai mare supravieţuitor de Leah Fein şi Dov Ber Cohen, sa născut în Kupiskis în 1868. El a murit în New York în anii 1940. Morris a decis să se întoarcă în Kupiskis de a trăi cândva în timpul, fie la sfârşitul lui 1920 sau inceputul lui 1930, dar a descoperit că el nu se mai "în formă în" şi sa întors "acasă", la New York, după aproximativ un an.

Leonard Cohen - artistul fără vârstă



Leonard Cohen- artistul fără vârstă

ȘI PESTE NOI POATE SĂ TREACĂ O DESPĂRȚIRE LUNGĂ
Dansează cu mine până las capătul vieții


Cântecele interpretate, scrise, compuse de Leonard Cohen sunt iubite de milioane de oameni. S-a născut în 1934, la Montreal, într-o familie de emigranți din Rusia, a studiat la Columbia University din New York, a debutat cu versuri în 1956, fiind premiat în Canada. Romanul „ Joaca preferată” a
fost publicat în 1963. În 1964 a apărut volumul de versuri „ Flowers for Hitler”, apoi, în 1966, „ Parasites of Heaven”, în același an, romanul „ Frumoșii învinși”. A avut ca prieteni pe Bob Dylan, Andy Warhol, alte celebrități din SUA. În 1967 lansează primul album de cântece, care îl face imediat celebru. Își continuă activitatea literară și muzicală, dar în 1996 se retrage la o mănăstire Zen de lângă Los Angeles. Apare rar în public. La noi i s-a publicat o parte din proză, versuri, iar Mircea Mihăieș a scris o monografie. Leon Wieseltier și Leonard Cohen au fost o perioadă nedespărțiți, o etapă „fierbinte” din viața lor, pentru că i-a apropiat și slăbiciunea pentru droguri și alcool. Desigur, nu se pune problema valorii acestora, opera lor este la fel de apreciată. „ E cel mai generos, calm și plin de umor om din câți știu… Un vagabond înțelepțit… un filosof prețios, pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock”n roll-ului”, scria Wieseltier despre prietenul său. Și astăzi , Leonard Cohen este
o vedetă a muzicii pop, alături de cei mai mari. În tot ce a scris, a compus, a interpretat se simte un har neobișnuit, o dăruire fără preget, vocea sa ușor răgușită, căldura pe care o degajă îl fac oriunde prețuit și iubit. Deși este un roman de debut, „ Joaca preferată” dă în mare măsură altitudinea talentului lui Leonard Cohen. Voi exemplifica – „ Pentru un bărbat cu tromboză coronariană, e reconfortant să aibă o rană din război… Mama sa își privea întregul trup ca pe o cicatrice acoperind cine știe ce splendoare apusă… E ușor să te lauzi cu o rană, urma eroică din luptă. E greu să-ți arăți coșurile de pe față…Tatăl își petrecea cea mai mare parte a vieții în pat sau într-un cort de oxigen la spital. Când era în picioare, mințea…Filmul rulează zi și noapte. Ai grijă, sânge, ai grijă…Un șobolan e mai viu decât o țestoasă…Copiii visau, comentau, mimau orgii de tortură…În imaginație, vergile dansează deja pe trupul Lisei…Căpșuni, i-a strigat mama în chip de la revedere…Aveau un joc minunat, de-a târfa și soldatul…Porția de viață de la șapte la unsprezece ani e uriașă, plină de amorțeală și de uitare …Dragă Anne, aș vrea să-ți văd degetele de la picior, când ești goală”.
Acesta este stilul ușor de imitat, dar greu de egalat, al lui Leonard Cohen.
Tilurile cântecelor, textele, muzica, spectacolele cu Leonard Cohen sunt de neuitat. „Songs from the road”, „ Halleluijah”, „Strange Song”,„Susanah”, „The Guests”, ș.a. sunt numai o mică parte din repertoiul său cunoscut și la noi.
One by one the guests arrive,
The guests ar coming trough,
The open- hearted many,
The broken-hearted few
…………………………………….
Let all my guests com in”.
Sună ca îndemnul unui nou Mesia – „Lăsați copiii să vină la mine”- cum era îndemnul cristic. Cohen are în el ceva omenesc și mistic totodată.

Boris Marian

Sacha Baron Cohen, în rolul lui Freddie Mercury

Isla Fisher şi Sacha Baron Cohen au devenit părinţi pentru a doua oară

Sacha Baron Cohen şi-a luat o vilă de 15 milioane de euro

Leonard Cohen şi-a amânat turneul european



Cântăreţul canadian s-a rănit în zona lombară în timp ce făcea exerciţii fizice, iar medicii i-au recomandat să urmeze un regim de recuperare fizică de patru până la şase luni. [Citeste]

Leonard Cohen


Leonard Cohen revine la Bucureşti


Cunoscut mai mult prin cântecele sale, comparat cândva cu Bob Dylan, Leonar Cohen a oferit un concert la începutul lunii septembrie a.c. în centrul Capitalei. Dar el este prozator, poet, dramaturg, compozitor, a fost călugăr budist, a locuit pe insula grecească Hydra, înainte de a trece la budism, timp de şapte ani, cu soţia şi fiul său, Axel, a făcut multe în viaţă şi are , acum, 75 de ani. Mircea Mihăieş l-a prezentat, cu entuziasm în cartea sa , „Viaţa, patimile şi cântecele lui Leonard Cohen” ( cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu). Editura Polirom care a publicat cartea, a mai oferit publicului cititor două romane ale lui Cohen, „Jocul preferat” şi „Frumoşii învinşi”, în anii 2004-2005. Critica literară l-a comparat cu James Joyce. Autorul s-a născut la Montreal( 1934). A debutat cu poezie în 1956, dar volumul care a trezit interes deosebit a fost „Flowers for Hitler”, un ecou al Holocaustului, în sufletul unui evreu care nu i-a fost martor direct. Un fan al lui Cohen, în România a fost şi regretatul Florian Pitiş. Mircea Mihăieş afirmă că pe insula Hydra, Cohen era însoţit de o româncă, Mihaela, devenită Michelle, care i-a dăruit un copil. Cu o voce inconfundabilă, un timbru de fumător oarecum obosit, Cohen ştie să interpreteze multe genuri, din folclorul afro-american, american, couintry, imnuri religioase, ca Hallelujah, sentimentale, de dans, ş.a. De muklte ori textele spun ceva important, trebuie să fii atent, să-l asculţi. Este numit de fani „marele poet al melancoliei”, cântecul „Suzanne” a făcut înconjurul lumii. Poeme ale lşui Cohen au apărut adesea în reviste de cultură din România, mai puţin în revista noastră, nu se ştie de ce. Cităm din ciclul „Flori pentru Hitler” – „ Avea o mustaţă neagră şi păr lucios/ vorbeam despre țigani/Nu-ți mânca unghiile, i-am spus/ Nu te scăpa în uniformă/ CU-cu, bau-bau, domnișoară Săpun- de- OM/ Nu s-a întâmplat niciodată/ Cred cu tărie în al Doilea Război Mondial / Nu sunt sigur de Primul/ Cred în dinții de aur/ cred cu tărie în toată istoria/ dar este din ce în ce mai greu să-ți amintești multă istorie”. Uneori este chiar pesimist şi are de ce – „Am văzut viitorul şi vă spun, este un asasin”. Alteori, melancolic – „ Precum o pasăre pe sârmă, precum un beţiv în noapte, încerc să fiu liber”. Impresionant este poemul „Everybody Knows” (traducere Mircea Cărtărescu)- cităm două versuri – „Toată lumea ştie că barca ia apă/Cârmaciul a minţit”. Versurile au fost reluate, de unii comentatori, după atacul din 11 septembrie 2001. Mai cităm din alte poeme – „ Dansează cu o vioară-n flăcări”, „ Focul ţi-a răcit sângele” ( Joan of Arc). „O poetică a supravieţuirii” a numit un comentator arta lui Cohen. Născut într+o familie de imigranţi din Polonia (tatăl) şi Lituania (mama), el declara că, fiind Cohen, deci din casta cohanim, a preoţilor, el are un rol mesianic. Desigur era o autoironia, dar de câte ori ironia nu drapează o cunoaştere a propriei valori. Iar valoarea este incontestabilă.

