DIASPORA ROMANA

Rezumarea primului mesaj :

Un roman a devenit erou in Germania dupa ce a salvat de la inec doi sportivi care practicau caiacul. Romanul a reusit sa ii aduca teferi la mal dupa ce sportivii fusesera prinsi intr-un vartej, pe raul Kocher, scrie NewsIn, citand Realitatea TV

Cei doi barbati practicau caiacul si esuasera langa un pod cand au fost trasi la fund de curenti. Romanul, care vindea fructe si legume in apropiere, a vazut ce se intampla si le-a sarit in ajutor.

In presa locala, tanarul este considerat un erou. Modest, el a declarat ca este de la sine inteles ca trebuie sa-i ajuti pe oamenii aflati in pericol.

Cei doi sportivi au fost internati si sunt in afara oricarui pericol.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/152977/Un-roman-a-salvat-doi-sportivi-germani-de-la-inec.html]

Romanii Lumii
Estimarea populatiei de origine romana sau de etnie romana pe mapamond, indica o cifra de aproximativ treizeci si doua de milioane de persoane. Din acesta cifra de treizeci si doua de milioane persoanele de etnie romana, unsprezece milioane constituie in mare parte ansamblul de populatii aflat la hotarele sanctuarului national ciuntit de vitregii si tradarile ciocoilor.
Spiritul apartenentei la valorile moral spirituale ale neamului a ramas nealterat de scurgerea timpului si vitregia sortii .
Ma intreb, prin ce miracol au reusit sa pastreze spiritul identitatii de apartenenta impotriva evidentei, onorind eroii si traditiile neamului, ducand o lupta inegala, tradati in sperante, umiliti de ignoranta, abandonati in voia sortii .
Reperul lor este patria mama, vatra stramosilor, credinta in idealul national. Este onorata la adevarata valoare credinta compatriotilor nostri in idealul national ?
Datoria noastra este de a crea premisele necesare implinirii aspiratiilor compatriotilor nostri de pretutindeni.
Diaspora defineste ansamblul de cetateni de origine romana situati in exteriorul frontierelor divizindu-se in doua entitati distincte :
Exilul constituie ansamblul de cetateni de origine romana ce au fost constrinsi la emigrare in secolul trecut ( estimati la jumatate de million de persoane , descendentii inclusiv ( chiar daca nu sunt declarati ca cetateni romani ).
Migratia constituie ansamblul de cetateni ce au emigrat masiv dupa ‘89, subgrupati in sub-diviziuni distincte ( a - Migratie Definitiva b - Migratie Temporara ), cifrindu-se la aproximativ sase milioane de persoane.
Diaspora se ridica la aproximativ sase milioane de cetateni majori.
Populatia totala a sanctuarului national incluzind si migratia se ridica la 21 716 835 cetateni in 2007 din care 17 968 014 reprezenta persoanele cu drept de vot.
Analiza indica ca douasprezece milioane de cetateni cu drept de vot au posibilitatea teoretica sa–si exercite acest drept practic dupa abtinere cifra scade la aproximativ opt milioane de alegatori .
Deci 35 % din electoratul cu drept de vot legitimeaza clasa politica, ce va fi adusa sa reprezinte interesele a peste treizeci de milioane de romani.
Este in masura acest brav electorat, care se exprima, sa aiba posibilitatea de a alege pe cei mai cinstiti, demni si credinciosi fii ai patriei ?
Cunoaste acest electorat mecanismele subtile ale aranjamentelor si regulilor de baza ale societatii si statului ?
Cunoaste drepturile si indatoririle unui ales este de acord cu ele ?
Cine sunt acesti cetateni, ce pot sa faca pentru a reinoi clasa politica ?
Au puterea de a discerne aparentele inselatoare de adevaratele intentii ale alesilor ?
Este manipulat electoratul ce se exprima, sau nu ?
Este tinut in ignoranta premeditat sau este constant instruit de catre mijloacele de propaganda ?
Regulile fundamentale sunt indeplinite ?
Ce facem noi cei care am plecat din diverse considerente, ignoram situatia, luam aere de parveniti criticind cu superficialitate fara a oferi solutii , fara a ne implica ?
Ne identificam prin cine, prin ce, suntem capabili sa onoram sacrificiile inaintasilor nostri ?
Indraznim sa credem in viitor intr-o societate noua recladita pe valori, cinste, onoare, credinta, daca da, atunci speranta exista si nimic nu este pierdut, nu ramane decat sa ne apucam de treaba .
Speranta semifica credinta !
Ne implicam cand, cum, unde ? Intii trebuie sa invatam sa ne respectam, sa credem in cauza noastra .
Complexul de interese politico-economice neocomuniste ce s-a perenizat de-a lungul anilor a ajuns la apogeul hegemoniei autoidentificindu-se cu statul de drept.
Casta dominanta a creat o structura regenerativa care-i permite sa utilizeze resursele umane interne intr-un circuit inchis, asigurindu-si stabilitatea si supravetuirea ca rasa de elita dupa criterii de apartenenta impuse.
Casta, elita dominanta este dependenta de resursa nationala ( umana, naturala, economica ) pentru a exista si a se regenera .
