Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Grigorescu[V=]
Pagina 2 din 3
Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Grigorescu[V=]
Rezumarea primului mesaj :
NICOLAE GRIGORESCU-
Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara.
=====
Denis
Eremia Teofil
Lucian
NICOLAE GRIGORESCU-
Eu sunt o exceptie: mi-am facut carul vara.
=====
Denis
Eremia Teofil
Lucian
Ultima editare efectuata de catre Admin in 20.08.15 14:52, editata de 24 ori
Re: Grigorescu[V=]
Nicolae Grigorescu, un nou record pe piata romaneasca de artaVezi cu cat a fost vanduta lucrarea "Pastorita", de Nicolae Grigorescu.
Re: Grigorescu[V=]
Tabloul "Car cu boi", de Nicolae Grigorescu, vândut la licitatie pentru 155.000 de euro
Re: Grigorescu[V=]
De-ati sti ce frumoasa-i tara mea!
Acestea-s cuvintele lui Nicolae Grigorescu, spuse cu patima colegilor francezi de la Barbizon – celebra scoala de peisagisti francezi, de artisti in aer liber. Romanul inspirase tip de trei ani, la liziera padurii Fontainebleau, fosnetul si aromele naturii, dar pe pamanturi straine. „Natura-i frumoasa peste tot, dar parca una e tara mea”, suspina fiul de taran simplu care ajunsese „mai marele intre zugravii de biserici”. Asa a fost uriasul impresionist roman, considerat cel mai valoros pictor al Romaniei. Nascut in satul Pitaru, judetul Dambovita, in 1838, Nicolae Grigorescu (al saselea copil) descopera de timpuriu o lume rurala saraca, plina de nevoi dar si de o liniste sufleteasca izvorata din intelepciunea cu care oamenii stiau sa traiasca de pe urma pamantului.
Acest fiu al lui Ion si al Mariei, zis Nicu, a mostenit talentul de la unchiul Ghita, primul care i-a pus carbunele in mana sa deseneze. Si, in anii scolii primare, cand s-a mai dezmeticit cu precocitatea viitorului artist al vietii de la tara, a inceput sa aduca un ban in casa realizand iconite si vanzandu-le pe la targuri. Cam ceea ce facea si Brancusi la vremea lui. Iar geniile au intotdeauna o sansa care le lumineaza destinul.
Pentru sfiosul si delicatul „Nicu” (asa semna iconitele), norocul s-a numit tabloul istoric „Mihai scapand stindardul”, pus in vitrina unui zugrav, intr-o mahala a Bucurestiului. Si a trecut pe acolo si l-a vazut beizadeaua Mitica-Ghica. I-a placut si a ajuns cu „Nicu” la domnitorul Barbu Stirbei, care i-a dat o suta de galbeni pe el. Dar pasul pentru cariera tanarului atat de modest si talentat a fost urias. I se comanda lucrari la biserici si toti mesterii vor ca Nicu sa creeze chipurile sfintilor, ca „le face dumnezeieste”. Toti staretii il iubesc pe zugravul-minune si, dupa Caldarusani si Zamfira, ajunge la Agapia, in Moldova. Dar faima sosea inaintea lui. Pentru trei ani, Grigorescu uita de gandul Parisului (unde voise sa plece, dar fusese respins din lipsa de studii) si lucreaza frenetic la biserica Sfintii Voievozi. Minunatia operelelor murale de la Agapia ne incanta si astazi. Spre 1861, la finalul superbului capitol Agapia, i se spune „sfantul Nicu”, nu „mesterul Nicu”.
Incantandu-l pe insusi Kogalniceanu, Grigorescu ajunge, in fine, la Paris. Avea douazeci si trei de ani si dornic sa invete si sa arate ce stie. Se afirma la un concurs de profil (cu subiectul „Pictati un arbore”) si se alatura in satul Barbizon unei pleiade entuziaste de pictori: Troyon, Rousseau, Corot, Millet, Daubigny si Courbet. Lucreaza neincetat ziua, le asculta infrigurat sfaturile seara. Se indragosteste de fiica lui Millet, dar va fi doar o adiere. In 1864 se intoarce in tara si-si pregateste prima expozitie. A fost un mare succes. Tarancile sale simple, curate, zambitoare si carele cu boi devin obsesiile sale prin care-si dedica sufletul vietii molcome taranesti. Peste saizeci de panze sunt dedicate celebrilor sai boi, aliatul neobosit al plugarului sarac, un simbol al fortei domesticite. Devine si pictor de front si „Atacul de la Smardan” impresioneaza pe toata lumea.