BORIS MARIAN

LEONARD COHEN
Un artist cu har unic

Oare cati dintre cei mai inflacarati admiratori ai cantautorului canadian s-ar fi gandit ca-l vor putea asculta din nou in concert, la mai putin de un an dupa ce lasase la Bucuresti o impresie de neuitat? Intors pe scena dupa un deceniu si jumatate de pauza, Cohen a prins gustul confruntarii directe cu publicul, astfel ca in luna in care implineste 75 de ani, el a pornit un nou turneu european, urmand ca apoi sa treaca Atlanticul. Odata ce concertul de pe 4 septembrie a fost anuntat, intrebarea ce se punea era daca muzicianul va reusi, cu aceeasi trupa si aceleasi cantece, sa-s

i egaleze performanta de anul trecut. Ei bine, Leonard Cohen a reusit recidiva. Multi dintre cei aproape 8000 de spectatori prezenti pe Stadionul "Iolanda Balas Sotter", care il vazusera si anul trecut, au trait sentimentul ca de aceasta data a fost si mai bun. Succesul "batranului" are mai multe chei, este o imbinare intre cantece geniale, bucuria sa pura de a se afla pe scena, stilul sau inca seducator. Generozitatea si caldura ce emana dinspre scena spre public si inapoi au si ele un cuvant greu de spus in aceasta ecuatie, la fel si inspiratia cu care a fost ales fiecare membru al trupei sale fantastice. Pentru ca Leonard Cohen este regele, starul, dar nu si stapanul scenei.


Spre deosebire de anul trecut, Sharon Robinson, vechea sa colaboratoare, atat de importanta incat apare alaturi de el pe coperta celui mai recent album de studio, s-a aflat pe scena, iar la "Boogie Street", vocea sa l-a facut pe Cohen sa stea umil, cu palaria in mana si sa faca el... backing vocals. La finalul piesei, cand s-a stins lumina, am vazut-o pe Sharon stergandu-si discret lacrimile. Cohen si-a prezentat, de cel putin trei ori, colegii de scena, si i-am banuit munca grea depusa pentru a face fata, dupa atatia ani de pauza, unei asemenea orchestre, in care fiecare sunet este slefuit si pus la locul cuvenit. Totul este bine gandit, decorurile si luminile discrete, insa dincolo de partea programata, ceea ce conteaza sunt gesturile simple, felul in care Cohen a rostit de fiecare data "Bucuresti" si nu "Bucharest", faptul ca nu a lasat din maini buchetul de flori primit din public, veselia generala izbucnita pe scena atunci cand, la capatul unui solo, bateristul a scapat un bat printre degete... La cateva zile dupa concert, aveam senzatia ca i-am cunoscut personal pe tipii astia, iar cu Cohen am purtat o conversatie placuta, la o plimbare. Impresia asta nu ti-o poate da decat un artist cu un har unic.
http://www.formula-as.ro/2009/886/eveniment-17/frunze-ruginii-si-voci-de-aur-11619

Cum l-am cunoscut pe L. Cohen
Şi după ce a cântat despre luna care le transpirase pe cearşafuri,
despre Jane care trecuse pe la el cu o şuviţă din părul altui bărbat şi
Suzanne care l-a hrănit cu ceai şi portocale venite tocmai din China,
Leonard Cohen s-a retras cu zâmbetul pe buze de pe scena Palatului Sant
Jordi din Barcelona. La 75 de ani, sprinten şi luminos, reuşeşte să
transforme fiecare concert al său într-o experienţă unică.

O
experienţă pe care ai vrea să o repeţi la nesfârşit, fie că îi primeşti
amintirile adunate într-un hotel din New York, fie că ţi-l imaginezi
zâmbind trufaş în "turnul cântecului".

După ce a ieşit de pe
scenă, însoţit de trandafiri roşii, am alergat şi eu spre culise unde
avea loc o recepţie la care participau copiii lui Leonard, prietenii
apropiaţi şi câţiva membri privilegiaţi ai forumului leonardcohen.com.
Doar
că în timp ce eram îndrumată spre locul cu pricina, l-am zărit într-una
dintre cabine. Purta pălăria şi avea ochelarii cu lentile gri şi lame
groase pe nas. Îşi împacheta lucrurile. M-am oprit şi m-am uitat
fascinată la el. Timpul s-a oprit în loc pentru câteva secunde.

Am bătut la uşă timid şi a ridicat privirea. A zâmbit şi mi-a zis să intru.
Nu
l-am lăsat să spună nimic şi am început să mă scuz şi să-i spun că ştiu
că poate nu vrea să vadă pe nimeni şi că e obosit şi stresat şi că îmi
pare rău, dar nu m-am putut abţine să intru, mai ales că nu eram
absolut sigură că va veni la recepţie. A început să râdă şi mi-a luat
mâna într-a lui. M-a îndemnat să mă aşez şi a reînceput să împacheteze
o cămaşă albă, în acelaşi timp punându-mi întrebări despre mine.

