Spielberg[v=]

Cine face cultura americana
Regizorul Steven Spielberg, starul Motown Smokey Robinson, producatorul Andrew Lloyd Webber, cantareata Dolly Parton si dirijorul Zubin Mehta au fost premiati pentru contributia la dezvoltarea culturii americane, in cadrul unui dineu gazduit de Condoleezza Rice, informeaza bbc.co.uk, citat de Mediafax.

SPIELBERG FACE UN FILM CU IMAGINI TURNATE DE COPII DIN ISRAEL SI PALESTINA


Regizorul american Steven Spielberg va realiza un film pentru promovarea pacii cu ajutorul unor imagini din viata cotidiana filmate de 250 de copii israelieni si palestinieni carora le-a impartit camere video. Regizorul hollywoodian Steven Spielberg a realizat prin filmele sale mai multe tablouri ale unor dezastre umane, precum Holocaustul („Lista lui Schindler”, in 1993), al doilea razboi...

SPIELBERG, PREMIAT PENTRU INTREAGA CARIERA Regizorul Steven Spielberg a fost premiat pentru contributia sa la dezvoltarea televiziunii la ceremonia de decernare a International Emmy Awards, eveniment dedicat industriei televiziunii care a avut loc la New York. Acceptand premiul Emmy Founders, Steven Spielberg, castigator a doua premii Oscar pentru „Lista lui Schindler” (1993) si „Salvati soldatul Ryan” (1998), a multumit industriei...

Spielberg si Dolly Parton vor fi recompensati la Washington

Steven Spielberg asteapta extraterestrii

Regizorul american Steven Spielberg este contrariat de faptul ca, in
prezent, numarul semnalarilor bine documentate privind aparitia unor
OZN-uri este mult mai mic decat in urma cu 20 de ani. Aceasta
situatie este cu atat mai ciudata cu cat, spune faimosul regizor, la
ora actuala, omenirea dispune de aparate mai sofisticate si mai la
indemana, care ar permite inregistrarea unor eventuale nave
extraterestre. Dupa ce a regizat mai multe filme ce abordeaza
teme „extraterestre", cum ar fi „Intalnire de gradul III", „ET" sau,
mai recent, „Razboiului lumilor", Spielberg, astazi in varsta de 59
de ani, se declara dezamagit ca, dupa cum stau lucrurile, nu va mai
apuca sa vada dovezi clare, indubitabile, despre existenta navelor
din alte lumi si, implicit, despre existenta unor civilizatii
inteligente in alte colturi ale Universului.
„In lume sunt milioane de camere video si, totusi, la ora actuala
avem mai putine inregistrari ale unor OZN-uri, sau macar asa-zise OZN-
uri, decat aveam in 1970 sau 1980. Numarul camerelor video a crescut
cu 150% si atunci ma intreb de ce avem mai putine semnale de acolo,
de sus", a declarat, cu naduf, Steven Spielberg.
„Cred ca suntem cu totii de acord ca nu suntem singuri in Univers.
Nici nu-mi pot imagina ca am fi singura forma inteligenta de viata in
Univers. Singura mea problema este ca acum, la peste 50 de ani, nu
mai am aceeasi siguranta ca la 20 ca vom afla vreodata daca mai sunt
altii cu adevarat."
OZN-uri deasupra Baikalului