In 1890 se stabileste la Campina (Prahova), desi avea deja propriul atelier la Paris. Se afirmase in capitala Frantei atat la Expozitia Universala, cat si la Salon – cu tabloul „Tanara tiganca”. Dar ii face o placere mai mare sa expuna in tara, la Ateneul Roman. Devine membru al Academiei Romane in 1899. Umbla prin tara insetat de temele sale rurale si aducand omagii eterne oamenilor simpli, portului taranesc si vietii de fiecare zi. Din opera lui razbate placerea de a fi roman si linistea sufleteasca a artistului implinit, care nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Fondatorul picturii romane moderne (urmat de Andreescu si Luchian) a murit in 1907, la Campina... Acolo unde „boul Ghiocel venea singur dimineata, la pozat”, cum duios ne povesteste Vlahuta despre „sfantul Nicu”.
O menajera a furat un tablou semnat de Nicolae Grigorescu
O menajera a furat un tablou semnat de Nicolae GrigorescuO menajera a furat un tablou semnat de Nicolae Grigorescu, dar a fost prinsa inainte de a-l vinde.
Marele Nicolae Grigorescu, Robinsonul din Câmpina
Marele Nicolae Grigorescu,
"Robinsonul din Câmpina"
Pe Bulevardul Carol I din Câmpina, la numărul 108, se află Muzeul
Memorial "Nicolae Grigorescu". Pe aceeaşi stradă, la câteva sute de
metri depărtare, lângă şcoala de poliţie, se mai găseşte şi Castelul
"Iulia Hasdeu". În ultimii ani,s-a răspândit zvonul că şi Nicolae
Grigorescu ar fi practicat spiritismul, deşi nu există nici o mărturie
în acest sens. Poate pentru a-i seduce pe turişti cu bârfe din alte
veacuri.
Clădirea muzeului memorial "Nicolae Grigorescu" este o
copie după casa construită de pictor în ultimii ani de viaţă şi care a
fost distrusă de un incendiu în 1918, în timpul ocupaţiei germane. Casa
a fost reconstruită în 1954 după planurile originale, după fotografii
şi mărturii. Înainte de a cumpăra terenul pe care avea să-şi ridice
casa din lemn în care şi-a pictat ultimele tablouri, Grigorescu
locuise cu chirie în Câmpina încă din 1890.
Artistul a
construit repede casa, din lemn, începând mai întâi cu atelierul de
pictură. "Se spune că terenul a fost cumpărat cu banii câştigaţi din
vânzarea tabloului «Atacul de la Smârdan»", ne-a povestit muzeografa
Liliana Marin. Circa 200 de tablouri ale lui Grigorescu se află aici,
ne-a spus Liliana Marin, precum şi numeroase obiecte personale ale
pictorului, mobilă adusă de acesta din Franţa. Cel mai impresionant
este atelierul artistului, unde sunt expuse, pe lângă tablouri,
şevaletul, pensulele, tuburile cu vopsea şi multe perechi de ochelari
ale pictorului, pe care, în ultimii ani de viaţă, vederea începuse să-l
înşele.
COLECŢIONAR DE ARTĂ
"În 1907,
pictorul a murit, iar în casă au continuat să locuiască fiul său,
Gheorghe, şi soţia acestuia, una dintre fiicele lui Vlahuţă. Atelierul
este aşa cum era cel al lui Grigorescu, reconstituit după copii.
Mobilierul pe care îl vedeţi, aşa puţin cât a mai rămas, este adus de
Grigorescu de la Paris, unde a avut atelierul", spune Liliana Marin.
În casă se găsesc şi multe obiecte din colecţia lui Nicolae Grigorescu,
strânse din călătoriile făcute de acesta în străinătate, mai ales din
perioada de formare în Franţa. Multe dintre ele sunt turceşti,
cumpărate din marile bazaruri din Istanbul, pe care pictorul le-a
colindat în căutare de obiecte de artă. "O tapiserie expusă are o
poveste aparte. Grigorescu a cumpărat o jumătate din tapiserie de
secolul 18, cusută cu fir de aur şi de argint, de la un negustor din
Paris, care i-a spus că este tăiată în jumătate şi că nu ştie unde se
găseşte cealaltă parte. După nouă ani, Grigorescu a găsit şi cealaltă
jumătate în Italia, la Roma, întâmplător", povesteşte muzeografa.
"Robinsonul din Câmpina"
Pe Bulevardul Carol I din Câmpina, la numărul 108, se află Muzeul
Memorial "Nicolae Grigorescu". Pe aceeaşi stradă, la câteva sute de
metri depărtare, lângă şcoala de poliţie, se mai găseşte şi Castelul
"Iulia Hasdeu". În ultimii ani,s-a răspândit zvonul că şi Nicolae
Grigorescu ar fi practicat spiritismul, deşi nu există nici o mărturie
în acest sens. Poate pentru a-i seduce pe turişti cu bârfe din alte
veacuri.
