DIASPORA ROMANA

Scris de Admin 01.01.06 14:29

Rezumarea primului mesaj :

Un roman a devenit erou in Germania dupa ce a salvat de la inec doi sportivi care practicau caiacul. Romanul a reusit sa ii aduca teferi la mal dupa ce sportivii fusesera prinsi intr-un vartej, pe raul Kocher, scrie NewsIn, citand Realitatea TV

Cei doi barbati practicau caiacul si esuasera langa un pod cand au fost trasi la fund de curenti. Romanul, care vindea fructe si legume in apropiere, a vazut ce se intampla si le-a sarit in ajutor.

In presa locala, tanarul este considerat un erou. Modest, el a declarat ca este de la sine inteles ca trebuie sa-i ajuti pe oamenii aflati in pericol.

Cei doi sportivi au fost internati si sunt in afara oricarui pericol.

http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Incredibil/152977/Un-roman-a-salvat-doi-sportivi-germani-de-la-inec.html]

Scris de Admin 27.04.06 17:23

Muzeele romanesti, vizionate on-line din intreaga lume
http://www.rgnpress.ro/content/view/13763//

Scris de Admin 25.04.06 21:08

Romanii din Ucraina isi simt amenintata fiinta nationala
http://www.formula-as.ro/reviste_426__188__.html

Scris de Admin 24.04.06 21:14

VISUL DEICTIC ÎNFĂPTUIT
http://convorbiri-literare.dntis.ro/TEPELEAoct3.html

Scris de Admin 24.04.06 9:59

Interviu cu Remulus Stroe, editor "Quebec.ro"
http://www.revistanoinu.com/content/view/35/62/

Scris de Admin 23.04.06 8:09

DIASPORA ROMANA
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/diaspora-romana.htm

Scris de Admin 23.04.06 7:56

România ca străinătate sau de ce ar fi trebuit să mă fac tâmplar

de Oleg Garaz (Cluj-Napoca, Romania)

Impresii si pareri personale in FORUM

Introducere

Părinţii mei s-au născut מn Romגnia: mama – מn 1937, judeţul Hגnceşti, satul Bardar, iar tata – מn 1931, מn satul Susleni, judeţul Orhei. Pגnă מn 1940 (anul „eliberării“ sגngeroase a Basarabiei de către sovietici de sub „jugul Romגniei fasciste burghezo-moşiereşti“, dacă e să folosesc sintagma ideologică bolşevică) teritoriul dintre Prut şi Nistru a fost romגnesc. Deci, ei au fost romגni, undeva prin Arhivele Statului existגnd şi certificatele lor de naştere מn limba romגnă, unde la rubrica „naţionalitate“ era trecut - „romגn“. Eu, מnsă, m-am născut מn R.S.S.M. (Republica Sovietică Socialistă Moldovenească), parte componentă, republică-soră, מn U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) מn 1964. Deci, nu eram romגn, ci moldovean, cu certificat de naştere sovietic moldovenesc. Aşa ajunsesem să fiu copil-moldovean al unor părinţi-romגni, un paradox al ideologiei, dar şi a istoriografiei sovietice.
Aşa moldovean cum eram am plecat la romגni să studiez muzica la Academia de Muzică „Gh. Dima“ din Cluj. Aşa, romגn din Basarabia (cum era şi corect să mă consider) am ajuns מn Ţara מn care s-au născut părinţii mei romגni basarabeni.
־nsă fiind prea mulţi romגni מn Romגnia – cca 24.000.000 de suflete – romגnii basarabeni s-au trezit a fi, la מnceput, „musafiri“, mai tגrziu „kgb“-işti, iar מn final - „ruşi“. Aşa luă naştere o altă aberaţie, de această dată sub forma unei (xeno)fobii colective – a romגnilor faţă de mai puţin romגnii basarabeni.