A
fost încântat să afle că sunt din România şi că acum locuiesc în
Bucureşti şi mi-a spus că i-au plăcut clădirile Capitalei pentru că au
un aer... nobil.
L-am întrebat dacă vrea să-l ajut să împacheteze şi
mi-a răspuns că nu, mai ales că împachetatul e unul din puţinele
lucruri pe care ştie să le facă. Am râs amândoi cu poftă. Pe urmă i-am
mărturisit că eu de fapt n-aş fi ştiut cum să-l ajut, dar am încercat
să fiu drăguţă.

Leonard Cohen: Aşadar, eşti o persoană drăguţă, scumpo?
Rozana Mihalache: Nu ştiu, în unele momente încerc să fiu drăguţă, însă în general sunt doar sinceră.

L.C: Da, eşti o persoană onestă, îmi dau seama.
R.M: Dar dumneavoastră?

L.C: Ah, eu sunt extrem de drăguţ.
Şi modest.(râde)
Continuă să împacheteze şi îmi oferă să mestec o scobitoare cu aromă
de arbore de ceai. Îmi spune că e excelentă. Conversaţia curge ciudat
de firesc. Îl las pe el să pună majoritatea întrebărilor. Îi face
plăcere.

L.C: Şi, îţi place Barcelona, darling?
R.M: Da, am apucat să vizitez câte ceva şi e un oraş foarte frumos într-adevăr.
Tremur toată.

L.C: Şi mie îmi place. Am ieşit din hotel să-mi iau o supă, dar strada pe care am văzut-o arăta minunat, zău.
Da, are un superb simţ al umorului.


L.C: Ştii, e aşa de ciudat, am la hotel un panou prin intermediul căruia ar trebui să aprind luminile. E foarte greu de folosit.
R.M: Trebuie să fii profesionist.

L.C: Da, trebuie să fii inginer profesionist pentru asta.
La uşă au bătut Dominique Issermann, fosta lui iubită din anii '80
şi Sharon Robinson. Ne-a făcut cunoştinţă şi a invitat-o pe Dominique
să ni se alăture "pentru puţin".
Am convins-o că nu facem un interviu şi nu ne deranjează.
E
o femeie fermecătoare şi se simte că îi leagă o prietenie profundă. Îi
reproşează că nu a cântat "Chelsea Hotel", iar eu uit să îi spun cât de
mult îmi place "Famous Blue Raincoat".
Începem să vorbim despre incidentul de vineri. El spune că s-au mai îmbolnăvit alte şase persoane, printre care şi Sharon.
În
timp ce vorbeşte, Dominique îi face o fotografie, apoi mă roagă şi pe
mine să o las să-mi facă una. Leonard vrea să se apropie, dar ea îi
spune că nu, vrea una doar cu mine.
El se predă.
Dominique se retrage şi ne spune că ne aşteaptă la recepţie.
E foarte diferit atunci când e singur, când nu-l cocoloşeşte nimeni.
E aşa cum l-am cunoscut prin intermediul cântecelor şi cărţilor lui. E
acel Leonard veritabil şi nu artistul celebru pe care toţi simt nevoia
să îl ocrotească şi el pare că acceptă doar pentru că e într-adevăr
prea drăguţ.
L. Cohen e un om şi mai frumos atunci când e singur.

L.C: Auzi, dar tu ai o viaţă?
Asta de unde-a mai venit?
R.M: Păi...

L.C: Pentru că eu nu am.
R.M: Eu...nu
ştiu. Sincer, habar n-am. Puneţi întrebări dificile, domnule Cohen...
Adică ...studiez, scriu, plătesc facturi la sfârşitul lunii, dar nu, de
fapt nu cred că am o viaţă în adevăratul sens al cuvântului...
Este chemat insistent la recepţie.
Îmi spune că vrea să ne luăm
rămas-bun în cabină, înainte să ne vedem cu toată lumea. Ne îmbrăţişăm
şi îi mulţumesc pentru onoarea de a mă fi lăsat să păşesc puţin prin
lumea lui.
Când ajungem în cealaltă cameră şi este asaltat îmi dau seama că aş
fi avut atât de multe să-i mai spun şi că de fapt da, am o viaţă, am o
viaţă secretă care îl implică şi pe el şi toate clipele în care mi-a
fost alături şi m-a ajutat fără să fi ştiut asta, însă e o viaţă pe
care ceilalţi n-ar recunoaşte-o niciodată.
Dar ne pierdem amândoi printre oameni, ca să ne regăsim pentru
câteva fotografii pe care ni le face Dominique cu aparatul meu digital
pe care îl urăşte din prima, pe urmă ciuguleşte câte ceva, spune ceea
ce e corect şi ne luăm din nou rămas-bun, în faţa tuturor, păstrând de
fapt amintirea celor câteva minute în care eu am fost sinceră şi el a
fost L. Cohen.

Leonard Cohen a leşinat pe scenă, în timpul concertului din Valencia

Leonard Cohen a readus muzica si poezia la romani

Celebrul cantaret canadian Leonard Cohen a concertat, in week-end, pentru a doua

Roscoe Beck despre eternul Leonard Cohen
Leonard Cohen a revenit în România şi ne-a oferit din nou o lecţie de perfectă galanterie, eleganţă, prietenie şi iubire.
L-am
privit respectuos şi l-am adorat la unison, atunci când a îngenuncheat
în faţa noastră, şi-a scos pălăria şi sub o lună plină, cu ochii
închişi, a cântat. A cântat pentru noi, dar şi pentru cei ce au pierit,
pentru cei rătăciţi şi pentru cei care trec prin clipe grele.
LeonardCohen a părăsit scena lăsând în urma lui câteva mii de oameni amuţiţi de fericire şi îmbătaţi de dragoste.



"Lui
Leonard i-au plăcut ambele concerte din România. Ştii, de obicei nu ţii
minte cum a fost în toate locurile în care mergi, să zicem că îţi
aminteşti audienţa, dar cam atât. Însă ambele concerte de la Bucureşti
sunt memorabile. Primul pentru că Leonard şi-a sărbătorit ziua de
naştere aici şi cel de acum pentru că publicul a fost tăcut, ceea ce
ne-a făcut pe noi să cântăm mai încet. Cel mai greu este să cânţi
încet, dar am simţit nevoia să facem asta şi Leonard a ales să mai
cânte câte ceva în plus faţă de ceea ce aveam programat.

"Lover,
lover, lover" este un exemplu în acest sens, primul set durând mai mult
decât de obicei. Deci da, Leonard a adorat să cânte din nou aici."
Roscoe Beck, basistul şi directorul muzical al lui Leonard Cohen îmi spune asta în culise, după spectacol.

Zâmbeşte
şi ia o înghiţitură din vinul roşu pus la dispoziţie de organizatori.
Îi place vinul românesc. Tuturor le place. Şi le place felul în care au
fost primiţi aici.