De acceea prin diverse metode si procedee de influentare si stimulare a masei impune initiativa prin actiuni dirijate cu un scop anume, pastrarea controlului.
Pentru a defini ocupantii citadelei voi folosi termenul de Ciocoi, lasind la atitudinea dvs. sa determinati care sunt ciocoii buni si care sunt cei rai .
Impunerea initiativei semifica saturarea masei prin procedee specifice urmand o strategie coerenta, de divizare a potentialelor revendicari colective determinaind aparitia fenomenelor de dependenta fata de sistem.
Citadela reprezinta un simbol, pe care, ciocoii l-au uzurpat, ea a fost supusa unor tentative de reinoire ( izgonirea ciocoilor ) insa actiunile nu s-au finalizat din diferite motive pe care le cunoastem toti sau credem ca le cunoastem.
Se ofera trei optiuni teoretice posibile :
a) - Asteptam ( ?) posibil ca ciocoii sa decida abolirea iobagiei creand noi reguli de dreptate stramba, arogand cu emfaza ipocrita generozitatea de care au dat dovada.
b) - Acceptam aceasta dominare, nu consideram ca este necesara o schimbare, dorim sa faca cineva ceva dar nu vrem sa ne implicam, ne simtim mici si neputinciosi, ramanem in contemplare vegetativa ( suntem cea ce suntem si nu putem indrazni sa fim altfel ).
c) - Consideram ca este o ocara la adresa poporului aceasta situatie, simtim ca este de datoria noastra si necesar sa intervenim, dar cum ? Optiunea c), o consider onorabila din punctul meu de vedere!
d) - Ne indreptam cu pasi grabiti spre ultimul moment prielnic care poate permite recastigarea citadelei si a sanctuarului, depinde de fiecare dintre noi daca vom fi prezenti la acest moment de cotitura a istoriei si in ce spirit vom fi prezenti.
Organizati si hotariti sa recastigam demnitatea si mandria de a fi romani oriunde si oricand sau doar spectatori contemplativi.
Identificarea unui curent politic sau al unei cauze proclamata de catre o personalitate sau un partid politic este absolut nula.
Autosuficienta este ridicata la o cota ce atinge paroxismul, totul graviteaza in jurul unor certitudini, noi vom fi, noi vom face, ce denota o ruptura completa de realitatea intrinseca a unei societati, a unui stat.
Discutiile sterile fara fond, discursurile placide ale unor personalitati politice evoca doar o singura constanta arbitrara, noi suntem, nu exista altii, reasigurandu-se astfel ca au fost vazuti si ca si-au marcat teritoriul.
In acest moment o parte importanta a electoratului nu se poate identifica cu o formatiune politica autohtona.
Tehnica de saturare a spatiului cu zeci de formatiuni politice de toate orientarile, ce au fost alterate cu persoane provenite din cadrele inferioare (C.I (aa1) ale fostului partid unic, constituie o metoda clasica de a diviza unitatea de idei.
Media este mijlocul de influentare si divizare a masei prin banalizare sau ignorarea cu desavirsire a aspectelor esentiale.
Electoratul captiv E.C (aa2) al formatiunilor existente se ridica la aprox. cinci milioane de persoane, trei milioane de persoane care nu se identifica cu formatiunile politice exprima votul ca o datorie civica D.C (aa3) spre o formatiune sau alta, alegerea este determinata de identificarea unei personalitati I.P. (aa4) ce iese in evidenta.
Participarea la vot si rezultatele de la alegerile locale din iunie a.c. reflecta realitatea, sau nu !?
Analiza este subiectiva prin faptul ca tematica este revendicativa .
Prezenta la vot la alegerile locale din 01 iunie 2008 constituie o referinta concreta indicind reasezarea electoratului si tendintele .
Electoratul intern inscris pe liste se cifra la 15 426 369 electori .
Prezenta la vot a fost de 7.813.456 electori , respectiv 50,65 % din totalul electoratului inscris la alegerile locale (excluzand exilul si diaspora ).
Comparativ cu 18.296.459 electori inscrisi pe 25 nov. 2007 la europarlamentare si referendumul pentru votul uninominal pur, rezulta un ecart important de 2.863.276 electori ce nu au fost inscrisi (posibil o eroare a B.E.C. -ului, probabil diaspora, posibil ca nu mai exista !).
Scaderea participarii la vot indica simptomele societatii ce dezavueaza clasa politica prin abtinere ( 7.612.913 persoane din electorii interni s-au abtinut iar 2.863.276 sunt in exteriorul frontierelor sau nu figureaza ).
Aceasta configuratie indica ca 10.476.189 de cetateni 58.85 % din totalul electoratului intern si extern (aprox 17.800.000 ) nu s-au exprimat din diferite considerente sau nu se identifica cu actualele structuri ale puterii ce urmeaza un plan stabilit de rotatie a cadrelor intru-un circuit inchis .
Procentul real obtinut ( !?!) al acestor patru formatiuni este cu mult mai mic, luand in calcul aspecte de fond ce par (sint) evidente voi argumenta:
