DIASPORA ROMANA

Rezumarea primului mesaj :

Un roman a devenit erou in Germania dupa ce a salvat de la inec doi sportivi care practicau caiacul. Romanul a reusit sa ii aduca teferi la mal dupa ce sportivii fusesera prinsi intr-un vartej, pe raul Kocher, scrie NewsIn, citand Realitatea TV

Cei doi barbati practicau caiacul si esuasera langa un pod cand au fost trasi la fund de curenti. Romanul, care vindea fructe si legume in apropiere, a vazut ce se intampla si le-a sarit in ajutor.

In presa locala, tanarul este considerat un erou. Modest, el a declarat ca este de la sine inteles ca trebuie sa-i ajuti pe oamenii aflati in pericol.

Cei doi sportivi au fost internati si sunt in afara oricarui pericol.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/152977/Un-roman-a-salvat-doi-sportivi-germani-de-la-inec.html]

O româncă emigrează la 100 de ani


Faptul că are aproape 100 de ani nu a împiedicat-o pe fosta croitoreasă Maria Ruican să-şi vizite... citeşte mai mult

Un roman, celebru la Berlin dupa ce a inventat ochelarii de carton
Cantemir Gheorghiu, un tanar de origine romana a devenit cunoscut peste noapte in Berlin cu un produs, care a transformat o gluma intr-o afacere.

Academia de cerşit de la Ţăndărei. Cum a reuşit o reţea din România să îi jefuiască sistematic pe englezi

Românii din Brazilia, pierduţie în ţara lui Paulo Coelho



Din 1880, când colonelul Sergiu Voinescu a condus prima misiune diplomatică română pe lângă împăratul Braziliei, Dom Pedro II, şi până astăzi, migraţia romanilor în Brazilia a fost determinată de motive economice, de fugă de comunism şi de atracţia vieţii într-o ţară tropicală.... Citeşte

Zeci de studenţi români construiesc sateliţi pentru Agenţia Spaţială Europeană

Românce, sclave sexuale în Irak şi Afganistan

Exodul creierelor: supracalificaţi, aproape 30% dintre românii care au plecat din ţară în 2010

Un imigrant roman a devenit erou in SUA salvind o fetita din flacari

Gara de Nord din Paris, paradisul pedofililor şi al copiilor români care se prostituează

Un român face, de 28 de ani, desene animate în Spania
Câştigător al concursului de benzi desenate din revista Cutezătorii în 1967, Bujor Ştefănescu (55 de ani) e astăzi printre cei mai apreciaţi regizori de filme de animaţie din lume. Românul, stabilit în Spania, a lucrat pentru cele mai renumite case de producţie: [...]

Suntem amărâţii Europei



jumătate din români rămân lunar fără bani de mâncare.

Un studiu al Comisiei Europene arată că suntem printre cei mai săraci din Comunitatea Europeană. Motivul: 40% din conaţionalii noştri se plâng că lunar rămân fără bani de mâncare.

Nici un popor din Uniunea Europeană nu are probleme atât de mari cu banii. Am ajuns atât de rău, încât patru români din zece declară că li s-a întâmplat frecvent în ultimele luni să rămână fără bani pentru mâncare sau pentru plata facturii la întreţinere sau la lumină. Aproape la fel de sărace ca noi mai sunt doar Letonia şi Bulgaria. Poziţia pe podiumul sărăciei, dar care nu ne face cinste, se explică prin lefurile extrem de mici care se practică în România. Salariul mediu de la noi e de 344 de euro, fiind mai mic decât salariul minim din majoritatea ţărilor europene. Şi, colac peste pupăză, în februarie a mai scăzut cu 15 lei faţă de ianuarie.

Doar două ţări sunt mai sărace

Mai mult, leafa minimă în România este de 153 de euro, cea mai mică din Uniunea Europeană, cu excepţia Bulgariei. Salariul minim al românilor e jumătate din cel al cehilor, un sfert din cel al grecilor şi de opt ori mai mic decât al belgienilor.


http://www.jurnalul.ro/

Un articol care rascoleste


Rostul


Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti.
Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat.
Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul:
ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii.
Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul.
Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei Seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta.
O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada.

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.
Sa traiesti !