Câteva clipe mai devreme Leonard trecuse în fugă pe lângă noi. Purta încă pălăria şi se grăbea să ajungă la hotel.
Roscoe
s-a scuzat şi a mers să se schimbe. Cât timp l-am aşteptat a venit
lângă mine Javier Mas, "din Barcelona" şi am schimbat câteva vorbe în
spaniolă, împărtăşindu-ne pasiunea comună pentru...filmele lui Pedro
Almodovar. Roscoe şi Javier, ca tot restul echipei, sunt foarte
sociabili şi absolut minunaţi.

Mike Scoble, managerul de turneu
al lui Cohen, trece pe lângă noi şi îmi face cu mâna. Cu o seară
înainte îl întâlnisem la recepţia organizată la Palatul Ghika în
cinstea sosirii lui Leonard.
"Este artistul cu care am lucrat cel
mai uşor. Nu are pretentii absurde, spune direct ceea ce doreşte şi noi
îi oferim cu plăcere, mai ales că, din nou, cererile lui în general
sunt foarte uşor de îndeplinit." Mike îmi spunea asta şi din când în
când trăgea cu ochiul la ecranul pe care era proiectat dvd-ul cu
concertul lui Leonard de la Londra.


Roscoe Beck zâmbeşte când menţionez de "faimosul" DVD.
"Ştii,
nu ne-am imaginat niciodată că acel concert va ajunge pe un dvd. Eram
toţi convinşi că nu o să iasă foarte bine pentru că avusesem probleme
cu sunetul. Şi Leonard era îngrijorat. Eu încă nu am apucat să văd
toată înregistrarea şi acum când mă gândesc la asta, îmi dau seama că a
fost singura dată când mi-am ţinut tot timpul ochelarii de soare la
ochi."
I-am spus că partea mea preferată din concert e atunci când
Leonard recită "A Thousand Kisses Deep. "Da, dar în general face asta
numai când e vorba de un public vorbitor de limba angleză. Nu se
întâmplă la toate concertele".


Sharon Robinson iese din camera destinată echipei şi merge spre autocarul care aştepta lângă stadion.
"Anul
trecut ea nu a reuşit să ajungă în România. Avea nişte probleme de
sănătate şi a rămas să-şi facă analize. Dacă-ţi vine să crezi, Sharon e
căsătorită de un sfert de secol şi are un băiat de 20 de ani. Eu i-am
cântat la nuntă."

Toţi sunt foarte uniţi. Îl au ca "punct" comun pe Leonard şi iubesc ceea ce fac.
"Da,
ai dreptate, nu doar pare, ci avem o viaţă frumoasă. Nu e uşor
într-adevăr să-i laşi în urmă pe cei dragi, dar asta e ceea ce facem şi
întâmplător ne place foarte mult. Eu am un băieţel de 11 ani şi
recunosc că mi-e foarte dor de el, dar când are vacanţă îl mai iau cu
noi în concerte. E o ocazie pentru el să vadă Europa. Noi toţi iubim
acest continent, care ne-a primit întotdeauna mult mai călduros."
Roscoe
scoate dintr-o geantă un plic cu vederi care îl portretizau pe Leonard.
"Acestea sunt nişte fotografii făcute de Dominique Issermann în anii
'80. Atunci ea şi Leonard erau iubiţi. Ei i-a dedicat I'm Your Man."

Îmi
atrage atenţia una în care el stă la o masă în faţa unei maşini de
scris şi îi spun noului meu prieten că acolo Leonard arată de parcă ar
fi la închisoare. Începe să râdă.
"Nu, este o fotografie făcută în
apartamentul lui Leonard din Los Angeles. Am locuit şi eu acolo pentru
an. Era mobilat doar cu un pat, o masă, o chitară şi maşina de scris.
California
este şi locul unde l-am cunoscut pe Leonard în urmă cu trei decenii.
Aveam 24 de ani şi am mers într-un studio de înregistrare unde am fost
surprins să-l văd chiar pe el. Am cântat, i-a plăcut şi m-a acceptat cu
tot cu orchestra mea. Acela a fost începutul unei frumoase prietenii."


Alţi membri ai trupei trec pe lângă noi şi salută. Îl întreb pe Roscoe cum sunt toţi înainte de spectacol.
"Păi,
cu 15 minute înainte de show ne strângem toţi în camera verde, adică
locul în care ne schimbăm şi ne lăsăm lucrurile şi cântăm ceva
împreună. Este o incantaţie scurtă în limba latină pe care o rostim
într-un fel deosebit, fiecare continuând ceea ce a început să spună
celălalt. Formăm un cerc, de fapt. Şi cam atât. Evident că în timpul
zilei facem probe de sunet ş.a., dar ne-am obişnuit deja cu tot."


Încep
să vorbesc despre Anjani şi îmi spune că ea este celebră datorită
asocierii cu Leonard şi acum nu prea mai sunt împreună de fapt. Îmi dau
seama că e un subiect sensibil.
Roscoe este strigat să meargă spre
autocar. Face semn că mai stă cinci minute şi îi zâmbesc cu înţelegere
şi recunoştinţă. Mă invită la ultimul lor concert din Europa, care va
avea loc tot de ziua lui Leonard, în Barcelona, unde speră că voi avea
ocazia să vorbesc şi cu el. Ne dăm seama că acea seară reprezintă şi
pentru noi începutul unei prietenii pentru că in definitiv, toţi
oamenii care îl iubesc pe Leonard sunt prieteni.
Ne îmbrăţişăm şi
pleacă. Mă uit în urma lui cu lacrimi în ochi, aşa cum am privit şi tot
concertul şi realizez că faptul că l-am descoperit pe Leonard Cohen
este cel mai frumos şi mai pur lucru care ni se putea întâmpla, în
această lume guvernată de haos şi superficialitate, dar avem noroc,
căci "există o spărtură în toate şi pe acolo intră lumina".
So, thank you and God bless you, Mr. Cohen!