La locale se constata prin cifrele avansate ca s-a luat in calcul doar electoratul intern, dar exista o neconcordanta de principiu majora in ceea ce priveste electoratul aflat in afara hotarelor ce a fost exclus premeditat ( prin legea 35) de la exercitarea dreptului de vot in exterior.
Procentele celor patru partide raportate la totalul electoratului, fara a lua in calcul cifra oficiala de cetateni ( aprox . 400 000 emigrati oficial) , este urmatorul:
PD-L 2.217.509 voturi obtinute, reprezentind 28,38% din totalul exprimat, 14,37 % din electoratul inscris sau 12.45 % din electoratul real.
PSD 2.205.531 voturi obtinute, reprezentind 28.22% din totalul exprimat, 14,29 % din electoratul inscris sau 12.39 % din electoratul real.
PNL 1.457.270 voturi obtinute, reprezentind 18, 65% din totalul exprimat, 9,44% din electoratul inscris sau 8,18 % din electoratul real.
UDMR 419.028 voturi obtinute, reprezentind 5,26% din totalul exprimat, 2.71% din electoratul inscris sau 2, 35% din electoratul real.
Totalul obtinut de aceste patru partide se ridica la 6.299.338 voturi, respectiv 80,62% din totalul voturilor exprimate ( 7.813.456 alegatori) sau 40,83% din alegatorii inscrisi pe liste ( 15.426.369 alegatori ) .
Raportat la totalul electoratului ( mai putin cei aprox 400.000 emigrati oficiali) care se ridica la aprox 17.800.000 electori se obtine un procent de 35,38%.
Argumentez:
Legea votului uninominal a fost elaborata, studiata, retusata, aranjata si adoptata in plenul camerei prin vot, stipuland ca diaspora va avea reprezentanti ( doi senatori si patru deputati ).
Faptul ca doar cetatenii cu domiciliul in strainatate pot vota constituie o discriminare la adresa cetatenilor ce se afla in exterior si un afront grav adus democratiei.
La alegerile locale ecartul de aproape trei milioane de cetateni nefigurind pe liste, semifica ca exista o diaspora ( cifra minima ) ce nu mai poate fi ignorata.
Pachetele de legi ce au fost adoptate indica faptul ca s-a lucrat mult la gasirea unei solutii temporare care sa linisteasca spiritele incinse revendicative, echipe de analisti au studiat tendintele si au planificat o diversiune de proportii cu scopul de a amana inevitabilul.
Diversiunea cu reprezentanti ( alesi ) ai diasporei a fost perceputa de cetateni ca o recunoastere de facto a unei realitati, un semn ca sunt luati in considerare.
Clasa politica si alti actori nevazuti ai scenei au obtinut un avantaj imediat prin cadoul otravit pe care l-au servit opiniei publice, au preluat initiativa pierduta la sfarsitul anului 2006 .
Constatarea este ca, clasa politica reprezentativa nu are capacitatea prin persoanele care o compun sa elaboreze o tactica subtila de asemenea proportii, undeva exista o organizatie nevazuta care are capacitatea de a analiza, elabora si planifica in detaliu urmatoarele miscari.
Rezultatul acestei operatiuni multiple a permis indeplinirea scopului propus, amanarea momentului de rascruce si supravetuirea ca si casta dominanta cat se poate.
aa1) C.I (cadrele inferioareale fostului partid unic )
Constituie resursa umana fiabila necunoscuta opiniei publice cu varsta intre 47 si 67 de ani ( 28 si 48 de ani in ’89 ) estimata la aproximativ trei sute de mii de persoane.
aa2) E.C. ( electoratul captiv)
Defineste masa de alegatori care se identifica unui partid din diferite considerente, ideologie de clasa, doctrina, avantaje pecuniare, simpatie, din convingere sau ignoranta.
Identificarea electoratului captiv scoate in evidenta faptul ca acesti alegatori apartin claselor sociale modeste si medii in proportie de 90%, segmentelor de virsta cuprinse intre 40-75 de ani in proportie de 85 %.
Este informat acest electorat, cunoaste aspectele de fond sau le ignora ?
aa3) D.C. (datorie civica)
Defineste cetatenii ce nu se identifica unui partid dar voteaza din datorie civica, sunt informati, inteleg si cunosc partial mecanismele subtile ale alegerilor.
Incearca sa influenteze prin votul lor o formatiune sau alta dupa anumite criterii arbitrare, apartin claselor sociale medii si superioare si segmentului de varsta cuprins intre 30-80 de ani.
Ce e de facut ? Suntem milioane de cetateni imprastiati pe tot mapamondul, vrem sau nu vrem suntem pribegi, radacinile noastre sunt in patrie pe cale de a fi distruse, ne reperzinta cine, clasa socio-politica formata din persoane din vechea garda comunista si esalonul doi neo-comunist ce au uzurpat in numele democratiei statul de drept.
Suntem teoretic o forta colosala, imensa, dar ce folos daca nu suntem in stare sa gasim modalitatea de a pune capat miseliei.
Exista o singura solutie, sa punem umarul toti cei care ne simtim in stare si sa cream o organizare politica a diasporei, mai exact instrumentele necesare pentru a ne schimba actuala orinduire.
Structurile neo-comuniste domina pentru ca nu exista nici o forta politica care sa le conteste hegemonia, sa revendice si sa asume in numele a milioane de cetateni schimbarea.

