Cohen[V=]

Rezumarea primului mesaj :

LEONARD  COHEN-
3]Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.
2]Nevoia e mama poeziei.
1]Si inca un lucru care n-o sa-ti placa: ceea ce urmeaza dupa America.
=====
MORRIS  RAPHAEL  COHEN-
2]Inerția este prima lege a Istoriei, la fel ca în fizică.
1]Crudele persecutii si intoleranta nu sunt simple accidente, ele stand la baza propriei religii.
=====
Sacha
Eli
Lea
Morris/Lona
Avishai 
BELLA

Biletele la concertul lui Leonard Cohen din Israel s-au vândut într-o singură zi

Sacha Baron Cohen parodiază din nou românii

După
ce, în 2006, prin intermediul lui "Borat", Sacha Baron Cohen
menţionează România, în noua sa comedie, "Bruno", ce va avea premiera
românească pe 31 iulie, apar gemenele de la Indiggo, iar spotul de
promovare include piesa "Dragostea din tei", a trupei O‑Zone,
informează MediaPro Distribution.
Cîştigător
a două premii BAFTA, Sacha Baron Cohen are un interes vizibil pentru
România, ţară pe care a ţinut să o includă şi în noul să

Sacha Baron Cohen - tinta teroristilor palestinieni

O grupare palestiniana aflata pe lista Departamentului de Stat al
Statelor Unite la capitolul grupari teroriste, l-a trecut pe Sacha
Baron Cohen pe lista tintelor, dupa ce acesta a pronuntat numele
gruparii in filmul \"Bruno\". \"Ne rezervam dreptul sa-i raspundem asa
cum vom considera de cuviinta acestui om\", au declarat reprezentantii
miscarii Al Aqsa Martyrs intr-un comunicat oficial lansat pe site-ul
worldnetdaily.com.

Cu un numar de striptease absolut incendiar, Sacha Baron Cohen alias BRUNO l-a socat pe Conan O’Brien


Cel mai recent personaj al extrem de controversatului comediant Sacha Baron Cohen, creatorul celebrului Borat, si-a marcat spectaculoasa revenire cu noul sau personaj, BRUNO, printr-un senzational numar de stripease executat in exclusivitate in cadrul emisiunii tv The Tonight Show with Conan O’Brien.



In interpretarea unui fashion reporter gay din Austria, Sacha Baron Cohen a socat déjà publicul prin aparitia sa controversata de la Premiile MTV, cand a putut fi admirat aterizand pe fata lui EMINEM, iar de curand a reusit sa-l lase cu gura cascata chiar si pe Conan O’Brien. Celebrul prezentator tv Conan O’Brien a asitat neputincios la un numar de striptease a la Bruno, in cadrul caruia Sasha Baron Cohen i-a dansat in poala si printr-o miscare aproape magica a reusit sa-l imobilizeze si sa-i prinda capul intre picioare, gazdei emisiunii tv.




Vizibil suprins de intreaga desfasurare a lucrurilor, O’Brien a asistat neputincios la miscarile pline de flexibilitate executate de Sasha Baron Cohen si care il vizau in mod direct, totul spre marele deliciu al publicului din platou.



Homosexual, dependent de moda si tratamente faciale, lipsit total de inhibitii sau autocenzura si auto-proclamat “cel mai celebru star austriac de la Hitler incoace”, Bruno promite sa ofere inca o doza de satira sociopolitica intr-o comedie scandaloasa.









Din 31 iulie, Sacha Baron Cohen revine in cinematografele din Romania cu o comedie socant de amuzanta: BRUNO.Citeste tot