Clădirea muzeului memorial "Nicolae Grigorescu" este o
copie după casa construită de pictor în ultimii ani de viaţă şi care a
fost distrusă de un incendiu în 1918, în timpul ocupaţiei germane. Casa
a fost reconstruită în 1954 după planurile originale, după fotografii
şi mărturii. Înainte de a cumpăra terenul pe care avea să-şi ridice
casa din lemn în care şi-a pictat ultimele tablouri, Grigorescu
locuise cu chirie în Câmpina încă din 1890.
Artistul a
construit repede casa, din lemn, începând mai întâi cu atelierul de
pictură. "Se spune că terenul a fost cumpărat cu banii câştigaţi din
vânzarea tabloului «Atacul de la Smârdan»", ne-a povestit muzeografa
Liliana Marin. Circa 200 de tablouri ale lui Grigorescu se află aici,
ne-a spus Liliana Marin, precum şi numeroase obiecte personale ale
pictorului, mobilă adusă de acesta din Franţa. Cel mai impresionant
este atelierul artistului, unde sunt expuse, pe lângă tablouri,
şevaletul, pensulele, tuburile cu vopsea şi multe perechi de ochelari
ale pictorului, pe care, în ultimii ani de viaţă, vederea începuse să-l
înşele.
COLECŢIONAR DE ARTĂ
"În 1907,
pictorul a murit, iar în casă au continuat să locuiască fiul său,
Gheorghe, şi soţia acestuia, una dintre fiicele lui Vlahuţă. Atelierul
este aşa cum era cel al lui Grigorescu, reconstituit după copii.
Mobilierul pe care îl vedeţi, aşa puţin cât a mai rămas, este adus de
Grigorescu de la Paris, unde a avut atelierul", spune Liliana Marin.
În casă se găsesc şi multe obiecte din colecţia lui Nicolae Grigorescu,
strânse din călătoriile făcute de acesta în străinătate, mai ales din
perioada de formare în Franţa. Multe dintre ele sunt turceşti,
cumpărate din marile bazaruri din Istanbul, pe care pictorul le-a
colindat în căutare de obiecte de artă. "O tapiserie expusă are o
poveste aparte. Grigorescu a cumpărat o jumătate din tapiserie de
secolul 18, cusută cu fir de aur şi de argint, de la un negustor din
Paris, care i-a spus că este tăiată în jumătate şi că nu ştie unde se
găseşte cealaltă parte. După nouă ani, Grigorescu a găsit şi cealaltă
jumătate în Italia, la Roma, întâmplător", povesteşte muzeografa.
Tabloul "Car cu boi" de Nicolae Grigorescu, scos la licitati
Tabloul "Car cu boi" de Nicolae Grigorescu, scos la licitatie
Tablou de Grigorescu, vândut cu peste 200.000 de lei
Tablou de Grigorescu, vândut cu peste 200.000 de lei
Arte frumoase. Nicolae Grigorescu sau licăriri luminoase pe
Arte frumoase. Nicolae Grigorescu sau licăriri luminoase pe o tuşă impresionistă
Nicolae GRIGORESCU (1838 - 1907)
Nicolae GRIGORESCU (1838 - 1907)
http://www.gdo.ro/Magazin/2005-07-27#articolNr9621
http://www.gdo.ro/Magazin/2005-07-27#articolNr9621
Alexandru ZUB – Nicolae Grigorescu – rez
Alexandru ZUB – Nicolae Grigorescu – rezonante istorice
"Carul cu boi", 120.000 de lei
"Carul cu boi", 120.000 de lei Lucrarea renumitului pictor Nicolae Grigorescu a fost vanduta duminica, la casa Alis din Capitala, informeaza Romantica.
Nicolae Grigorescu, pictorul naturii
Nicolae Grigorescu, pictorul naturii
Anul acesta in vara s-au implinit 100 de ani de la plecarea din viata a celui care a fost un artist pe gustul celor mai multi dintre romani. Numele lui, Nicolae Grigorescu. Este poate la fel de cunoscut ca Eminescu sau Sadoveanu. El intra in categoria substantivelor comune ale spiritualitatii noastre in sensul in care prin faptul ca, ajungand sa apartina unui patrimoniu de valori firesc si la indemana tuturor, a pierdut, cum ar veni spus, majuscula ca semn al elitei. Iar lucrul acesta nu este deloc dezonorant.
De aceea, faptul ca Muzeul de Arta a deschis chiar ieri o expozitie cu lucrari din opera maestrului este un omagiu care nu are cum sa surprinda, asa cum orice reeditare din literatura celor deja amintiti este la randul ei de la sine inteleasa.