Romani uitati
=====
Raportul Rudenko

O istorie a romanilor din nord-estul Serbiei
Lucrarea „Romanii din nord-estul Serbiei intre anii 1804-1948” a primului doctor in istorie din Timoc (2007), Dragisa Konstandinovic-Traian, s-a lansat luni, 23 iunie, la Casa de cultura din Kladovo (Serbia), relateaza Rompres.
La acest eveniment au participat liderii principalelor asociatii culturale romanesti din Timoc si Vojvodina, personalitati marcante ale istoriei romanesti, dar si reprezentanti ai unor institutii de stat si ai guvernului de la Belgrad.
Lucrarea valorifica pentru prima data in Serbia documente inedite care, in cuprinsul lor, recunosc calitatea de romani a localnicilor din dreapta Dunarii.
In cuvintul de deschidere a acestei manifestari culturale de exceptie, ambasadorul Romaniei la Belgrad, Ion Macovei, a aratat ca „dupa sute de ani, romanii din aceasta zona au o istorie a trecutului lor glorios” si ca „lucrarea stiintifica a lui Dragisa Konstandinovic-Traian este o bresa facuta intr-un teritoriu in care timp de peste 170 de ani limba romana a fost tinuta la index”.
„Lucrarea este expresia dorintei romanilor din dreapta Dunarii de a-si pastra identitatea si valorile istorice. E timpul ca toti romanii, indiferent unde traiesc ei sa nu-si uite originile, si acest lucru se poate face numai prin cartile de istorie”, a precizat Macovei.
Prof.dr. Gheorghe Zbuchea din Bucuresti, care semneaza postfata lucrarii, a precizat ca „istoria lui Dragisa Konstandinovic-Traian este un demers provocator pentru toti specialistii care studiaza zonele istorice ale Serbiei in care au trait si mai vietuiesc, in pofida unor imprejurari nefaste, mii de romani care, cu temei sau din cauza presiunilor autoritatilor, isi zic vlahi-vlasi”.
„Importanta cartii lui Konstandinovic rezida in combaterea tuturor teoriilor antiromanesti care graviteaza, de zeci de ani, in jurul celui mai puternic si mai numeros grup etnic din Balcani. In multe pagini autorul reda tripla provenienta prin timp a generatiilor de romani timoceni. In mod corect, acesta insista pe faptul ca tracii din imediata apropiere a Dunarii au fost supusi romanizarii inainte chiar de fratii lor daco-geti din stinga fluviului”, a afirmat Zbuchea.
La rindul sau, profesoara Rodica Almajan, din localitatea Alibunar, a spus ca „aceasta lucrare istorica dovedeste inceputurile legaturilor intre romanitatea nord-danubiana si cea balcanica, a aromanilor”. „Se probeaza astfel ca a existat un dublu flux de romanitate venind si dinspre sud si dinspre nord, ce s-a adaugat autohtonilor de acolo, prezenti cu mult inainte de venirea slavilor, respectiv slavizarea peninsulei Balcanice”, a mai adaugat Almajan.
In acelasi context, presedintele Consiliului National al Minoritatii Nationale Romane din Serbia, Daniel Petrovici, a adaugat ca existenta romanilor din dreapta Dunarii s-a manifestat fara probleme in regimul turcocratiei, „cind sultanii au fost toleranti cu diversele minoritati etnice, respectindu-le acestora drepturile strabune”.