Leonard Cohen: lecţia de modestie

Leonard Cohen?
Seducator. Impecabil

Dupa
ce i-a cucerit pe romani anul trecut, marele artist canadian a avut
vineri seara o alta prestatie coplesitoare. De aceasta data, intregul
spectacol a fost schimbat, anume pentru a-i satisface pe cei aproape
7000 de spectatori, multi dintrei ei venind pentru a doua oara la
concertul Cohen.
Impartit in doua acte, show-ul a durat trei ore fara cinci minute, a
fost mai dens, piesele au avut o orchestratie mai ampla,
instrumentistii au iesit mai mult in evidenta, iar Sharon Robinson a
completat magistral prestatia talentatelor surori Webb. "Acest barbat
din Barcelona", Xavier Mas, a impresionat audienta cu extraordinara
dexteritate interpretativa, atat la chitara cu 12 corzi, cat si la
banjo.
Cu timbrul sau coplesitor, Cohen ne-a fascinat din nou, cantand
hituri binecunoscute, dar si piese inedite, a dansat, ne-a recitat, iar
la final ne-a multumit pentru c-am pastrat vie intreaga sa opera. Dupa
doua ore si jumatate a incercat sa puna capat concertului, dar publicul
, ridicat in picioare, l-a "fortat" sa dea bis dupa bis (cinci in
total!). La un moment dat a spus ca "e ora inchiderii", si-a inserat in
versurile sale intentia "incerc sa ma despart de voi", culminand cu
"sper ca sunteti multumiti acum".
In plus, publicul a creat o atmosfera fantastica, a aplaudat si a
ovationat, a tacut exact cand trebuia, a reactionat cu multa caldura la
tot ce se intampla pe scena. Spre deosebire de anul trecut, s-a simtit
de acesta data prezenta mai mult a cunoscatorilor, decat a curiosilor.

Senzualul inimilor se întoarce
Dacă avem noroc, îmbătrânim... Dar ar fi bine ca acest "noroc" să nu ne
atingă la 4 septembrie. Deoarece, la acea dată, cel care se referea
într-una dintre confesiunile sale la noroc şi îmbătrânire concertează
pentru a doua oară în România: Leonard Cohen. Nu l-a satisfăcut
nicidecum transa în care ne-a adus în toamna anului trecut, când a
concertat pentru prima oară la noi.
Domnule Cohen, chiar nu vă e milă? Chiar trebuie să vă spunem că de
anul trecut, de când aţi venit prima oară la noi, vedem în faţa ochilor
numai fata îmbrăcată în zdrenţe culese de pe tejghelele Armatei
Salvării, care te hrăneşte cu ceai şi portocale venite tocmai din
China, în timp ce soarele se scurge ca mierea peste biserica din port,
fata despre care ştii că e pe jumătate nebună, dar de care vrei să te
apropii, fiindcă te-a atins cu mintea ei... Chiar trebuie să vă
mărturisim că de anul trecut ne aflăm într-o permanentă zodie a
Fecioarei, fraternizând aspru, straniu şi pervers-afectiv cu semnul
dumneavoastră zodiacal? Oare de asta aveam noi nevoie pe străzile
"ploioase" ale unui oraş rareori senin?!? Da, pentru că domnul Cohen nu
are milă! Ne va răscoli din nou la 4 septembrie în Piaţa Constituţiei,
făcându-ne să intrăm în toamnă ca o pasăre pe sârmă, ca un beţiv în
corul bisericii urlând "Like a bird on the wire,/ Like a drunk in a
midnight choir/ I have tried in my way to be free", strigând - cu
mintea în crăcile unui copac ce nu ne aparţine - "Ay, Ay, Ay, Ay/ Take
this waltz, take this waltz", împrimăvăraţi de furia lozincii "Trăiască
amorul liber!", creată ad-hoc de la prea mult "If you want a lover/
I'il do anything you ask me to/ And if you want another kind of love/
I'll wear a mask for you/ If you want a partner/ Take my hand...".

Din nou
În
ianuarie 2008, Cohen anunţa că porneşte într-un nou turneu mondial -
"The Fall Tour", primul din ultimii 15 ani. Turneul a început cu
show-ul din 21 septembrie 2008 de la Bucureşti, demn de menţionat fiind
faptul că spectacolul a avut loc în ziua în care artistul a împlinit
74 de ani şi la scurt timp după ce Jurnalul Naţional a sărbătorit 15
ani de la prima apariţie (de altfel, Jurnalul Naţional împreună cu
Events au organizat acest concert extraordinar de la Bucureşti). Cu
două ore înaintea spectacolului au început să vină oamenii la
spectacol, în faţa intrărilor cu accesul publicului larg formându-se
două cozi imense, care s-au întins pe câteva sute de metri. Aproape
10.000 de spectatori l-au văzut şi l-au ascultat pe Cohen şi alte
câteva sute au urmărit show-ul de dincolo şi chiar de pe gardurile
stadionului, iar în prima parte a concertului treptele Mănăstirii Caşin
erau complet ocupate de cei care, nereuşind să-şi mai cumpere bilet
(nici măcar la negru), s-au aşezat pe treptele bisericii, sunetul
muzicii răzbind până la ei.

21 septembrie 2008 a fost să fie
într-o duminică. Excepţional concertul susţinut de Leonard Cohen în
acea duminică pe Stadionul Arcul de Triumf. Alături de muzicieni
desăvârşiţi, având în spate perdeaua cerului violet şi irealitatea
momentului, vocea lui a scrijelit în măduva minţilor, a trupurilor şi a
sufletelor. Se poate spune, oricât ar suna de neaoş, că atunci Cohen
i-a fericit pe români.

Acum, la 4 septembrie va fi altfel, mai
mult. "Cohen şi în 2009. Asta pentru că atât America de Nord, cât şi
Europa îl vor pe maestru. Organizat de Events, spectacolul face parte
din etapa a II-a a turneului mondial 2008-2009, început anul trecut în
Canada şi continuat în Marea Britanie şi Europa. Dacă anul trecut
Leonard Cohen a avut peste 700.000 de spectatori, anul acesta cu
siguranţă vor fi mai mulţi, pentru că peste tot cântă în spaţii mai
generoase", spune Sorina Burlacu, director general Events. "Iată de ce
am făcut toate demersurile pentru a asigura publicului român un
spectacol şi în a doua parte a turneului internaţional al lui Leonard
Cohen. Astfel, la 4 septembrie, în continuarea turneului său
internaţional, Leonard Cohen se va afla la Bucureşti, în Piaţa
Constituţiei, într-un spectacol-eveniment organizat de Events. Locaţia
a fost aleasă astfel încât să asigure o capacitate suficientă, care să
satisfacă cererea de bilete atât din partea celor care nu au mai reuşit
să prindă un bilet anul trecut, cât şi pentru cei care vor să
retrăiască emoţiile de atunci", adaugă Sorina Burlacu. "Toate biletele
sunt cu loc, iar preţul lor este în funcţie de poziţia faţă de scenă,
de 124, 248 şi 399 RON." Trebuie ştiut că biletele de 124 lei sunt
aproape epuizate, dar se mai găsesc cele de 248 şi 399 lei, disponibile
pe www.ticketpoint.ro, www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro, la
Sala Palatului, dar şi în reţelele Diverta şi Germanos. Printre
partenerii media ai evenimentului se numără Jurnalul Naţional, Antena 1
şi Europa FM.