Problema pusa de Steven Spielberg se poate verifica foarte usor
urmarind stirile pe aceasta tema, ce vin din diverse colturi ale
lumii. Semnalari de nave extraterestre ar fi destule, insa dovezile
care sa le sustina sunt extrem de subtiri.
Astfel, cotidianul rusesc informa in urma cu cateva zile ca, deasupra
lacului Baikal au putut fi vazute mai multe globuri albe, de
dimensiunea unei mingi de baschet. Fenomenul s-a repetat mai multe
zile, scria cotidianul, citat de agentia „Rusia la zi". „De obicei,
ele apar seara, cand soarele apune. Sau noaptea", a declarat un
ufolog din Orkutk, Iuri Kulisenko, care studiaza aceste fenomene inca
de acum trei ani. „Sunt zeci de astfel de globuri, care se misca pe
cer, sar de colo-colo. Am vazut trei perechi de sfere sau discuri,
intre care era o distanta de 1,5 metri. Ele au putut fi admirate
circa jumatate de minut, dupa care au disparut brusc."
Tot saptamana trecuta, presa chineza relata ca mai multi rezidenti
din provincia Guangzhou au vazut patru nave extraterestre zburand pe
cer, timp ce 30 de minute. O femeie a povestit ca se plimba seara,
cand pe la 23.00, a vazut un grup de patru OZN-uri, cam la fel de
mari cat arata si Luna in acel moment. Navele zburau in formatie si
emiteau o lumina alba. Un alt martor ocular sustine ca la un moment
dat una dintre nave s-a rupt din formatie, iar apoi OZN-urile au
inceput sa-si schimbe rapid pozitia intre ele, de parca s-ar fi
jucat. Peste un timp, navele au disparut rand pe rand intr-un nor.
O poveste similara, cu mai putini martori oculari, s-a petrecut
Australia, la Alice Springs, o zona cu frecvente semnalari de
aparitii OZN, unde un pensionar suferind de insomnie a vazut pe cer o
nava care, in opinia sa, executa manevre pe care nici un avion nu
este in stare sa le faca. El si-a trezit nevasta si fiica si,
impreuna, au admirat evolutia OZN-ului pana la ivirea zorilor cand
nava a disparut.
Ceea ce uneste aceste cazuri este inexplicabila lipsa de probe, care
este cu atat mai ciudata in povestile in care se vorbeste despre
multi martori oculari sau care au durat suficient de mult timp cat sa-
i fi dat cuiva prin minte sa mearga sa aduca o camera de luat vederi.

EVZ

Razboiul lumilor
Inainte de a pleca in Japonia, unde va prezenta in avanpremiera filmul sau Razboiul lumilor, cunoscutul regizor Steven Spielberg a impartasit cateva idei despre filmul pe care visa dintotdeauna sa-l faca, inspirat din cartea lui H.G.Wells (The Infinite Worlds): o poveste in care inspaimantatorii extraterestri invadatori sunt tripozi, cu ochi de sticla, care sunt niste vampiri, lasa pete rosii pe teren - alge purpurii, care infasoara tot mai mult lumea in tentacule..., scrie Corriere della Sera, citat de Rompres.

„Voiam sa provoc teroare!”

De ce un film despre teama, despre teroarea provocata oamenilor? “Este adevarat, voiam sa inspaimant toata lumea, sa provoc teroare lumii. Teama are un efect purificator, de katharsis, este o constientizare. Nadajduiesc ca spectatorii vor gasi un sens in figura acestui tata, Tom Cruise, angajat in tentativa disperata de a-si salva copiii care i-au fost incredintati pentru perioada sfarsitului de saptamana; el, asa cum li se intampla multor tati cuprinsi de febra lucrului, nu se simte prea raspunzator de aceasta sarcina...”.
Filmul Razboiul lumilor era un vis pentru regizorul american, pentru ca, afirma acesta: “m-am gandit ca daca voi avea vreodata posibilitatea de a transpune pe ecran cartea lui Wells, voi face nu atat un film stiintifico-fantastic, cat mai degraba o povestire psihologico-sociologica despre o cultura care, pe neasteptate, se pomeneste fugind, in incercarea disperata de a-si salva propria existenta”.
Wells era un vizionar, fiindca a reusit sa prevada folosirea gazelor in scopuri razboinice... La fel si robotii industriali, dar, regizorul spune ca “a stiut si sa se angajeze pentru apararea drepturilor omului atunci cand Imperiul britanic se extindea pe un sfert din suprafata planetei si asistam la genocidul unor intregi populatii indigene. Teama a devenit un instrument de analiza sociala cand a spus ca nici o natiune nu se putea considera atat de mare incat sa fie imuna la riscul dominatiei altuia”.