Un jurnalist de origine română a câştigat premiul Pulitzer

"Coliba" de Spania

Un Trib de Romani in Sinai
In toamna anului trecut, tocmai intors din Egipt, un prieten m-a convocat la "o senzationala": "In Sinai, mai exact pe langa Manastirea Sf. Ecaterina, traieste un trib de beduini de origine romana!" Hai, ca s-a tacanit si asta, mi-am zis, de vreme ce a inceput sa vada beduini, eschimosi, maine-poimaine canibali de prin jungla amazoniana, toti, evident, de origine romana. "Si cum ti-ai dat seama de asta? Aveau arborat tricolorul pe camile?", am dat-o pe gluma. El nu si nu, ca e treaba serioasa: "Geabeliiastia, ca asa se numesc, sunt diferiti de celelalte triburi de beduini. Spun ca stramosii lor au venit de la Dunare, inteleg multe cuvinte din limba noastra, desi n-o vorbesc, evident, sunt arabizati complet. Calugarii mi-au spus ca in arhiva manastirii exista si documente despre povestea asta". Da, incepe sa para interesant. Asa ca, iata-ma in Sinai, spre a ma intalni cu fratii nostri, beduinii
Sigur ca, in mintea mea, hai sa-i zicem europeana, urma sa ma duc la geabeli acasa, sa stam la taclale, sa bem ceai, sa fac fotografii, sa vad ce gandesc, cum traiesc, ce mananca... In timp ce-i povesteam toate astea, cu entuziasm balcanic, Ashraf, calauza noastra intr-ale desertului, se uita la mine precum la un OZN. Mi-a reamintit ca ma aflu, totusi, prin Asia, spre Africa, intr-o zona folclorica total diferita de a mea. Mai mult, intr-o peninsula populata de triburi de beduini, destul de primitive, suspicioase, foarte inchise. Si unde nu exista obiceiuri barbare gen vizita la domiciliu, cand ti se nazare tie.
Casa unui beduin este tabu. Intra in ea doar rudele apropiate, din acelasi trib, si nu oricand, ci numai daca sunt invitate. Asa ca Ashraf mi-a sugerat strategia turistica, singura posibila, de altfel. Geabelii locuiesc in apropierea Manastirii Sf. Ecaterina, la poalele Muntelui Sinai. O zona numai piatra si granit, unde saracia iti ranjeste la tot pasul. Daca vezi un smoc de iarba, te poti considera norocos. Un copac numit accacia si doi-trei palmieri se cheama, deja, ca ai nimerit intr-o oaza. In aceste conditii, "serviciile turistice" sunt mana cereasca pentru beduini.
Ei iti ofera camile pentru transport, tot soiul de suveniruri, paturi daca ti-e frig, calauze pentru munte, ceai, cafea si racoritoare, la beduin's bar, ba chiar si un brat de care sa te sprijini, cand ai obosit. Trebuie sa le platesti pentru orice, chiar si cand iti raspund la o intrebare. Slagarul lor preferat este tips, tips, tips... "Daca urci Muntele Sinai, o sa stai prin - tre ei cat poftesti. E afacerea lor, cum ar veni, statul egiptean ii protejeaza, astfel, printr-un program social, ca sa aiba din ce trai. O sa-i vezi peste tot, puteti vorbi, dar sa ai maruntis, in dolari", mi-a mai spus Ashraf.
Zis si facut. Am tras la un hotel de trei stele, Morgen Land, cel mai rasarit din zona. Era in jur de sapte seara si toata lumea ma trimitea la culcare. Pentru ca urcarea pe Sinai te vrea odihnit. Incepe noaptea, la unu si jumatate, ca sa ajungi in varf, adica la 2.250 m, cand rasare soarele. M-am foit cam degeaba prin asternuturile altfel confortabile. Dupa ce ca n-am dormit in viata mea la o ora asa de ciudata, de undeva, din pustie, se mai auzea si o muzica tanguita. M-am lasat in voia ei, cine stie cat, pana cand oi fi adormit.
Pret de vreo doua ore, ca a sunat desteptarea. Ne-am adunat spre a incepe urcusul. N-ati vrea sa stiti cat e de sinistru, in plina noapte, sa te afunzi in nisip si sa te impiedici de bolovani, catre un munte pe care nici nu-l vezi. Stelele si lanterna din dotare nu ma ajutau prea mult. La punctul de control, cu militari, arme, filtre si scotocit prin rucsaci, era o imbulzeala de zile mari. Un fel de care pe care, cu imbranceli si injuraturi in toate limbile pamantului. Si mai era un frig de-mi clantaneau dintii, iar genele mi se lipeau intre ele, incarcate de bruma, ceata sau ce naiba o fi fost aia. Vestea buna era ca pana la camel-taxi, adica parcul de camile pentru transport, mai aveam doar o aruncatura de bat. Eid, calauza noastra pentru Sinai, ne-a facut instructajul.
