Spielberg[v=]

Eroul din Cluj al lui Spielberg
Paneth Farkas, vicecampion european la tenis de masă, a fost deportat la Auschwitz şi şi-a pierdut familia în Holocaust. Apoi, ca antrenor, a câştigat titlul mondial. Decenii mai târziu, a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg. A murit sărac şi uitat.
Povestea clujeanului Paneth Farkas este unul dintre ca­zurile în care viaţa bate filmul. Născut într-o familie de evrei săraci din Cluj, Paneth Farkas a reuşit să facă sport de performanţă în pantofi de împrumut, pentru că ai săi erau prea găuriţi pentru a putea participa cu ei la com­petiţii. A venit cel de-al doilea război mondial şi Paneth Farkas a fost deportat de fascişti. A reuşit să eva­deze şi s-a întors la Cluj, unde a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă. Paneth Farkas a rede­venit campion naţional la tenis de masă şi, în calitate

de antre­nor, a câştigat titlul mon­dial. Cea mai bună elevă a sa, Angelica Ro­zeanu, era jurnalistă la „Ro­mânia liberă" în anii '50. În para­lel, ea a cucerit o tolbă de titluri mondiale. În timpul Revoluţiei, Paneth Farkas a împărţit alimente în Piaţa Unirii din Cluj.

„Prinţul" de pe Uliţa Lupului
Paneth Farkas s-a născut pe fos­ta Uliţă a Lupului din cen­trul Clujului, pe 23 martie 1917, când oraşul făcea parte din Austro-Un­garia. Însă a crescut în Ro­mânia interbelică. Deşi familia sa era descen­denta unui şir întreg de rabini, Paneth Farkas a crescut în sără­cie. Însă a reuşit să se ridice cu ajutorul sportului deasupra greutăţilor. A debutat la echipa clujeană KKASE. De multe ori a jucat în echipament împru­mutat de colegii săi mai bogaţi. După ce a câştigat mai multe competiţii, Paneth Farkas a fost inclus în echipa naţională a României, care nu era cotată deloc bine pe plan internaţional. În anul 1936, România fost in­vitată la campionatul european de la Praga. Din lipsă de bani, sportivii români au mers cu trenul, la clasa a treia. „Călătoria noastră cu clasa a treia ar fi fost obositoare, dar noi nici n-am simţit-o. Gândurile noastre erau preocupate de speranţe opti­miste", scria Paneth Farkas în cartea „Paleta şi planeta". La Praga, Paneth Farkas a in­trat în Cartea Recordurilor, pentru cea mai lungă minge disputată din istoria tenisului de masă. Este vorba de o minge care a durat două ore şi 15 minu­te, pe care a jucat-o în compania

polonezului Alois Ehrlich şi pe care a câştigat-o sportivul polo­nez. Însă runda a fost câştigată de echipa României, care a ajuns vicecampioană europea­nă după ce a pierdut, la limită, finala în faţa Austriei. Paneth Farkas devenise vedetă şi s-a căsătorit cu o tânără din Cluj. Părea că viaţa îi surâde, în sfârşit.