Un articol de Bradut Florescu

Un incident hilar a avut loc ieri in Tahiti, dupa ce un batalion de vanatori de munte din Romania a fost subiectul unei crize isterice de ras pe insula paradiziaca din Polinezia Franceza.
Din cauza unei confuzii regretabile, Ministerul Apararii a gresit destinatia ajutoarelor pentru victimele cutremurului din Haiti, expediind un batalion de vanatori de munte, precum si 2000 de tone de provizii, apa, paturi, medicamente si alimente intr-o directie total opusa, respectiv in insula Tahiti, aflata in Pacificul de Sud.
"Eu zic ca nu trebuie sa facem un spectacol din chestia asta.
Adica, numele seamana foarte, foarte mult. Haiti, Tahiti, Mahiti, Papiti. Sa le ia dracu', suna la fel", a declarat pentru times.ro Ministrul Apararii, Gabriel Oprea.
http://www.times.ro/international/romania-a-trimis-ajutoare-in-tahiti

Cel mai bun matematician al lumii e român
El a fost selectat dintre aproximativ 4.500 de matematicieni din lume. Institutul de Cercetare pentru Ştiinţe Matematice din cadrul Universităţii Kyoto l-a invitat în Japonia pentru a-i decerna premiul pe data de 21 mai la Osaka. Daniel Breaz este profesor universitar la Catedra de

Pianistul Radu Lupu in recital la Washington, de Madalina Corina DIACONU: Renumitul pianist român Radu Lupu va susţine, miercuri, 27 ianuarie 2010, începând cu ora 8.00... citeste[...]

O româncă, ghid al ciocolatei la New York


"Îmi amintesc cu mare plăcere momentul în care am aterizat pentru prima oară pe Aeroportul Kennedy din New York cu bagajele pline de vise", ne-a mărturisit Carmen Santorelli, femeia care "le poartă sâmbetele" iubitorilor de ciocolată, ghidându-i prin Manhattan, centrul comercial, financiar şi cultural din The Big Apple.

Ziarul "Le Figaro" a fost controlat de un "mogul" roman

http://www.romanialibera.ro/documentar/a173578-ziarul-le-figaro-a-fost-controlat-de-un-mogul-roman.html



» Francois Coty, unul dintre cei mai bogati oameni din Europa, si-a pierdut sotia si cea mai mare parte a averii sale impresionante in favoarea unui roman.

» Dupa casatoria cu Yvonne Coty, Leon Cotnareanu, originar din Iasi, a condus celebra companie de parfumuri Coty si a detinut – vreme de mai multi ani – controlul total asupra publicatiei franceze "Le Figaro".

"Paris, 2 ianuarie 1970: leon cotnareanu, fostul coproprietar al publicatiei "Le Figaro" si care a detinut multa vreme functia de presedinte al companiei de parfumuri Coty a murit, ieri, dupa o indelunga suferinta la Geneva. Avea 78 de ani. Domnul Cotnareanu era un economist roman care a ajuns la o avere imensa ca industrias. Fiu al unui bancher roman, a studiat la Bucuresti, Leipzig si Londra inainte de a se stabili la Paris in anii ‘20. A fondat mai multe companii, printre cele mai cunoscute numarandu-se Petrometal si Societe Industrielle d’Horlogerie et d’Appareiles Electroniques. In 1933, Cotnareanu s-a casatorit cu fosta sotie a lui Francois Coty, magnatul din industria parfumurilor si detinatorul pachetului majoritar de actiuni al ziarului Le Figaro."

Astfel, anunta cotidianul "The New York Times" decesul unuia dintre cei mai bogati oameni care au trait in prima jumatate a secolului trecut. Titlul era edificator: "Leon Cotnareanu, omul din spatele «Le Figaro», a decedat". In Romania, povestea lui Leon Cotnareanu este putin cunoscuta. Ioseph Cotnareanu traieste, astazi, in Bucuresti, dar spune ca nu are nici o legatura de rudenie cu Leon.
"Nu fac parte din familia lui Leon Cotnareanu, desi poate nu ar fi fost un lucru rau. Va dati seama de ce, doar a ajuns sa intre in familia Coty. Nu cred ca mai exista oameni care sa va poata oferi mai multe informatii despre Leon si nici nu mai stiu alti evrei cu numele asta in Bucuresti. stiu ca la Cimitirul Filantropia exista doua cruci pe care sta scris numele Cotnareanu. S-ar putea ca ei sa fi avut vreo legatura cu cel pe care il cautati dumneavoastra." In Iasi, locul de nastere al lui Leon, exista opt familii care poarta numele Cotnareanu, dar nimeni nu isi aminteste sa fi avut un inaintas cu numele sau cu destinul lui Leon.

Leon – care provenea dintr-o familie de evrei – mai avea doi frati, Philippe, mai mic, si Albert, mai in varsta, care traia la New York. Leon Cotnareanu a facut scoala de cavalerie la Saumur, participand in primul razboi mondial ca ofiter.
La terminarea razboiului a devenit consul al Romaniei mai intai la Paris, apoi la Nisa si, ulterior, in Monaco la finele anilor ‘20.