Cariera muzicală


Se ştiu, probabil, mai multe despre femeile din viaţa lui Cohen decît despre mentorii săi, însă fără ei, probabil că Leonard n-ar fi ajuns să cunoască atîtea femei. Explicaţia e simplă. Cohen a ajuns la femei prin poezia şi muzica sa, însă, înainte de a putea compune, trebuia să înveţe cum. Louis Dudek, Hugh MacLennan, F.R. Scott şi Irving Layton, toţi scriitori, toţi activînd la Universitatea McGill, frecventată şi de tînărul Cohen, toţi, cu excepţia lui MacLennan, poeţi, l-au ajutat să-şi desăvîrşească tehnica. Cu Irving Layton, la origine evreu-român din Tîrgu-Neamţ, emigrat la doar trei ani cu familia în Montreal, Cohen va lega o prietenie îndelungată, întreruptă doar de moartea lui Layton, în 2006.Deşi a declarat mai mereu că scrisul şi muzica pentru el au mers tot timpul mînă în mînă, biografia lui Nadel arată clar că, pînă prin 1966, Cohen nu părea să aibă în vedere o carieră muzicală. Din 1956 şi pînă în 1966 scrie intens, publicînd patru volume de poezii şi două romane, deşi volumul scrierilor e mult mai semnificativ, incluzînd aici şi două romane nepublicate. Disciplina scrisului o capătă de timpuriu, cînd se forţează să scrie zilnic pentru un număr de ore, iar cînd ajunge în Anglia, prima sa destinaţie europeană după terminarea facultăţii, familia Pullman, la care stă în gazdă, îl condiţionează să producă zilnic trei pagini de proză, indiferent de timpul consumat la masa de lucru. Dacă nu va sta mult în capitala Albionului, acest lucru nu e cauzat de rigoarea programului. Mai degrabă, e vorba de mohoreala Londrei, cu ploile ei frecvente. Soarele, dar şi seceta Greciei îl atrag mai mult, drept pentru care se stabileşte pe Hydra, unde, în timp, îşi va cumpăra o casă. Dar să revenim la lucrurile care se cunosc mai puţin.



Dylan este cel care, fără să ştie, îl determină pe Cohen să se gîndească serios la alternativa unei cariere muzicale. În 1966, Cohen este recunoscut drept o voce aparte în poezia şi în literatura canadiană. Volumele îi apar şi în America, şi în Marea Britanie, deşi vînzările sînt modeste. Pînă acum, artistul a locuit pe insula Hydra, departe de civilizaţie, a fost în Cuba, pe urmele poetului său preferat, Federico Garcia Lorca, i-a plăcut Havana, deşi era cît pe ce să fie luat prizonier de autorităţi, şi a bătut Canada în lung şi-n lat recitînd din poeziile sale, împreună cu alţi confraţi sau de unul singur. În 1965, a apărut chiar şi primul documentar despre el, Ladies and Gentlemen... Mr Leonard Cohen, unde îl vedem ca pe o figură boemă, uşor distantă, ironică, inteligentă, dar în acelaşi timp vulnerabilă, delicată, de unde provine şi mare parte din şarmul acestui enfant terrible al Montrealului. Ceva îl nemulţumeşte însă. Recunoaşterea, deşi există, e doar parţială. Marianne, cu toate că îl iubeşte, nu-i mai este de ajuns. Banii, deşi există, nu sînt niciodată suficienţi. Mai tînăr decît Cohen, şi mult mai faimos, Dylan nu este încă popular în Canada. În cercul său de prieteni, Cohen este cel care-l face cunoscut, punîndu-i să asculte Bringing All Back Home şi Highway 61 Revisted. Nimeni nu este prea entuziasmat, cu excepţia lui Leonard, care declară că intenţionează să devină Dylan-ul Canadei. Pentru acest lucru însă, tocmai Canada este cea pe care trebuie s-o părăsească. Destinaţia: New York, metropola în care, cu zeci de ani în urmă, se stabilise şi bunicul său, rabinul Solomon Klein. Cartierul şi precocupările însă nu vor fi aceleaşi.



Într-un recent documentar despre cauzele Revoluţiei Americane din 1776, aflăm că pînă şi cele mai de seamă figuri din interiorul coloniilor nu reprezentau mare lucru în ochii omologilor lor britanici, deşi averile şi poziţia le erau adesea comparabile. Acest fapt era cauza multor frustrări în interiorul celor 13 colonii, lipsa de recunoaştere fiind unul dintre motivele majore ale declanşării războiului de independenţă. În mod similar, în 1966, Statele Unite nu dădeau prea mare importanţă Canadei (cum, de altfel, nici acum nu prea dau, deşi azi lucrurile sînt mai nuanţate), nici una din personalităţile muzicale ale vremii necatadicsind să includă Canada în opţiunile sale concertistice. Norocul lui Cohen a fost însă că, deşi un nimeni în Statele Unite, nici el, la rîndul său, nu prea avea habar cine sînt numele în vogă din muzica de atunci (oameni cu care, în scurt timp, va lega relaţii şi prietenii), bineînţeles, cu excepţia lui Dylan.