Sa ne tinem bine de cocoasa camilei, ca drumul e dificil, sa-i dam beduinului un dolar la pornire si 12 cand ajungem in varf, sa vorbim cat mai putin, sa nu care cumva sa ne apuce la wc, ca e cam dificil... In fine, ajungem la "plantatia" de camile. Nu le vedeam, dar auzeam un cor de ragete, pe limba lor. Am fost repartizata unui beduin smucit rau de tot. M-a luat de mana si m-a tras, pur si simplu, printre camile si puhoi de lume, ca pe un bagaj. Faptul ca nici nu-l vedeam, imi dadea oaresce furnicaturi pe sira spinarii. Si asta mi se tragea de la Marilena, colega mea de suferinta in Sinai, care avea fixul ca vom fi rapite de aratarile astea numite beduini. N-am avut acest noroc. La un moment dat, am fost luata in brate si trantita pe ceva care semana cu un scaun. Beduinul mi-a inclestat miinile pe un fel de suport. Cred ca avea dintii foarte albi, de vreme ce i-am zarit ranjetul in bezna: "Ready?"
N-am apucat sa raspund, ca m-a luat cu ameteli. Namila s-a ridicat in picioare. Era cam inalta pentru gustul meu! Si fornaia cam tare. Si-i zdranganeau copitele, de-a dreptul sinistru, cand dadea de stanci. Mi-era o frica si un urat de ziceam ca-mi dau duhul. Si panarama aia de beduin, cica neam de sange cu mine, n-avea nici o treaba. Canta din toti rarunchii, pufaia niste tigari puturoase si mai tragea camila de haturi, din cand in cand. Incet, dar sigur, m-am linistit. A inceput chiar sa-mi placa. Sa mergi, asa, in bezna, cocotata pe o camila, cu un beduin cantand pe langa tine, spre varful Sinaiului, unde Moise a primit cele zece porunci, chiar de la Dumnezeu...
Hai ca e fain, putem sa trecem la conversat ie. Doar ca bate un vant care ne duce vorbele in directii diferite. Asa ca tipam vreo doua chestii de politete, gen nume si varsta, apoi renuntam. Da' macar stiu ca insotitorul meu se numeste Suan si are 38 de ani. Prind curaj si imi caut lanterna. O plimb in jur si asta ma linisteste definitiv. Potecile sunt pline de camile, turisti, beduini. Din loc in loc, proptite de stanci, niste corturi pe post de bar. Chiar daca salivez gandindu-ma la o cafea fierbinte, scena coborarii de pe camila imi taie pofta. Dupa vreo sapte kilometri de urcus, respectiv trei-patru ore, ajungem la trepte. De aici incolo nu se mai incumeta nici o camila. Trebuie sa cobor, carevasazica. Tot pe bratele lui Suan. Dupa ce isi numara, atent, cei 12 dolari, la lumina felinarului de la bar, imi cere si un tips for camel. Fie, ca a fost fata cumsecade. Inca un dolar.
Da mai bine ii fac cinste cu o cafea, ca sa povestim. El ma convinge ca e si mai bine cu amandoua. Stam pe niste scanduri invelite in paturi. Cafeaua e super, neagra, tare, cu hell. Suan imi povesteste de copii, vreo patru, de capre, care nu prea au ce manca, si de mama lui, cand i-a povestit de stramosii de la Dunare. Sigur ca i-ar placea sa vina in Romania, doar ca ei nu pleaca nicaieri de aici, niciodata. De-abia daca au bani sa traiasca, turismul fiind singura lor sursa de venit. In zilele foarte bune castiga 25-30 de dolari. Dar sunt si perioade goale, fara turisti, mai ales iarna. De bucurie ca a cunoscut un "stramos", Suan nu ma lasa sa platesc cafeaua. Face un barter urgent, respectiv ii da barmanului niste tigari si ii sugereaza sa nu comenteze, intr-un asa moment istoric. Apoi imi zice sa fiu atenta la scari, sa calc cu grija, ca e periculos. Ii spun sa nu ma astepte, la coborare, ca vreau sa merg pe jos. Ne strangem mainile si ne despartim.
Copacel-copacel, o iau spre varf. Am de urcat 700 de trepte, asta fiind un fel de a spune. Practic, sunt niste bucati de piatra, de dimensiuni diferite, asezate, cat de cat, ca sa te poti catara mai usor. Drumul e greu, abrupt, obositor. Dupa vreo jumatate de ora de alpinism, ajung in varf. Un platou unde te zboara vantul. E tot intuneric, dar zaresc, cu ajutorul lanternei, biserica lui Moise. Zeci de beduini ma imbie cu paturi si saltele. Dau doi dolari, ma invelesc stil cocon si ma asez langa ziduri. Mi-e si frig, mi-e si bine. Astept soarele. Se spune ca rasaritul in Sinai este cel mai frumos din lume. Si asa a fost! Un joc de lumina, cand aurie, cand sangerie, cand in valuri, cand in raze. Care mi-a lasat un sentiment straniu. De repetitie de inceput de lume.