Sef peste parfumuri si ziare frantuzesti
"Cu Yvonne Coty s-a cunoscut prin 1921, iar sotul acesteia, Francois Coty, il poreclea pe Leon, in acea perioada, «Le danseur mondain». La decizia de divort a sotilor Coty, inaintata in 1928, au contribuit atat numeroasele aventuri ale lui Francois – una dintre amantele sale a fost Elvira Popesco, dar a avut si cinci copii nelegitimi cu Henriette Dieudé –, cat si dorinta fratilor Cotnareanu de a pune mana pe imperiul lui. Procesul de divort a fost, cu siguranta, ideea lui Leon, bun avocat care a stiut sa obtina o importanta parte din averea lui Coty prin procese atat in Franta, cat si in SUA. Deciziile de a prelua Figaro si de a suprima ziarul «L’ami du peuple» au fost ambitiile personale ale familiei Cotnareanu, deoarece ambele publicatii aveau deja un puternic caracter antisemit", sustine Octavian Coifan, autorul mai multor carti despre parfumuri si care traieste la Paris. Prin sentinta tribunalului, Coty urma sa ii plateasca sotiei suma de 425 milioane de franci in trei transe. Aflat in imposibilitatea de a achita intreaga suma, Coty a pierdut, la sfarsitul anului 1933, pachetul majoritar de actiuni al publicatiei "Le Figaro". "La moartea sa, care a avut loc in 1934, Francois Coty ii mai datora fostei sale sotii o suma impresionanta, care a fost platita in actiuni ale parfumeriei «Coty». Astfel, fosta doamna Coty, devenita in 1933 doamna Cotnareanu, a ajuns actionarul principal si proprietara casei de parfumuri «Coty»", explica Mihai Rogai, autorul cartii "Celebritati cu origini in Romania".

Cruciade financiare in numele sotiei
Leon Cotnareanu va detine rolul primordial – de conducere – in administrarea celor doua afaceri. "Intre 1934 si cel de-al doilea razboi mondial, Leon a fost acaparat de gestionarea averii mostenite de Yvonne de la Francois Coty. De asemenea, a castigat o avere fabuloasa in urma proceselor intentate familiei Coty in Franta si SUA. Actionand in numele sotiei, a inceput sa vanda proprietati si colectii de arta, incasand sume imense de bani", se scrie in cartea "Francois Coty: Fragrance, Power, Money" (Francois Coty: parfum, putere, bani). Yvonne ii va ceda lui Cotnareanu intregul management al ziarului "Le Figaro". Leon si-a canalizat intregul efort in transformarea si modernizarea publicatiei, care "va suferi" modificari importante, pentru prima oara dupa 1919. Astfel, fotografiile au inceput sa ocupe o pozitie privilegiata in ziar si sa detina o pondere insemnata. Din echipa editoriala au facut parte intelectuali francezi precum Andre Maurois, Paul Morand, Georges Duhamel, FranIois Mauriac.

Ziarul a functionat in "clandestinitate", mutandu-si sediul la Lyon, pana in 1942, an in care aparitia ziarului va fi suprimata. Imediat dupa terminarea conflagratiei mondiale, Leon s-a implicat in relansarea publicatiei, a refacut sediul de la Paris, iar "Le Figaro" a redevenit un nume important al presei franceze.

Iesirea din scena
Dupa caderea Parisului in 1940, armata germana i-a oferit un ragaz de patru zile familiei Cotnareanu pentru a elibera luxoasa resedinta in care traia. Membrii familiei parasesc in graba capitala Frantei – Leon, intr-un Bugatti, si Yvonne, intr-un Citroën, trec muntii, ajung in Spania, apoi de pe aeroportul din Lisabona aterizeaza la New York in iunie 1940. Ajuns in SUA, Cotnareanu s-a concentrat asupra afacerii cu parfumuri, ocupand functia de presedinte al Consiliului de Administratie al "Coty Parfume Company". Afacerile imobiliare derulate de Cotnareanu erau infloritoare, fiind semnalate chiar si in presa americana: "Un apartament de 16 camere si 6 bai ocupand un etaj intreg intr-o cladire situata la numarul 927 pe Fifth Avenue a fost inchiriata de catre Leon Cotnareanu, presedintele Coty", semnala New York Times in octombrie 1942. Din pacate, valoarea chiriei nu este mentionata.
La mijlocul secolului trecut, Leon Cotnareanu, impreuna cu sotia sa, avea o avere fabuloasa, stransa de pe urma proceselor si mostenirilor lui Francois Coty. Avere, pe care, ulterior, Leon a administrat-o magistral. In 1950, la 58 de ani, Leon face primul pas inapoi. Sotia sa Yvonne decide sa renunte la pachetul majoritar detinut la "Le Figaro". Coty iese aproape complet din afaceri, in 1963, atunci cand decide sa vanda compania Coty catre Pfizer.
"A fost Cavaler al Legiunii de Onoare, un bun jucator de golf, pasionat de yachturi si un colectionar de carti rare, manuscrise si tablouri valoroase", scria "The New Yok Times" in finalul articolului dedicat mortii lui Leon Cotnareanu pe 3 ianuarie 1972. z