Nicolae Grigorescu s-a nascut in 1838 si s-a prapadit in 1907, deci cu un an inainte de-a implini 70 de ani. Ucenicia si-a facut-o in atelierul pictorului ceh Anton Chadek si a executat icoane pentru bisericile din Baicoi si Caldarusani. Picturile murale cu tematica religioasa care l-au facut celebru sunt cele de la manastirea Agapia. Intalnit aici de
Mihail Kogalniceanu, ministru pe atunci al instructiei publice in Moldova, a primit o bursa pentru a studia la Paris. Aici si-a perfectionat tehnica si ceea ce era talent brut ajunge slefuit in asa fel incat artistul este capabil sa redea cele mai subtile nuante si sa creeze in tablourile sale oaze binecuvantate de lumina. Cat a lucrat la Barbizon, in acea atmosfera varateca din apropierea Parisului, care favoriza pictura in plein air si deschidea drumul abordarii impresioniste in plastica, el a dobandit un adevarat cult pentru natura. Natura pentru Nicolae Grigorescu a capatat – se poate spune – o valoare religioasa in sensul in care a adorat-o ca un franciscan vazand in toate creaturile si fapturile gingase ae acesteia tot atatea prilejuri pentru a se impartasi dinr-o milostenie universala care ne unifica si ne lumineaza pe toti. Din acest punct de vedere a-l socoti pe Nicolae Grigorescu un pictor al naturii si al orizontalei inspirate de natura nu este chiar o banalitate. Artistul a iubit natura avand poate si sentimentul ca, pe masura trecerii timpului, aceasta va fi distrusa de om si de o intreaga civilizatie urban industriala. De aceea Nicolae Grigorescu acum si poate si in anii care vor veni va continua sa placa celor mai multi dintre noi fiindca el a stiut sa angajeze partea cea mai nevinovata a fiintei noastre, nemaculata ideologic si netentata de abisuri mistice. Grigorescu reprezinta ceva atemporal in sensul in care exista o atemporalitate buna care nu are nici o legatura cu eternitatea severa si incomprehensibila.
Constantin Prut in Dictionarul sau de arta moderna si contemporana romaneasca il considera primul dintre fondatorii picturii romane moderne, urmand apoi Andreescu si Luchian, numele sau devenind un simbol pentru tinerele generatii de artisti remarcati la inceputul secolului XX.
Andrei Plesu in "Pitoresc si melancolie" aseaza arta lui Grigorescu intr-un provocator paralelism cu ce a facut si ce inseamna pentru noi opera lui Ioan Andrescu. "Exista, stim bine, o viziune idilica a Romaniei al carei inventar s-a banalizat pana la exasperare, plaiuri manoase, hore zglobii, dor, omenie... Alecsandri si Cosbuc, Grigorescu si Vlahuta etc. Toate acestea sunt adevarate, sunt importante, dar nu sunt totul. Romania lui Eminescu ca si a lui Andreescu e mai complexa si mai grava. E o Romanie in care se glumeste mai putin si se faptuieste mai deplin, o Romanie in care Caragiale nu mai e posibil la tot pasul, o Romanie cu mai mult simt al raspuderii si al onoarei nationale..." Apoi distinsul estetician se refera la stramosii daci invinsi de romani, a caror melancolie degajata tocmai de infrangere continua sa planeze asupra codrilor de la Hateg, melancolie pe care Iorga a stiut admirabil s-o evoce intr-o marturie de-a sa.
Cand citeam aceste randuri in 1980, la aparitia cartii, le-am primit cu o mare bucurie simtind in ele acea aroma a disidentei morale si intelectuale spusa elegant intr-o tara in continua degradare. In ecuatie numele lui Nicolae Grigorescu iese putin sifonat si intr-adevar parca nu e placut sa cazi de partea unei comparatii care te defavorizeaza in mod evident. Dar pe masura ce anii trec si inevitabil imbatranim, o pictura ca a lui isi dezvaluie o stranie delicatete ce completeaza intr-un mod fericit opera melancolicilor expliciti.
Oricine stie de carele sale cu boi, cred ca in mai toate casele exista o copie a uneia din celebrele lucrari cu aceasta tema. Carul cu boi al lui Grigorescu este insasi prototipul blandetei, al rabdarii, al sesului si al firii. Tot ce este abis si slava, nadir si zenit isi inceteaza atractia chiar si asupra acelora indragostiti de extreme. Grigorescu ne ajuta astfel sa fim mai putini extremisti si sa iubim suprafata si orizontala, evitand sa mai cautam sensuri trudite ori adancimi primejdioase.
Un Grigorescu pe piata de arta valoreaza mult. Oricate mii de euro ar valora, ramane insa nepretuit, o nepretuire ce confirma parca inocenta unei picturi in care ceea ce se salveaza si implicit ne salveaza este natura.
Anul acesta in vara s-au implinit 100 de ani de la plecarea din viata a celui care a fost un artist pe gustul celor mai multi dintre romani. Numele lui, Nicolae Grigorescu. Este poate la fel de cunoscut ca Eminescu sau Sadoveanu. El intra in categoria substantivelor comune ale spiritualitatii noastre in sensul in care prin faptul ca, ajungand sa apartina unui patrimoniu de valori firesc si la indemana tuturor, a pierdut, cum ar veni spus, majuscula ca semn al elitei. Iar lucrul acesta nu este deloc dezonorant.
