DEZASTRELE NATURALE

Schimbarile climatice - o amenintare mai mare decat terorismul

Pentagonul, ministerul american al apararii, a intocmit un raport (cu
statut „strict secret") despre perspectivele, nu tocmai roz, pe care
le implica modificarile climatice. Ciudat este faptul ca autoritatile
americane se arata foarte interesate de ceea ce se intampla pe Marte,
in schimb dramaticele schimbari ce au loc pe Terra, un univers mai
palpabil, par a fi trecute cu vederea.
Semnale de alarma privitoare la modificarile dramatice ale climei au
fost trase de cercetatori din intreaga lume. Efectele ce decurg din
aceste schimbari sunt deja cunoscute si chiar resimtite: cresterea
continua a concentratiei de dioxid de carbon din atmosfera (efectul
de sera); topirea calotelor glaciare; aparitia unor fenomene
nespecifice unor zone (de exemplu, tornada de la Facaieni);
accentuarea amplitudinii unor fenomene meteo: inundatii si/sau
secete, mai dese si de durata mai mare, furtuni, uragane sau tornade
cu fortã mai mare de distrugere etc.
Opinia publica mondiala a fost socata de informatiile cuprinse intr-
un articol aparut in publicatia britanica „The Observer", care a
reusit sa puna mana pe „secretosul" raport. Conform ziarului
britanic, efectele datorate schimbarilor climatice din urmatorii 20
de ani vor duce la moartea unui numar mult mai mare de oameni decat
numarul victimelor rezultate in urma actiunilor teroriste. Pericolul
nu este constituit doar de disparitia a milioane de plante si
animale, de producerea unor dezastre naturale, ci si de izbucnirea
unor razboaie, din cauza lipsei de hrana si apa potabila. Documentul
prezinta un tablou apocaliptic: razboaie nucleare, epidemii, mari
migratii ale populatiei, in cautarea celor necesare vietii.
Specialistii din diferite domenii au atras atentia, in repetate
randuri, asupra acestui aspect. Dar administratia Bush pare mai
interesata de problema irakiana (sau, mai bine zis, de petrolul din
aceastã tara) si de apararea tarii de teroristi. „Faptul ca se amana
prezentarea continutului acestui raport nu poate conduce decat la
concluzia ca la Casa Alba se doreste ingroparea acestui subiect", a
spus Jeremy Symons, fost inalt oficial in cadrul Agentiei americane
de Protectia Mediului, citat de „The Observer".
In actiuni electorale, adversarii politici ai lui Bush ataca aceasta
spinoasa situatie. Presedintele american este, deocamdata, impasibil,
parand a fi mult mai preocupat de un eventual succes al programului
desfasurat de NASA in perspectiva studierii si gasirii unor surse de
viata pe Marte. Se gandeste, oare, conducerea SUA ca Marte poate
constitui alternativa viabila pentru salvarea speciei umane, in timp
ce Pamantul nu mai poate fi salvat? Din tonul folosit de autorii
articolului reiese ca marile puteri militare (deci si SUA) ar putea
transa aceasta problema in favoarea lor, adica sa obtina, prin forta
armelor, controlul asupra resurselor de apa potabila, hrana si
energie de pe Terra. Ipoteze infricosatoare sau simple speculatii?

Catalin Catana
http://www.terramagazin.ro/coperti/05-2004mare.jpg

Civilizaţiile din adâncul pãmântuluiPotrivit teoriilor acceptate de majoritatea comunitãţii ştiinţifice internaţionale referitoare la evoluţia civilizaţiei tehnologice de-a lungul timpului, lucrurile par sã fie simple. Omenirea a decolat - pe verticalã - din paleolitic (epoca pietrei cioplite), a înaintat cu tenacitate prin neolitic (epoca pietrei şlefuite), a trecut ceva mai discret prin epoca bronzului (încã nu s-a lãmurit unde s-a rãtãcit epoca aramei şi cum a fost uzinat ulterior aliajul cupru + staniu = bronz) şi s-a ancorat temeinic în epoca fierului, de unde a prins un cap de pod bine înfipt în ceea ce numim cu mândrie era nuclearã. Dupã era nuclearã, susţin capete lucide, va urma iarna nuclearã; dupã care, cu puţin noroc, vom putea încerca din nou sã ne ridicãm pe membrele posterioare şi - de ce nu? - sã reeditãm o decolare asemãnãtoare. Pentru cã, argumenteazã savanţii, omul e dotat cu o rezistenţã biologicã nemaipomenitã faţã de vitregiile naturii - şi o amnezie pe mãsurã, aş adãuga eu - putând sãri cu iuţealã din era nuclearã direct în paleolitic; sau în neant, în funcţie de împrejurãri.