Aplauze
"Am
avut deosebita plăcere să stau de vorbă cu Leonard Cohen anul trecut,
la primul concert pe care l-a susţinut în România. A fost o discuţie
caldă, cu un om care te impresionează pur şi simplu prin lumina care-i
străluceşte în ochi. Concertul lui a fost spectaculos prin simplitate,
naturaleţe şi emoţie. Cu o voce care înfioară a povestit şi a cântat
despre Marile Adevăruri ale Lumii, despre iubire, tristeţe şi moarte.
Am văzut oameni cu lacrimi în ochi în faţa scenei, e un sentiment pe
care n-am să-l uit ani la rând. La fel şi fiorul care a străbătut cei
10.000 de spectatori prezenţi pe Stadionul Arcul de Trimuf când şi-a
luat "la revedere", după aplauze prelungite. Iată de ce e o mândrie
pentru noi să organizăm acum această revenire a lui Leonard Cohen în
România. Pentru mine personale un prilej de bucurie imens, sunt fanul
numărul 1 al lui Leonard - îi ştiu versurile pe de rost, m-am
îndrăgostit pe muzica lui şi mi-a schimbat într-un fel viaţa!",
rememorează cu emoţie Sorina Burlacu.

"Venirea lui Leonard
Cohen la Bucureşti este un MARE eveniment. Aproape incredibil, dar
adevărat. Nu ştiu de ce am sentimentul că vine la noi un prieten, şi nu
marele artist. Un prieten tainic, un prieten adevărat, un prieten de
care nu ne-am îndoit niciodată, un prieten care a fost de fiecare dată
lângă noi atunci când am avut nevoie de el", declara anul trecut Marius
Tucă. Să te usture palmele de la aplauze la un concert precum cel
oferit de Leonard Cohen la Bucureşti, ce nobil disconfort! Un domn
modest prin prezenţă, totodată impozant, un domn în adevăratul sens al
cuvântului, care şi-a respectat publicul şi la mai puţin de opt minute
după ora 19:00, când fusese anunţat spectacolul, i-a luat de mână pe
români şi i-a plimbat în lumea muzicii create de el. A fost punctual!
"Vă mulţumesc, prieteni, e o mare onoare să cânt pentru voi în această
seară", a declarat artistul la scurt timp după ce a urcat pe scenă,
scoţându-şi respectuos pălăria de fiecare dată când primea încă un rând
de aplauze, iar în final spunând: "Nu staţi în ploaie, prieteni, să nu
răciţi, mergeţi acasă. Dumnezeu să vă binecuvânteze!". Aşa şi-a
încheiat Leonard Cohen concertul pentru români duminică, într-o seară
de septembrie ploioasă pe final, parcă pentru o triumfală întărire a
afirmaţiei artistului: "Cred că pesimistul e cel care aşteaptă mereu să
plouă, iar eu mă simt ud până la piele".

Promisiunea
Un
artist complex. Evoluţia lui de la poezie, roman până la incantaţiile
tulburătoare datorită cărora a cunoscut târziu celebritatea e complexă.
Se poate spune că Leonard Cohen "a intrat" în viaţa românilor pe la
mijlocul anilor '70, mulţi fiind aceia care l-au auzit cântând prima
oară într-o emisiune de la Radio Bucureşti a Moţului Florian Pittiş.

I
se tot spune "trubadurul angoaselor". De fapt, nu se ştie bine "al cui"
trubadur e, totul e un mister şi, dacă nu înţelegeţi, urmăriţi-i, dacă
puteţi, zâmbetul: ceva nedefinit, trist, ironic, delicat, blând,
senzual-intelectual, cu energie ascunsă în colţul gurii, desluşind pe
drept doar unul dintre mistere cu o singură frază: "V-am avut la
degetul mic al poeziei şi muzicii mele". Desigur, drogurile, băutura,
femeile şi-au depus fiecare câte o cută pe zâmbetul său, dar l-au făcut
creativ. Ceea ce ar trebui să înţelegem odată pentru totdeauna este că
el n-are nimic de-a face cu iubirea, pentru simplul motiv că nu a
descoperit-o! Pe acest copleşit de ciudăţenii, generos şi apatic, plin
de umor şi vizitat de duhurile sinuciderii, detaşat şi obsedat,
dizolvator al etichetei de VIP, contrariat, respins, dezamăgit,
înşelat, abandonat ar trebui să îl ascultăm destul de treji, fără
meandrele unui sentiment pe care nimeni nu ştie să îl definească,
pentru a înţelege mai bine de ce trăim, mâncăm, dormim, facem sex,
visăm, credem şi, în cele din urmă, îmbătrânim - sau poate nu şi murim
- sau poate nu. Nici nu ne mai interesează că anul trecut a cerut o
cameră simplă şi mâncare vegetariană obişnuită, că nu a avut vreo
solicitare specială în afară de aer condiţionat şi o instalaţie de
iluminat cu intensitate reglabilă. Nici nu ne pasă că el şi-a făcut un
obicei din a nu întâlni în perioada concertelor pe nimeni: "No
backstage list - no social scene at all". Toată palma lui, deschisă
către un cer pe care numai el îl ştie, ne cheamă la 4 septembrie să fim
păsări pe sârmă.

Ce ne face să îl suportăm până la nemurire pe
acest călugăr cu acte în regulă, care în 1996 şi-a luat numele
"Jikan", adică "Tăcutul"? Faptul că e un "tăcut" senzual şi rapace?
Bine că a renunţat la viaţa monahală (de altfel, o situaţie paradoxală
pentru el) în 1999, pentru că viaţa îl obligă să vorbească mai mult ca
oricând în situaţii publice. Totuşi... ce ne face să fim drogaţi cu
Cohen? Poate aflăm dacă avem norocul să îmbătrânim... Dar dacă,
Leonard, la 4 septembrie vom întineri brusc, senzuali şi rapace,
promiţi să dansezi cu noi la infinit?

Muzician de prim rang
Leonard
Cohen s-a născut la 21 septembrie 1934 la Montreal. În timpul liceului,
ambiţia lui Cohen era să devină cel mai bun orator din lume (la
Universitatea McGill era preşedintele Cercului de Dezbateri). A fost
poet şi romancier înainte de a deveni vedetă pop. Albumul său de debut
din 1967 poartă numele "Songs of Leonard Cohen". Printre hiturile
lansate de Cohen de-a lungul timpului se numără "Dance Me To The End Of
Love", "The Future", "Suzanne" şi multe altele. De-a lungul timpului i
se decernează premii, devine referinţă culturală curentă în nenumărate
cărţi şi filme. Dar, mai presus de orice, continuă să compună. Scriitor
de forţă, dar şi celebritate a muzicii, Leonard Cohen a stârnit mereu
controverse, de la primele versuri, considerate a fi la limita
pornografiei, până la retragerea sa, la sfârşitul secolului trecut,
într-o mănăstire budistă (autoizolare întreruptă brusc pentru a reveni
spectaculos la început de mileniu în lumea muzicii cu un nou album,
"Ten New Songs"). Apreciat mai întâi ca scriitor şi abia spre bătrâneţe
recunoscut ca un muzician de prim rang, Cohen s-a dovedit original şi
în felul în care a decis să-şi trăiască viaţa. În 2008, după 15 ani de
absenţă de pe scene, primul lui turneu internaţional s-a bucurat de
aplauze fulminante din partea criticilor. Tot anul trecut, Leonard
Cohen a fost inclus oficial în Rock and Roll Hall of Fame din New York,
o dată cu Madonna, John Mellencamp, The Dave Clark Five şi The
Ventures. La sfârşitul lui martie 2009, Cohen a lansat albumul "Live in
London", care conţine 25 de piese din spectacolul susţinut în 2008 pe
faimosul stadion londonez O2 Arena.