De aceea, la momentul descinderii în New York, petrecută în toamna lui 1966, diferenţele dintre Cohen, născut şi trăit în America de Nord, şi un imigrant est-european debarcat pentru prima oară în Lumea Nouă probabil că erau minime. Leonard nu auzise nici de renaşterea folk, nici de reprezentanţii ei, nume ca Judy Collins, Joan Baez, Phil Ochs nespunîndu-i absolut nimic. Însă ceea ce l-a deosebit imediat de ipoteticul emigrant a fost uşurinţa cu care s-a integrat în noul său mediu. Curînd, va ajunge să se certe cu Baez, să se culce cu Jenis Joplin, se va cunoaşte cu Kris Kristofferson şi se va împrieteni cu Lou Reed, cel care, în martie 2008, avea să ţină speech-ul de introducere la ceremonia de învestitură a lui Cohen în The Rock and Roll Hall of Fame.

Toate întîlnirile au loc în celebrul Chelsea Hotel, unde se înfiripă şi se consumă relaţii, dar şi mari cantităţi de droguri. Cohen nu se va da în lături de la ele, deşi nu era acum prima dată cînd le folosea. Depresia îi apăruse cam din 1957 şi tot cam de pe atunci începuse să le testeze virtuţile. Se va lăsa tîrziu, numai după ce le va fi încercat pe toate, sfîrşind de fiecare dată dezamăgit de ineficienţa lor pe termen lung în combaterea bolii. Este interesant de remarcat că melodiile lui Cohen au fost mai întîi cîntate de alţii. Altfel spus, au fost covered mai înainte de a fi uncovered de către însuşi creatorul lor. S-a întîmplat cu Suzanne, Sisters of Mercy, Hey, That’s No Way to Say Good-bye şi nu numai. Cea care le-a cîntat a fost, bineînţeles, nimeni alta decît Judy Collins.



Întîlnirea cu Bob Dylan


Deja din 1968, Cohen îl cunoaşte pe Joshu Sasaki, alias Roshi (Învăţătorul), căruia, în timp, îi va deveni discipol, pentru ca, în 1996, Cohen să fie hirotonisit călugăr budist. Tot în 1968, refuză premiul Guvernatorului General, cel mai prestigios premiu literar canadian, pentru Selected Poems, 1956-1968 (nimeni nu mai făcuse un asemenea gest), iar un an mai tîrziu, la New York, Cohen va ajunge să-l cunoască, în sfîrşit, pe Bob Dylan. La momentul acela, poetul şi prozatorul canadian care, în urmă cu trei ani, aflase că e prea bătrîn pentru industria muzicală avea la activ doar două albume, al doilea, proaspăt apărut. Dylan avea nu mai puţin de zece. Diferenţa de popularitate şi de producţii artistice nu l-a împiedicat însă pe Dylan să afirme, la un moment dat, că Leonard Cohen este unul dintre puţinii oameni în pielea căruia i-ar plăcea pentru un minut să intre.Încă de la început, Cohen este catalogat drept un prinţ al pesimismului, un agent al disperării, iar vocii sale, deşi inoportună pentru multe cadenţe, îi este recunoscută forţa hipnotică. Vor urma concertele, primul în 1970, apoi anuale, din ’72 pînă în ’76, apoi din nou unul în ’79, urmat de un altul în ’80, întrerupte de o pauză de cinci ani şi apoi încă două, în ’85 şi ’88. Cel din ’88 a fost şi rămîne cel mai extins, incluzînd Statele Unite şi Canada, plus cam toate ţările din Europa de vest şi însumînd nu mai puţin de 88 de reprezentaţii. Nici concertul din 1993, ultimul pînă la cel din 2008, nu a fost de neglijat. Chiar şi atunci se intenţionase o descindere în Europa de est, dar, în final, Cohen a decis să renunţe. A fost concertul unde Vlad Arghir, ulterior traducătorul lui The Favourite Game, prezent atunci la Berlin, a realizat toate acele instantanee publicate ulterior în volumul Leonard Cohen: Fotografii dintr-un concert.