„Nascut” din impuls

Intrebat daca filmul sau nu este, ca si Razboiul Stelelor - episodul III, o critica la adresa Americii de azi, Spielbeg spune: “nu am realizat acest film impins de manie si nu l-am facut cu intentia de a declansa un atac impotriva unei anume administratii. Wells era furibund impotriva colonialismului si a povestit un fel de zi a judecatii. Eu in schimb, am vrut sa povestesc altceva. Este adevarat ca in America avem un imperialism aproape la inceputuri... De fapt, nu incepe acum, am putea spune ca de cinci ani am devenit mai imperialisti... Exista mai multa unilateralitate sub actuala administratie republicana decat s-a intamplat inainte, sau cel putin de cat am vazut eu inainte. Dar filmul nu este un raspuns la toate acestea. Ma gandesc, cel mult, ca este vorba de o coincidenta. Fireste, este o avertizare ca aceste lucruri se intampla azi si ca Razboiul lumilor abordeaza si el problema imperialismului, dar declansat de o alta planeta”.
Filmul lui Spielberg, Razboiul lumilor este unul care reflecta intr-o oarecare masura o stare de panica pe care o avem cu totii in prezent in fata terorismului, o stare ce decurge din cele intamplate pe 11 septembrie. Intr-adevar, teama este un animal urat, provoaca o isterie colectiva.
In cazul acestui film, regizorul afirma: “mi-am urmarit instinctul, in sensul ca, eu consider ca, in loc sa crezi in propriul intelect, trebuie sa urmezi instinctul, iar filmul se naste din acest impuls si din conceptul de teama care ne insoteste de-acum zilele. Nu voiam sa povestesc punctul de vedere al unui astronom, al unui om de stiinta, ci punctul de vedere al oamenilor, temerile lor zilnice, in spatele marilor intrebari”.

„Salopeta albastra”

“Salopeta albastra” personificata de actorul Tom Cruise, este, potrivit regizorului, un barbat oarecare. “Am facut tot ce mi-a stat in putinta pentru ca Tom sa fie cat mai putin cu putinta Tom Cruise. Voiam ca el sa intruchipeze un muncitor adevarat, sa fie o persoana oarecare din Bayonne, unul care vine din Ironbound in New Jersey, unul care lucreaza pe acele macarale enorme care ridica conteinerele. Trebuia sa ne reprezinte pe noi toti. Iar in calatoria sa pentru supravietuire, el invata multe; iar ceea ce invata va avea repercusiuni, poate ii va permite sa-si salveze familia... Este un lucru pe care multe persoane trebuie sa-l faca astazi. Ma gandesc la emigranti. Oamenii trebuie sa se adapteze la un mediu complet nou, cu care sunt chemati, pe neasteptate, sa se confrunte”.
Extraterestri sunt infioratori, transforma Terra, schimba atmosfera, temperatura. Pentru a marca terenul cucerit acopera pamantul cu o ciudata iarba rosie... Iar Spielberg spune ca “daca nu arat intocmai actiunea prin care respectivii sug sangele oamenilor, ci doar sugerez aceasta in mod implicit, totul se poate face. Eu cred ca ceea ce provoaca cea mai mare spaima in filmul meu decurge din optiunea de a sugera, mai curand de a arata. Extraterestrii nostri probabil vin dintr-un loc indepartat ca si acela din care venea si E.T. Dar vin dintr-o zona mai obscura a Universului, in timp ce E.T. venea de pe o planeta mai degraba binevoitoare”.

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=1935

Spielberg, cel mai bun regizor din toate timpurileSteven

Spielberg a fost votat de catre cititorii unei reviste
specializate ca fiind cel mai bun regizor din toate timpurile, mai
bun decat confratii sai Alfred Hitchcock si Martin Scorsese,
transmite BBC News online. Majoritatea celor zece mii de cititori ai
revistei Empire care au participat la sondaj l-au ales pe regizorul
filmului "Schindler's List" pe primul loc in topul celor mai buni
regizori din toate timpurile. Hitchcock, care a regizat "Psycho"
si "Rear Window", s-a clasat pe locul al doilea, urmat de Martin
Scorsese. "Steven Spielberg are in film un impact asemanator celui pe
care l-au avut Beatles in muzica", a apreciat unul din responsabilii
redactiei revistei, Ian Freer, adaugand ca filmele sale "au definit o
intreaga generatie". In varsta de 58 de ani, Spielberg a regizat
blockbustere precum "ET", "Close Encounters of the Third Kind"
si "Raiders of the Lost Ark", dar si filme ca "Schindler's List"
sau "Saving Private Ryan". Regizori precum George Lucas, Charlie
Chaplin sau Tim Burton nu au reusit sa se claseze printre cei mai
buni 20 de regizori din toate timpurile. Pe primele zece locuri din
top s-au clasat:

1. Steven Spielberg; 2. Alfred Hitchcock; 3. Martin Scorsese; 4.
Stanley Kubrick; 5. Ridley Scott; 6. Akira Kurosawa; 7. Peter
Jackson; 8. Quentin Tarantino; 9. Orson Welles; 10. Woody Allen.
(D.M.)