De aceea, faptul ca Muzeul de Arta a deschis chiar ieri o expozitie cu lucrari din opera maestrului este un omagiu care nu are cum sa surprinda, asa cum orice reeditare din literatura celor deja amintiti este la randul ei de la sine inteleasa.
Nicolae Grigorescu s-a nascut in 1838 si s-a prapadit in 1907, deci cu un an inainte de-a implini 70 de ani. Ucenicia si-a facut-o in atelierul pictorului ceh Anton Chadek si a executat icoane pentru bisericile din Baicoi si Caldarusani. Picturile murale cu tematica religioasa care l-au facut celebru sunt cele de la manastirea Agapia. Intalnit aici de
Mihail Kogalniceanu, ministru pe atunci al instructiei publice in Moldova, a primit o bursa pentru a studia la Paris. Aici si-a perfectionat tehnica si ceea ce era talent brut ajunge slefuit in asa fel incat artistul este capabil sa redea cele mai subtile nuante si sa creeze in tablourile sale oaze binecuvantate de lumina. Cat a lucrat la Barbizon, in acea atmosfera varateca din apropierea Parisului, care favoriza pictura in plein air si deschidea drumul abordarii impresioniste in plastica, el a dobandit un adevarat cult pentru natura. Natura pentru Nicolae Grigorescu a capatat – se poate spune – o valoare religioasa in sensul in care a adorat-o ca un franciscan vazand in toate creaturile si fapturile gingase ae acesteia tot atatea prilejuri pentru a se impartasi dinr-o milostenie universala care ne unifica si ne lumineaza pe toti. Din acest punct de vedere a-l socoti pe Nicolae Grigorescu un pictor al naturii si al orizontalei inspirate de natura nu este chiar o banalitate. Artistul a iubit natura avand poate si sentimentul ca, pe masura trecerii timpului, aceasta va fi distrusa de om si de o intreaga civilizatie urban industriala. De aceea Nicolae Grigorescu acum si poate si in anii care vor veni va continua sa placa celor mai multi dintre noi fiindca el a stiut sa angajeze partea cea mai nevinovata a fiintei noastre, nemaculata ideologic si netentata de abisuri mistice. Grigorescu reprezinta ceva atemporal in sensul in care exista o atemporalitate buna care nu are nici o legatura cu eternitatea severa si incomprehensibila.
Constantin Prut in Dictionarul sau de arta moderna si contemporana romaneasca il considera primul dintre fondatorii picturii romane moderne, urmand apoi Andreescu si Luchian, numele sau devenind un simbol pentru tinerele generatii de artisti remarcati la inceputul secolului XX.
Andrei Plesu in "Pitoresc si melancolie" aseaza arta lui Grigorescu intr-un provocator paralelism cu ce a facut si ce inseamna pentru noi opera lui Ioan Andrescu. "Exista, stim bine, o viziune idilica a Romaniei al carei inventar s-a banalizat pana la exasperare, plaiuri manoase, hore zglobii, dor, omenie... Alecsandri si Cosbuc, Grigorescu si Vlahuta etc. Toate acestea sunt adevarate, sunt importante, dar nu sunt totul. Romania lui Eminescu ca si a lui Andreescu e mai complexa si mai grava. E o Romanie in care se glumeste mai putin si se faptuieste mai deplin, o Romanie in care Caragiale nu mai e posibil la tot pasul, o Romanie cu mai mult simt al raspuderii si al onoarei nationale..." Apoi distinsul estetician se refera la stramosii daci invinsi de romani, a caror melancolie degajata tocmai de infrangere continua sa planeze asupra codrilor de la Hateg, melancolie pe care Iorga a stiut admirabil s-o evoce intr-o marturie de-a sa.
Cand citeam aceste randuri in 1980, la aparitia cartii, le-am primit cu o mare bucurie simtind in ele acea aroma a disidentei morale si intelectuale spusa elegant intr-o tara in continua degradare. In ecuatie numele lui Nicolae Grigorescu iese putin sifonat si intr-adevar parca nu e placut sa cazi de partea unei comparatii care te defavorizeaza in mod evident. Dar pe masura ce anii trec si inevitabil imbatranim, o pictura ca a lui isi dezvaluie o stranie delicatete ce completeaza intr-un mod fericit opera melancolicilor expliciti.
Oricine stie de carele sale cu boi, cred ca in mai toate casele exista o copie a uneia din celebrele lucrari cu aceasta tema. Carul cu boi al lui Grigorescu este insasi prototipul blandetei, al rabdarii, al sesului si al firii. Tot ce este abis si slava, nadir si zenit isi inceteaza atractia chiar si asupra acelora indragostiti de extreme. Grigorescu ne ajuta astfel sa fim mai putini extremisti si sa iubim suprafata si orizontala, evitand sa mai cautam sensuri trudite ori adancimi primejdioase.