Superioritatea bărbatului îmbrăcat...
Scriitorul
Mircea Mihăieş notează că în 1979, Cohen, atunci practic necunoscut pe
scena muzicală a lumii, "şi-a petrecut împlinirea celor 45 de ani pe
Insula Hydra. Nu singur, ci în compania unei frumoase românce. În ciuda
eforturilor depuse, n-am reuşit să aflu amănunte despre misterioasa
noastră compatrioată, o frumuseţe cu păr negru cârlionţat şi de-o
avangardistă dezinvoltură - din moment ce s-a lăsat fotografiată
«topless» întinsă pe pat, într-o poziţie acut provocatoare, promiţând
nemaivăzute desfătări. În fotografie, picior peste picior, desculţ,
îmbrăcat cu pantaloni negri şi tricou alb, Cohen priveşte, sprijinit cu
antebraţul de o masă, cu o figură pe care citeşti mulţumirea de sine a
masculului şi superioritatea bărbatului îmbrăcat asupra femeii
despuiate. Numele acestei nimfe era Michelle (probabil, Mihaela) şi a
reprezentat pentru o vreme - susţin biografii - un port în care s-a
odihnit acest neobosit navigator în căutarea «femeii desăvârşite»". N-a
găsit-o. Cărţile şi cântecele sale de până acum sugerează că n-a
găsit-o niciodată. Mai bine pentru el, mai bine pentru... ele?!? Mulţi
"căutători" prin biografia lui se întreabă ce au găsit femeile la el -
un maniaco-depresiv de multă vreme, un bărbat arătos, dar nu un Adonis.
Probabil este aceeaşi situaţie cu a psihologilor care încearcă să
explice ce găsesc femeile la strungarii talentaţi, de exemplu.

Deşi
Cohen spune că nu a fost niciodată căsătorit, pe motiv că îl sperie,
biograful şi regizorul canadian Harry Rasky pretinde că ar fi fost
însurat cu Suzanne Elrod. Oricum, cei doi au împreună un băiat, Adam
(născut în 1972), şi o fată, Lorca (1974), botezată astfel după numele
poetului Federico Garcia Lorca. "Nu vorbesc despre amantele mele sau
despre croitori", spunea Cohen la un moment dat, dar, de exemplu,
despre Janis Joplin a vorbit în "Chelsea Hotel No. 2". Şi nu numai
despre ea, a mai vorbit despre câteva femei, conform principiului
artistul nu e artist dacă nu scrie despre ceea ce i se întâmplă în
patul nefăcut!

La începutul anilor '90, Cohen a avut o relaţie
destul de îndelungată cu frumoasa actriţă Rebecca de Mornay, creditată
ca... producător al albumului "The Future" (1992), tot ea semnând şi
aranjamentele muzicale ale acestui remarcabil disc. Prietena actuală a
muzicianului este Anjani Thomas, care a studiat chitara, pianul şi
canto înainte de a urma faimoasa Berklee College of Music, o "tânără de
modă veche", născută în Honolulu, Hawaii. Ce va urma? Pentru că, nu-i
aşa?, nici la 75 de ani (pe care Cohen îi va împlini la 21 septembrie)
nu e prea târziu să ai o femeie care te hrăneşte cu ceai şi portocale
venite tocmai din China... There ain't no cure,/ There ain't no cure,/
There ain't no cure for love.

Versuri
Bird
On The Wire (Songs From A Room, 1969) Like a bird on the wire,/ Like a
drunk in a midnight choir/ I have tried in my way to be free./ Like a
worm on a hook,/ Like a knight from some old fashioned book/ I have
saved all my ribbons for thee./ If I, if I have been unkind,/ I hope
that you can just let it go by./ If I, if I have been untrue/ I hope
you know it was never to you./ Like a baby, still born,/ Like a beast
with his horn/ I have torn everyone who reached out for me./ But I
swear by this song/ And by all that I have done wrong/ I will make it
all up to thee./ I saw a beggar leaning on his wooden crutch,/ He said
to me, you must not ask for so much./ And a pretty woman leaning in her
darkened door,/ She cried to me, hey, why not ask for more?/ Oh like a
bird on the wire,/ Like a drunk in a midnight choir/ I have tried in my
way to be free.

http://www.jurnalul.ro/stire-spectator/senzualul-inimilor-se-intoarce-519307.html

Leonard Cohen revine la Bucureşti


Anul trecut, 10.000 de oameni au
fost încântaţi pe un stadion de rugby din Bucureşti de vocea
fermecătoare a lui Leonard Cohen. La 74 de ani, artistul canadian
revenea pe scenă după o absenţă concertistică de 15 ani. Turneul din
2008 a avut un succes fulminant (700.000 de spectatori!) şi a rămas
documentat video prin DVD-ul Live in London, care conţine concertul
susţinut pe O2 Arena pe 17 iulie anul trecut. Printre piesele prezente
pe DVD se numără Dance Me to the End of Love, The Future, Everybody
Knows, Tower of Song, Suzanne; din păcate, lipseşte superba Famous Blue
Raincoat, pe care Cohen a cântat-o la Bucureşti... Tot anul trecut,
Leonard Cohen a fost inclus oficial în Rock and Roll Hall of Fame din
New York, odată cu Madonna, John Mellencamp, The Dave Clark Five şi The
Ventures.
Pe 4 septembrie, Leonard Cohen revine la Bucureşti, într-un
spectacol-eveniment organizat de Events. Cum anul trecut concertul a
fost sold-out cu o săptămână înainte, organizatorii au făcut eforturi
pentru a-l aduce din nou pe artist în România, dându-le celor care nu
au mai prins bilete în 2008 posibilitatea să-l vadă pe Leonard Cohen,
iar celor care au fost anul trecut la concert să se bucure încă o dată
de muzica lui.
Biletele se găsesc pe site-urile www.ticketpoint.ro, www.eventim.ro, www.bilete.ro, www.blt.ro,
precum şi la Sala Palatului, în reţeaua magazinelor Diverta şi la
punctele de vânzare Eventim din reţeaua magazinelor Germanos. Preţurile
biletelor (toate cu locuri) variază în funcţie de categorie: 124 RON,
248 RON şi 399 RON.
Pentru concertul lui Leonard Cohen din Tel Aviv, de pe 24
septembrie, toate cele 47.000 de bilete au fost vândute într-o singură
zi. Pentru concertul din Bucureşti încă mai găsiţi bilete. Nu vreţi
să-l rataţi!