http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2008&luna=ianuarie-februarie&nr=1-2&articol=Un_Trib_de_Romani_in_Sinai.xml

Zidarul Costel i-a cucerit pe spanioli cu vocea sa

O romanca face cariera pe Wall Street Daniela Sandu, o romanca de 26 de ani, se pregateste sa devina investment banker in centrul financiar al lumii, scrie revista Capital.

GEORGETA BLEBEA WASHINGTON
http://www.formula-as.ro/reviste_469__188__.html

Un fragment dintr-un articol care merita citit. O comparatie realista intre Romania si Europa.

Poveştile Diasporei


România are luminile şi umbrele ei. Pentru cel care o simte şi o vede zi de zi nimic nu mai pare spectaculos. S-a obişnuit românul şi cu cerşetorii şi cu limuzinele care circulă pe străzi înainte de a fi lansate oficial în marile saloane auto. Dincolo de porţile ei trăiesc „ceilalţi românii”. Unii se întorc în ţară după un sezon de lucru, pentru alţii România a rămas „vechea casă”. O văd o dată pe an sau o dată la câţiva ani. Ne-am propus o rubrică permanentă cu România văzută de aceştia din urmă. Şi pentru că primii care ne-au impresionat cu activitatea lor au fost diaspora din Belgia, găzduită pe site-ul RomBel, începem cu părerile acestora


Of ... “e” grele cu România nene... ! Îl felicit pe cel de-a scos vorba asta “de duh”. Dacă stau şi refleshizez... e adâncă rău!
Am avut 2 perechi de baterii la mine: pe unele le-am încărcat, pe celelalte le-am descărcat. Operaţiunile s-au produs simultan.

... sunt multe de povestit! România văzută de departe: nu are nici-o şansă. Dar cu optimism patriotic: se mişcă. Da, se mişcă, numa’ uită-te cu lupa!


http://www.jurnalulromanesc.ro/?module=displaystory&story_id=794&format=html

Cel mai bun soldat american este un roman

STIREA DE DIMINEATA | ACTUALIZATA 09:35
Caporalul Mihai Mocanu a castigat acest titlu in cadrul unei competitii anuale, anunta "Stars and Stripes".[Citeste]

Romanul care "a vandut" Alaska

DOCUMENTAR
In echipa negociatorilor americani care au cumparat Alaska de la rusi s-a aflat si un roman.[Citeste]

Bine ati venit la noi. Domnu v-ajute

http://www.formula-as.ro/reviste_780__1040__istro-romanii.html

Romancele au cucerit lumea
Sunt frumoase, inteligente si au reusit unde multe femei nici nu indraznesc sa viseze. Libertatea va prezinta ambasadoarele frumusetii din Romania care au gustat succesul in afara granitelor tarii. Se pot lauda ca au [...]

Un roman s-a clasat al treilea la un concurs de traversare a stramtorii Bosfor i

George Munteanu, un tanar din Brasov, a ajuns din Asia in Europa, strabatand inot stramtoarea Bosfor. In doar 53 de minute si 46 de secunde,..

Violonista şi creatoarea de bijuterii Aura Virginia Chirculescu:

„Trăiesc la Tokyo ca o româncă”
http://www.gandul.info/emigrant/traiesc-tokyo-romanca.html?3896;859574

A luat vioara în mână la 6 ani, fără să ştie că peste aproape 20 de ani avea să cânte la Casa Imperială, pentru fratele Împăratului din Japonia. Din 2000 s-a stabilit la Tokyo, a format un cvartet de muzică clasică, apoi s-a apucat de creat bijuterii. Între timp, a deschis şi o firmă prin care promovează artişti din pictură, sculptură sau fotografie în toate colţurile lumii. Acum e designerul celei mai cunoscute firme de bijuterii din Japonia, şi tocmai a mai scos un album de muzică clasică.