Un Grigorescu pe piata de arta valoreaza mult. Oricate mii de euro ar valora, ramane insa nepretuit, o nepretuire ce confirma parca inocenta unei picturi in care ceea ce se salveaza si implicit ne salveaza este natura.
ARTE VIZUALE. Nicolae Grigorescu – 100 de ani de l
ARTE VIZUALE. Nicolae Grigorescu – 100 de ani de la moartea pictorului
Maria-Magdalena CRISAN
In urma cu citeva zile Academia Romana a comemorat una dintre cele mai importante personalitati ale plasticii noastre, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907), printr-o expozitie de lucrari aflate in patrimoniul Cabinetului de Stampe al Academiei Romane si printr-o sesiune de comunicari stiintifice.
Pentru mare parte dintre contemporanii nostri, gindindu-ma in primul rind la generatiile de artisti postbelici, opera lui Nicolae Grigorescu pare sa-si fi gasit de mult locul in istorie, fara a mai incita sau stirni emotii in fata unei pinze ce-i poarta semnatura.
Citeste articolul
Maria-Magdalena CRISAN
In urma cu citeva zile Academia Romana a comemorat una dintre cele mai importante personalitati ale plasticii noastre, pictorul Nicolae Grigorescu (1838-1907), printr-o expozitie de lucrari aflate in patrimoniul Cabinetului de Stampe al Academiei Romane si printr-o sesiune de comunicari stiintifice.
Pentru mare parte dintre contemporanii nostri, gindindu-ma in primul rind la generatiile de artisti postbelici, opera lui Nicolae Grigorescu pare sa-si fi gasit de mult locul in istorie, fara a mai incita sau stirni emotii in fata unei pinze ce-i poarta semnatura.
Citeste articolul
NICOLAE GRIGORESCU
NICOLAE GRIGORESCU
(1838-1907)
Ultima editare efectuata de catre Admin in 28.09.10 16:07, editata de 1 ori
Un tablou cu Grigorescu, vândut cu 188 de mii de lei
Un tablou cu Grigorescu, vândut cu 188 de mii de lei Iubitorii de artă investesc din ce în ce mai mult tablourile unor artişti români consacraţi. Pictura "Flori de nalbă" pictată de Nicolae Grigorescu a fost vândut, duminică, la licitaţie cu aproape 2 miliarde de lei vechi.
4 iubitori de artă din români, dar şi străini, s-au întrecut în oferte pentru a cumpăra pictura "Flori de nalbă", care poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu. Preţul de pornire a fost de 58 de mii de lei noi. Tabloul a fost cumpărat, în cele din urmă, de un român contra sumei de 188 de mii de lei noi.
Cei care au asistat la licitaţie au păreri împărţite în ceea ce priveşte valoarea obiectelor vechi de artă contemporană. Unii au apreciat valoarea tabloului, alţii au pus la îndoială autenticitatea tabloului.
"Nu sunt neaparat scumpe, dar nu sunt formidabile. Sigur că e un Grigorescu care nu ştiu dacă e Grigorescu, adică nu-ţi spune mare lucru", afirmă unul dintre participanţi. Alţii cred că este un preţ normal pentru un tablou de talia lui Grigorescu.
La licitaţia organizată astăzi, în numai câteva ore, organizatorii au reuşit să vândă peste 50 de obiecte de artă cu sume între câteva zeci de lei noi şi câteva zeci de mii.
4 iubitori de artă din români, dar şi străini, s-au întrecut în oferte pentru a cumpăra pictura "Flori de nalbă", care poartă semnătura lui Nicolae Grigorescu. Preţul de pornire a fost de 58 de mii de lei noi. Tabloul a fost cumpărat, în cele din urmă, de un român contra sumei de 188 de mii de lei noi.
Cei care au asistat la licitaţie au păreri împărţite în ceea ce priveşte valoarea obiectelor vechi de artă contemporană. Unii au apreciat valoarea tabloului, alţii au pus la îndoială autenticitatea tabloului.
"Nu sunt neaparat scumpe, dar nu sunt formidabile. Sigur că e un Grigorescu care nu ştiu dacă e Grigorescu, adică nu-ţi spune mare lucru", afirmă unul dintre participanţi. Alţii cred că este un preţ normal pentru un tablou de talia lui Grigorescu.
La licitaţia organizată astăzi, în numai câteva ore, organizatorii au reuşit să vândă peste 50 de obiecte de artă cu sume între câteva zeci de lei noi şi câteva zeci de mii.
Grigorescu cucereste Franta
Grigorescu cucereste Franta
La Barbizon s-a deschis prima expozitie monografica dedicata pictorului.