ZIUA

Israelul, intre terorism si razbunareAdio solutiilor simple, atitudinilor maniheiste ale “Razboiului lumilor”. Pentru ca in “Munchen”, pentru a povesti tragedia israeliana de la Jocurile Olimpice din 1972, si mai ales consecintele sale materiale si morale, asupra unui grup de agebti ultrasecreti ai Mossad-ului, Steven Spielberg se intoarce in trecut la carnea si sangele din “Salvati soldatul Ryan”, la complexitatea din “Lista lui Schindler”. Si chiar la tensiunea narativa si suspansul dintr-o alta specie de filme cum ar fi “Falci”.
De altfel, in cea mai recenta creatie a sa, marele autor se dovedeste a fi in cea mai buna forma. Cu un film primit foarte bine de criticii din jumatate de planeta si cu o poveste care, oricum ai privi-o e un pumn in stomacul spectatorului. O sfidare a certitudinilor politice si a eticii noastre a tuturor, pe fondul unui razboi impotriva terorismului, care azi la inceputul lui 2006 pare mai actual ca niciodata. Aceasta deoarece “Munchen” nu este nicidecum refacerea misiunii comando-ului palestinian “Septembrie Negru – Actiune armata”, care a provocat moartea a 11 persoane printre care atleti si preparatori ai delegatiei israeliene la Olimpiada din München 1972. Acela a fost un episod teribil dar circumscris, 21 de ore de angoasa incheiate cu o tragedie si urmarite de intreaga lume, 900 de milioane de telespectatori care se uitau la Jocurile Olimpice. Nu, acele evenimente sunt toate premisa filmului. El povesteste de fapt o alta istorie, istoria lui “ce a fost dupa”. Intamplari ramase secrete ani de zile, in legatura cu care nu exista pozitii oficiale, doar reconstituiri jurnalistice si documentaristice (printre care cartea “Razbunarea” de George Jonas, cea care sta de altfel la baza filmului).
Dupa masacrul de la München, premierul israelian Golda Meir decide sa adopte o strategie extrema: uciderea unul cate unul a 11 inalti comandanti palestinieni suspectati a fi implicati intr-un fel sau altul, in asaltul asupra satului Olimpic. Ca un semnal ca oricine loveste tara sa, va fi descoperit si ucis, oriunde s-ar afla. In acest scop, un misterios sef al serviciilor Secrete (Geoffrey Rush, exceptional ca de obicei) organizeaza o echipa “fantoma” (“Voi nu lucrati pentru mine”, repeta el mereu) menita sa execute lantul de crime.
Seful bandei este protagonistul filmului, Avner (Eric Bana, intr-un personaj in care cu greu ni-l puteam imagina), oficial al Mossad-ului, cu o sotie insarcinata in sapte luni si care, sub efectul furiei pentru ceea ce s-a intamplat la München, accepta sa-si lase familia, sa dispara si sa devina un agent al razbunarii. Alaturi de el, evreul sud-african Steve (englezul Daniel Craig, proaspat distribuit in noua varianta de James Bond), cel mai convins de necesitatea actului criminal; cel mai dulce, Robert (Matthiew Kassowitz, deja regizor al Urii), belgian, fabricant de jucarii si expert in explozibil; germanul Hans (Hanns Zischler), specializat in documente false; inteleptul amarnic Carl (Ciaran Hinds) care are misiunea de a anula urmele asasinilor. Cinci persoane