Deportarea şi evadările
A venit Diktatul de la Viena, Clujul a fost ocupat de Ungaria horthystă, iar Paneth Farkas şi familia sa au fost deportaţi. Farkas a fost trimis iniţial în detaşamentele de muncă for­ţată. În anul 1944, fasciştii ma­ghiari i-au adunat pe evreii din Cluj şi i-au trimis în lagărele morţii de la Aus­chwitz, Bergen-Belsen ori Bir­ke­nau. Sportivul a reuşit să eva­deze datorită con­diţiei fizice de invidiat. Paneth Farkas des­crie singur experien­ţa trau­matizantă prin care a trecut. „Pe când trenul ce ne ducea în deportare trecea prin Cehos­lovacia, la Eperyes, am sărit din vagon. Aproape să fiu împuşcat. M-am ascuns în Munţii Preso­vului, am trecut în Ungaria prin Galanta, am ajuns până la Buda­pesta. Aici am fost ţinut ascuns de trei oameni minu­naţi, care şi-au riscat pro­pria viaţă. Dar lângă gara Keleti m-au prins din nou. Până la biserica Evrei Nyiregyhaza nici nu s-a oprit transportul deţi­nu­ţilor. Aici am fost din nou închis în ghetou, de unde iarăşi am evadat. M-au prins încă o dată şi închipuiţi-vă de cât noroc ai nevoie pentru a rămâne în viaţă, nici acum nu m-au îm­puşcat. Evadări, ares­tări, aşa am ţinut-o până în 1945, când am ajuns din nou la Buda­pesta, dormeam în casa scărilor, mă ascundeam, ca să nu mor de foame scotoceam în gunoi."
Paneth Farkas a fost salvat de un căpitan din armata sovietică, şi el evreu. Ofiţerul l-a trans­format pe sportiv într-un soi de ordonanţă. Apoi, cu un tren de răniţi, Paneth Farkas a ajuns la Cluj. Aici a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă de nazişti. Însă sportivul a învins din nou viaţa. S-a recăsătorit şi s-a reapucat sport. Paneth Farkas a redevenit campion al României şi a preluat ca antrenor echipa naţională, cu care a câştigat multiple titluri mondiale. În cele din urmă, a fost demis din conducerea Federaţiei Române de Tenis de Masă pentru că a refuzat să devină membru al Partidului Comunist Român. Însă şi-a luat din nou revanşa după Revoluţie, când a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg despre Holo­caust. Marele sportiv s-a stins din viaţă anul trecut, în sărăcie. Ca să îşi cumpere medicamente, el îşi vânduse deja o parte a trofeelor cucerite de-a lungul carierei.
Mulţumirile lui Spielberg
Familia sportivului păstrează, pe lângă diplomele de campion, şi scrisoarea de mulţumire pe care i-a trimis-o lui Paneth Farkas renumitul regizor Steven Spielberg. „Acceptând să împărtăşiţi mărturia dumneavoastră personală de supravieţuitor al Holocaustului, aţi oferit generaţiilor viitoare posibilitatea de a stabili o legătură personală cu Istoria. Interviul dumneavoastră va fi păstrat cu grijă ca o parte importantă a celei mai cuprinzătoare colecţii de mărturii constituite vreodată. Departe în viitor, oamenii vor putea să vadă o faţă, să audă o voce şi să observe o viaţă, pentru a asculta, a învăţa şi pentru a-şi aminti de-a pururi", scrie Steven Spielberg.

Evadare de la Auschwitz > EVZ.ro

Paneth Farkas, acum in virsta de 85 de ani, a fost eroul unei intimplari incredibile, care l-a impresionat si pe celebrul regizor american Steven Spielberg

Din 65 de membri ai familiei, au supravietuit lagarelor de concentrare doar doi
Unul dintre putinii supravietuitori ai lagarului de la Auschwitz, care se mai afla inca in viata, este Paneth Farkas, acum in virsta de 85 de ani. Atunci cind s-a casatorit, inainte de razboi, a facut o fotografie in care apar 65 de membri ai familiei. La sfirsitul razboiului, Paneth Farkas a aflat ca in afara de o sora, care a trait ascunsa in sistemul de canalizare al orasului Timisoara, toti ceilalti imortalizati au fost impuscati sau exterminati in camerele de gazare din lagarele naziste. Celebrul regizor american Steven Spielberg a realizat, in anul 1999, un interviu cu Paneth Farkas despre perioada petrecuta in lagar si evadarea din acesta. De altfel, Paneth Farkas se poate considera, poate, unica persoana care a reusit sa evadeze din lagarul de la Auschwitz.
Deportat la doua saptamini dupa casatorie

Pe Paneth Farkas, inceputul razboiului l-a prins la Cluj-Napoca, lucrind intr-un atelier de producere a incaltamintei, la atelierul care producea pantofi la comanda pentru ocazii festive condus de un evreu. Deja era interzisa prin lege angajarea evreilor. In anul 1940, numele lui figura deja in cartea de aur a sportului romanesc. La Campionatele Mondiale de tenis de masa de la Praga, din 1936, Paneth a cistigat medalia de argint, fiind decorat pentru aceasta performanta de Regele Carol al ll-lea. Pe sotia lui, Edita Holender, a cunoscut-o tot din lumea sportului clujean. ?Era atleta, si inca una de performanta. Dupa doi ani petrecuti impreuna, am hotarit sa ne casatorim. La nunta mea am facut o fotografie in care apar 65 de membri ai familiilor noastre. Putin dupa acest moment, am fost deportat intr-un detasament de munca la Baia Mare?, povesteste, sugrumat de emotie, Paneth Farkas.