Cohen si chitara sa

Leonard Cohen este un
ganditor care scrie poeme, un poet care compune muzica, un cantaret
care se daruieste publicului, in timp ce se cauta pe sine.O
cautare nevrotica, dureroasa, pentru care a fost numit "poetul laureat
al pesimismului", "printul deceptiei", "nasul melancoliei", "negustorul
disperarii". Paradoxal, tristetea lui aduce, de peste 50 de ani,
bucurie milioanelor de oameni care ii citesc versurile si proza si, mai
ales, il asculta cantand. Cohen si vocea sa unica au construit un mit,
pe cat de seducator, pe atat de enigmatic.

Considerat
de multi cel mai de succes compozitor al anilor `60, Cohen s-a nascut
in 1934, intr-o familie de evrei din Montreal. La 13 ani incepe sa
cante la chitara si curand ajunge sa-si interpreteze creatiile proprii,
prin cafenelele orasului. Primele incercari literare, din timpul
facultatii, ii sunt rasplatite cu premiul McNaughton pentru creatie,
iar la un an dupa absolvire publica primul volum de poezie, Let Us
Compare Mythologies, primit cu entuziasm de public, dar si de critici.
Atitudinea iconoclasta, dar mai ales romanele sale, Joaca preferata
(1963) si Frumosii invinsi (1966) il fac cunoscut dincolo de granitele
Canadei, pana in America, unde ziarul Boston Globe anunta: "James Joyce
nu a murit. Traieste in Montreal si se numeste Cohen". Fiind convins ca
muzica ii va aduce mai multi bani decat proza si poezia, la 32 de ani
incepe sa scrie partituri. Judy Collins, nume celebru in folk-ul
anilor `60, ii inregistreaza o versiune a piesei Suzanne, care urca
rapid in top-urile americane. Un an mai tarziu are loc debutul oficial
la Newport Folk Festival, urmat de doua concerte la New York si o
aparitie la CBS NETWORK unde Cohen isi interpreteaza cantecele si isi
recita poeziile. John Hammond, de la Columbia Records, il cheama la o
auditie si, dupa primele strofe, exclama: "Pazea, Dylan!", dupa care
incheie imediat un contract cu noua vedeta. In 1968 se lanseaza primul
album, The Songs of Leonard Cohen, care starneste valva in mediile
muzicale si devine hit folk, vanzandu- se, in al doilea an de la
aparitie, in 100.000 de exemplare. Urmeaza un adevarat maraton
al albumelor inregistrate: Songs From A Room (1969), Songs Of Love And
Hate (1971), Live Songs (1973), New Skin For The Old Ceremony (1974),
The Best of Leonard Cohen (1975), Death Of A Ladies’ Man (1977), Recent
Songs (1979), Various Positions (1984), Night Magic - the musical
(1985), I’m Your Man (1988), The Future (1992), Cohen Live (1994),
Field Commander Cohen (2001), Ten New Songs (2001), Dear Heather
(2004), Night Magic, remastered soundtrack (2004), Blue Alert by Anjani
(2006), Book of Longing (2007), The Collection (2008), Live in London
(2009). Fie ca scrie proza sau poezie, fie ca sufletul sau pluteste in
nostalgii sumbre sau se zbate intr-o disperare lucida, Cohen exploreaza
temele cele mai sensibile si profund umane: iubirea si sexualitatea,
religia, izolarea si cautarea de sine, complexitatea relatiilor
interumane. Cohen a fost inclus in Rock and Roll Hall of Fame, in 2008,
an in care revine si pe scena, pentru prima data dupa 15 ani, in fata
publicului din Canada. La sfarsitul lui martie 2009, a lansat albumul
Live in London care contine 25 de piese din spectacolul sustinut in
2008 pe faimosul stadion londonez O2 Arena. De la Suzanne la Dance Me
To The End of Love si Hallelujah, Live in London contine toate piesele
care i-au adus lui Cohen reputatia legendara de care se bucura astazi.

http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2009&luna=august-septembrie&nr=8-9&articol=Cohen_si_chitara_sa.xml

Despre mari artişti, Leonard Cohen

Toţi ne facem planuri pentru viaţa noastră: fie că avem adânc
înrădăcinat în minte un drum care trebuie parcurs, fie că avem o listă
cu lucruri care ne dorim să le vedem realizate… Unul din lucrurile pe
care mi le-am dorit eu realizate este să îl întâlnesc pe marele Leonard
Cohen. Nu cred că vreun alt artist contemporan a avut curajul să îşi
pună sufletul şi viaţa pe tavă aşa cum o face el şi mai ales să
privească totul cu satisfacţia unui lup care îşi priveşte viaţa ca o
pradă. Ce caracter trebuia să ai să îmbini cele două principii: al
puterii si al iubirii într-o singură viaţă? Fie că citim Beautiful
Losers (Frumoşii Învinşi) sau The Favourite Game (Joaca preferată)
Cohen ne forţează sinceritatea faţă de propria noastră conştiinţă doar
prin confesiunile vieţii lui. După 15 ani în care Leonard Cohen nu a
atins scândura scenei, a început un tur al lumii, iar în România ne-a
încântat urechile pe data aniversării a 74 ani. Considerat cel mai mare
compozitor de cântece şi poet al timpurilor noastre, a obţinut
importante recunoaşteri de peste tot din lume. Fără doar şi poate,
Cohen a surprins în scrierile lui prin îmbinarea celor patru elemente
care ne ghidează viaţa: iubirea, sexul, moartea şi religia. L-am
ascultat pe Leonard Cohen cu tot sufletul, m-am pierdut printre
versurile şi muzica lui şi chiar am plâns de doi ori de-a lungul
concertului anul trecut. Este artistul care l-ar face şi pe cel mai
crud om să simtă dăruirea şi trăirea din muzica lui. Vă recomand cu
căldură, oricare dintre melodiile lui, iar dacă aveţi ocazia să luaţi
parte la concertul lui de anul ăsta vă asigur că vă va cuceri pentru
totdeauna. Alina Radu

http://www.atac-online.ro/14-08-2009/Despre-mari-artisti-Leonard-Cohen.html