foarte diferite care incep cu metoda sa-si duca la indeplinire misiunea. Si mana in mana printre succese si ceva esecuri, vad aparand propriile certitudini: e drept sa ucizi 11 persoane pentru a razbuna 11 victime nevinovate de la Munchen? Razboiul impotriva terorismului trebuie purtat astfel, cu singura lege a pedepsei exemplare a celor vinovati, fara tribunale sau sentinte? Si, mai ales, cine intra – adesea din dorinta justa de a face ceva – in acest joc infernal in care ajungi sa-i omori pe toti, mai poate iesi teafar?
Intrebari care se incarneaza in personajul Avner, in calmul sau initial, in angoasa sa din ce in ce mai puternica. Si totul in afara unei solutii definitive, in afara unei asigurari finale: singurul lucru care il poate salva pe eroul nostru este dragostea pentru sotia si fiica sa, asa cum sugereaza Spielberg. Dar o reconciliere cu tara sa, cu ceea ce a facut, pare imposibila. Iata de ce nu surprinde ca filmul prezentat in avanpremiera si in fata unor personalitati ale comunitatilor ebraice din lume a suscitat reactii diverse: unii i-au laudat complexitatea, cautarea unor solutii deloc facile, altii l-au acuzat de inexactitati si neclaritati istorice. Ceea ce e sigur e ca, pe ecran regizorul aduce dilemele morale destinate sa ramana fara raspuns si care par in chip particular actuale, mai ales in aceste zile, in care intregul Israel urmareste cu sufletul la gura, ultima lupta a liderului sau Ariel Sharon.
Un alt element clou al filmului: toate personajele sunt prezentate cu mare pietate, inclusiv palestinienii. Nu intamplator, una din secventele cele mai impresionante este cea in care Avner, dandu-se drept un terorist german, se confrunta cu tanarul sef al unui grup de comando. Fiecare isi prezinta argumentele, toate, in felul lor, juste, fiecare nu reuseste sa le inteleaga pe ale celuilalt. Chiar daca destinul lor, pentru spectator, apare in chip tragic identic, acela de a fi, asa cum spune despre sine palestinianul, “cei fara patrie”.
“Munchen” nu este numai reprezentarea abstracta a unei importante problematici etico-politice, ci si un film cu un ritm ce-ti taie respiratia. Un thriller plin de suspans, filmat in 14 tari diferite, care a reclamat 120 de polatouri de filmare, si in care Spielberg a coordonat peste 200 de actori, in roluri mari sau mai mici. Totul intr-un stil ce se constituie intr-un omagiu adus clasicilor genului din anii ’70.
O discutie aparte merita una din scenele clou a povestii, aceea a atacului asupra satului Olimpic. Un eveniment pe care Spielberg il prezinta pe bucati, pe parcursul filmului, intr-o serie de flash-back-uri. “M-am gandit ca era nevoie sa ne amintim continuu ce a declansat aceasta situatie de sange pentru sange”, declara regizorul. “Puteti sa va imaginati” – a adaugat el, “cat a fost de dificil sa o filmez. Am folosit actori arabi pentru palestinieni si actori isyraelieni pentru evrei. Si eu au pus mult suflet in ceea ce au facut. A fost un catarsis emotional, doua saptamani dificile pentru toata lumea”: dar vazand rezultatele, se poate spune ca a meritat.