2000 de asteroizi pot lovi fatal planeta
Dacã stãm sã ne gândim bine, la ora actualã nici n-ar fi necesar ca vreun galonat sãrit de pe fix sã apese trãgaciul nuclear, pentru a pulveriza fragila noastrã civilizaţie tehnologicã. În jurul Pãmântului se învârt haotic peste 2000 de asteroizi de dimensiuni apreciabile ce pot lovi fatal planeta, începând chiar din clipa urmãtoare. Altfel spus, avem „şanse” serioase sã dispãrem ca specie, înainte sã ne lãmurim pe deplin dacã actuala civilizaţie este prima, a doua, sau cine mai ştie a câta pe Pãmânt. Iar perspectivele de a se clarifica vreodatã aceastã controversatã problemã sunt ca şi inexistente, atâta timp cât cercetarea trecutului omenirii e lãsatã exclusiv pe mâna arheologilor, cu metodele lor rudimentare de investigare şi ajustare a rezultatelor cercetãrii potrivit propriilor interese, nu rareori în contradicţie evidentã cu ceea ce se gãseşte în sondaje. Credeţi-mã, ştiu ce vorbesc. Am colaborat timp de mai mulţi ani cu o instituţie guvernamentalã ca expert pentru verificarea în teren a raportãrilor fãcute de arheologi, în urma sãpãturilor efectuate în diverse situri din ţarã. Pe de altã parte, nici un „arheolog ce se respect㔠- mã asigura cu ani în urmã un cercetãtor de la Muzeul de Arheologie din Constanţa - nu sapã sub stratul de pãmânt viu, neatins de mâna omului, pentru a verifica dacã existã niscaiva vestigii şi acolo. Care pãmânt viu, ar putea foarte bine sã fie rezultatul sedimentãrii depunerilor aluvionare la încheierea ultimei ere glaciare, sau a unor inundaţii la nivel regional.
Extrasenzitivii au reperat în subteran obiecte în mişcare
De pildã, în urma catastrofalului tsunami din Asia de sud-est, din 26 decembrie 2004, s-au depus mii de tone de aluviuni peste ruinele unor aşezãri umane, aluviuni ce se vor transforma cu timpul în „pãmânt viu”. Asta ar însemna cã arheologii viitorului, pentru „a se respecta”, nu vor cerceta sã vadã dacã sub acel strat de pãmânt neatins de mâna omului existã sau nu vestigii ale unor aşezãri umane? Sã revenim însã la sensibila ipotezã privind existenţa unor prezumtive civilizaţii în adâncul pãmântului. Se pare cã totul a pornit de la observaţiile fãcute de operatori extrasenzitivi militari în timpul primului rãzboi mondial, care au detectat în adâncul pãmântului, pe parcursul operaţiilor de localizare a unor ţinte subterane, ceva ce semãna cu vestigii ale unor edificii cu arhitecturi elevate, comparabile cu cele actuale. Extinzându-se investigaţiile şi în perioada interbelicã, extrasenzitivii au reperat în subsol şi ceva asemãnãtor cu strãzi moderne, canale, reţele de alimentare cu apã şi... obiecte în mişcare! Sigur cã, în urma repetatelor rapoarte fãcute de cei implicaţi în atari detecţii neortodoxe, autoritãţile interesate s-au vãzut nevoite sã ia mãsuri corespunzãtoare pentru ocultarea datelor referitoare la acest inedit fenomen şi sã susţinã cã era vorba de simple interferenţe ale unor semnale electromagnetice generate de aglomerãri urbane terestre, cu frecvenţele PSI utilizate de operatorii extrasenzitivi pe parcursul reperãrii unor ţinte subterane. Aşa sã fie oare?