„Am plecat la Tokyo ca violonist în anul 2000. Acolo am făcut un cvartet, eram ca în bancuri, o româncă, o franţuzoaică, o rusoaică şi o japoneză. Nu m-am gândit niciodată că o să ajung în Japonia. Mi se pare că aşa m-a chemat destinul”, îşi începe povestea Aura Virginia Chirculescu.
Norocul i-a surâs după ce a participat la un concurs internaţional de muzică clasică, a fost remarcată şi a primit oferta pentru Japonia, unde instrumentiştii europeni sunt foarte bine cotaţi. „Acolo, toată lumea cântă live, iar lupta pentru descoperirea talentelor, de orice fel, e mare. Dacă cineva îşi dă seama că ai talent într-un domeniu, te ajută, te împinge în faţă, trebuie doar să vrei să munceşti”, explică artista.
Aura spune că la început stătea în Japonia câte trei luni pe an, apoi câte şase, iar acum a ajuns la zece luni. În primii ani a trebuit să predea muzică clasică pentru elevii de liceu şi de universitate, era o condiţie impusă de guvernul japonez. „La ei, lumea se pregăteşte foarte mult în şcoli, care sunt dotate cu instrumente la discreţia tuturor.
Pe vremea mea, abia reuşea mama să împrumute de la Conservator o partitură ca să pot studia. Nu e vorba de şcolile de muzică, ci de toate liceele şi universităţile.
Toţi copiii care merg la liceu ştiu ce e aia notă muzicală şi cântă la cel puţin un instrument”, povesteşte Aura, în timp ce răsfoieşte o partitură din colţul camerei. Îşi aduce aminte cum a studiat vioara ani întregi, cum a vrut să se oprească de atâtea ori, dar după ce a terminat studiile nu a mai putut renunţa.
Este mândră de profesia ei, deşi nu vrea să recunoască faptul că în ultimul timp s-a concentrat mai mult pe cealaltă latură artistică, designul de bijuterii.
„E foarte greu de explicat cum a pornit totul. Am adorat bijuteriile dintotdeauna. De mică mi-am brodat sau mi-am cusut pietre pe haine, am vrut să fiu altfel. Schimbarea s-a petrecut atunci când am participat la un târg de bijuterie în Japonia. Am discutat cu producători şi importatori, fără să-mi dau seama am început să întreb cum şi de unde pot fi procurate pietrele. Am călătorit în Africa, Asia, Europa şi America pentru asta. Cea mai frumoasă perioadă a fost cea în care am strâns pietrele”, îşi aminteşte Aura.
Spune că i-a fost un pic mai uşor să pătrundă pe această piaţă, pentru că deja cunoştea multe persoane ca violonistă şi a putut să-şi promoveze creaţiile. „La ei, notorietatea înseamnă să te cunoşti cu lume de top, nu să te ştie 22 de milioane de oameni. Ca violonistă am cântat pentru toate marile companii, de la Sony şi Panasonic până la Dior şi Chanel”, explică artista.
Aura Virginia Chirculescu a lucrat la început cu pietre semipreţioase bijuterii de autor, numai unicate, care aveau certificat de garanţie scris cu pană de gâscă şi sigiliu de ceară roşie.
Apreciate, creaţiile ei i-au adus un contract de designer cu Ponte Vecchio, cea mai cunoscută firmă italiană de bijuterii care a fost cumpărată în totalitate de japonezi. Din acel moment, lucrurile s-au schimbat. Înainte se uita la pietre şi ştia ce vrea de la ele, acum e nevoită să pună totul pe hârtie, modelul este prelucrat pe calculator pe o scară de 1 la 1 şi apoi merge în fabrică.
„Eu sunt designerul lor şi am mână liberă, fac toată gama de bijuterii care ajunge în vitrine. Însă bijuteria japoneză este complicat de abordat, lucrurile sunt foarte mici. Totul trebuie să fie dulce şi delicat, opulenţa este derizorie, nu se cumpără. Mă limitează pentru că trebuie să lucrez în spiritul lor, cu diamante, extraordinar de preţios”, spune creatoarea.
Asta nu a împiedicat-o însă să îşi facă propria marcă de bijuterii, care va fi produsă la Dubai şi care o reprezintă în totalitate: creaţii scumpe, masive şi elegante. Poartă la mână un inel de aur cu o piatră mare Swarovski, care prevesteşte, parcă, celelalte bijuterii din colecţia 2008.
„Acum îmi doresc să fiu un designer recunoscut, pentru că am un cuvânt de spus în acest domeniu. Probabil că muzica o să rămână un hobby. Câteodată îmi tai unghiile fără regret şi cânt, de plăcere, pentru mine sau pentru prieteni. Ador bijuteria, sunt îndrăgostită de meseria mea, e foarte mare lucru să creez pentru ei, dar să pot lucra şi pentru mine. Bijuteria îmi ocupă acum cel mai mult timp, însă mai am şi concerte”, povesteşte Aura.
Anul acesta a scos un CD cu muzică clasică reorchestrată pe ritmuri moderne. Aura crede că tinerii români sunt mult mai inteligenţi decât japonezii, dar nu se pregătesc suficient.
„Ni se pare că totul ni se cuvine, dar cel mai important lucru în viaţă este munca. Acolo muncesc, îmi trăiesc viaţa şi îmi îndeplinesc visele. Am făcut o firmă cu soţul meu prin care promovăm artişti în toată lumea. Avem în portofoliu 150 de artişti de diferite naţionalităţi, din pictură, sculptură, fotografie, ceramică”, zice Aura.
Soţul, ei, Radu Aurelian Chirculescu, fost sportiv de performanţă, o însoţeşte peste tot, iar firma aceasta e mai mult un hobby al său, devenit afacere de familie.
Cei doi locuiesc în cel mai select cartier din Tokyo, dar încă se gândesc la România. „Când sunt în Japonia, jur că vin în România şi stau mult, dar, când ajung aici, după două săptămâni îmi piere cheful. Nu mă pot integra. Nici acolo nu m-am integrat. Trăiesc la Tokyo ca o româncă, nu fac nici un efort să fiu altcineva”, zice Aura.

Gica Craioveanu ales consilier la Getafe, in Spania

Fostul fotbalist roman, Gica Craioveanu, a fost ales consilier municipal in orasul Getafe, in urma alegerilor locale din Spania, desfasurate ieri, scrie El Mundo, in editia electronica de astazi. El a candidat pe listele Partidului Popular.

Formatiunea a obtinut in Getafe 11 locuri de consilier. De altfel, partidul, aflat in opozitie, a fost cel mai votat in alegerile locale, scrie presa internationala.

Craioveanu a jucat, in Spania, la echipe precum Getafe, Villareal sau Real Sociedad.

Datorita statului de cetateni ai UE, romanii cu resedinta legala in Italia si Spania au putut vota, ieri, pentru prima data, in cadrul alegerilor locale din cele doua tari si s-au putut inscrie in cursa pentru functii in administratia locala.

66 000 de romani au drept de vot in Spania si aproximativ 500 000, in Italia.