BIOGRAFIE
» Nascut la Iasi, ingropat la Geneva
1874: Francois Coty se naste in Corsica; 1892: Leon Cotnareanu se naste la Iasi;
1900: Coty s-a casatorit cu Yvonne Alexandrine Le Baron si a pus bazele companiei de parfumuri "Coty". A detinut "Le Figaro" si "L’ami du people"; 1929: cei doi soti divorteaza; 1934: Leon Cotnareanu se casatoreste cu Yvonne Coty; 1934: moare Francois Coty; 1950: familia Cotnareanu vinde pachetul majoritar al publicatiei "Le Figaro"; 1963: Familia Cotnareanu vinde compania "Coty" grupului Pfizer; 1970: se stinge din viata Leon Cotnareanu.

MONDEN
» Prietenii Elenei Vacarescu si ai lui Carol al II-lea
Nu doar infidelitatile celor doi soti au constituit motivul divortului in familia Coty, ci si o anumita nepotrivire de caracter. "Francois Coty era o fire mai retrasa, prefera uneori sa stea la tara, in timp ce Yvonne era o femeie sofisticata, de lume. In orice caz, Yvonne a fost mai fericita dupa ce a devenit doamna Cotnareanu", se scrie in lucrarea "Francois Coty: Fragrance, Power, Money". Care ii face si un portret edificator lui Leon: "Era un om scund, cu un par incaruntit, cu psihic puternic, purtand taioare si costume care ii veneau perfect. Un personaj arogant, care purta cizme inalte, bine lustruite, si care astepta mereu sa auda de la ceilalti, despre sine, numai lucruri de bine. Avea o minte sclipitoare atunci cand era vorba sa faca bani, iar asta l-a ajutat foarte mult in cei noua ani de procese pe care le-a dus impotriva lui Francois Coty si a urmasilor lui. Dupa divortul de FranIois, Yvonne si Leon au trait in casa lui Coty de pe Avenue Raphael din Paris, aceasta functionand simultan si ca birou al lui Francois. Intre 1934 si 1935 pe yachtul personal, in cursul unei croaziere, sunt vizitati de multe personalitati ale vremii precum Paul Morand (viitor ambasador al Frantei in Romania in anii ‘40), Carol al II-lea, Elena Vacarescu", aminteste Octavian Coifan.

„Mai bine murim în război, decât de foame în România”








Refugiaţii
din Gaza au găsit România ca o ţară încremenită, în care izolarea doare
mai mult decât un glonţ de mitralieră. Samir Batir şi Gabriela Vezeteu
s- au căsătorit în 1996, în Fâşia Gaza. [Citeste]

Mihail Barboiu, director de cercetare in cadrul Consiliului National al Cercetarii din Franta (CNRS), Profesor la Universitatea Politehnica Bucuresti pe care a absolvit-o in 1993 si unde este numit asistent (1993-1998). Devine in 1998 doctor al Universitatii din Montpellier, Franta si conferentiar la College de France (1999) in laboratorul Prof. J.-M. Lehn (Premiul Nobel Chimie-1987). In 2004 castiga unul dintre cele mai prestigioase premii ale cercetarii europene: "European Young Investigator Award" devenind coordonatorul grupului "Nanosysteme Supramolecular Adaptive" la Institutul European de Membrane din Montpellier.
Abordeaza in cercetarile sale un domeniu nou "Chimia Constitutionala Dinamica", care investigheaza transferul dirijat de materie prin membrane artificiale. In natura acest transfer este vital, schimbul de metaboliti fiind cheia vitala a celulei. Acest "transport dirijat" poate sa separe doua specii, vizand posibilitatea construirii unei cai de acces pentru una din ele. Astfel de sisteme sunt utile in separarea hidrocarburilor, stocarea de dioxid de carbon sau medicamente, recunoastere celulara (terapia cancerului) etc.

Rezultatele au condus la publicarea a 6 carti si capitole de carte, invitatii la congrese (EURYIAS 2008 s.a.), la numeroase articole in reviste top: Proceedings of the National Academy of Science-USA, Angewandte Chemie etc. In Science-SUA se mentioneaza aceste cercetari de excelenta ale unui valoros chimist roman.

Ana-Nicoleta Bondar, cercetator la Universitatea Irvine din California, absolventa a Facultatii de Fizica (1997), Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, studii doctorale la Universitatea din Heidelberg si Institutul German de Cercetare a Cancerului, a obtinut titlul de doctor cu magna cum laudae de la Universitatea din Heidelberg (2004), unde a efectuat si studiile postdoctorale (2004-2006). Domeniul ei de cercetare – biofizica computationala care este la interfata dintre fizica, chimie si biologie. La Heidelberg a adus contributii fundamentale la studiul bacteriorodopsinei, o proteina model pentru intelegerea pompelor ionice (masinarii microscopice ce se gasesc in membranele tutoror celulelor vii).