Constructor de drumuri pentru armata germana

In anul 1942, autoritatile maghiare au inceput sa ii adune pe toti evreii care locuiau in teritoriul ocupat in urma Diktatului de la Viena. ?Am facut parte din detasamentul 110/5 care lucra in zona orasului Baia Mare si construiam drumuri, cu sapa si lopata. Am ajuns pina in Ucraina. Transportam cu targa pietris si, din 10 in 10 metri, trebuia sa facem gramezi mari pe care le imprastiam cu lopetile, si faceam un drum pe care trebuiau sa treaca diviziile germane din Grupul de Armate Centru care plecau pe frontul de Est?, spune Paneth.
Cind a ajuns acasa, la Cluj-Napoca, o parte din familia lui era deja deportata. Pe sotia lui a vazut-o atunci pentru ultima data, intr-o pivnita in care aceasta se ascundea. Si acum, dupa 50 de ani, batrinul plinge cind isi aminteste despre acele zile. Plinge de dorul fostei sale sotii. In 1943, Paneth a fost si el prins si transportat in orasul Nyiregyhaza de pe teritoriul Ungariei. ?Aici era un fel de zona unde erau adunati evrei pentru a fi transportati spre lagarele de exterminare. Am fost adunati intr-o fosta sinagoga evreiasca unde eram paziti de politisti unguri?. Dupa 15 zile petrecute in ghetou, toti evreii au fost imbarcati intr-o garnitura de tren marfar care avea vagoane destinate pentru transportul animalelor. ?Am nimerit intr-unul care nu avea gratie la geam. Pe drum, m-am imprietenit cu un ceh si cu un polonez, iar intr-o noapte am evadat, sarind pe geam. Am avut noroc ca am cazut pe o capita de fin. Pe polonez l-am gasit cu capul sfarimat de o borna de kilometraj?.Impreuna cu evreul ceh, Paneth Farkas a ajuns in orasul Presov, unde au fost gasiti de cei din rezistenta. ?Prin oras erau lipite afise care anuntau ca doi fugari periculosi au evadat dintr-un tren german. Partizanii mi-au facut acte si am primit numele de Iosef Szilack. Asa am ajuns la Bratislava unde, dupa o vreme, m-au prins nemtii si m-au trimis la lagarul de la Auschwitz?, mai spune Paneth Farkas.

?Stii unde mergi tu acuma? In cer?

In lagarul de exterminare de la Auschwitz, evreii erau intimpinati de soldati si ofiteri SS. ?Era la o masa un soldat care te intreba ce stii sa faci. Daca erai prea batrin sau prea slabit nici nu mai vorbeau cu tine. Iti faceau un gest cu degetul sa treci intr-o parte. Eu Ie-am spus ca stiu sa vorbesc cinci limbi la perfectie si ca am fost campion mondial la tenis de masa. Aveam 25 de ani. Un capitan SS mi-a spus ca in curind voi ajunge in cer. I-am spus si lui ca am fost campion mondial la tenis de masa si acest lucru l-a facut sa ma trimita la munca?. Timp de citeva luni, Paneth a lucrat la o fabrica de rulmenti din apropierea lagarului de la Auschwitz, pina intr-o zi cind a fost recunoscut de capitanul SS care I-a spus ca va ajunge in cer. ?Am devenit un fel de ordonanta pe linga el. Vreau sa va spun ca pentru nemti niciodata n-am fost evreu. Nu m-au inseriat, pentru ca nu au crezut ca sint evreu. In acte eram Szilack, dar au stiut ca este ceva suspect cu mine. Capitanul Dietrich, asa il chema, mi-a spus doar atit: sa nu incerc sa evadez pentru ca altfel ma va impusca el cu mina lui?. Pina la urma, i s-a facut mila, mai ales ca i-am spus ca am trei copii si ca trebuie sa ajung in Bratislava. Intr-o zi, cind o coloana militara mare a plecat spre Bratislava, m-a dat pe mina unui locotenent cu care am si ajuns in Cehoslovacia?.

?I-am asteptat, dar n-a mai venit nimeni?