La Barbizon s-a deschis prima expozitie monografica dedicata pictorului.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 15.05.11 14:43, editata de 1 ori
Un Grigorescu la doua miliarde lei vechi
O pictura de Theodor Pallady (1871-1956) a fost achizitionata, saptamana trecuta, in cadrul vanzarilor de la Casa Alis, pentru 500.000.000 lei vechi (50.000 RON). Tabloul, intitulat "Femeie cu floare", ulei pe carton (61,5 x 48,5), a intrat in licitatie la pretul de 16.000 RON. Pe locul al doilea in topul vanzarilor a fost uleiul "Ochi negri" (75 x 50 cm), semnat de Ion Tuculescu, achizitionat la pretul de evaluare: 49.000 RON. I-au urmat, la diferente mici, o natura statica de Samuel Mutzner (1884-1959), vanduta pentru 26.000 RON, lucrarea in ulei pe carton intitulata "Femeie cu boneta alba" de Corneliu Baba (1906-1997), care a atins pretul de 25.000 RON, de la 12.000 RON, si tabloul in ulei pe carton "Casa de pescari la malul marii" (41,5x 39 cm), realizat de Adam Baltatu (1889-1970), achizitionat [pe larg]
Ultima editare efectuata de catre Admin in 15.05.11 14:43, editata de 1 ori
Disputa juridica pentru tablourile lui Grigorescu
Disputa juridica pentru tablourile lui Grigorescu
http://www.expres.ro/cultura/?news_id=196433
Primaria Campina a castigat un proces prin care obliga Muzeul
National de Arta sa-i returneze peste 200 dintre lucrarile pictorului
De mai bine de trei ani, Primaria Campina incearca sa recupereze 200
dintre tablourile lui Grigorescu, aflate in prezent la Muzeul
National, lucrari pe care fiul sau, Gheorghe Grigorescu, le-a vandut
in 1939 comunitatii locale. Reprezentantii autoritatilor prahovene au
castigat procesul cu muzeul si spun ca mai asteapta doar redactarea
hotararii judecatoresti pentru a-si recupera lucrarile vandute chiar
de fiul celebrului pictor municipalitatii.
Documentul care stabileste proprietarul unor valoroase lucrari de
Grigorescu, printre care si „Car cu boi", „Taranca" sau „Plug cu sase
boi", a fost descoperit din intamplare, in 2001, in arhivele
Primariei Campina.
Ciprian Bischoff, angajat al autoritatii locale, a gasit la Arhivele
Nationale si originalul actului de vanzare-cumparare incheiat intre
fiul lui Nicolae Grigorescu si primarul Dem. I. Stoienescu pentru 202
schite si tablouri. Colectia a fost evaluata la 600.000 lei, iar
actul a fost parafat in 4 noiembrie 1939. Lucrarile au fost predate
profesorului Gheorghe Oprescu, directorului Muzeului „Toma Stelian"
din Bucuresti, actualmente Muzeul National de Arta al Romaniei, unde
au fost pastrate pana in prezent.
Proces de trei ani
Odata intrati in posesia actului, reprezentantii primariei au inceput
demersurile pentru recuperarea patrimoniului cultural al
comunitatii. „Desi am incercat sa evitam un proces, cei de la Muzeul
National ne-au refuzat, asa ca am deschis actiune in justitie", a
spus unul dintre juristii Primariei Campina, Iulian Anton.
„Procesul a durat trei ani si, de fiecare data, am castigat pentru ca
actul de vanzare-cumparare al lucrarilor semnate de Grigorescu nu
poate fi contestat". Procesul a trecut prin toate instantele, de la
Tribunalul Bucuresti pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie. „De
la ultima instanta asteptam redactarea hotararii pentru a o putea
investi cu formula executorie", a explicat Anton. Totusi, avocatul
muzeului national a depus o contestatie, si procesul se va prelungi,
potrivit lui Anton.
Legendele Muzeului „Grigorescu"
Odata recuperate de primarie, lucrarile lui Nicolae Grigorescu ar
putea ajunge la muzeul din Campina, care poarta numele renumitului
pictor. Desi casa lui Nicolae Grigorescu a ars in 1918, in timpul
primului razboi mondial, aceasta a fost refacuta, devenind loc de
pelerinaj pentru admiratorii operelor semnate de Grigorescu.
Se spune ca Nicolae Grigorescu ar fi pictat pana in ultimul ceas din
viata, panza de pe sevalet fiind inca umeda dupa ce penelul i-a cazut
definitiv din mana, pe 21 iulie 1907. Unul dintre tablourile favorite
ale pictorului nu are nume si infatiseaza pensulele artistului. A
ramas nevandut si se gaseste si astazi in muzeul ce-i poarta numele,
pentru ca pictorul ii fixa mereu un pret exorbitant la expozitii,
tocmai pentru a ramane tabloul sau de suflet.
http://www.expres.ro/cultura/?news_id=196433
Expozitie monografica Nicolae Grigorescu, in premiera in Fra
Expozitie monografica Nicolae Grigorescu, in premiera in Franta
Muzeul National de Arta al Romaniei a selectionat 34 de lucrari din patrimoniul sau pentru cea mai importanta expozitie monografica Nicolae Grigorescu deschisa in Franta. Expozitia intitulata Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Itinéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impressionnisme este prezentata la Musée des Beaux-Arts din Agen in perioada 22 aprilie – 14 august si va fi itinerata la Musée départemental de l’Ecole de Barbizon in perioada 9 septembrie – 11 decembrie.