Treptat, Cohen s-a depărtat tot mai mult de Canada, alegînd să trăiască în Los Angeles, nu pentru virtuţile oraşului, ci pentru proximitatea acestuia faţă de aşezămîntul budist de pe Muntele Baldy, unde Joshu Roshi, acum în vîrstă de 101 ani, îşi practică neobosit credinţa.

E greu să-i găseşti biografiei scrise de Nadel vreun cusur. În cele 13 capitole, el reuşeşte să ne spună cam tot ceea ce trebuie să ştim despre Cohen, însoţindu-şi textul şi de o serie de fotografii inedite ce ni-l prezintă pe Leonard în diferite etape ale vieţii, începînd din copilărie şi pînă la maturitate. Printre fotografii este şi una înfăţişînd-o pe Michelle, misterioasa româncă de care amintea şi Mircea Mihăieş într-un articol recent din România literară. Dar nu neapărat în exhaustivitatea informaţiei rezidă meritul cărţii, ci în portretul pe care Ira Nadel reuşeşte să i-l facă artistului. Biografia se citeşte asemenea unui roman în care Leonard Cohen e personajul principal. Şi ce personaj! Pe rînd, lugubru, dar şi luminos, elegiac, dar şi electrizant, onorat, dar şi ostracizat, neobrăzat, uneori, pe cît de nesigur, alteori, arogant, dar nu mai puţin atrăgător, retras, dar şi rebel, distins, dar şi debusolat, cuceritor, dar nu mai puţin cucernic, onest, chiar dacă uneori obidit, halucinant şi hedonist, elegant, şi, nu în ultimul rînd, norocos, dar şi nefericit, Leonard Cohen este surprins în toate contradicţiile sale, dar permanent într-una şi aceeaşi luptă pentru supravieţuire – în viaţă, ca şi în artă, domenii care pentru el n-au fost niciodată foarte strict delimitate. Desigur, Leonard Cohen e mai mult decît numele său, dar acest lucru va trebui să-l descoperiţi fiecare, pe cont propriu.

OBSERVATORUL CULTURAL NR.453

O poetică a supravieţuirii

S-au scris, în lume, mai multe biografii despre Leonard Cohen, inclusiv una în limba română, semnată de Mircea Mihăieş, pe care am şi prezentat-o la momentul apariţiei. Singura însă care a beneficiat de concursul deplin al artistului este cea a lui Ira Nadel, profesor la Universitatea British Columbia din Vancouver, intitulată, Various Positions: A Life of Leonard Cohen. Volumul, devenit între timp un fel de biblie a coheniştilor, a apărut iniţial în 1996, la numai trei ani de la momentul întîlnirii dintre autor şi artist, la finele unuia dintre concertele sale din Londra, parte a turneului mondial din 1993 ce promova pe atunci nou apărutul The Future. Coincidenţa face ca, în anii ’90, să fi văzut lumina tiparului mai multe volume dedicate operei lui Cohen*. Nu neapărat toate remarcabile, cărţile, poate cu excepţia mini-monografiei Lindei Hutcheon, care discută doar un volum de versuri şi cele două romane ale scriitorului Cohen, au abordat opera poetului şi cîntăreţului din perspectivă holistică, aplecîndu-se în egală măsură asupra producţiilor literare şi muzicale ale sale, fără să neglijeze nici viaţa amoroasă a acestuia, care, pe bună dreptate, se dovedeşte greu, dacă nu de-a dreptul imposibil de neglijat, avînd în vedere energia investită de Leonard Cohen în această direcţie.