Peripetiile nu au luat sfirsit nici la Bratislava. ?Mi-am cautat citiva prieteni, dar am aflat ca au fost deportati. Atunci am decis ca trebuie sa ajung la Budapesta. Am ales sa trec granita pe jos, dar am fost prins de politia ungara, care m-a considerat ungur. Dupa o perioada in care am stat in inchisoarea din Budapesta, ?Mosony?, au vrut sa ma retrimita in lagar, la Auschwitz. In gara Keleti din Budapesta era mare aglomeratie si am reusit sa evadez din nou de sub escorta ungurilor. Am ajuns la Ambasada Suediei unde se aflau ascunsi multi evrei. Acolo mi-au facut acte si m-am numit Arpad Sos?. Pentru ca stia la perfectie limba maghiara, lui Paneth i-a fost usor sa ajunga in Romania. ?La Cluj-Napoca, am aflat ca toti membrii familiei mele au fost deportati. I-am asteptat sa vina dar n-a mai venit nimeni. Tirziu dupa ce au inceput sa ajunga acasa evrei deportati prin lagarele naziste am aflat ca sotia mea Edita, a fost impuscata de soldati SS pentru ca nu a mai putut sa reziste marsului?.
Dupa aceasta veste, Paneth Farkas a fost distrus moral si numai sportul l-a facut sa isi revina. A cistigat, in calitate de antrenor al echipei Romaniei la tenis de masa, 16 titluri mondiale si 33 de europene plus alte zeci de distinctii nationale.

Steven Spielberg va regiza "War Horse"
9am, 5 Mai 2010
Urmatorul proiect cinematografic al regizorului Steven Spielberg va fi ecranizarea romanului pentru copii "War Horse", povestea relatiei dintre un...

Steven Spielberg, descoperitor de vedete
Drew Barrymore, Christian Bale sau Gwyneth Paltrow sunt doar câteva dintre vedetele lansate în ...

Spielberg va produce un documentar despre reconstrucţia World Trade Center

Steven Spielberg renunta la remake-ul filmului "Harvey"

Steven Spielberg a renuntat la ideea de a realiza un remake dupa clasica pelicula "Harvey", povestea unui barbat excentric care are ca prieten imaginar un iepure inalt de doi metri, pentru ca Tom Hanks nu a vrut sa joace rolul principal, informeaza La Tercera.

Pelicula "Tintin", regizata de Steven Spielberg, va fi finalizata in 2011

Filmarile la pelicula "The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn", regizata de Steven Spielberg, au fost finalizate, insa procesul de animatie computerizata va dura doi ani, potrivit producatorului filmului, Peter Jackson, informeaza BBC.

Steven Spielberg va realiza un film dupa ultimul roman al lui Stephen King
Cineastul
american Steven Spielberg va realiza un film al carui scenariu va fi
inspirat de "Under the Dome", cel mai nou roman semnat de maestrul
literaturii horror, Stephen King, anunta presa americana.

Steven Spielberg va fi premiat pentru apărarea drepturilor omului

Steven Spielberg ar putea regiza documentare Discovery


Reprezentanţii
postului susţin că seria "Curiozitatea" va fi unul dintre proiectele de
referinţă ale postului, comparabil cu "Planet Earth", care s-a bucurat
de un mare succes când a fost difuzat în Statele Unite în 2007.

Steven Spielberg va regiza un film cu pirati inspirat de un roman al lui Michael Crichton
La
aproape 20 de ani de la fantezia "Hook", regizorul american Steven
Spielberg va face o noua incursiune in lumea piratilor, prin
ecranizarea unui roman scris de Michael Crichton, anunta presa
britanica.

Steven Spielberg si Robert Redford concureaza in realizarea unei biografii a lui Lincoln

Filmul lui Steven Spielberg despre viata lui Abraham Lincoln, cu Liam Neeson in rolul presedintelui...