Acţiuni secrete în folosul unor “elite” ale omenirii
Pentru a ne face o idee asupra acestei incitante enigme subpãmântene, sã aruncãm o privire în culisele unor acţiuni secrete mai puţin obişnuite, întreprinse în interesul unor „elite” ale omenirii. În anul 1937, expediţia germanã Antarctis, având în dotare portavionul „Schwabenland”, s-a îndreptat spre polul Sud şi a ocupat un teritoriu de aproximativ 600.000 km pãtraţi, situat dincolo de munţii acoperiţi de gheţari. Se spune cã în acel misterios ţinut ar exista izvoare termale, lacuri şi iarbã verde; iar un explorator polar a relatat autorului acestor rânduri cã în acea oazã clima este plãcutã, omul putând sta afarã îmbrãcat doar în cãmaşã. Iar dacã ar fi sã ne luãm şi dupã informaţii gãsite de Aliaţi în fostele arhive secrete ale SS, în zona menţionatã s-ar afla şi o imensã intrare în subteran. Pentru elucidarea acestei incitante enigme, dupã terminarea celui de-al doilea Rãzboi Mondial, amiralul Richard E. Byrd a fost trimis într-o expediţie la polul Sud, având în subordine 4.000 de puşcaşi marini, un portavion, avioane de luptã, o navã de rãzboi auxiliarã, provizii şi echipamente tehnice. Expediţia urma sã dureze 8 luni, dar amiralul Byrd s-a întors dupã 8 sãptãmâni, cu un efectiv de numai câteva sute de militari. Unde a dispãrut restul puşcaşilor marini? Şi cum ar trebui interpretatã declaraţia de presã a amiralului Byrd referitoare la expediţia sa, în care spune cã, în cazul unui nou rãzboi, trebuie ţinut seama de atacurile unor avioane ce pot zbura fãrã escalã de la un pol al Pãmântului, la altul?
“Alternativa 2” prevede construirea de oraşe subpãmântene
Sã existe o legãturã cauzã-efect între concluzia omului de ştiinţã Carl Gerstein, exprimatã la conferinţa desfãşuratã la Hunstville (Alabama, SUA) din anul 1957, potrivit cãreia, din cauza poluãrii atmosferei terestre cu miliarde de tone de CO2 viaţa va deveni imposibilã pe suprafaţa planetei pânã cel târziu sfârşitul secolului XX - începutul secolului XXI şi expediţiile militare la polul Sud? Pânã la sfârşitul anului 1959 au fost elaborate trei alternative pentru salvarea „elitelor” omenirii. (În urma desconspirãrii acestui proiect, şi-au pierdut viaţa mai multe persoane.) Faimoasa Alternativã 2 prevede construirea unor oraşe subterane moderne, bazate pe utilizarea unor energii alternative nepoluante, în care sã se retrag㠄elitele” pânã când viaţa ar redeveni posibilã la suprafaţa planetei, proces care ar putea dura secole sau chiar milenii. De aici se nasc alte întrebãri, nu tocmai liniştitoare pentru grosul populaţiei terestre. Adoptarea Alternativei 2 a fost determinatã exclusiv de existenţa miliardelor de tone de CO2 din atmosferã, sau şi de pericolul iminent al coliziunii unui asteroid uriaş cu Pãmântul? În acest sens, savanţii ne avertizeazã cã impactul dintre cele douã corpuri cosmice va avea loc cu certitudine, dar nu se ştie când se va produce acest eveniment catastrofal. Şi în acest caz, ce se va întâmpla cu enormul arsenal nuclear al omenirii, capabil sã pulverizeze la rândul sãu zeci de civilizaţii comparabile cu civilizaţia terestrã actualã? Dar cu centralele electrice nucleare, fiecare având un potenţial distructiv echivalent cu câteva bombe atomice tip Hiroşima? Sã fie o întâmplare cã în ultimele decenii a fost semnalatã finalizarea construirii a peste 60 de oraşe subterane, rãspândite pe toate continentele planetei? În plus, cum se poate explica faptul cã în timpul Rãzboiului Rece, SUA anunţaserã în mod oficial cã au început construcţia unui dispozitiv atomic infernal, situat la 1,5 km adâncime, care la detonare urma sã rupã planeta în douã, constituindu-se într-un obiect de şantaj nuclear total, ce ar fi permis SUA sã-şi retragã trupele din aşa-zisele teatre de operaţiuni militare situate în afara teritoriului naţional? Aţi mai auzit ceva despre acea maşinãrie diabolicã subteranã, sau era vorba tot de Alternativa 2?
Palatul antiatomic subteran al lui Saddam
Firme din fosta Ceho-Slovacia au proiectat şi construit pentru Saddam Hussein un imens palat subteran antiatomic, la 800 metri adâncime. Dupã ocuparea Irakului de trupele SUA şi ale aliaţilor, nu s-a mai suflat o vorbã despre acea structurã subteranã. De ce?