Familia şi religia
Ştiam de Various Positions din 1998, deşi de citit n-am reuşit s-o citesc mai devreme de toamna lui 2002, cînd am găsit-o în rafturile unei biblioteci din Berlin. Dar, la vremea aceea, recenzarea ei ar fi fost imposibilă dat fiind numărul semnificativ de ani care trecuse de la apariţie. Surprinzător şi îmbucurător însă, în 2006, divizia canadiană a editurii Random House (urmată în 2007 de editura Universităţii din Texas) a decis republicarea volumului, însoţit acum de o postfaţă nouă, care să aducă la zi materialul dedicat canadianului. Un artist care, iată, în pofida prelungitei absenţe din prim-planul vieţii artistice a anilor ’90, a revenit în forţă pe Boogie Street odată cu primii ani ai secolului XXI, iar aşa cum se prezintă lucrurile în prezent, se va putea, în curînd, spune că întîia decadă a mileniului trei a fost una dintre cele mai prolifice din creaţia lui Cohen, în pofida vîrstei sale înaintate. Patru albume de studio (Ten New Songs, Dear Heather, Blue Alert, plus cel ce trebuia să apară în 2007, dar care a fost amînat pentru 2008 şi probabil că va apărea în 2009), un album live (Field Commander Cohen), o antologie best-of (The Essential Leonard Cohen), măcar un volum de poezii (Book of Longing, anunţat de prin ’97, apărut în 2006), şi mai ales un nou turneu mondial, al treilea ca număr de reprezentaţii după cele din 1988 şi 1993, (22 de ţări din Europa plus Canada şi 60 de concerte individuale), sînt doar cele mai importante realizări ale sale din 2001 încoace.

În 2000, cînd am publicat, tot în Observator cultural, primul meu articol despre Leonard Cohen (urmare a unei preocupări ceva mai vechi), autorul părea prea puţin cunoscut în România. Mi-amintesc şi-acum reacţia dispreţuitoare a unui profesor cînd, prin 1997, i-am spus c-aş vrea să scriu despre Cohen la licenţă: „Da’ de ce vrei să scrii tu despre scriitori de mîna a paişpea?“ – a fost replica sa, care m-a consternat mai mult decît, probabil, îl consternasem eu cu declaraţia mea. Noroc că, ulterior, conducătorul lucrării s-a dovedit mult mai deschis şi chiar interesat. Desigur, la nivel individual, cine fusese interesat să audă auzise, cine fusese interesat să citească citise, dar, în ansamblu, numele Leonard Cohen nu trimitea la nici un semnificat. Între timp, lucrurile s-au schimbat considerabil. Editura Polirom, în special, s-a aplecat asupra creaţiilor sale literare, traducîndu-i nu doar romanele (în 2003 şi de curînd, reeditate sub o singură copertă cartonată), dar şi recentul volum de poezii Book of Longing (Cartea aleanului, 2006) şi tot la aceeaşi editură a apărut deja menţionatul volum al lui Mircea Mihăieş, Viaţa, patimile şi cîntecele lui Leonard Cohen. În magazine au început să apară CD-uri şi ulterior DVD-uri cu muzica sa, iar cu ocazia concertului de la Bucureşti Jurnalul naţional i-a dedicat un număr special unde au apărut (alte) traduceri ale versurilor sale însoţite de un calup consistent de informaţii biografice (preluate, în parte, din cartea lui Nadel) şi fotografii.