Steven Spielberg – Lista lui Schindler











Lista
lui Schindler, filmul
regizorului de mare succes, dar şi foarte inegal ca valoare, Steven Spielberg, regizor ce
impresionează mai ales prin stăpânirea şi fo­losirea cu
virtuozitate a artei efectelor spe­ciale, dezamăgindu-ne însă, cel
mai adesea, prin convenţionalism, senzaţional, spectaculos şilipsă de profunzime, este o interpre­tare inspirată a
cărţii lui Thomas Keneally, Schlinder's
List, carte ce evocă una dintre cele mai zguduitoare tragedii din
istoria uma­nităţii, exterminarea evreilor. Filmul, nomina­lizat
pentru 12 premii Oscar, a fost onorat cu 7, pentru: Cei mai bun film, Cel mai
bun regizor, Cea mai bună regie artistică (Allan Starski, Ewa Braun),
Cea mai bună mu­zică originală (John Williams), Cea mai
bună imagine (Janusz Kaminski), Cel mai bun montaj (Michael Kahn) şi
Cea mai bună adaptare (Steven Zaillian). Primise însă înainte, în
decembrie 1993, Premiul pentru cel mai bun film, acordat de „National Board of
Review” (Asociaţia Realizatorilor, Scenariştilor şi Criticilor
din New York), şi, cu puţin înainte de decernarea premiilor Oscar,
Premi­ul pentru cel mai bun film dramatic, pe anul 1993, acordat de breasla
americană a realizatorilor de film.


De reţinut ceea ce a declarat Steven Spielberg, cu prilejul
premiilor acordate de Aca­demia Americană de Arte şi
Ştiinţe Cinema­tografice: „Ajunsesem să mă tem că nu
voi lua niciodată Oscarul”. Această frază este ex­presia
conştientizării îndoielii (justificată îndoială...) în
valoarea artistică a majorităţii filmelor sale.


Filmările, realizate, în întregime,
în Polonia, au început la Cracovia, în ziua de 1 manie 1993, şi au fost
terminate după 72 de zile, echipa de filmare fiind formată, majoritar,
din polonezi, dar şi din englezi, croaţi, austrieci, americani,
evrei. Pentru filmări, în majoritatea cazurilor, au fost folosite locuri
reale, unde au avut loc deportări, trieri, lichidări.


Despre evenimentele, ce aparţin celui
de al doilea război mondial, şi care se referă la procesul de
lichidare a peste 6 milioane de evrei, s-au realizat mai multe filme, sugerând
un aspect sau altul. Insă numai două filme se reţin pentru
caracterul atotcuprinzător al acestei mari tragedii şi pentru
valoarea artis­tică a evocării: documentarul Shoah (Ho­locaust), 1985.
r. Claude Lanzmann, un film demontaj,
de nouă ore, şi filmul lui Steven
Spielberg, despre care, pe bună dreptate, di­rectorul ziarului „Liberation”,
Serge July, cu prilejul avanpremierei din 28 II 1994, de la Paris, de la Sala UCC Normandie,
de pe Champs Élysées, spunea: „Un evreu american de 46 de ani, cel mai
comercial dintre toţi cineaştii lumii, cel mai hollywoodian dintre
ei, cel mai prolific producător al ma­şinii de fabricat vise, a reuşit
imposibilul: un film care este şi nu este ficţiune, despre ex­terminarea
evreilor, şi care a izbutit, cel mai adesea, să alunge obscenitatea
reprezentărilor pe această temă”.


Filmul ce evocă holocaustul este, în
ace­laşi timp, un film dedicat industriaşului german, membru al
partidului nazist, Oskar Schindler, „o personalitate complexă,
bivalentă, după cum l-a caracterizat, cu fineţe, soţia sa
Emi­lie Schlinder. Într-adevăr, Oskar Schindler a fost nu un amestec, ci o
sinteză de impulsuri, seducţii şi manifestări luciferice şi
paradisiace. El a salvat 1200 de evrei, unii dintre ei trăind şi
astăzi, pe baza unei liste alcătuite, într-o noapte, la lagărul
din Plaszev, de către grefierul evreu Marcel Goldberg, o figură ab­jectă,
care a redactat lista în schimbul bijuteriilor lor, îmbogăţindu-se.
De fapt, pentru salvarea acestor evrei, s-a înfiripat şi s-a consolidat un
cerc de funcţionari corupţi, o ambianţă de perver­tire.