Şi exemple de acest gen ar putea continua, inclusiv cu referiri la teritoriul României. Rãmâne în suspensie o întrebare esenţialã. „Elitele” umanitãţii vor dispune în exclusivitate de spaţiile subterane, sau va trebui sã le împartã cu „vecini” coborâţi în adâncuri în vremuri mai vechi, cu aproximativ 200.000 de ani în urmã, când începuse inversarea anterioarã a polaritãţii magnetice terestre? Opinii recente ale oamenilor de ştiinţã tind sã contureze o ipotezã nu tocmai liniştitoare pentru omenire. Pe parcursul actualei inversãri geomagnetice poate interveni un moment critic, în care atracţia gravitaţionalã s-ar putea reduce dramatic, ceea ce ar determina dispariţia temporarã a atmosferei terestre. Prin urmare, s-au adunat suficiente motive pentru urgentarea finalizãrii celebrei Alternative 2. Ce se va întâmpla însã cu mulţimea populaţiei care nu va avea loc în refugiile subterane? Poate ar trebui sã fim ceva mai atenţi la „hârjoana” nuclearã dintre marile puteri militare. La un moment dat, vreunui zãnatic cu prerogative de decizie îi poate trece prin cap sã împuţineze cu rost armamentul nuclear, stocat la suprafaţa planetei.
Sãptãmâna viitoare - date şi fotografii despre „naveta spaţial㔠din Curbura Buzãului.
http://www.independent-al.ro/content/view/652/50/

Un asteroid urias se apropie in viteza de Terra


Un asteroid cu un diametru posibil de o jumatate de mila (circa 800 de metri) se apropie cu rapiditate de Pamint.
Nu exista motive de ingrijorare in privinta unei eventuale coliziuni cu planeta noastra, dar "stinca" spatiala va trece la o distanta neobisnuit de mica de Terra, luni, 3 iulie 2006. Astronomii vor incerca sa evalueze mai corect marimea asteroidului cu ajutorul radarului cu raze X de pe observatorul spatial "XXM Newton" (foto). Observatorii amatori ai cerului, cu telescoape bune si experienta, vor putea sa priveasca acest "pietroi" cosmic in timp ce va trece rapid pe linga planeta noastra. Asteroidul, numit 2004XP14, a fost descoperit la 10 decembrie 2004 de catre Lincoln Laboratory Near Earth Asteroid Research (LLNEAR), un centru spatial care monitorizeaza permanent asteroizii ce pot ajunge la o distanta prea mica de Pamint. Cu toate ca existau ingrijorari privitoare la un eventual impact al acestui asteroid cu Pamintul, inca de la sfirsitul secolului trecut, si prin urmare, "pietroiul" merita o monitorizare speciala, analize ulterioare ale orbitei sale au exclus o astfel de coliziune, cel putin la aceasta trecere. 2004XP14 face parte din clasa asteroizilor Apollo, al caror nume provine de la 1862 Apollo, primul asteroid din acest grup ce a fost descoperit. Se cunosc in prezent 1.980 asteroizi Apollo, care trec periodic pe linga Pamint. Dimensiunile exacte ale asteroidului 2004XP14 nu se cunosc, dar se poate estima ca diametrul sau este cuprins intre minimum 410 si cel mult 920 de metri. Din cauza apropierii sale de orbita Pamintului si a marimii estimate, acest obiect celest a fost clasificat drept "asteroid cu risc potential" de catre specialistii de la Cambridge, Massachusetts. in catalogul pericolelor ceresti exista 783 de astfel de asteroizi.
Ultimele calcule arata ca 2004XP14 va trece cel mai aproape de Pamint, distanta minima dintre el si Terra in acel moment va fi de 432.308 kilometri, adica de numai 1,1 ori distanta medie de la Luna la Pamint. Astronomii nu precizeaza ca ar exista vreun risc de coliziune cu Luna sau cu Statia Spatiala, dar niciun specialist nu a exclus cert aceste teribile "ciocniri".

Arina Avram
http://www.7plus.ro/?id=894

OMS: Catastrofele naturale pot influenta evolutia gripei aviareCatastrofele naturale - cutremure, inundatii, tsunami - pot influenta evolutia gripei aviare prin deplasarile necontrolate ale oamenilor si animalelor sau pasarilor in alte zone, unde lipsa de locuinte tine la un loc persoane si vietuitoare sanatoase cu cele posibil infectate, potrivit OMS.
Potrivit Buletinului informativ al Centrului National de Referinta pentru Gripa din Institutul Cantacuzino remis, marti, agentiei MEDIAFAX, dupa opinia expertilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), la aceasta se adauga lipsa de hrana si apa sau consumul respectivelor produse chiar infectate, igiena precara, dar si absenta sau asistenta medicala insuficienta.