Luînd în consideraţie tot ce s-a scris pînă acum, m-am gîndit să extrag din volumul lui Nadel doar acele informaţii care încă, sînt aproape sigur, nu sînt în totalitate cunoscute, recomandînd totodată ca întreaga biografie să apară cît mai curînd şi în traducere românească, aşa cum au procedat alte ţări, printre care aş aminti Germania, Franţa, Polonia şi Croaţia.Aşadar, toată lumea ştie că Leonard Cohen este evreu. Puţini însă ştiu că se trage dintr-o familie de evrei pe atît de înstăriţi, pe cît de instruiţi. Strămoşii ambelor familii (Cohen, din partea tatălui, şi Klein, din partea mamei) provin din Lituania, toţi emigrînd în Canada, însă în secole diferite. Preferinţa lui Cohen pentru costumele scumpe o moşteneşte, probabil, de la bunicul său, Lyon Cohen, care a şi fondat în 1906 o fabrică de îmbrăcăminte, devenind în timp chiar preşedintele Asociaţiei Manufacturierilor de Îmbrăcăminte din Montreal. Bunicul dinspre mamă este o figură şi mai interesantă: Solomon Klinitsky-Klein a fost rabin, dar şi un cărturar desăvîrşit, numele său legîndu-se măcar de două volume, un ghid enciclopedic de interpretări talmudice şi un dicţionar ebraic de sinonime şi omonime. Fata sa mai mică se va căsători cu unul dintre cei doi nepoţi ai lui Lyon, devenind mama lui Leonard. Solomon Klein se va stabili, în cele din urmă, în Statele Unite, dar se va întoarce adesea în Montreal să-şi vadă nepotul pe care-l va iniţia în tainele religiei mozaice, studiind din Cartea lui Isaia, o sursă de constantă inspiraţie pentru Leonard.

Cohen se naşte într-o familie în care religia iudaică joacă un rol însemnat. Rugăciunile sînt rostite zilnic, ziua de Sabat este respectată cu sfinţenie, iar prezenţa familiei în sinagogă este constantă. Cu toate acestea, bona lui Leonard, Ann, este irlandeză şi foarte catolică, iar Cohen îşi aminteşte cum îl lua frecvent cu ea la biserică şi adesea sărbătorea Crăciunul la ea acasă. Aşa cum se ştie, fără să se lepede vreodată de iudaism, Cohen s-a simţit mereu atras şi de alte religii ale lumii, mai întîi creştinismul catolic, iar ulterior budismul Zen figurînd printre opţiunile sale.

Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen?
de Mircea Mihăieş

Mi-am încheiat articolul anterior pe-un ton resemnat-filozofic, rezumabil în felul următor: atunci când nu sunt şanse de-a ţi se împlini o dori...
mai mult...

Aveţi bilete la concertul lui Cohen?
de Mircea Mihăieş

Leonard Cohen a intrat în viaţa mea pe la mijlocul anilor '70. L-am auzit cântând prima oară într-o emisiune de la Radio Bucureşti a lui Floria...
mai mult...

O seara magica, semnata: LEONARD COHEN
"Cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor", "Cel mai fascinant artist al secolului", strigau reclamele gogonate si fara rost ale radiourilor romanesti, inainte de concert. Pe de alta parte, unii se intrebau ce mai are de oferit la 74 de ani un tip care toata viata a cantat piese deprimante si a stat 15 ani departe de scena. Leonard Cohen le-a raspuns tuturor printr-un singur gest, prin felul strengaresc in care a intrat si a iesit de pe scena, prin mersul saltaret, al unui pustan fara varsta...

Citeste tot articolul

Leonard Cohen, tristeţea care atrage

Leonard Cohen face 74 de ani chiar în ziua concertului de la Bucureşti

La Mulţi Ani, Leonard Cohen!

Borat devine homosexual [2008-08-23]
În noul său film, actorul Sacha Baron Cohen va provoca vedetele şi oamenii obişnuiţi intrând în pielea unui jurnalist austriac gay. [Citeste]

Sacha Baron Cohen, nunta amanata din motive religioase


Actorul de comedie Sacha Baron Cohen a fost nevoit sa-si amane nunta din cauza faptului ca Isla Fisher, viitoare sa sotie, are alta religie, anunta DailyMail.

Leonard Cohen, ridicat la rangul de Mare Ofiţer al Ordinului naţional al provinciei Québec

Prietenul Cohen


JURNALUL TĂU
Venirea lui Leonard Cohen la Bucureşti este un mare eveniment. Aproape incredibil, dar adevărat. Nu ştiu de ce am sentimentul că vine la noi un prieten, şi nu marele artist. Un prieten tainic, un prieten adevărat, un prieten de care nu ne-am îndoit niciodată, un prieten care a fost de fiecare dată lângă noi atunci când am avut nevoie de el. ● Marius Tucă

Leonard Cohen, primul turneu după 15 ani
de Diana POPESCU | 12 MARTIE 2008
Legendarul muzician va colinda Canada şi Europa
În program are o participare la celebrul festival Glastonbury
Şi-a petrecut ultimii 50 de ani într-un slalom printre cântece, bău-tură, femei şi religii. A încercat o mulţime de droguri: de la substanţele interzise la emoţiile puternice şi Prozac. Ar fi putut fi un ratat de mare clasă, dar a devenit o celebritate mondială. Cu discuri vândute în milioane de exemplare, trubadurul depresiei a atins statutul de simbol.
Când s-a auzit, după turneul The Future din 1992, că s-a tuns zero şi s-a retras la o mănăstire Zen, totul părea pierdut. Cel altădată adulat pentru versurile sale, cântate senzaţional pe scenele din toată lumea, îşi luase numele Jihan („Cel tăcut”) şi era preocupat doar de rugăciuni şi prepararea mesei pentru maestrul său. Se trezea la ora 2 din noapte şi petrecea ceasuri întregi în meditaţie. Fani de pretutindeni îşi pierduseră orice speranţă că-l vor mai asculta vreodată live. Leonard Cohen decisese să li se alăture călugărilor budişti, în încercarea de a-şi regăsi pacea interioară. Doar habotnicii „cohenismului” mai puteau crede într-o revenire.
Şi totuşi... Minunea e pe cale să se întâmple. Mai întâi, a revenit, în 1999, în lumea de dincoace de zidurile mănăstirii. În 2008, faimosul poet, romancier şi cantautor găseşte înăuntrul său puterea şi entuziasmul de a porni din nou la drum. După mai mult de 40 decenii de carieră ( a debutat discografic în 1967, cu excepţionalul album Songs of Leonard Cohen), ceva l-a determinat să facă marele pas. Să fi fost recenta sa includere în Rock’n’Roll Hall of Fame? Sau nenumăratele mesaje primite, de-a lungul perioadei lui de pauză, de la admiratorii care au refuzat să se dea bătuţi? Indiferent de motiv, omenirea va avea din nou privilegiul de a-şi cumpăra bilet la concertele lui.
Ultima escală, Viena
Cei dintâi vor fi conaţionalii săi din Toronto, cărora le va cânta pe 6 iunie. Vor urma publicul din Statele Unite şi europenii. Pe Bătrânul Continent, Cohen va ajunge în iunie, în Anglia şi Irlanda. Pe 29 iunie are programat un recital la faimosul festival de la Glastonbury, unde se poate aştepta la un auditoriu de 150.000 de persoane. În iulie are programate escale în Danemarca, Suedia, Norvegia, Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda, din nou Regatul Unit, Portugalia, Spania, Germania, Franţa, Italia şi Grecia (concertul de la Antena va avea loc pe 29 ale lunii).
Din datele cunoscute la ora actuală, se pare că ultima oprire a maratonului din acest an va fi Viena, unde Cohen va concerta pe 29 august. Totuşi, dat fiind entuziasmul uriaş pe care l-a stârnit acest turneu, e de aşteptat ca lista spectacolelor să fie completată „din mers”.

diana.popescu@gandul.info

LEONARD COHEN PLEACA IN PRIMUL TURNEU MONDIAL DIN ULTIMII 15 ANI


Cantaretul si scriitorul canadian Leonard Cohen va pleca in curand in primul sau turneu mondial din ultimii 15 ani, care va cuprinde concerte in Canada, Statele Unite si Europa, potrivit cotidianului La Presse. Autorul hiturilor "Suzanne" si "So long Marianne" a declarat pentru La Presse ca detaliile despre acest turneu, care va debuta cu concerte in estul Canadei, vor fi facute publice in februarie. »»»

Sacha Baron Cohen l-a îngropat definitiv pe Borat, personajul care l-a făcut celebru
Sâmbătă 22 decembrie 2007, 19:03

Actorul britanic Sacha Baron Cohen spune că a venit vremea să îngroape definiv personajul Borat, jurnalistul din Kazahstan care l-a făcut celebru după ce a devenit senzaţia de box-office a... continuare

Doua romane de Leonard Cohen, traduse in romaneste
http://www.gardianul.ro/2003/06/30/media_cultura-c20/doua_romane_de_leonard_cohen_traduse_in_romaneste-s21217.html


Cunoscut in Romania mai ales ca muzician si rareori ca poet, Leonard Cohen a debutat totusi ca autor de versuri, la inceputul anilor '60, si imediat ca prozator. Cele doua romane ale sale, "Joaca preferata" (1963) si "Frumosii invinsi" (1966), au fost traduse in romaneste si au aparut acum la Editura Polirom. Cartea "Joaca preferata" este, in opinia traducatorului Vlad Arghir, o combinatie de Bildungsroman si "De veghe in lanul de secara", cu o serie de elemente autobiografice, iar a doua carte, "Frumosii invinsi", este unul dintre cele mai faimoase romane experimentale "pop" ale anilor '60 si, potrivit traducatorului Liviu Bleoaca, amalgameaza temele reprezentative ale epocii: istoria, sexul, drogurile, politica. In 1996, Leonard Cohen a renuntat la viata publica si s-a retras la o Manastire Zen de langa Los Angeles, primind numele de "Jikan" ("Cel tacut").

Borat isi scoate fetita in lume
Cand te gandesti la interpretul lui Borat, sintagma "tatic indragostit" nu este primul lucru care-ti trece prin cap. Cu toate acestea, comediantul britanic si logodnica sa Isla Fisher erau foarte entuziasmati ieri cand s-au afisat pentru prima...

Sacha Baron Cohen a devenit tată
http://www.gandul.info/media/sacha-baron-cohen-devenit-tata.html?3939;962603
Actorul britanic Sacha Baron Cohen, cunoscut pentru personajele pe care le-a conceput chiar el: Borat, Ali G şi Bruno, şi actriţa australiană Isla Fisher au devenit părinţii unei fetiţe. Micuţa “Borat” s-a născut miercuri, la o clinică din Los Angeles.
Licenţiat în istorie al prestigioasei universităţi Cambridge, Cohen a fost recompensat în ianuarie cu premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor de comedie, pentru rolul din "Borat! - Învăţături din America pentru ca toată naţia Kazahstanului să profite", o satiră la adresa societăţii americane văzută din perspectiva unui pseudo-jurnalist kazah mustăcios, misogin şi antisemit. De asemenea, Sacha Baron Cohen a devenit anul trecut cel mai bine plătit actor din Marea Britanie, după ce a încheiat un contract cu Universal Pictures, prin care urmează să primească 16 milioane de lire sterline (30,3 milioane de dolari) pentru următorul său film. Suma l-a plasat pe Baron Cohen între cele mai bine plătite staruri americane, alăturprintre care se numără Jim Carrey, Mike Myers şi Eddie Murphy.
Nici soţia sa nu este mai prejos. Ea a putut fi văzută în spumoasa comedie "Spărgătorii de nunţi", care a avut un mare succes în 2005, alături de Vince Vaughn şi Owen Wilson. Aceasta interpreta rolul Gloriei Cleary, o puştoaică foarte pasională care i-a furat minţile personajului interpretat de Vince Vaughn. Actriţa a declarat că doreşte să facă o pauză în carieră pentru a se ocupa de copil.

Interpretul lui Borat va avea un copil la iarna Prietena australiana a comicului britanic Sacha Baron Cohen, interpretul lui Borat, este insarcinata, a anuntat luni revista "People" pe site-ul sau. Potrivit "People", care citeaza "o sursa apropiata cuplului", actrita Isla Fisher, de 31 de ani, partenera lui Cohen de cinci ani, trebuie sa nasca iarna viitoare. Cuplul traieste la Los Angeles. Licentiat in istorie la prestigioasa universitate Cambridge, Cohen, in virsta de 35 de ani, a cistigat in ianuarie un Glob de Aur pentru cel mai bun actor de comedie pentru rolul din "Borat", o satira a societatii americane vazuta de un pseudojurnalist mustacios, misogin si antisemit din Kazahstan. Fisher a jucat in filmul "Spargatorii de nunti", o comedie de succes din vara lui 2005, alaturi de Vince Vaughn si Owen Wilson.