La Universitatea Irvine, CA, investigheaza modul in care proteinele nou sintetizate in celula sunt incorporate in membrana celulara, si actiunea unor proteine numite proteze intramembranare – un fel de foarfeci care taie alte proteine, procese esentiale in descifrarea mecanismelor implicate in boala Alzheimer, malarie, hepatita. A sustinut numeroase seminarii si conferinte in Europa, SUA si Japonia; a beneficiat de o bursa la prestigioasa Societate Japoneza pentru Promovarea stiintei. Numeroasele articole publicate in reviste de top, spre exemplu, Journal of the American Chemical Society, Journal of Molecular Biology, Journal of Physical Chemistry, Structure, conferintele pe care le-a organizat sau co-organizat, demonstreaza prestigiul si valoarea sa profesionala recunoscute international.

Alexandru Dasu, profesor asociat (din 2008) de fizica medicala la Universitatea Umea, Suedia, unde si-a sustinut masteratul si doctoratul (1996-2001). este absolvent al Facultatii de Fizica, Universitatea "Al. I. Cuza din Iasi" (1995). Cercetarile sale cuprind mai multe directii privind modelarea raspunsului la radiatii a tesutului normal si tumoral. Rezultatele cercetarii implicatiilor clinice legate de sensibilitatea la radiatii a celulelor in functie de conditiile de mediu existente in tumorile canceroase, i-au adus Premiul Societatii Europene de Radiologie Terapeutica si Oncologie (ESTRO-VARIAN Research Award) in anul 2001. Prin analiza raspunsului la radioterapie a tumorilor de prostata a contribuit la initierea unui studiu privind un nou tratament al acestei maladii.

In colaborare cu Universitatea din Stockholm si Institutul Karolinska din acelasi oras, lucreaza la optimizarea folosirii informatiilor de imagistica functionala in planificarea tratamentului pentru imbunatatirea rezultatelor tratamentului cu radiatii a pacientilor oncologici. A dezvoltat si o metoda pentru estimarea riscului inducerii de noi tumori in urma iradierii pacientilor tratati cu radiatii, atestata cu rezultatele investigatilor asupra unei populatii de zeci de mii de pacienti. Cercetarile sale au fost publicate in numeroase reviste stiintifice si au facut obiectul a numeroase prezentari la conferinte internationale. Referent la peste 15 reviste stiintifice de profil, Al. Dasu s-a dezvoltat si afirmat cu stralucire intr-un domeniu cu mare impact social.

Tudor I. Oprea, profesor de biochimie (din 2002) si sef al diviziei de "biocomputing" la scoala de Medicina a Universitatii din New Mexico (UNM), anterior, director asociat la firma AstraZeneca (Suedia), efectueaza in prezent un stagiu sabatic in Italia si Danemarca. Dupa absolvirea Universitatii de Medicina si Farmacie din Timisoara (1990), unde si-a sustinut in 1992 doctoratul (cu prof. Fr. Schneider), studiile postdoctorale din SUA l-au introdus in domeniul proiectarii de medicamente asistate de calculator si l-au ajutat sa foloseasca tehnologii de varf pentru a descoperi noi medicamente. In Suedia a invatat cum se aplica aceste tehnologii la scara industriala. Echipa sa de la UNM a contribuit semnificativ la obtinerea a doua granturi de 8,9 si 15,5 milioane de USD, T.Oprea fiind implicat in numeroase proiecte stiintifice de varf ale cercetarii biomedicale, pe care spatiul nu ne permite nici macar sa le enuntam.
Totusi, mentionam ca a propus un nou domeniu "studiul sistemic al chimiei biologice", este pe cale sa rescrie fiziologia hormonilor feminini si are mari sanse sa descopere noi medicamente impotriva depresiei, tensiunii arteriale, terapiei cancerului. Iar numeroasele brevete si articole publicate in revistele top ale lumii stiintifice de azi: Nature Chemical Biology, Journal of American Chemical Society etc., calitatea de organizator a numeroase manifestari internationale, atesta anvergura personalitatii si creatiei sale stiintifice.

In loc de concluzii
Pregatirea de personalitati stiintifice creatoare de noi cunostinte, capabile sa satisfaca criteriile de competenta profesionala si morala necesare dezvoltarii societatii de maine, bazata pe ultimele cuceriri ale stiintei si tehnologiei, este prioritatea nr 1 a politicii UE, SUA si a tarilor industrializate. Aceste criterii se bazeaza numai pe cultura educatiei si cercetarii, nu pe antrenament educational, adica reproducerea mecanica a ceea ce au creat altii.