Revizuirea riscului declansarii unei epidemii globale de catre autoritatile europene in domeniu - Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor Transmisibile (ECDC ) - evidentiaza necesitatea accelerarii pregatirii interventiei in caz de pandemie de catre statele de pe continent.
Desi evolutia epizootiei de gripa aviara la pasari are tendinta de extindere, aceasta nu reprezinta inca un risc major pentru oameni, dar unele focare din Asia si Africa indica posibilitatea ca virusul AH5N1 sa se adapteze sau sa se modifice intr-un virus pandemic uman, se arata in Buletinului informativ al Centrului National de Referinta pentru Gripa din Institutul Cantacuzino.
"Guvernele tarilor europene trebuie sa inteleaga ca virusul H5N1 este prezent si persistent pe continent si ca daca nu se vor intensifica masurile de control al focarelor si nu se vor schimba modul si conditiile de crestere ale pasarilor din unele zone, exista pericolul aparitiei de cazuri de gripa aviara la persoanele care cresc aceste pasari in gospodarii, la veterinari si la lucratorii din ferme. Ca orice caz uman, virusul are ocazia sa se umanizeze '', se mai precizeaza in documentul respectiv.
Daca un anumit tip de virus trece de la un individ la altul, el are posibilitatea de a-si modifica capacitatea de a trece de la o specie la alta si de a modifica gradul de patogenitate. Virusul este transmis numai prin mucoase sau pe cale digestiva, prin ingestia de produse contaminate.
In cazul animalelor contaminate, perioada de incubatie poate fi de la câteva ore la 14 zile. Simptomele sunt asemanatoare celor de la om. Virusul poate fi imprastiat pe o distanta de doi kilometri, prin vânt sau ventilatie mecanica.
Virusul este eliminat prin secretii, inclusiv cele lacrimale, si dejectii. Un singur gram de fecale poate imprastia o cantitate foarte mare de virusi. De aceea, locurile unde sunt crescute pasari trebuie dezinfectat de cel putin doua ori pe zi. Medicii veterinari cer oamenilor sa fie atenti când taie pasarile, pentru ca sângele este puternic infectat in cazul unei vietati bolnave.
Potrivit specialistilor, porcul si pasarile migratoare sunt importante rezervoare de gripa aviara. Porcul este bun receptor pentru virusul aviar si cel uman. In aceste conditii, animalul poate dezvolta un virus mutant care sa fie transmisibil la om. Cele mai sensibile la virusul aviar sunt curcile, gainile si fazani, sustin specialistii.
In aceste conditii ECDC transmite din nou tabloul privind simptomele bolii. Astfel, gripa aviara are un debut brusc, cu febra peste 38 de grade Celsius si simptome de infectie acuta respiratorie.
Poate fi considerata suspecta de gripa aviara persoana care prezinta simptomele bolii si care cu sapte zile inaintea debutului simptomelor a fost in contact apropiat, la mai putin de un metru, de un posibil sau confirmat caz de maladie, precizeaza specialistii ECDC.
Astfel, o persoana este suspecta de gripa aviara daca a lucrat intr-un laborator unde este expunere potentiala la gripa A/H5N1, daca a fost in contact cu pasari domestice sau pasari salbatice, daca locuieste in sau a vizitat o zona unde gripa A/H5N1 este in prezent suspectata sau confirmata, daca a fost in contact apropiat cu pasari domestice sau salbatice bolnave sau moarte dintr-o zona afectata.
De asemenea, suspecta este si persoana care prezinta simptomele bolii si a fost intr-o casa sau o ferma unde au fost raportate pasari domestice bolnave sau moarte dintr-o zona afectata cu sase luni inainte.
Gripa A/H5 sau A/H5N1 va fi confirmata prin cel putin unul din urmatoarele teste de laborator: PCR/Real time PCR pozitiv pentru gripa A/ H5 sau A/H5N; cultura virala pozitiva pentru A/H5N1; test de imunofluorescenta (IFA) pozitiv pentru anticorpi; cresterea de cel putin patru ori a titrului anticorpilor specifici H5 in probe duble de ser.
Toate probele de la cazurile confirmate la nivel national (CNG) vor fi trimise la Centrele de Referinta OMS pentru H5 - zona europeana (Institutul Pasteur de la Paris, NIMR din Londra), a mai precizat sursa citata.
România a mai avut cazuri de gripa aviara la pasari cu ani in urma, dar ele au fost slab patogene.
http://www.obiectivdesuceava.ro/index.php?page=articol&ids=17867