Regizorul s-a documentat riguros, consultând
scrierile lui Elie Wiesel şi Primo Levi şi vizionândîn
repetate rânduri documentarul lui Claude Lanzmann. Filmul, indiscutabil, este unul
de ficţiune, el neconţinând nici un element specific filmului
documentar. Dar es­te un film-document, realizat cu sobrietate, cu
decentă, cu demnitate, nu numai respectând, ci şi reconstituind adevărul
istoric, în toate detaliile lui. Dar acest film este însă realizat cu
unele mijloace ce aparţin filmului docu­mentar: urmărirea tragediei în
mod cronologic, cu raportări precise în timp şi spaţiu, la
oameni şi evenimente. Notaţia este minuţioasă, dar şi
relevantă: „Septembrie 1939. Germania înfrânge Polonia în două săptămâni”;
„Urmează mutarea evreilor în vechiul oraş. Zilnic sosesc 10.000 de
evrei”; „20 III 1941. Ultima zi de mutare în ghetou”; „Aşezarea
evreiască. Ghetoul din Cracovia. Iarna '42”; „La­găr de muncă
forţată. Plaszew” etc. Se reproduc câteva extrase dincomunicatele vremii. Se
respectă întocmai numele unor persoane din conducerea lagărului (Amon
Goeth), ale unor deţinuţi (Itzhak Stern, Helen Hirsch). S-ar putea
spune că filmul lui Steven
Spielbergeste o sinteză de document
şi ficţiune.


Urmărirea cronologică a
faptelor, a întâmplărilor, a evenimentelor, generează un dublu ritm:
pe de o parte, un ritm exterior, iar, pe de altă parte, un ritm interior
, care
este ecoul celui dintâi în sufletul, în conştiinţa oameni­lor, o
întrepătrundere, bine dozată, de sufe­rinţă, de bucurie, de
supunere şi revoltă, de răbdare şi disperare, de deznădejde
şi speran­ţă, pe fundalul expansiunii, gradată, a unui
rău implacabil, ce operează cu forţa unui des­tin. Uneori, răul
apare, şi chiar este, seducă­tor şi pentru deţinuţi.


Apar două categorii de personaje:
indivizi bine conturaţi, prin mentalitatea, prin comportamentul lor,
şi masa de oameni, un ve­ritabil caz de tragedie antică, masa ca
personaj (şi acesta bine conturat). Sub alt aspect, per­sonajele sunt bine
delimitate: călăi şi victime. Dar regizorul nu
schematizează. Personajele, individuale sau ca masă, sunt evocate,
sunt re-construite prin contraste şi nuanţe. Mai ales cele implicate
direct în eveni­mente sunt surprinse în toată complexitatea lor: Oskar
Schindler, interpretat de Liam Neeson şi Itzhak Stern, interpretat de Ben
Kingsley. Adâncit pe dominanta lui, sadismul, este şi personajul Amon Goeth,
interpretat de Ralph Fiennes. Sunt, în acest film, momente strălucite de
analiză psihologică: reacţiile lui Itzhak Stern în diverse
împrejurări: tă­cerea, atât de expresivă a Helenei Hirsch; re­acţiile
spontane, violente, ale lui Amon Goeth.


Umorul, ironia, cu simţul
măsurii, imprimă faptelor naturaleţe, spontaneitate,
credibilitate, salvându-le de eventualele devieri spre idilism, spre
sentimentalisme, spre dulcegării. Exterio­rizarea simţului umorului şi
al ironiei, atri­bute ale inteligenţei, pe care evreii le pose­dă din
abundenţă, făcând parte din carac­terul lor, din mentalitatea
lor, din concepţia lor despre lume şi viaţă, imprimă
filmului o reală putere de seducţie.


Montajul este inspirat. Regăsim,
aici, multe dintre modalităţile de exprimare ale lui Steven Spielberg, de mare efect. De
exemplu, se filmează alternativ, mâna, palma unei femei, la petrecerea din
vilă, aparatul apropiindu-se încet de chipul lui Oskar Schindler; în beci,
unde comandantul îşi depozitase colecţia sa de vi­nuri, alături de
alimente curente, Amon Goeth face acelaşi gest, apropiindu-şi mâna,
palma, de obrazul Helenei; momentul cu bricheta care nu ia foc, în vreme ce, în
alt loc, altcineva aprinde, cu o brichetă, o ţigară; gestul re­petat,
cu pistolul, când Amon Goeth încearcă să împuşte în ceafă
un deţinut.


Interioarele, exterioarele, chiar unele
clădiri rămase din timpul războiului creează o ambi­anţă
deosebit de expresivă, sugestivă, convin­gătoare. De asemenea, obiec­tele,
îmbrăcămintea sunt deo­sebit de expresive.