Aceasta este prima expozitie de amploare din Franta dedicata exclusiv marelui pictor roman. Publicul francez are astfel ocazia sa descopere arta lui Grigorescu, artist format in ambianta Scolii de la Barbizon, unde a lucrat alaturi de cei mai mari pictori ai epocii precum Corot, Daubigny, Millet sau Courbet. Asemeni impresionistilor pe care ii cunoaste la Paris, artistul intreprinde numeroase calatorii in Normandia si Bretania. Expozitia ilustreaza astfel atit afinitatile pictorului roman cu scoala „realista” a pictorilor de la Barbizon, cat si influenta sensibilitatii impresioniste asupra artei sale, Grigorescu reusind sa asimileze ambele viziuni si sa le sintetizeze intr-un limbaj plastic foarte personal. El este cel care, prin viziunea sa inovatoare si introducerea picturii de plein air, contribuie decisiv la sincronizarea artei moderne romanesti cu cea occidentala.
Alaturi de cele 34 de lucrari din patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei (dintre care amintim Peisaj la Posada, Portret de femeie, La malul marii, Colt din atelier, Fete torcand la poarta, Taranca din Muscel, Andreescu la Barbizon, Interior la Vitré), in expozitie vor fi prezente alte 16 opere provenind de la Musée des Beaux-Arts din Agen, Musée Mormottan-Monet din Paris si Palais des Beaux-Arts de Lille. Muzeul de Arta din Agen detine cea mai importanta colectie de picturi semnate de Nicolae Grigorescu din Franta: 13 opere, dintre care 12 au fost donate in 1929 de doctorul Louis Brocq – eminent profesor in medicina originar din Lot-et-Garonne si bun prieten al artistului – apoi de sotia acestuia in 1934 si 1941.
http://www.cronicaromana.ro/expozitie-monografica-nicolae-grigorescu-in-premiera-in-franta.html
Muzeul National de Arta al Romaniei a selectionat 34 de lucrari din patrimoniul sau pentru cea mai importanta expozitie monografica Nicolae Grigorescu deschisa in Franta. Expozitia intitulata Nicolae Grigorescu (1838-1907) – Itinéraire d’un peintre roumain de l’école de Barbizon à l’impressionnisme este prezentata la Musée des Beaux-Arts din Agen in perioada 22 aprilie – 14 august si va fi itinerata la Musée départemental de l’Ecole de Barbizon in perioada 9 septembrie – 11 decembrie.
Aceasta este prima expozitie de amploare din Franta dedicata exclusiv marelui pictor roman. Publicul francez are astfel ocazia sa descopere arta lui Grigorescu, artist format in ambianta Scolii de la Barbizon, unde a lucrat alaturi de cei mai mari pictori ai epocii precum Corot, Daubigny, Millet sau Courbet. Asemeni impresionistilor pe care ii cunoaste la Paris, artistul intreprinde numeroase calatorii in Normandia si Bretania. Expozitia ilustreaza astfel atit afinitatile pictorului roman cu scoala „realista” a pictorilor de la Barbizon, cat si influenta sensibilitatii impresioniste asupra artei sale, Grigorescu reusind sa asimileze ambele viziuni si sa le sintetizeze intr-un limbaj plastic foarte personal. El este cel care, prin viziunea sa inovatoare si introducerea picturii de plein air, contribuie decisiv la sincronizarea artei moderne romanesti cu cea occidentala.
Alaturi de cele 34 de lucrari din patrimoniul Muzeului National de Arta al Romaniei (dintre care amintim Peisaj la Posada, Portret de femeie, La malul marii, Colt din atelier, Fete torcand la poarta, Taranca din Muscel, Andreescu la Barbizon, Interior la Vitré), in expozitie vor fi prezente alte 16 opere provenind de la Musée des Beaux-Arts din Agen, Musée Mormottan-Monet din Paris si Palais des Beaux-Arts de Lille. Muzeul de Arta din Agen detine cea mai importanta colectie de picturi semnate de Nicolae Grigorescu din Franta: 13 opere, dintre care 12 au fost donate in 1929 de doctorul Louis Brocq – eminent profesor in medicina originar din Lot-et-Garonne si bun prieten al artistului – apoi de sotia acestuia in 1934 si 1941.
http://www.cronicaromana.ro/expozitie-monografica-nicolae-grigorescu-in-premiera-in-franta.html
Ultima editare efectuata de catre Admin in 15.05.11 14:41, editata de 1 ori
Pagina 2 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 2 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum