Cioran[V=]

Rezumarea primului mesaj :

EMIL  CIORAN-
109]Viata si cu mine suntem doua linii paralele care ne intalnim in moarte. 
108]Despre viata nu se poate scrie decit cu un toc inmuiat in lacrimi. 
107]Viata este ceea ce as fi fost, de nu m-ar fi robit ispita nimicului. 
106]Tot ce nu are un accent de durere – o privire, o vorbă, o carte sau o voce – mă plictiseşte de moarte.
105]De urît nu ne poate vindeca decît un miracol.
104]Nervii-mi sînt frînghii de lacrimi pe care se întind rufele Istoriei.
103]Istoria nu dovedește nimic pentru că ea conține totul.
102]Femeia este muzică rătăcită în carne.
101]Orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete.
100]Teologii sunt paraziţi ai paradoxului.
99]A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conştient, într-un prezent sie însuşi trans-lucid, căci teama de trecut şi de viitor, de ce s-a întâmplat şi de ce se va întâmpla, dilată clipa pe măsura imensităţii temporale.
98]Lirismul reprezintă o pornire a subiectivităţii, căci el indică o efervescenţă a vieţii în individ care nu poate fi stăpânită, ci pretinde necontenit expresie.
97]Orice fiinţă este un imn distrus.
96]Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă.
95]Profeţia este actualitatea viitorului.
94]Nebunia este introducerea speranţei în logică.
93]Spiritul este materie ridicată la rangul de suferinţă.
92]Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni.
91]Nefericirea este starea poetică prin excelenţă.
90]Plictiseala e senzaţia bolnăvicios de clară a timpului ce te aşteaptă, în care trebuie să trăieşti şi cu care n-ai ce să faci.
89]Trupul e un zăcământ de zădărnicie, în care mucegăieşte gândul nemuririi.
88]Paradoxul este surâsul formal al iraţionalului.
87]Luciditatea înseamnă a avea senzaţii la persoana a treia.
86]Lenea e un scepticism al cărnii.
85]A trăi înseamnă a face compromisuri. Orice om care nu moare de foame este suspect.
84]Eternitatea este luciditatea devenirii.
83]Munca este negaţia eternităţii.
82]Iubirea lipsita de farmecul actului sexual este tot atat de nula ca o femeie fara zambet.
81]Speranţa este virtute de sclav.
80]Castitatea este un refuz al cunoasterii.
79]Poezia nu-i decât instrumentul unui funebru narcisism.
78]Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.
77]Orice gând este un viciu pozitiv.
76]Accept sã fiu ultimul om, dacã a fi om înseamna sa semeni cu ceilalti.
75]Ochii omului vad in exterior ceea ce il framanta in interior.
74]Nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine.
73]Cei ce au constiinta prea impacata nu trebuie lasati cu nici un pret sa traiasca si sa moara netulburati.
72]Orice fel de luciditate este constiinta unei pierderi.
71]Panica intr-o lume de obiecte trezeste un dor mortal de femeie, ea insasi obiect, insufletit de patimile plictiselii noastre.
70]Arta de a iubi, sa stii sa imbini un temperament de vampir cu discretia unei anemone.
69]Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei.
68]Parfumul e istoria unei flori.
67]Nemurirea este o concesie de eternitate pe care moartea o face vieţii.
66]Singura scuză a lui Dumnezeu e că nu există.
65]Mă atrag lucrurile care n-au şansa să se-mplinească ori să dăinuie.
64]Îmi este călăuză oricine-i mai nebun decât mine.
63]Ideea de Dumnezeu este cea mai practica si cea mai periculoasa idee din cate s-au conceput vreodata. Pe ea se salveaza si pe ea se prabuşeste omenirea.
62]Pacatul este expresia religioasa a remuscarii.
61]Omul modern, mai mult decat omul de totdeauna, priveste cu liniste numai in jos. Fata de cer toate idealurile noastre sunt tradari.
60]În esenţa sa, femeia este o fiinţă accesibilă numai la valorile vitale ale Erosului şi complet inaccesibilă la valorile suprapuse sau deviate ale acestor valori vitale.
59]Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajungă la nimic. Poezia lor nu duce nicaieri. Atata inutilitate în armonie! Este un mare blestem a-i întelege. Inveti prin ei ca nu mai ai ce pierde.
58]Singuratatea fara Dumnezeu este nebunie curata.
57]Unicul mijloc de a-ţi apăra singurătatea e să răneşti pe toată lumea, începînd cu cei pe care îi iubeşti.
56]Am slujit in viata la mai multi stapani si din fiece clipa mi-am facut chip cioplit. De-ar sti lucrurile stinse cat le-am iubit, ar capata un suflet numai sa ma planga. Nimic din ale lumii n-am defaimat prin nepasare. Si astfel am lunecat infrigurat si trudnic pe nimicul ei.
55]Iubirea este o formă de comuniune şi de intimitate.
54]Daca timpul n-ar fi ireversibil, n-as regreta deloc sa traiesc in orice epoca a istoriei, fiindca nici una nu e mai buna decat cealalta.
53]Nu merită să te sinucizi pentru că întotdeauna o faci prea târziu.
52]Un animal care poate suferi pentru ceea ce nu este, acesta este omul.
51]Dacă-i urăsc pe occidentali e pentru că le place să fie urîţi. Ce incredibilă sete de autonimicire! Paradisul în mijlocul unor cadavre!
50]Muzica,sistem al formulelor de adio,evoca o fizica al carei punct de pornire nu ar fi atomii,ci lacrimile...
49]Fara tine sunt nebun si cu tine innebunesc!
48]Sa traiesti in asa fel incat sa simti ca mori din cauza vietii.
47]Femeia nu-ti iarta nicio inocenta, precum viata – nicio luciditate.
46]Greul e timpul, uneori, ce grea trebuie să fie veşnicia!
45]De n-ar exista o voluptate secreta in nefericire, am duce femeile sa nasca la abator.
44]Diferentele dintre filosofii antici si cei moderni, atat de frapate si de defavorabile ultimilor, pleaca din faptul ca acestia au filosofat la masa de lucru, la birou, pe cand aceia in gradini, in piete sau la cine stie ce margine de mare.
43]O filosofie a constiintei nu poate sfarsi decat intr-una a uitarii.
42]Ţi-ai dori uneori să fi canibal, nu atât din plăcerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cât din aceea de a-l vomita.
41]Nu e profund, nu e autentic decât ceea ce ascundem. De unde forţa sentimentelor abjecte.
40]Am toate defectele celorlalţi şi totuşi ceea ce fac aceştia mi se pare inadmisibil.
39]Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele.
38]Dacă ar fi cu putinţă să ne privim cu ochii celorlalţi, am dispărea pe loc.
37]Nu contează decât un singur lucru: să înveţi să pierzi.
36]La toate întrebările noastre, răspunsul Plictiselii e acelaşi: lumea asta e o lume răsuflată.
35]Pentru un filosof obiectiv, numai ideile au biografie; pentru unul subiectiv, numai autobiografia are idei.
34]Proştii zidesc lumea şi deştepţii o dărîmă.
33]Filosofia este meditatia poetica a nefericirii.
32]Nici un om care sufera, chiar lipsit de cultura, nu este mediocru.
31]Ce sa te mai sinucizi! Intotdeauna este prea tarziu.
30]A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca!
29]Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu.
28]Singuratatea m-a'nvatat ca nu sunt singur ci singurul.
27]Moartea cea mai adanca si mai organica este moartea din singuratate, cand insasi lumina este un principiu de moarte.
26]Singurătatea este o operă de convertire la tine însuţi.
25]Numai in imperfectiune se poate invata.
24]Infernul veritabil ar fi sa nu uiti nimic.
23]Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute.
22]Orice democrat e un tiran de opereta.
21]În eternitate traiesti fara sa regreti si fara sa astepti ceva.
20]Eternitatea nu e accesibila decat prin vietuirea clipei in mod absolut.
19]Pentru omul entuziast nu exista criterii, perspective si calcul, ci numai abandonare, framântare si daruire.
18]Omul religios incepe cu credinta in Dumnezeu, iar omul de stiinta sfarseste cu credinta in Dumnezeu.
17]Dragostea-i un înec, o scufundare în fiinta si în nefiinta. Caci orice voluptare e o împlinire si o stingere.
16]Totul in noi e prea cumpatat, pana si nebunia noastra.
15]Cunoasterea este o plaga pentru viata, iar constiinta o rana deschisa in samburele vietii.
14]Daca lepra m-ar cuprinde, n-as condamna bucuria altuia. Caci in orice condamnare exista multa invidie.
13]Adevarul este o eroare exilata in eternitate.
12]Nimeni nu gaseste un absolut in afara, ci numai inauntru.
11]Eroismul nu e decat rezistenta la sfintenie.
10]Dragostea este sfintenie plus sexualitate.
9]Bucuria e reflexul psihic al purei existen- te - al unei existente ce nu-i capabila decit de ea insasi.
8]Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete.
7]De-as fi Dumnezeu m-as face orice în afara de om.
6]Singura forma in care femeile si-au depasit conditia mediocra este sfintenia. Numai ca sfinte au produs ele ceva.
5]O civilizatie este distrusa doar atunci cand dumnezeii lor sunt distrusi.
4]Megalomanul este omul care spune cu voce tare ceea ce fiecare crede, in ascuns, despre sine.
3]Cine nu renunta, inseamna ca are prea mult de dat. Cine se resemneaza, inseamna ca nu are nici ce primi.
2]Scepticismul este eleganta anxietatii.
1]A te mindri cu relatiile tale inseamna a recunoaste cit valorezi fara ele.
=====
Cristina 

Cioran, Chirila si invazia de paduchi
http://www.7plus.ro/?arhiva=13/09/2008&id=10947

Cioran periculosul

04 Iun 2008 Mirela Corlatan |
Securitatea, dar şi slujitorii cu condeiul ai regimului comunist au dezvoltat adevărate obsesii faţă de câţiva exilaţi, cărora le atribuiau propriile tare.

Cristina Cioran, îndrăgostită de Florin Salam Actriţa Cristina Cioran are gusturi ciudate atât în materie de haine, cât mai ales la bărbaţi. După ce a încercat să se lipească de colegul său de emisiune, Dan Capatos, pe vremea când cei doi realizau matinalul de la Antena 1, mai nou se pare că actriţa are o nouă ţintă. Recent, aceasta a participat la o petrecere unde atmosfera a fost întreţinută de unul dintre cei mai în vogă manelişti ai momentului, şi anume Florin Salam. După ce a dansat şi a cântat pe muzica acestuia, Cristina a ţinut morţiş să facă cunoştinţă cu cel pe care l-a studiat toată noaptea. Pentru asta a apelat la noul său coleg, Liviu, fostul component al trupei LA, care a rămas în bune relaţii cu aproape toţi maneliştii date fiind colaborările muzicale pe care le avea în perioada când făcea parte din formaţie. După ce a făcut mişto de ea, Liviu s-a îndurat să i-o prezinte lui Salam pe Cristina, pe care a avertizat-o însă că omul este implicat într-o relaţie. Se pare că actriţa nici nu a avut urechi să audă informaţia furnizată de Liviu, spunând scurt: „Nu mă subestima“. După ce a reuşit să o introducă pe Cristina în atenţia lui Salam, Liviu s-a retras, lăsându-şi colega să îşi exercite farmecele personale asupra manelistului. Lucru care s-a şi întâmplat pentru că din câte se pare Cristina a reuşit prin naturaleţea sa să îi capteze atenţia manelistului, la despărţire cei doi făcând schimb de numerele de telefon. După acea seară, actriţa a povestit unor prietene care au rămas surprinse de alegerea Cristinei, că Florin Salam este bărbatul ideal. Nebunatica actriţă s-a arătat entuziasmată de faptul că cel de care s-a îndrăgostit este un bărbat cu foarte mult umor, se îmbracă bine şi, mai mult decât atât, în ciuda aparenţelor este un tip foarte manierat.

Cristina Cioran le-a declarat război bărbaţilor
De data aceasta, blonda nu va mai critica vedetele din România, ci va încerca să fie un fel de avocat pentru reprezentantele sexului frumos, ea intrând în conflict direct cu Liviu Vârciu, alături de care va prezenta showul Masculin x Feminin, ce va fi difuzat în fiecare miercuri, cu începere de la ora 20.30.

100 de femei luptă cot la cot cu tot atâţia bărbaţi

Emisiunea se anunţă interactiv şi palpitantă în acelaşi timp, mai ales că în platou se vor afla două tabere ce se vor lupta pentru supremaţia celor două sexe. “Eternele motive de discuţii în contradictoriu dintre femei şi bărbaţi sunt sursa de inspiraţie a supershowului «Masculin & Feminin». 100 de femei, de o parte, vor lupta destoinic împotriva a 100 de bărbaţi la această emisiune, ce sigur va stârni hohote de râs”, a declarat blonda.
Cristina Cioran şi Liviu Vârciu, prezentatorii acestei superproducţii, s-au înţeles din priviri de la primele repetiţii şi apără cu vitejie drepturile trupelor pe care le conduc. “La Masculin & Feminin, odată pentru totdeauna, se va pune punctul pe i. Este mit sau realitate faptul că femeile nu prea se pricep să parcheze maşinile? Dar că bărbaţii nu-s capabili să se concentreze la mai multe lucruri în acelaşi timp? Concluziile vor fi trase de fiecare în parte, mai ales că exemple vor fi date, la fiecare ediţie, de trei cupluri de vedete, care vor încerca să-şi reprezinte cu cinste sexul, participând la diverse probe, menite să le testeze abilităţile feminine sau masculine. Vă asigur că vor spune şi lucruri intime din viaţa lor. Să vedem cine va câştiga: bărbatul sau femeia”, a spus Cristina Cioran. La rândul lui, Liviu a declarat: “Dacă ar fi fost vreodată să prezint o emisiune de televiziune, Masculin & Feminin ar fi fost aceea. Sper să nu dezamăgesc. Voi face acest lucru, pentru că-mi place formatul. Recunosc că am avut o viaţă agitată, cu multe suişuri şi coborâşuri, iar după cele patru relaţii pe care le-am avut mi-am dat seama de diferenţele şi de asemănările dintre bărbaţi şi femei”.
Experienţă
Dacă ar fi fost vreodată să prezint o emisiune de televiziune, «Masculin x Feminin» ar fi fost aceea. Sper să nu dezamăgesc. Voi face acest lucru, pentru că-mi place formatul. Recunosc că am avut o viaţă agitată, cu multe suişuri şi coborâşuri, iar după cele patru relaţii pe care le-am avut mi-am dat seama de diferenţele şi de asemănările dintre bărbaţi şi femei. Liviu Vârciu

---

Două minute de amor pasional

Mihai Leu şi soţia lui, Anna, Viorica şi Ioniţă din Clejani, Mihai Mitoşeru şi logodnica lui, Noemi, sunt cuplurile ce au acceptat provocarea în prima ediţie a emisiunii. Dacă la întrebarea despre viaţa intimă bărbaţii au răspuns fără nici cea mai mică ezitare, nu acelaşi lucru l-au făcut şi la întrebările indiscrete. Nonconformista Viorica îşi îndemna soţul să fie sincer, în timp ce Mihai Leu a lăsat-o pe soţia lui să răspundă prima. Şi întrebarea a creat în studiou o adevărată revoluţie.
Tot Viorica a fost extrem de sinceră atunci când a afirmat că minutele de amor petrecute cu soţul, în număr de două, sunt pline de pasiune.
“Se anunţă un spectacol incendiar, o luptă strânsă între femei şi bărbaţi. Să vedem cine va ieşi învingător din acest spectacol”, a opinat Cristina.