http://www.cronicaromana.ro/steven-spielberg-si-mnchenisraelul-intre-terorism-si-razbunare.html

“München” - o victorie a creatiei lui Steven Spielberg

In sfarsit, o revenire spectaculoasa pentru copilul teribil al cinematografiei americane, Steven Spielberg, dupa mai putin reusitul “War of the Worlds”! “Munich”, de cateva zile si pe marile noastre ecrane, este o productie evident controversata, pentru ca pune fata-n fata doua realitati ale aceluiasi “Adevar” generic: lumea iudaica vs lumea musulmana. Cine are dreptate intr-un etern conflict - care, sugereaza regizorul, pare a nu-si gasi niciodata un final fericit - Israelul sau Palestina? Ne-am fi asteptat ca Spielberg, de origine evreiasca, sa tina partea conationalilor sai, intr-un film “politically correct” gen “Lista lui Schindler”. Acolo ii infiera pe germani, aici ar fi urmat arabii. Ei bine, surpriza, autorul are ambitia sa fie echidistant in ceea ce e fara indoiala cel mai bun, mai inteligent si mai argumentat film al sau (de doua ore si jumatate de veritabil suspans, in care n-ai vreme sa casti...) de la “E.T.” incoace (e drept, au mai existat filme foarte bune ale sale, “Hook”, “Culoarea purpurie” si chiar “Lista lui Schindler” pana la urma - dar in fiecare a facut un mic sau mare compromis). “München” inseamna reintoarcerea maestrului care nu face nici un rabat (nici macar “fratilor” sai!) la FILM. Fara indoiala, e discutabil daca Spielberg va avea succes in martie la Oscar cu acest titlu “incorrect”, dupa ce a invins cu maniheistul “Lista lui Schindler”, unde evreii erau, normal, intr-o lumina pozitiva. Aici nu mai e deloc asa “right” - si totusi “Munich”, in ciuda valorii sale indiscutabile, va porni cu un handicap: se va lupta cu un alt “incorrect”/controversat film despre doi cowboy homosexuali (“Brokeback Mountain”). Deci va fi, practic, dupa acesta, abia cel de-al doilea favorit/challenger-ul. Dar ramane de vazut peste o luna daca Hollywoodul isi va calca principiile si va premia in fine pe cineva pentru ca merita, nu pentru ca asa e OK. Revenind la “München”, care este “bazat pe fapte reale”, poveste e simpla, evitand cliseele antisemite, dupa cum Spielberg ocoleste abil capcanele pedanteriei dogmatice si ale discursului ideologic. In 1972, in timpul Jocurilor Olimpice de la München (! - arabii si-au ales poate predestinat acest loc de “rafuiala” cu evreii, chiar pe terenul celor care ii exterminasera si-n Holocaust), adica la “Olimpiada Pacii si a Veseliei”, un grup palestinian extremist de fedayeeni, devenit celebru sub numele simbolic de “Septembrie Negru” - luna in care s-a petrecut masacrul din ‘72 - patrunde in Satul Olimpic, omoara doi membri ai echipei israeliene si iau ostatici inca noua atleti. Pe care-i vor executa, intr-un schimb de focuri si cu politia germana. Actul terorist este transmis live la TV - in ceea ce Spielberg reuseste o cinica parabola despre talentul realizatorilor de programe de a denatura, mereu, cursul evenimentelor. Thrillerul porneste de aici, revenind de cateva ori pe parcurs - in cosmarurile protagonistului - la momentul München, capturarea si executarea, care capata accente psihotice in visele devenitului paranoic Avner. Tanar ofiter, acesta este ales special de un agent Mossad, Ephraim, pentru o misiune unica din istoria Israelului: de a executa 11 barbati, acuzati ca ar fi fost autorii morali, “din umbra”, ai masacrului münchenez. Renuntand la identitate si punandu-si practic in pericol sotia gravida si copilul ce va veni ulterior, Avner (cu un rol-revelatie pentru Eric Bana - “Troia”!) va patrunde in lumea impaienjenita a tuturor serviciilor secrete: CIA, KGB, spionajul francez etc. in incercarea de a-i lichida, pe rand, pe cei 11 alesi pe lista neagra a Mossadului. Alaturi de el vor fi alti patru “executanti”, patru tipologii diferite: Steve (Daniel Craig), un macho sud-african tipic, Hans (Hanns Zischler), avand ceva nazist in tot ceea ce face, rafinatul Carl (Ciaron Hinds) si simpaticul “specialist” in bombe care nu explodeaza, Robert (Mathieu Kassovitz). Trecand prin Frankfurt, Roma, Beirut, Londra, Paris, cei cinci muschetari de sacrificiu incep sa aiba treptat indoieli despre misiunea lor, ajungandu-se la un conflict interior