Bibliografie
1. Petre T Frangopol, pag. 17 in a. Mediocritate si Excelenta, o radiografie a stiintei si a invatamantului din Romania, Editura Albatros, Bucuresti, 2002, 338 pag; b. pag. 262 in vol. 2, Ed. Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2005, 208 pag; c. vol. 3, Ed. Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2008, 367 pag.

2. Ana - Maria Stan, Arhiva Emil Racovita, Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2007, 318 pag.

3. Dorina Rusu, Membrii Academiei Romane, 1866-1996, Mic Dictionar, Fundatia Academica "Petru Andrei", Iasi, 1996, 432 pag.

4. Dan Radulescu, Memorii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, 362 pag.

5. Nicolae Penes, Dr. C. Angelescu - povestea unei vieti, Ed. Monteoru, Bucuresti, 1998, 306 pag; N. Penes, Dr. C. Angelescu, reformator al invatamantului romanesc, Editgraph, Buzau, 2008, 374 pag.

6. Derek J. De Solla Price, stiinta Mica, stiinta Mare, Ed. stiintifica, Bucuresti, 1971

Diaspora de ieri si de azi in stiinta romaneasca
http://www.romanialibera.ro/a158815/diaspora-de-ieri-si-de-azi-in-stiinta-romaneasca.html
Romania anului 2009, ca si cea din ultimii 20 de ani, este o tara indiferenta fata de viitorul ei. Notiunea de valoare in stiinta si educatie este intr-un declin total. In toate evaluarile privind calitatea invatamantului pre-universitar si universitar, dar si in domeniul cercetarii stiintifice, Romania se afla la coada tuturor clasamentelor internationale. "Viitorul unei natiuni este hotarat de modul in care aceasta isi pregateste tineretul", afirma inca din secolul al XVII-lea marele umanist olandez Erasmus, iar Spiru Haret (1851-1912), primul roman doctor in matematici la Sorbona (1879), ctitorul invatamantului Romaniei moderne, (sfarsitul secolului XIX) s-a bazat pe principiul, "cum arata scoala astazi, asa va arata tara maine."

Dupa 1989, legile educatiei au fost si sunt numai un subiect de disputa politica. Atat. In 1995 a fost promulgata pentru prima data Legea Invatamantului care consfintea ceea ce era deja in realitate. De atunci si pana in prezent, aceasta lege a fost modificata de 34 de ori pentru a tine pasul cu realitatea. Iar bugetul cercetarii in 2009, situatie singulara in Europa, a fost redus de patru ori fata de 2008 (0,18% din PIB). Deci mult trambitata construire a societatii romanesti de miine, bazata pe cunoastere este un "bluff" din partea clasei noastre politice. (vezi si P. T. Frangopol, "Cercetarea, cenusareasa Romaniei", aldine 8 mai 2009).

Iar rezultatele conferintei "Diaspora in cercetarea stiintifica romaneasca", Bucuresti, 17-19.09.2008, cu peste 550 participanti, 153 din 21 tari, plina de bune intentii, organizata de Cancelaria Primului Ministru si CNCSIS, practic au fost anulate, prin taierea brutala a fondurilor. si sa fie clar: nu din cauza pretextului crizei economice!! In acest moment de cumpana a dezvoltarii societatii romanesti de maine, condamnata sa devina o colonie tehnologica si sa se afle la coada Europei, se cuvine sa readucem in memoria celor de azi, cum s-a inceput dezvoltarea stiintei in Romania dupa 1859.

Diaspora de ieri
Statul nou creat, Romania, cu structurile lui feudale, era confruntat in necesitatea modernizarii sale, cu diferente uriase, care ne situau la periferia Europei. Autoritatile vremii (Regii, Guvernele, Ministrii etc), intelepte, in lipsa unei resurse umane autohtone calificate, au apelat la savantii romani din diaspora, dar si la cei straini, invitati sa se stabileasca in Romania. Din multele exemple, am ales cateva semnificative.
Exemplar ca gandire moderna, este modul cum au fost alesi majoritatea profesorilor ce urmau sa predea la noua universitate romaneasca din Cluj care si-a inceput cursurile la 01.11.1919. Consiliul Dirigent al Transilvaniei (un guvern provizoriu al Transilvaniei care a functionat in perioada 1918-1920) a numit o Comisie Universitara, al carei comisar (presedinte) a fost profesorul Sextil Puscariu (1877- 1948), membru al Academiei Romane (devenit ulterior primul rector al Universitatii din Cluj in 1920). Aceasta comisie a selectat profesorii cu reputatie stiintifica atestata international, romani si straini din regat si din diaspora, pe care i-a convins sa se stabileasca la Cluj. Mentionam doar trei:

Emil Racovita (1868-1947) avea o cariera impresionanta care nu poate fi cuprinsa in cateva randuri: doctorat la Sorbona (1896), membru al celebrei expeditii in Antarctica, cu vasul "Belgica" (1899), director al statiunii de cercetari marine Banyuls-sue-Mer (Franta), conducator al revistei "Archives de zoologie experimentale et generale", a cercetat peste 1.400 de pesteri, din care a extras peste 150.000 exemplare micologice, punand astfel bazele unei noi stiinte "biospeologia" (stiinta formelor de viata din mediul subteran: pesteri si panze freatice). A fost invitat sa ocupe Catedra de Biologie si a infiintat la Cluj in 1920, primul Institut de Speologie din lume. A fost si Presedinte al Academiei Romane (1926-1929).