Scene fierbinti cu Cristina Cioran si Paula Chirila

Cum a vrut spionajul românesc sa-l compromita pe Cioran

http://www.gardianul.ro/2008/01/07/arhivele_gardianul-c57/cum_a_vrut_spionajul_rom_nesc_sa_l_compromita_pe_cioran-s106931.html

Cristina Cioran si-a calcat in picioare rivala

BIROUL GOL AL LUI CIORAN







În casa de pe Tribunei 24 a locuit, timp de patru ani, alături de familia sa, Emil Cioran. Astăzi, fosta cameră a filozofului este închisă şi nelocuită. O casă obişnuită situată pe strada Tribunei - fostă Quergasse, înainte de anii 1919. Patru ferestre mici ...




Citeşte tot articolul

Mircea A. DIACONU – Cinism si scepticism la Cioran

Faimosul paşaport ce se elibera în România comunistă şi care limita posibilitatea călătoriilor prin dificultatea obţinerii vizelor obligatorii pentru trecerea oricărei frontiere...
La curent cu tot ce se petrecea în România, „adoptat” de francezi şi preţuit ca un mare scriitor european, iată că şi în notele informative ale urmăritorilor săi aflăm secvenţe ce-i sînt favorabile. În faţa evidenţei valorii recunoscute chiar şi rapoartele lor capătă accente admirative. De altfel informaţia pozitivă mai avea şi un alt sens în afara celui de a evidenţia valoarea scriitorului urmărit şi anume acela că Emil Cioran rămîne un «transfug» (termenul Securităţii pentru «emigrant» – n.n.) care nu aparţine spiritualităţii româneşti şi ca urmare nu poate sluji cauza socialismului ce tocmai „se construia” în România. Fila 83 a Dosarului S.I.E. 163 vol. 1 A.C.N.S.A.S. este un astfel de raport în care sursa „P” îl caracterizează pe Emil Cioran: „Emil Cioran stabilit la Paris, recunoscut ca unul dintre cei mai mari eseişti europeni are multă influenţă în cercurile culturale franceze şi este una din persoanele cele mai influente la Editura Gallimard, la revista „La nouvelle française” („La nouvelle revue française”) etc. Este trecut în toate enciclopediile şi cărţile de sinteză asupra literaturii franceze drept cel mai mare stilist al actualei literaturi franceze. Are atitudine binevoitoare faţă de ţară şi e foarte sensibil la părerile şi opiniile prietenilor din ţară (exemple Constantin Noica, Petre Tuţea etc. )”.

De cele mai multe ori agenţii informatori erau sau puteau deveni apropiaţi sau chiar prieteni ai „obiectivului”. Cei doi, aşa-zisul prieten şi „obiectivul” ajungeau să poarte corespondenţă; schimbul de scrisori era adesea, pentru informator, o „sarcină” de la Securitate. În cazul Emil Cioran, dacă agentul „Lucian Armaşu” nu reuşise să-l influenţeze, era pregătit un altul care, cu un pretext, va lua legătura cu scriitorul. Fila 84 reprezintă un document important în acest sens: „Ministerul Afacerilor Interne – Direcţia Regională Cluj-Biroul I – Nr. 111/115.083 din 11 mai 1967.
Către Unitatea Militară nr. 0123/I Bucureşti
La ordinul dumneavoastră [...] din 16 februarie 1967 cu privire la Cioran Emil.
Alăturat înaintăm scrisoarea primită de la cel de mai sus (Emil Cioran – n.n.) de către «Lucian Armaşu» ca răspuns la scrisoarea pe care agentul i-a trimis-o la indicaţia noastră. Întrucît Cioran Emil îi comunică să găsească o persoană prin care să-i trimită cartea solicitată noi l-am dirijat pe acesta pe lîngă agentul Serviciului III «Vasile Oprea» care în cursul acestei luni (15 mai) urmează să plece în Franţa şi pe care să-l roage să-i facă acest serviciu şi astfel să ia legătura cu Cioran Emil.

Menţionăm că Serviciul III din cadrul regiunii noastre (regiunea Cluj – n.n.) a semnalat dumneavoastră pe «Vasile Oprea». Prin ordinul [...] din 13.IV. 1967 indicativul respectiv a comunicat că agentul prezintă interes indicîndu-se să fie instruit ca la data de 15 mai a.c. cînd «Vasile Oprea» va fi la Bucureşti să ia legătura cu un tovarăş de la acest indicativ pentru a fi instruit. Rugăm cu această ocazie să fie instruit şi legat de Cioran Emil în raport cu interesele noastre legate de acest caz.
Şeful direcţiei regionale Şeful biroului
Locotenent colonel Maior
Ioana Constantin Munteanu Teodor”

Înaintăm în desişul acestei reconstituiri ca-ntr-o pădure otrăvită. Documentele Securităţii sînt toxice. Ochii care le citesc, făptura care le trece prin filtrele sale biologice şi psihice suferă maladii trecătoare dar totuşi maladii. Măcar de s-ar produce astfel o exorcizare a răului! A le scoate la iveală devine o obligaţie. Un legămînt cu tine însuţi. O cale ce trebuie străbătută de unul singur. Poate că la capătul ei, dacă vom ajunge vreodată, toţi cei ce ne-am asumat riscul şi ne-am dăruit un fragment important din existenţa noastră pentru lumina adevărului, vom fi primit o lecţie de viaţă.

Racolaţi şi dintre înalţii funcţionari ce slujeau regimul-comunist, informatorii astfel selecţionaţi ajungeau peste graniţă şi graţie călătoriilor oficiale. O adresă a Ministerului Afacerilor Interne – UM 0123/V, din 29 iulie 1967, către UM 022/I, de la fila 90 a dosarului în chestiune, sună aşa: „Alăturat vă trimitem o notă informativă furnizată de o sursă a organelor noastre care a efectuat o deplasare în cursul lunii iunie a.c. în Franţa, pe linia Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă.”

Din documentele volumului II al Dosarului S.I.E. 163 A.C.N.S.A.S. aflăm cît de bine cunoştea Emil Cioran situaţia dezastruoasă din România; luăm act şi de critica regimului Ceauşescu. La fila 75, sursa (informatoarea) „Cristina” raporta locotenentului colonel Tinca Ovidiu - în data de 24.09. 1982: „[...] Emil Cioran cunoaşte situaţia din România unde nu a mai fost de 40 de ani, probabil din spusele celor care îl vizitează. Are o atitudine net anticomunistă şi este foarte pornit împotriva conducerii superioare de stat spunînd că din 1965 situaţia României s-a degradat treptat ajungînd la criza actuală. Din cauza politicii de industrializare forţată au apărut lipsurile actuale în economie şi aprovizionare, iar ţăranii au părăsit pămînturile astfel că recoltele nu sînt culese sau se depreciază fiind nevoie să se trimită la munca cîmpului tineretul şi oamenii din (corect: de la – n.n.) oraş. [...]

În legătură cu conducerea de stat spunea că, în România, este propagat cultul personalităţii şi că, din cauza hotărîrilor care se iau, România nu progresează. Este de părere că numeroasele vizite în şi din ţările «lumii a treia» au sărăcit statul român şi, din contră, nu au adus nimic de folos. A mai amintit despre nepotismul care domneşte în ierarhia conducerii româneşti din care cauză nu se iau hotărîri corespunzătoare. [...]“.
Suntem aproape de finalul Dosarului S.I.E. 163 A.C.N.S.A.S. O ultimă notă informativă din 22. 11. 1988, nesemnată, cuprinde în ea adevărul acelor timpuri monstruoase exprimat tocmai de «fugarul» Emil Cioran dar şi demonstraţia respingătoare a oportunistului informator: „L-am revăzut pe Emil Cioran la sfîrşitul lunii trecute la Paris, pentru a-i transmite salutările domnului Petre Tuţea. A fost bucuros să mă revadă, să afle ştiri despre domnul Petre Tuţea şi despre ţară.

Am discutat mult despre situaţia din ţară Emil Cioran ca şi alţi români întîlniţi în Occident era de-a binelea îngrozit de ideea demolării satelor. I se părea o idee «diabolică». I-am povestit că lucrurile nu stau chiar aşa, că o mulţime de sate sînt pe cale de a fi oricum abandonate de locuitori atraşi de oraş. Un proces care s-a petrecut şi în Occident, cu cîteva decenii în urmă. Mai ales aceste sate, cătune pe cale de dispariţie naturală, urmează să fie desfiinţate. [...] De cîte ori am fost în străinătate, în discuţiile purtate acolo despre situaţia din ţară, m-am străduit să dau explicaţii şi motivaţii, la tot ce găseau să critice interlocutorii. Am făcut eforturi mari, de imaginaţie şi ingeniozitate ca să justific starea de lucruri, din ţară, ori ca să arăt că în tot răul e şi un bine şi că de multe ori acest bine este mai cuprinzător decît răul din care se naşte. Cu Cioran am stat mult de vorbă şi am putut să-i explic unele lucruri luînd-o mai pe departe. El însuşi este, în fond, un gînditor naţionalist. De aceea am şi putut angaja cu el o discuţie aproape completă. Dar cu mulţi oameni, într-o discuţie de cel mult un ceas, nu poţi să obţii mare lucru, mai ales că în Occident circulă pe seama noastră atîtea învinuiri, extrem de grave, pentru a căror respingere trebuiesc făcute eforturi oricît de mari.
Propunem ca nota să fie dată spre exploatare la Sectorul 3, care-l are în preocupare pe Emil Cioran.”

Înregistrate ca grave abateri, comentate şi ele cu o rea voinţă greu de înţeles pentru o minte, inocentă, comentate din punct de vedere comunisto-securist, (spun incredibil căci nu poate fi credibil felul urmăririi informative a acestui segment de biografie care, de fapt, confirmă din plin valoarea umană, cît şi valoarea scriitorului aşezat de francezi printre cei mai mari eseişti ai Europei) refuzul repetat al lui Emil Cioran în privinţa marilor premii ce i-ar fi fost decernate stîrnesc nouă ofensivă a „organelor”.

La fila 101 a dosarului, la 13 noiembrie 1988, „Nota (pentru uz intern, exemplar nr. 3) – Emil Cioran refuză unul dintre premiile cele mai importante din Franţa”, precizează:
„Agenţia France Presse a difuzat următoarea relatare din Paris:
Academia Franceză a decernat, joi, Marele Premiu «Paul Morand» în valoare de 300.000 franci francezi (circa 50.000 dolari) scriitorului şi filozofului de origine română Emil Cioran (77 ani) pe care însă a refuzat să-l primească.
«Acest premiu este incompatibil cu ceea ce am scris, cu opiniile mele. Nu putem aplauda aspectele despre care eu am scris. Opera mea este cea a negării şi nu poate avea un preţ. Eu sînt împotriva premiilor» a declarat Cioran, contactat telefonic de către Agenţia France Presse.

Premiul „Paul Morand” pe anul 1988 a creat probleme deosebite întrucît săptămîna trecută academicienii francezi nu au reuşit să hotărască cui să-l acorde, fiind nevoie de o amînare, fapt fără precedent, în analele acestei academii fondată în 1634 de cardinalul Richelieu.

Emil Cioran este un autor cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale sumbre, marcate de disperare [...].
Premiul «Paul Morand decernat la fiecare doi ani, se atribuie, din 1980, autorului uneia sau mai multor opere scrise în limba franceză, remarcabile prin calitatea gîndirii, stilului, spiritului de independenţă şi libertate.»
În sfîrşit, la fila 103 a volumului 2 Dosar 163 S.I.E.-A.C.N.S.A.S. Securitatea comentează şi mai aprig refuzul premiilor de către Emil Cioran: „UM-0544/262/9.08.1985 – Pentru uz intern – exemplar nr. 17 – Buletin Radio 178 [...] Emil Cioran refuză sistematic să primească premii şi distincţii literare chiar şi atunci cînd acestea sînt însoţite de mari sume de bani. El afirmă că «este umilitor şi cînd e vorba de domeniul literar dezavantajează totdeauna alte cărţi care nu au fost premiate. Acceptînd un premiu te porţi ca un conchistador.”

Adnotare marginală: „Ordin rezolutiv. Fişa lui Emil Cioran. Ce se cunoaşte despre activitatea sa prezentă?
SS. indescifrabil”.
Dacă urmărirea informativă a lui Emil Cioran are un început bine precizat, nu înseamnă că are şi un sfîrşit. Există, ca într-o reacţie în lanţ, noi şi noi forme de încercuire.

Hăituirea are drept scop alergarea şi epuizarea prăzii pînă ce aceasta cedează. Urmăririle, hăituirile şi încercuirile Securităţii nu aveau nici o limită şi nici nu se asemănau cu nimic. Terorizante şi lipsite de vreun final (sau poate doar odată cu moartea celui urmărit), variantele unor gîndiri maladive par un scenariu de film, ireal şi prea real, totodată. Dar nici un scenariu din lume nu-l putea opri pe Emil Cioran să-şi dureze, pînă la finalul vieţii, lucrarea, începută cu o revelaţie.

În 1937, Emil Cioran pleca la Paris ca bursier al Institutului Francez din Bucureşti. Destinul îi marca, în acest început, prima mişcare înspre o despărţire categorică, semnificativă, de un trecut al cărui sens va conţine un dezacord semnificativ, marcat şi de schimbarea limbii. Despărţirea este violentă şi totală: Emil Cioran rămîne în Franţa. În 1947 se produce marea revelaţie: încercînd să-l traducă pe Mallarmé în limba română îşi dă seama că va trebui, începînd de atunci, să scrie numai în limba franceză (Îndreptar pătimaş – carte sfîrşită în 1945 este ultima lui carte în limba română). Brusc, autorul începe să lucreze la cartea ce avea să-l facă celebru: Precis de decomposition (Tratat de descompunere). Este primit cu entuziasm. Scriu despre el Maurice Nadeau (1949), André Maurois (1949), Claude Mauriac (1950). Este numit „profetul vremurilor concentraţionare”, „maestru”, „un nou moralist sau imoralist”. Luciditatea lui Emil Cioran şochează, el va deveni de aici încolo rănitul învingător, sau, cu propriile-i cuvinte, cel ce are „orgoliul unui om născut într-o cultură mică” şi orgoliul acesta este, „totdeauna rănit”. Poate fi şi acesta un unghi din care poate fi privită întreaga sa operă.

Emil Cioran urmărit de Securitate

La 17 ianuarie 1967 Securitatea hotăra să i se deschidă „dosar individual” (dosar de urmărire individuală - n.n.) scriitorului Emil Cioran. Conform Dosarului S.I.E. (Serviciul de Informaţii Externe – n.n.) nr. 163, volumele 1 şi 2, din A.C.N.S.A.S. la fila 1 se află „Hotărîrea (Ministerului Afacerilor Interne, Direcţia C) de deschidere a dosarului individual «Chiru»” prin care „subsemnatul căpitan Moise Vasile – analizînd materialul existent asupra (despre – n.n.) Cioran Emil am găsit că prezintă interes pe linia obiectivului legionar din Franţa şi pentru influenţarea pozitivă a emigraţiei din această ţară.

Pe baza celor de mai sus am hotărît să deschid dosarul individual [...] pentru Cioran Emil [...] nume conspirativ «Chiru»”.
*
Ideea unei supravegheri continue a întregii suflări, dincoace şi dincolo de graniţele României este terorizantă. În îndeplinirea acestei „sarcini”, Securitatea se baza, întîi de toate pe aflarea, de la cele mai mici detalii pînă la gesturi majore, a tuturor manifestărilor vieţii românilor de pretutindeni. Pentru această formă de teroare s-a pus în mişcare, de-a lungul zecilor de ani, un întreg „aparat”, alcătuit din ofiţeri angajaţi ai Securităţii, precum şi din informatori (colaboratori sau agenţi), care acţionau şi dincolo de graniţele României, printre emigranţi, din rîndurile cărora încercau adesea să-şi selecteze informatorii. Se înţelege că intelectualii cu cea mai mare anvergură erau primii vizaţi pentru a fi folosiţi ca informatori, dat fiind că în jurul lor se adunau mulţimi de alţi emigranţi ce părăsiseră nu ţara, ci regimul criminal. În cea mai mare parte această încercare a eşuat. Securitatea însă nu abandonează ideea. „Lucrătorii operativi“, dornici de avansări spectaculoase, sau pur şi simplu oportunişti, trimit, din interiorul ţării informatori racolaţi din rîndurile activiştilor de partid, ale activiştilor din cultură, ale unor jurnalişti şi scriitori ce depuneau o activitate sîrguincioasă pentru „cultura comunistă”. Se călătorea dezinvolt, cu diurne ample, în timp ce românului de rînd îi trebuia răbdare şi adesea puterea renunţării în cazul unei banale excursii peste graniţă.
Să revenim la Dosarul S.I.E. 163, volumul 1, A.C.N.S.A.S., pentru încercarea de desluşire a adevărului. Şi cum documentele sînt singurele în măsură să ne convingă, să le lăsăm pe ele să vorbească.

Fila 30 a volumului 1 din dosarul lui Emil Cioran cuprinde o notă informativă, semnată „Cristescu” (nume de cod) despre care aflăm că este redactor la ziarul „Scînteia”, la sfîrşitul căreia se află Măsurile, ce vor fi luate în cazul „transfugilor din Franţa”: „Grupul de transfugi din Franţa vor sta în continuare în atenţia noastră, în scopul cunoaşterii activităţii acestora precum şi intenţiile lor în contactarea unor cetăţeni români ce se deplasează în Franţa.

În acest scop vor fi dirijaţi spre grup unii agenţi (informatori – n.n.) capabili pe bază de legendă.

În urmărirea transfugilor din Franţa vom colabora cu serviciul 3 din Direcţia IV – ofiţer-maior Şoloc Dumitru.”

Sursa „Cristescu” este, după cum vom vedea, folosită şi în interiorul, cît şi în exteriorul ţării. Din economie? Din eşuarea racolării altor „surse”? Abia pridideşte să se achite de sarcinile împovărătoare trasate la Securitate: „contactează transfugi”, aleargă prin ţară „în interes de serviciu”, predă „organelor” cărţile „aduse de la transfugi”. Dar mai bine să citim N.L.O. (Nota lucrătorului operativ – n.n.) de la sfîrştul notei informative de la fila 29:

„Sursa «Cristescu» a furnizat prezentul material informativ în baza instructajului făcut. La plecarea în străinătate sursa a fost instruită cu sarcini concrete în privinţa contactării transfugilor din Franţa şi s-a achitat în bună măsură de sarcinile încredinţate.
Materialul informativ a fost furnizat cu întîrtziere deoarece imediat după sosirea din străinătate sursa «Cristescu» a fost trimisă de ziarul Scînteia în interes de serviciu prin ţară.

Cărţile aduse de la transfugii din Franţa au fost predate de sursa «Cristescu» organelor noastre.

Cioran Emil – scriitor – este lucrat prin dosar de urmărire pe ţară de către Regiunea M.A.I. Braşov”.

Racolarea informatorilor din rîndul emigranţilor români din Franţa este o idee obsedantă (desigur, obligatorie) a organelor Securităţii. Ea revine în Nşotaţ Bşirouluiţ de la fila 30 a dosarului: „Sursa «Cristescu» va păstra în continuare legătura creată cu transfugii respectivi, folosindu-se atît deplasările sale în străinătate, de legăturile (prietenii şi rudele – n.n.) lor în ţara noastră precum şi de alte persoane care vor merge în Franţa şi Spania şi care să fie recomandată de el fugarilor respectivi. Se va avea în vedere ca aceştia să fie agenţii organelor noastre. [...]

Însuşirea de către autorităţi (care anume nu ştim – cele vamale sau poate chiar Securitatea) a conţinutului unor colete cu cărţi expediate din Franţa era şi ea una din problemele timpului; în informarea raportată de către o sursă ofiţerului de Securitate (fila 40 – M.A.I.-C.12-24.I.1966) citim: „În ziua de 4 aprilie (probabil 1965 – n.n.) o sursă a noastră a discutat cu Emil Cioran – scriitor, fost consilier cultural în guvernul Antonescu, actualmente la Paris.

Acesta a relatat sursei că unii cetăţeni francezi care trimit cărţi la cunoştinţe în România se plîng că acestea nu ajung la destinaţie. Este vorba de cărţi de artă în special, care dispar.
Cetăţenii respectivi se întreabă dacă nu ar fi normal ca aceste cărţi să se întoarcă la expeditori. Impresia acestora este că aceste cărţi sunt însuşite de unele persoane.
Cioran manifestă interes pentru publicaţiile româneşti, mai ales pentru cele literare. El evită însă să ia vreun contact cu ambasada sub motivul că e foarte ocupat. [...]“
Este lesne de înţeles suspiciunea lui Emil Cioran faţă de funcţionarii Ambasadei Române de la Paris. Bănuiala implicării din plin a Securităţii în destinele românilor din emigraţie i-a fost prezentă tot timpul vieţii... Se lansaseră zvonuri că este desprins de ţară, străin de vreun interes pentru România, s-ar fi putut crede că „cel mai mare eseist al secolului 20” era indiferent, chiar refractar legăturii cu ţara. Dosarul S.I.E. 163 A.C.N.S.A.S., prin chiar documentele Securităţii, o demonstrează că nu a fost aşa. Dar să revenim la documente...

Fila 55 conţine o Notă informativă, a aceluiaşi agent «Cristescu», de la 1 martie 1966; ea relatează o convorbire dintre acesta şi Emil Cioran din care spicuiesc: „Vrînd-nevrînd noi şemigranţii – n.n.ţ am devenit cetăţeni francezi, avem cetăţenia franceză, avem aici familiile şi rosturile noastre. Nu vrem să renunţăm la acest statut. Pe de altă parte a ne pune în contact cu Ambasada şRomână de la Parisţ ar însemna să fim consideraţi de autorităţi drept agenţi ai ambasadei, adică comunişti. Noi nu sîntem comunişti, dar am rămas români. Tara noastră este România, iar unii dintre noi chiar dacă nu se pot despărţi de Franţa îşi îndreaptă adesea gîndurile spre Bucureşti. Ce putem face pentru România?”
Nici încercările de a-i prezenta lui Emil Cioran, în culori roz, situaţia României, pentru a-l cîştiga mai tîrziu drept colaborator, nu dau nici un rezultat, deşi bunele sentimente ale scriitorului faţă de România se pot vedea la tot pasul: „M.A.I.-UM0123/I, Nr. C 22/ 21130/ 16 februarie 1967:

Către Direcţia regională M.A.I. Cluj
La adresa dumneavoastră nr. 111/1220/30.XI.1966 ce se referă la Cioran Emil, vă comunicăm următoarele:

Datele furnizate de colaboratorul nostru [...] despre sus-numitul sînt interesante şi ele confirmă datele obţinute de noi prin alte surse.
În cazul [...] are posibilitatea să se mai deplaseze în Franţa, instruiţi-l să ia legătura cu Cioran Emil şi să-l influenţeze (nu este vorba de termenul «influenţare pozitivă» care însemna o măsură de neutralizare, ce avea drept scop descurajarea opozantului – n.n.) să aibă atitudine favorabilă faţă de ţara noastră şi eventual să vină la rudele din ţară. Este bine ca pînă cînd va pleca în Franţa [...] să-i scrie şi printre problemele de ordin personal să-i arate treptat principalele realizări ale ţării noastre îndeosebi din Sibiu unde el a copilărit şi din Cluj unde a urmat studiile.

Întrucît colaboratorul a pierdut adresele rudelor lui Cioran Emil, vi le trimitem, pentru a putea intra în contact cu ele aşa cum l-a rugat Cioran. [...]”

La 21 noiembrie 1966 informatorul (sursa) „Lucian Armaşu” relatează despre Emil Cioran într-o notă informativă. Subiectul este unul adeseori reluat de-a lungul deceniilor. În cîteva rînduri desprinse din comentarea de către Emil Cioran a impresiilor stîrnite în urma apariţiei unui volum al său găsim un fragment al unei posibile profesiuni de credinţă: „În esenţă Cioran mi-a relatat că ideile lui au fost prezentate în presa noastră ciuntit şi, deci, denaturat. În aceeaşi carte, mi-a spus el, există texte care arată preţuirea lui pentru ţară. Chiar şi vorbele aspre despre români, a continuat el, exprimă amarul experienţei lui şi totodată adeziunea sa la destinul poporului român. Şi apoi textul operei respective a fost, a spus Cioran, interpretat prea simplist, uitîndu-se că e vorba de un scris simbolic.”

Prezent în realitatea vremurilor pe care le trăieşte, Emil Cioran este la curent cu toate modalităţile sistemului comunist din România de a controla în întregime societatea, cunoaşte, desigur, practicile Securităţii, de a supraveghea tot, de a afla tot, de a deţine supremaţia, în cele din urmă de a teroriza. Se simte urmărit, hărţuit, controlat. O notă informativă a informatorului „Simion”, din 15 martie 1967, de la Biroul Emigraţiei din Paris aflată la fila 77 a dosarului S.I.E. 163 volumul 1 A.C.N.S.A.S. ne-o demonstrează:
„Cioran Emil şi-a manifestat nemulţumirea că în ultimul timp este insistent căutat şi vizitat de mulţi intelectuali şi scriitori români veniţi temporar din ţară. El a evitat să dea numele acestor vizitatori dar a precizat că nu înţelege pentru care motiv cei veniţi din ţară în loc să se ocupe de problemele pentru care au venit şi îndeosebi să-şi facă relaţii cu scriitorii şi intelectualii francezi, îl caută pe el şi-i răpesc în aşa măsură timpul încît nu se mai poate ocupa de munca lui scriitoricească.

Totodată Cioran s-a exprimat că nu înţelege de unde obţin adresa lui atîţia oameni care vin din ţară şi ce urmăresc aceştia căutîndu-l cu atîta insistenţă.

După părerea lui aceştia trebuie să lupte cu francezii pentru promovarea culturii româneşti în Franţa şi să nu-şi piardă timpul deoarece, la rîndul lui şi el ca român trebuie să se zbată cu francezii.”

Emil Cioran caută să vorbească despre suferinţele sale de emigrant cînd are ocazia, cînd este dispus să se destăinuiască. Acelaşi informator „Simion” care dă raportul Biroului de Emigraţie – Paris notează, în cadrul unei note-raport din 15 martie 1967: „Personal şEmil Cioranţ se consideră român, de aceea n-a cerut cetăţenia franceză şi singurul lucru care-l împiedică să ceară un paşaport este faptul că cu un asemenea paşaport este dificil să călătorească în diverse ţări, din cauza greutăţii obţinerii vizelor, în timp ce cu «titre de voyage» călătoreşte în majoritatea ţărilor europene fără vize (lucru ce corespunde realităţii).” [...]

Una de-a noastră, una de-a lor: Cristina Cioran vs Cameron Diaz Nu de puţine ori s-a spus că cele două blonde seamănă ca două picături de apă, lucru care nu a deranjat-o câtuşi de puţin pe Cristina noastră.

Blonda Cioran declară că în adolescenţă nu suporta culoarea respectivă a părului ei şi că şi-l vopsea mereu brunet. „Eram atât de maniacă, încât în momentul în care îmi apărea o nouă şuviţă blondă, fugeam la coafor să mă vopsesc din nou brunetă“. Astăzi, Cioran e mulţumită de culoarea sa naturală, mai ales că a rămas la ea de ani buni. Deşi îşi dorea de când era mică să devină actriţă, Cristina spune că i se părea un lucru înfricoşător să stai să spui poezii în faţa unei mulţimi de oameni. Norocul a fost că, ajunsă în Capitală, s-a întâlnit pe holurile Universităţii cu o fostă colegă, studentă la Actorie, care a convins-o să încerce şi ea. Şi restul e istorie. Imediat după absolvirea cursurilor, a intrat în televiziunea lui Sârbu, unde co-prezenta o emisiune de divertisment în direct. Contrar succesului său pe plan artistic, Cioran se declară o fire extrem de emotivă şi ia totul ca pe o tragedie când e vorba de un casting. Ea spune că avea şi o voce frumoasă, dar cum nu a mai exersat-o de mulţi ani, şi-a pierdut „îndemânarea“ de a cânta. Părul blond, gropiţele şi gura alungită spre exterior au creat deseori comparaţii între ea şi mult mai celebra Cameron Diaz.

Fostul manechin Cameron Michelle Diaz se poate lăuda cu patru nominalizări la Globul de Aur, însă nu a reuşit să plece cu niciunul acasă. Blonda de 35 de ani şi-a început cariera la 17 ani, pe podiumurile de modă din New York. Dar nu a făcut ravagii în domeniu, aşa că s-a mutat la Hollywood. După câţiva ani de castinguri pierdute, Diaz primeşte rolul din „The Mask“, unde joacă alături de Jim Carrey. Din acel moment, cariera ei cunoaş- te o ascensiune fantastică. Urmează roluri ca Mary Jensen, în „Mary cea cu vino-ncoa“ sau Natalie Cook din „Charlie’s Angels“ care îi conferă un statut de sex-simbol. În ultimele luni, Cameron a staţionat în primele pagini ale ziarelor datorită relaţiei sale cu mult mai tinerelul Justin Timberlake, făcându-se glume pe seama diferenţei lor de vârstă. La o petrecere a lui Jennifer Lopez, actriţa a fost întrebată de către deţinătoarea celui mai comentat fund din lume „de ce dracu’ a adus şi copilul cu ea, nu putea găsi un babysitter?“. Evident, Lopez se referea la Timberlake. La scurt timp, cei doi s-au despărţit

Cristina Cioran, ingrijorata ca se ingrasa.

"Eu sint o zapacita si imi doresc sa nu ma schimb si sa nu ma maturizez niciodata". Co-prezentatoarea emisiunii "Dimineata devreme" de pe Antena 1, Cristina Cioran, intr-un acces de sinceritate, da cu firma-n cap sabloanelor cu "supergirls" sofisticate, care obtin ce vor muschii lor bine lucrati la fitness. "Nu sint genul de om care isi programeaza viata. Imi place sa traiesc la maximum, sa traiesc lucruri neprevazute, chiar daca nu sint tocmai fericite". Cristina intra in emisie la 7.00 - ora la care alti tovarasi de breasla dorm in ...

Tinarul Cioran: despre inconvenientul de a fi fost fascist
http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/53/lavastine.htm
http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/54/lavastine.htm
http://www.dntb.ro/sfera/arhiva/55/lavastine.htm

Emil Cioran - scrisoare inedită către un cunoscut profesor din Cetatea Băniei

Singurul craiovean care, cu doar şapte luni înainte de Revoluţie, a ajuns la Paris, la Emil Cioran, şi a reuşit să-i ia acestuia un interviu-fluviu este poetul Ion Deaconescu, membru în Comitetul Director al Academiei Internaţionale “Mihai Eminescu”.
__________________________________

Convorbirea dintre cei doi s-a concretizat într-o carte incendiară (“Dacă m-aş fi aruncat în Sena”, Ed. Europa, 2000), pe care noi o considerăm una dintre cele mai valoroase apariţii editoriale ale Olteniei Postdecembriste.