De excepţie sunt unele secvenţe:
trierea deţinuţilor, aruncarea bagaje­lor, de la etaje, pe ferestre, în
stradă; strada plină cu geamantane, în cele mai diverse po­ziţii;
secvenţele din beci; Helene Hirsch, tăcută,
înspăimântată, dar demnă; des­humarea şi arderea
cadavrelor. Muzica, lucru ce se întâmplă foarte rar în arta cinematografică,
este element de structură, sugerând, ea însăşi, structuri afec­tive,
epice, mentale, struc­turi estetice. Cu alte cuvinte, muzica nu este un simplu
comentariu. Când discretă, când izbucnind năvalnic, ea
însăşi poate fi considerată unpersonaj.


Imaginea filmului este, de asemenea, ex­cepţională.
Alegerea contrastului alb/negru este cea mai fericită pentru a exprima, cu
mai multă subtilitate, o tragedie de proporţii ce impune o viziune sobră,
dar nu rigidă. Astfel, filmul dă senzaţia de coborâre în zo­nele
obscure, abisale ale psihismului uman, în infern, de halucinaţie, decoşmar. Şi aici, în
imagine, unele procedee sunt de mare efect: pe un fundal alb/negru, două sfeşnice
cu lumânări arzând cu flacără roşie; într-o mulţime de
oameni, forfotind, filmată în alb/negru, imaginea unui copil fugind, al
cărui palton maro-roşcat este surprins în policromie, apoi imaginea
aceluiaşi copil, imobil, într-o grămadă de cadavre; imaginea în
alb/negru a unei mulţimi de oameni venind dinspre orizont, spre obiectivul
aparatului defilmat, o
apariţie ireală, parcă, din altă lume, şi
transformarea gradată a imaginii în policromie.


Finalul filmului are tot structură şi
înfăţi­şare de document, un document care însă, prin
policromie, dă senzaţia de acum, de ime­diat, de familiar. Chiar sugestia
unei ieşiri din infern, dintr-o lume de halucinaţii, de coşmar,
de monştri. Se notează lapidar: „După război, Oskar
Schindler a eşuat în căsnicie şi în afaceri”; „În 1958, a fost
desemnat un om just de către...”; „În Polonia, azi, au rămas în
viaţă mai puţin de 4000 de evrei”. O voce din „off”
prezintă pe câţiva veniţi în pelerinaj la mormântul lui Oskar
Schindler aflat pe muntele Zion, la cimitirul catolic din Ierusalim: „Domnul
şi doamna Itzhac Stern...” etc. De fapt, au şi participat, la ceremonia
filmată de la mormântul lui Oskar Schindler, 123 de evrei dintre cei
salvaţi de controversatul in­dustriaş german. Filmul se încheie cu o
de­dicaţie, de asemenea, lapidară: „în memoria celor şase milioane
de evrei asasinaţi”.


Dar toate elementele componente ale filmu­lui,
printr-un joc dezinvolt de document şi ficţiune, se asamblează
într-o construcţie im­presionantă, monumentală, de dimensiunea
epopeii.

http://mirceadumitrescu.trei.ro/listaluischindler.htm

Cluj: A murit Paneth Farkas, eroul lui Spielberg de la Cluj
Unul dintre puţinii clujeni înscrişi în Cartea Recordurilor, cel mai important jucător şi antrenor de tenis de masă al României, Paneth Farkas, s-a stins din viaţă aseară la Cluj, la 92 de ani.Născut în 23 martie 1917, Paneth Farkas a cucerit, de-a lungul carierei sale, peste 50 de medalii de aur la diverse competiţii de tenis de masă, atât ca jucător, cât şi ca antrenor.

El a cucerit de trei ori consecutiv, în 1934, 1935 şi 1936, titlul de campion naţional pe echipe cu Haggibor Cluj, obţinând, de asemenea, patru titluri la dublu şi dublu mixt.

Cea mai mare performanţă a sa s-a înregistrat în 1936, la campionatul mondial, unde a cucerit medalia de argint.

Paneth Farkas este unul dintre puţinii clujeni prezenţi în Cartea Recordurilor, pentru cel mai lung punct disputat în istoria tenisului de masă - două ore şi cinci minute.

După ce a renunţat la activitatea sportivă, s-a dedicat antrenoratului, elevii săi cucerind 16 titluri mondiale şi 32 de titluri europene, dar şi 130 de titluri naţionale cu CSM Cluj şi de cinci ori Cupa Campionilor Europeni.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Paneth Farkas a fost deportat la Auschwitz, de unde a evadat de mai multe ori.