Ioan A. Scriban (1879 -1937) a devenit primul profesor roman de zoologie si a venit din Franta in acest scop de la Statiunea Maritima Roscoff din Bretagne unde avea o cariera stiintifica remarcabila. S-a ocupat de studiul hirudineelor (lipitori) si a format numerosi cercetatori la Cluj.

Adriano Ostrogovich (1870-1956), chimist italian, prin nastere, roman prin naturalizare (1912), profesor la Universitatea din Florenta, cu doctorat (1893) la celebrul profesor german Hugo Schiff, a venit in Romania (1898) la invitatia profesorului C. I. Istrati (1850-1918), ministru si apoi presedinte al Academiei Romane (1913-1916). La moartea lui C. Istrati, al carui adjunct a fost, A. Ostrogovich i-a urmat acestuia la Universitatea din Bucuresti. El a introdus pentru prima data in chimia romaneasca, aflata in fasa, rigoarea germana, cultura chimica apuseana, introducand metodologii noi, dar si o mentalitate revolutionara privind rolul profesorului: sa isi conduca elevii doctoranzi sa execute, independent, lucrarile lor originale pentru a merita titlul de doctor ! Invitat la Cluj in 1919, a devenit Director al Institutului de Chimie de la Universitatea "Daciei Superioare" pana la pensionarea sa in 1938.

Consiliul Dirigent, pentru profesorii care au acceptat sa vina la Cluj, a propus titularizarea acestora, numiri atestate prin Decretul Regal nr 241 din 27.01.1920, publicat in Monitorul Oficial din 29.01.1920. In acest decret se regasesc si cei trei profesori mentionati mai sus. Aceasta atestare regala a functionat pana in 1938.

Carol Davila (1828-1884) ajunge in Principate (1853) urmare demersului consulului francez Beclard (casatorit cu una din fetele lui Barbu Catargiu): nevoia de a se gasi un medic sef al armatei care sa fie si medic personal al Printului domnitor. La propunerea Facultatii de medicina din Paris, al carui decan era tatal consulului, Guvernul francez l-a recomandat pe Carol Davila care s-a dovedit a fi, ulterior, un om providential pentru poporul roman. Astfel: reorganizeaza serviciul sanitar al armatei; infiinteaza scoala Nationala de Medicina, Farmacie si Veterinara asimiliand-o cu scolile similare din Franta si Italia; contribuie la aparitia primei Farmacopei romane; infiinteaza Societatea de Cruce Rosie din Romania; reglementeaza ierarhia corpului sanitar militar fiind inspector general al Serviciului Sanitar din Principatele Unite si este Presedinte al Consiliului Medical Superior (un fel de Ministru al Sanatatii); introduce externatul si tezele de doctorat obligatorii (actualele lucrari de licenta); intemeiaza azilul "Elena Doamna" si orfelinatul "Sf. Pantelimon"; creeaza primul laborator de chimie la Spitalul Militar Central; organizeaza in 1874 si Facultatea de Medicina in cadrul Universitatii din Iasi etc etc.

Constantin Angelescu (1869-1948). Ideea de scoala nationala creata de Spiru Haret si a reformelor sale de structura a invatamantului a fost continuata ca un adevarat cult in deceniile de dupa 1918 de Constantin Angelescu, care a adaptat-o noilor stari si conditii de viata dupa Marea Unire de la 1918. Intre cele doua razboaie mondiale, Romania a avut unul din cele mai bune sisteme de invatamant din Europa. Absolvent si doctor in medicina al Facultatii de Medicina din Paris (1894) a depus o fructuoasa activitate de cercetare (1887-1897) cu lucrari publicate in reviste stiintifice de top, care apar si azi in Franta. Invitat in tara, revine si este numit profesor si director al Clinicii Chirurgicale a Facultatii de Medicina din Bucuresti.
A fost, cu intermitenta, si ministru al Instructiunii Publice intre 1918 si 1940, in diferite guverne, timp de 18 ani. Are meritul ca, pe langa numeroasele legi date invatamantului de toate gradele sa fi ridicat construirea de localuri scolare la rangul unei mari probleme de stat, stimuland interesul obstesc si cel national ca sarcina cea mai urgenta. Actiunea concretizata prin construirea de circa 12.000 localuri de scoala intre 1922-1938 a cerut un efort imens.