pentru fiecare (si mai ales pentru Avner). Justifica aceste asasinate ale unor teoretic nevinovati razbunarea Israelului? Va fi oprit terorismul prin ele? Evident ca nu - si chiar trei din cei cinci evrei vor plati cu viata secretul misiunii, in labirintul vanzarii si vanarii reciproce dintre servicii. Deveniti din vanatori - victime, in lupta cu propriile remuscari si indoieli, Avner & Co isi dau seama ca sunt niste pioni pe o masa de sah a Guvernelor, la fel ca si cei pe care ii urmaresc sa-i ucida. Israelieni ori palestinieni, moartea e egala pentru toti, ca si dreptatea fiecaruia. Simptomatic dialogul intre Avner si Ali - un “terorist” din “cealalta” tabara - in care fiecare tine partea patriei sale cu “argumente”. Cerand in schimbul eliberarii celor 11 sportivi evrei libertatea a 200 de prizonieri arabi, grupul fedayenilor, de “oameni ai sacrificiului”, a clacat si a esuat practic, omorandu-i pe ostatici; la fel grupul lui Avner, pana la urma si el format tot dintr-un fel de vindicativi revendicatori, cedeaza psihic, pierzand dulcele gust al razbunarii. Explicandu-i ca exista cumva o cale de mijloc, care sa nu implice asasinate, fanaticului ofiter Mossad (Ephraim cel diabolic si excelent interpretat de Geoffrey Rush - “Quills - Marchizul de Sade”), Avner recunoaste practic si el “vina”, esecul misiunii si accepta jertfa de a fi tinta in SUA, pentru alti spioni care-l cauta, decat de a se intoarce intr-o tara pe care nu o mai simte a sa, dupa ce l-a distrus spiritual. Refuzand Israelul si alegand exilul, eroul continua parca drama jidovului ratacitor, a evreului dezradacinat, incercand sa se inglobeze intr-o alta cultura (ca si Spielberg insusi, ori Woody Allen). Popor “ales”, dar fara noroc, israelitii vor urma sub orice forme “jihadul” lor personal cu palestinienii. Fiecare are Adevarul, misiunea si dreptatea sa - nu putem sa-i judecam absolut pe unii sau pe altii, categorisindu-i drept “calai” sau “victime”. Este o dilema existentiala, intr-o lume unde ucizi ca sa demonstrezi ceva “patriotic” in fata lumii intregi, unde fiecare isi are “tara sa” - pamantul considerat “acasa”, nestiind cine e de fapt cotropitorul si cine asupritul, e un univers tragic, avand ceva de drama antica, unde criminalii sunt primiti de etnicii lor ca niste eroi nationali.
Spielberg incearca sa priveasca Raul cu ochii ambelor parti, fiind - paradoxal - echidistant. O dovada de inteligenta narativa si de maturizare artistica la apogeu. “Munich” e un film dur, sangeros, cu multe conflicte - exterioare si interioare - si axe psihologice (punandu-se in conflict ori amicitie tari, guverne, mentalitati, servicii secrete, filosofii, chiar - avem si o scurta lectie ideologica de “budoar” intre o frantuzoaica si Avner). Lui “Septembrie Negru” i se opune deci discutabila operatiune “Mana lui Dumnezeu” - practic un program de asasinate gandit de prim-ministrul Golda Meir (ce va sfarsi la randu-i asasinata de teroristi!), generali si Mossad. In aceasta trista si cruda poveste, fara nici macar happy end, nu exista invinsi si invingatori, ci doar executanti - eroi sau criminali? - “calai” ce devin “tinte” si invers, si o multime de victime colaterale (atletii evrei ori intelectualii palestinieni suspectati ca... ajuta terorismul, adica de fapt sustinand teoria propriei tari si rase). Discutia este ampla. Israelul a raspuns pe fata arabilor, bombardand dupa septembrie 1972 Siria si Liban; pe “spate”, a creat “Mana lui Dumnezeu”, operatiune strict secreta; ei i s-a raspuns cu alte crude asasinate ale palestinienilor, deturnand avioane; si tot asa... E un lant al slabiciunilor reliefat de Spielberg, care exploreaza mai mult aici decat efectele speciale emotiile umane. Urmarind metamorfoze incredibile - ca in cazul nefericitului Avner, devenit din razbunatorul initial o (auto)jertfa anonima, regizorul incearca in ecranizarea dupa George Jonas - “Vengeance” - sa dezlege itele unui mister, de fapt sa sondeze in subconstientul a doua ISTORII diferite. Ii reuseste cu prisosinta, in acest film despre discriminare, ajungand de la fanatism si violenta, la toleranta si speranta.


http://www.cronicaromana.ro/coltul-cinefiluluimnchen-o-victorie-a-creatiei-lui-steven-spielberg.html