«Pe culmile disperării», îngrijită de I. Deaconescu

Redăm mai jos, din arhiva sentimentală a scriitorului craiovean, o scrisoare inedită a lui Cioran, extrem de importantă pentru Istoria Literaturii, în care acesta îşi dă acordul ca volumul său de mare succes (“Pe culmile disperării”) să fie publicat în limba română, iar ediţia să fie îngrijită de I. Deaconescu:
“Sunt de acord să se publice la Editura Libertatea din Novi Sad în limba română textul integral al volumului Pe culmile disperării, fără nici un fel de comentariu sau introducere. Pe copertă să se specifice neapărat anul 1934, Bucureşti. Drepturile de autor să fie în dinari. Ediţia să fie îngrijită de Ion Deaconescu.
Emil Cioran
Paris, 22 iunie 1989”

Ion Deaconescu - frânturi de biografie

Pentru cei care nu ştiu, amintim că Ion Deaconescu (poet, prozator, eseist, jurnalist, editor, critic literar etc.; născut în satul Logreşti, judeţul Gorj) a desfăşurat, înainte de evenimentele din Decembrie ’89, o bogată activitate didactică la universităţiile din Skopje, Novi Sad şi Belgrad, perioadă în care a reuşit să cunoască şi să intervieveze mari români din diaspora, ca şi personalităţi de marcă din întreaga lume: Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Octavio Paz, Blaje Koneski, Vasko Popa, Slavko Almăjan, Ioan Baba, Petre Cârdu, Boris Vişinski, Ioan Petre Culianu etc. A editat, printre alte opere, pe cea a lui Horia Vintilă (unul dintre cei mai importanţi scriitori ai exilului românesc), participând la celebre festivaluri de poezie din Europa: Sintra (Portugalia), Struga (Macedonia), Mondorf (Luxemburg) ş. a. A avut onoarea de a-l cunoaşte pe Papa Ioan Paul al II-lea, căruia, de asemenea, i-a publicat întreaga creaţie poetică.

Cristina Cioran, agresata la Plaza Romania!

Un incident extrem de ciudat, dar si foarte violent s-a intamplat sambata seara, in Plaza Romania si a avut-o ca protagonista pe Cristina Cioran. Vedeta Antenei 1 a fost implicata intr-o altercatie ... [ continuare ]

Cristina Cioran,între teatru şi televiziune

Cristina Cioran pare că se simte confortabil cu statutul ei de prezentatoare de televiziune. Îndrăgeşte emisiunea "Dimineaţa devreme", difuzată de Antena 1, e clar cam în ce perioadă a zilei, şi este în general foarte mulţumită de viaţa ei.
Prezintă o emisiune care îi place şi, povesteşte ea, se împacă bine cu Capatos, colegul ei, pentru că "râdem unul de altul fără să ne supărăm". Pe viitor şi-ar dori să continue dialogul cu televiziunea, dar are ambiţia să prezinte singură o emisiune realizată şi produsă în întregime de ea. Oricum, are multe idei de formate de emisiuni, aşa că la un moment dat trebuie să se ivească momentul oportun. Se descurcă bine ca prezentatoare, dar mai presară când te aştepţi mai puţin câte o bâlbă, ca toată lumea, "din motive de prompter", completează glumeaţă ea, "deoarece mă domină, dar mă voi redresa eu".
Din ce în ce mai mulţi actori scriu scenarii. Cristina e printre ei
Activitatea ei de actriţă nu a încetat, ba, dimpotrivă, chiar anul viitor va juca în filmul unui regizor român, dar nu prea vrea să vorbească despre asta înainte de vreme. În plus, lucrează şi ea la un scenariu. Se trezeşte foarte devreme, la 5 fără un sfert, intră în emisie la 7 şi termină emisiunea la 9. Se mai ocupă de una, alta, după care, pe la 4 după-amiaza, e liberă şi poate trage un pui de somn. După-amiezele şi serile şi le petrece deseori scriind, aşa că, probabil, nu mai este mult până va avea scenariul gata. Filmele de la care are ce învăţa sunt cele britanice, preferatul ei fiind "Love actually", cu Liam Neeson şi Emma Thompson în rolurile principale. şi-ar dori foarte mult să joace într-o astfel de producţie, dar, modestă, nu merge atât de departe cu gândul. Oricum, nu se vede lucrând în afara domeniului artistic, aşa că, dacă nu ar fi reuşit să fie actriţă, ar fi încercat probabil o carieră muzicală.
Festivalul de la Avignon, o şansă neexploatată pentru teatrul românesc
Este foarte încântată de experienţa de la Festivalul de la Avignon, unde a participat şi care a durat prea puţin pentru încântarea cu care l-a primit ea. "A fost un test pe care l-am trecut cu brio, pentru că dacă mergi la Avignon reprezinţi ceva, faci parte din tagma actoricească, cu siguranţă". Pentru a fi prezent la o astfel de manifestare de importanţă europeană, este esenţial să cunoşti cât mai multe limbi străine, ca actor, aşa că aceasta ar fi una dintre exigenţele de îndeplinit pentru ca actorii români să fie mai vizibili pe scena europeană, spune actriţa, din experienţa proprie. Festivalul de la Avignon a fost adus în atenţia ministrului culturii de către dramaturgul Matei Vişniec, care a propus închirierea unor săli de spectacol pe durata festivalului. Astfel, teatrul românesc şi mai ales trupele de teatru româneşti ar putea avea o mult mai bună vizibilitate pe scena culturală europeană. Ministrul culturii a recunoscut importanţa plasării culturii româneşti în vizorul european, dar nu a lansat un răspuns concludent la sugestia dramaturgului român stabilit la Paris. Sperăm în continuare că pe viitor se vor înmulţi şansele actorilor români de a fi cunoscuţi pe scenele europene.
http://www.adevarulonline.ro/2006-12-09/Adevarul%202/cristina-cioran-intre-teatru-si-televiziune_209958.html

Emil Cioran despre unguri si romani

- Cristina Cioran, dupa rolul principal în filmul “Margo”, în regia lui Ioan Carmazan, ce mai pregatesti ca actrita?
- Am si alte proiecte în desfasurare legate de actorie, dar cred ca în momentul de fata ma voi dedica în special emisiunii pe care o prezint cu Dan Capatos. Astept, în rest, propuneri, care vin, încet, dar sigur!
- Care au fost motivele pentru care ai parasit Acasa Tv, post caruia i-ai fost fidela mult timp, în favoarea matinalului Antenei 1?
- Am mai spus-o si o repet, în meseria pe care mi-am ales-o e bine sa faci schimbari. Chiar daca nu m-am gândit sa prezint stiri în mod deosebit, ma incita foarte mult ce fac acum si îmi place foarte tare locul pe care mi
l-am gasit în Antena 1. Mi-a placut si felul în care cei de la Antena mi-au propus sa prezint “Dimineata devreme”, si noii colegi, si echipa. Totul a venit fara sa ma astept.
- Cum ti se pare comparatia care se face între tine si starleta hollywoodiana Cameron Diaz?
- Este doar o comparatie. Care ma flateaza, de altfel. În rest, publicul face diferenta.
- Esti în relatii bune cu colegul tau de prezentare, jurnalistul Dan Capatos, si în afara studioului Antenei?
- Suntem foarte buni prieteni. Ne-am împrietenit din prima, de cum ne-am cunoscut, este o persoana de încredere, un coleg pe care te poti baza, cred ca facem un cuplu de prezentare foarte bun.
- Stiu ca ai un prieten stabil. Ce poti dezvalui despre relatia voastra? V-ati pus problema casatoriei?
- Am un prieten cu care am o relatie stabila de aproape cinci ani. Ne-am pus problema casatoriei si am ajuns la concluzia ca nu ne intereseaza acest aspect, acum.
- Te mai pasioneaza fotografia?
- Am timp sa mai pozez tot ce îmi iese în cale, dar dezvolt si alte activitati pe cât pot.
- Ai accepta sa pozezi pentru o revista pentru barbati?
- Depinde de revista, depinde de pictorial... Niciodata nu spun niciodata. Nu stii ce-ti rezerva viitorul. Însa, asa cum am spus, depinde de multe aspecte.
- Având în vedere ca ai prezentat emisiuni pe teme gastronomice, te pasioneaza gatitul? La ce esti specialista?
- Da, îmi place sa gatesc, dar nu o fac prea des... Nu am timp. Însa încerc sa recuperez în week-end-urile în care nu sunt plecata din Bucuresti.
- S-a scris mai demult ca ai fost implicata într-o relatie cu actorul Alexandru Papadopol. Daca a fost adevarat, care a fost motivul despartirii?
- Nu, nu am fost implicata într-o relatie cu Alexandru Papadopol, deci despartirea nu a avut loc. Am fost doar colegi de platou si buni amici.
- Te-ar tenta sa cânti sau sa prezinti moda?
- De cântat am mai cântat, si probabil ca voi mai cânta. Cât despre moda, nu stiu. Am fost invitata sa prezint niste tinute la câteva evenimente si am acceptat.
- Ce vedete tv admiri?
- Pe Mihaela Radulescu.
http://www.independent-al.ro/content/view/888/30/

Cristina Cioran "fuge" de Bucuresti in weekend Prezentatoarea emisiunii "Dimineata devreme" (difuzata de Antena 1, de luni pana vineri), Cristina Cioran, marturiseste ca in aceasta perioada profita de weekenduri pentru a merge la munte sa schieze sau pentru a-si vizita familia, la Constanta.

Emil Cioran despre unguri

Nascut dincolo de Carpati, nu puteati sa cunoasteti jandarmul ungur, groaza copilariei mele transilvane. Atunci cînd zaream unul, eram cuprins de panica si o rupeam la fuga: era strainul, dusmanul: a urî însemna a-l urî. Din cauza lui îi detestam pe toti ungurii cu o patima într-adevar maghiara. Asta înseamna ca ma interesau. Apoi, circumstantele schimbîndu-se, nu mai aveam motive sa-i urasc. Mult timp înca, nu puteam totusi sa-mi imaginez un opresor fara sa le evoc defectele si avantajele.
Cine se revolta, cine se rascoala? Rareori sclavul, dar apropape întotdeauna asupritorul devenit sclav. Ungurii cunosc îndeaproape tirania, fiindca au practicat-o cu o competenta incomparabila: minoritatile vechii monarhii ar putea sa depuna marturie în acest sens. Pentru ca au stiut atît de bine, în trecutul lor, sa joace rolul stapînilor, ei erau acum mai putin dispusi decît oricare alta natiune din Europa centrala sa suporte sclavia; daca au prins gustul de a comanda, cum de n-ar avea ei gustul liberatii? Avînd puternice traditii de persecutari, prin mecanismul de aservire si de intoleranta, ei tocmai s-au ridicat contra unui regim care seamana mult cu cel rezervat de ei însisi altor popoare. Dar noi, draga prietene, neavînd pîna acum sansa de a fi opresori, nu o puteam avea nici pe cea de a fi revoltati. Privati de aceasta dubla fericire, noi ne purtam cinstit lanturile si as avea rautatea sa neg virtutile discretiei noastre, nobletea servitutii noastre, recunoscînd totusi ca excesele modestiei noastre ne împing catre nelinistitoare extreme: prea multa întelepciune da peste margini; este atît de lipsita de masura ca nu ma lasa uneori sa ma descurajez. Invidiez, va marturisesc, aroganta vecinilor nostri (fara ea, ar fi luat ei armele?), le invidiez pîna si limba, cît a fost ea de feroce, de o frumusete care n-are nimic omenesc, cu sonoritati din alta lume, puternica si coroziva, potrivita rugaciunii, racnetelor si bocetelor, iesita din infern pentru a-i perpetua atmosfera. Desi nu-i cunosc decît înjuraturile, nu ma plictisesc ascultînd-o, ma încînta si ma îngheata, ma las ispitit de farmecul sau si de groaza sa, de toate aceste cuvinte pline de nectar si de ceanura, atît de adaptate nevoilor unor agonii, în ungureste ar trebui sa-ti dai duhul ori sa renunti a mai muri. Desigur, îi urasc din ce în ce mai putin pe vechii mei stapîni. Daca ne gîndim bine, chiar în timpurile lor de glorie, ei au fost întotdeauna singuri în mijlocul Europei, izolati în mîndria si regretele lor, fara afinitati profunde cu celelalte natiuni. Dupa cîteva incursiuni în Occident, unde au putut sa-si manifeste si sa-si cheltuiasca salbaticia lor primara, au revenit, cuceritori degenerati ori sedentari, pe malurile Dunarii, pentru a cînta si a se plînge, pentru a-si folosi instinctele. Exista la acesti mongoli rafinati o melancolie facuta din cruzime potolita, careia nu-i vom gasi echivalent în alta parte: am zice ca este sîngele care s-a apucat sa viseze despre el însuti. Si care, la sfîrsit, s-a prefacut, în melodie. Apropiati de esenta lor, desi atinsi, ba chiar marcati de civilizatie, constienti ca descind dintr-o hoarda fara pereche, pecetluiti de o îngîmfare în acelasi timp profunda si teatrala, care le da o alura mai mult romantica decît tragica, ei nu puteau sa esueze în misiunea care le revenea în lumea moderna: sa reabiliteze sovinismul, introducînd în el destul fast si fatalitate pentru a-l face pitoresc în ochii observatorului plictisit. Sînt cu atît maiînclinat sa le recunosc meritul, cu cît, datorita lor, mi-a fost dat sa încerc cea mai rea dintre umilinte: aceea de a te naste serb, precum si acele "dureri ale rusinii", cele mai greu de suportat dintre toate, dupa spusele unui moralist. N-ati resimtit, oare, si dumneavoastra voluptatea pe care o poti obtine dintr-un efort de obiectivitate fata de cei care te-au batjocorit, care te-au scuipat, te-au maltratat, mai ales atunci cînd le împartasesti în taina viciile si mizeriile? Sa nu trageti de aici concluzia ca doresc sa fiu avansat la rangul de maghiar. Departe de mine o asemenea trufie: îmi cunosc limitele si înteleg sa le respect. Pe de alta parte, le cunosc si pe cele ale vecinei noastre, si e de ajuns ca entuziasmul meu sa scada, chiar si cu un grad, ca sa nu mai am nici o vanitate din onoarea pe care mi-a facut-o persecutîndu-ma. Popoarele, chiar mai mult decît indivizii, ne inspira sentimente contradictorii; le iubim si le detestam în acelasi timp; obiecte ale atasamentului si aversiunii, nu merita sa facem pentru ele o pasiune definita. Partialitatea dumneavoasta, fata de cei din Occident, carora nu le distingeti în mod clar defectele, este efectul distantei: eroare de optica sau nostalgie a inaccesibilului. Nu distingeti cu atît mai mult lacunele societatii burgheze, va banuiesc chiar de o anumita îngaduinta fata de ea. Faptul ca de departe aveti o imagine ireala este firesc; pentru ca o cunosc de aproape, datoria mea este sa lupt împotriva iluziilor pe care le-ati putea întretine în privinta ei. Nu ca mi-ar displacea în mod absolut - stiti slabiciunea mea pentru oribil -, dar risipa de nesimtire pe care o cere, pentru a fi suporata, depaseste cu mult resursele mele de cinism. E putin spus ca nedreptatile sînt aici din belsug; ea este într-adevar chintesenta justitiei.
(scrisoare, de la Paris, catre Constantin Noica, publicata initial în "Nouvelle Revue Française", din 1 august 1957)
http://www.ziarultricolorul.ro/intern.html?aid=3982

Trecutul de langa noi( pe larg )

Cioran: acasa ignorat, la Paris veneratLa Rasinari, langa Sibiu, in satul sau natal, marele scriitor a fost dat uitarii. Cat de mult a fost influentat destinul literar a lui Cioran de spatiul geografic de care a apartinut? [Citeste]