Horia Hulubei (1896-1972) a introdus si dezvoltat in Romania modelele franceze de abordare si dezvoltare a "stiintei mari" ª. Creatorul Institutului de fizica atomica (IFA) de la Magurele-Bucuresti (1949) in jurul caruia s-a dezvoltat scoala de elita a fizicii romanesti si a domeniilor conexe (electronica, informatica, radiochimie, medicina nucleara etc), IFA a devenit pilonul principal de introducere in tara a energeticii nucleare (1970). Plecat de la Universitatea din Iasi in Franta (1926) unde a lucrat pana in 1938 cand a fost invitat sa revina in tara, H. Hulubei avea o activitate deosebita. Doctorat la Sorbona (1933) condus de Jean Perrin (Premiul Nobel Fizica-1926), cu lucrari devenite clasice in fizica atomica si nucleara, a ocupat postul de Directeur de la Recherche in Franta, pastrat cu unele intreruperi pana in 1947. A intemeiat catedra de Structura Materiei la Universitatea din Bucuresti, al carei rector a fost (1941-1944).

Diaspora de azi
Impedimentele privind atingerea nivelului international in stiinta romaneasca de azi (cu exceptia unor insule de excelenta) sunt binecunoscute. Lipseste in plus mentalitatea de a invita tineri de varf din diaspora de azi, asa cum a existat obiceiul in Romania de ieri, pentru a colabora dar si a dezvolta domenii importante, neabordate in tara, de exemplu, proiectarea de noi medicamente asistata de calculator, biocomputing, bionanosciences s.a. Importanta acestora? Un singur exemplu. In 22 mai 2009, IBM si Guvernul bulgar, au emis un comunicat oficial, privind cooperarea in domeniul nanostiintei, prin crearea primului centru bulgar de nanotehnologie finantat de IBM. Seriozitatea bulgarilor (vezi turismul !) care si-au marit bugetul cercetarii in 2009 (la ei nu este criza?) ar trebui sa dea de gandit oficialilor nostri.

O initiativa pentru cunoasterea de catre comunitatea stiintifica din Romania a unor tineri oameni de stiinta romani din diaspora, dar si pe cei recent reintorsi acasa, cu contributii deosebite in domeniile lor de cercetare, este numarul special din iunie 2009 al publicatiei "Revue Roumaine de Chimie" editata de Academia Romana si care a putut aparea datorita sprijinului presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc si a redactorului sef al revistei acad. Marius Andruh, care au fost de acord cu propunerea facuta de editorii invitati Ana-Nicoleta Bondar si semnatarul acestor randuri de a se realiza un astfel de numar, primul dintr-o astfel de serie. Subliniez ca domeniile autorilor invitati: Catalina Achim, Narcis Avarvari, M. Barboiu, Sofia Pascu, Radu Silaghi-Dumitrescu, Cristina Pop, Ana-Nicoleta Bondar, Dragos Horvath, Tudor Luchian, Sorinel Oprisan, au fost sau sunt inexistente in Romania.

Selectia se doreste simbolica atat a celor invitati sa contribuie la numarul special al revistei mai sus citate, cat si a celor la care m-am oprit sa ii prezint succint mai jos. Ea ofera cititorului doar o imagine a uriasului potential uman existent in diaspora, care iarasi din pacate, este neglijat de clasa politica romaneasca de astazi. Din toate punctele de vedere.

Catalina Achim, profesor (din 2001) de chimie anorganica la Universitatea Carnegie Mellon din Pittsburgh, SUA, unde si-a facut doctoratul (1993-1998), are studii postdoctorale la Universitatea Harvard, Boston, SUA (1999-2001). Dupa absolvirea Facultatii de Chimie de la Institutul Politehnic Bucuresti (1989), lucreaza la Institutul de Meteorologie si Hidrologie Bucuresti si Universitatea Bucuresti. Este detinatoarea unor prestigioase premii: Sloan Research Fellowship, National Science Foundation CAREER Award si Camille and Henry Dreyfus Teacher Scholar Award din SUA.

Cercetarile pe care le efectueaza in laboratorul pe care il conduce, se ocupa de folosirea ionilor de metale numite tranzitionale pentru aplicatii in nanotehnologie, un domeniu stiintific nou care se ocupa cu studiul materialelor care au dimensiuni de cativa nanometri, aproape de o suta de mii de ori mai mici decat un fir de par. Scopul cercetarii ei este sa organizeze ionii metalelor tranzitionale in structuri bazate pe acizi nucleici peptidici similari cu ADN-ul. Aceste structuri pot avea aplicatii ca probe moleculare pentru diagnosticarea a diferite boli. Numeroasele articole publicate in marile reviste stiintifice si invitatii pentru prezentari la Conferinte si Universitati contureaza o personalitate distincta a unui nou domeniu al chimiei secolului XXI.