Regizorul Steven Spielberg a realizat un film de spre viaţa sa, care este prezentat la Muzeul Holocaustului, în SUA.

În 1993, Federaţia Internaţională de Tenis de Masă i-a acordat cea mai înaltă distincţie a acestui sport, ITTF Merit Award.

Visul lui Spielberg
Steven Spielberg a achizitionat, prin intermediul companiei sale DreamWorks, drepturile legale pe viata asupra biografiei lui Martin Luther King, urmand sa o adapteze pentru marele ecran, intr-un film biografic despre marele activist american pentru drepturile civile, informeaza variety.com. Aceasta pelicula despre viata lui Martin Luther King este un vis pe care Spielberg si directorul DreamWorks, Stacey Snider, il au de multa vreme. Snider a luptat cu inversunare pentru a achi­zitiona aceste drepturi, dupa ce a parasit studiourile Para­mount Pictures si a infiintat compania DreamWorks. King, care a fost asasinat in 1968, in Memphis, la varsta de 39 de ani, si-a inregistrat drepturile de autor asupra discursurilor, cartilor si tuturor lucrarilor inca din timpul vietii.

Proiectul studiourilor DreamWorks reprezinta primul film ce are autorizatia societatii ce administreaza averea lui Martin Luther King, care le-a cedat producatorilor drepturile asupra lucrarilor acestuia, inclusiv asupra celebrului sau discurs "I Have a Dream", tinut cu ocazia marsului din 1963, de la Washington. Dexter, fiul lui Martin Luther King si presedintele fundatiei King Estate, s-a lasat prins intr-o disputa legala cu fratii sai, Bernice King si Martin Luther King III, in privinta controlului asupra documentelor legale mostenite de la regretata lor mama, Coretta Scott King. Martin Luther King, cel mai tanar laureat al premiului Nobel pentru pace - primit in 1964, pentru eforturile depuse in lupta impotriva segregarii si discriminarilor rasiale, a primit postum Presidential Medal of Freedom, in 1977, si Congressional Gold Medal, in 2004.

Spielberg creează jocuri video



IMAGINAŢIE. Regizorul american Steven Spielberg a creat pentru cei şapte copii ai săi „Boom Blox”, primul joc video dintr-o franciză pe care cineastul american a înfiinţat-o împreună cu firma Electronic Arts. [Citeste]

Steven Spielberg, premiul Cecil B DeMille pentru intreaga cariera


Regizorul Steven Spielberg va primi premiul Cecil B DeMille pentru intreaga activitate cinematografica in cadrul celei de-a 66-a editii a Globurilor de Aur, eveniment programat in noaptea de dumini ...

Spielberg dă Hollywood-ul pe Bollywood
Faimosul cineast nu va face o trecere dramatică de la pelicule SF sau epopei de război la melodrame în care se dansează sincron până la happy-end.Citeste

Steven Spielberg, acuzat de plagiat

De ce s-au suparat evreii pe Steven Spielberg?
http://www.ziua.ro/display.php?id=192571&data=2006-01-28

Spielberg, momit cu bani de Bollywood

09 Iul 2008
De data asta, regizorul nu se mai duce în India să îşi filmeze peliculele, ci să obţină finanţare de la magnatul Anil Ambani pentru studiourile DreamWorks.

Spielberg, de la „Indiana Jones“la serial de comedie

Cum să faci 300 milioane dolari în 5 zile
http://www.gandul.info/distractia/cum-sa-faci-300-milioane-dolari-in-5-zile.html?8006;2672646
Răspunsul la întrebarea de mai sus ni l-au dat doi domni, Steven Spielberg şi George Lucas. Ei au reuşit să-şi vândă cea mai nouă realizare, a unei idei mai vechi, cu 300 de milioane de dolari, în toată lumea, doar în primele 5 zile.

Şi ca să nu vă mai ţinem mult în suspans, deşi probabil v-aţi dat seama, vă spunem şi care este secretul: cranii de cristal cu puteri magice, triburi pierdute, ruşi răi, efecte speciale şi o prezenţă feminină de impresie. Pe scurt, episodul 4 al seriei Indiana Jones.

Nicolas Sarkozy i-a acordat lui Steven Spielberg Legiunea de Onoare