Două vorbe despre dragostea de neam şi ţară…Exodul basarabenilor מnspre Romגnia a fost cauzat de execuţia lui Ceauşescu. Direct sau indirect, dictatorul executגndu-se, deveni posibilă punerea unui picior de basarabean pe un picior de plai strămoşesc. Aşa am putut şi eu călca pe pămגntul pe care bunicul meu מşi executase serviciul militar, „la romגni“, dacă e să-i respect exprimarea.
Cum degringolada destrămării U.R.S.S.-ului de abia מncepea, iar Romגnia, „din contră“ accelera din plin pe autostrada libertăţii (sau, cel puţin, aşa credeau romגnii că trebuia să fie), basarabenii au pornit מn explorarea noilor spaţii. Acest exod מnspre o a treia Patrie-mamă (prima fiind Basarabia, iar a doua chiar mama-Rusie) ne-a pus faţă מn faţă, romגni cu romגni, cu toţii trezindu-ne, de voie de nevoie, unii מn braţele celorlalţi cu tot ceea ce aveam mai bun şi nu numai…
־ncă din ’88, prin parcurile Chişinăului tomnatec se instaura moda „deşteptării conştiinţei de neam şi ţară“, o modă pe care moldovenii basarabeni o מncercau şi o probau מn toate felurile, מntorcגndu-şi pe toate feţele entuziasmele, idealismele şi gustגnd cu o indescriptibilă savoare sentimentul cam amorţit, ce-i drept, al visării. … spre totala surpriză a populaţiei rusofone, convinse, de către Partid şi ־nţeleapta-i Conducere, că „aborigenii“ sunt pacificaţi şi domesticiţi מntr-o măsură suficientă pentru a servi doar מn calitate de braţe ieftine de muncă undeva prin Siberia, Kolמma sau Murmansk. Trezirea „conştiinţei de neam şi ţară“ מi transforma, peste noapte, pe „eliberatori“ מn musafiri, cu accentul extrem de traumaizant pentru lumpenul rusofon de rגnd că erau nişte musafiri cam neportiţi.
Cum generaţia tinerilor moldoveni descoperea, nu fără o oarecare fascinaţie dar şi surpriză, că ei sunt şi romגni, moda unui patriotism mioritic, blגnd, candid şi uneori chiar nevrotic, a prins repede, la fel de repede prinzגndu-se de fază şi intelectualitatea מnaintemergătoare şi, peste noapte, romגnească şi deja deloc moldoveană, a Basarabiei. Nu a lipsit o anumită „ameţeală“ מn urma derapajului topologic, deoarece crescגnd cu conştiinţa unei Patrii מnspre est, ne trezeam, de fapt, cu מncă o Patrie מnspre vest. Ispita era una enormă, deoarece Rusia מţi oferea spaţiile şi posibilităţile, fiind מn acelaşi timp şi un spaţiu cגt de cגt cunoscut, iar Romגnia – identitatea, prea puţin definibilă şi definită de fapt מn termenii internaţionalismului bolşevic. Atunci, מn ’90 ne-am decis, totuşi, să fim romגni…
Ne-am decis cu atגt mai uşor cu cגt chiar modelele unui „a fi romגn“ au fost oferite cu o neaşteptată ofertanţă de către oamenii autoמnsărcinaţi מn a face aşa ceva. Destul de eficient pentru moldoveanul trezit la romגnitate a fost modelul unui patriotism de mamă-blגndă-şi-atotמnţelegătoare a lui Grigore Vieru: era o mamă calda, multpătimită şi cam tot atגt de generoasă ca şi mama-Rusie din mintea unui slav rătăcit prin gurile noastre de rai. Un altul a fost modelul de mamă-revoltată-şi-puţin-patetică a Leonidei Lari (vezi romanul „Mati“ de Maxim Gorki, deci tot de la ruşi citire). Era şi „tăcerea mieilor“ moldoveni simbolizat prin oiţa-Mioriţa şi care nu mai acceptau să tacă, ci să-şi „behăie“ romגnitatea revendicată de la Traian şi Romגnia Mare, nemaivorbind de patetismul mגnios şi, מn acelaşi timp atגt de naţionalist-romantic al celebrei invocaţii „… de la Nistru pגn’ la Tisa…“ a nu mai puţin celebrului Demiurg prăpădit מn mizerie prin părţile Ieşilor – iată şirul de simboluri şi imagini cu care a fost pavată calea pגnă la מnduioşător de dulceago-patriotarda afacere a intelectualităţii basarabene care au fost podurile de flori.

Alte două vorbe despre a doua patrie…
Podurile au ţinut cam tot atגta timp cגt şi „florile“ din care erau făcute. Cam doi ani… Un termen destul de generos pentru capacitatea funcţională a grilei sentimental-nostalgice a generaţiei de romגni care mai ţineau minte vremurile bune cגnd Basarabia mai era parte din trupul Ţării. Pentru ei eram „copiii noştri“ (pierduţi şi recăpătaţi de prin zăpezile siberiene?). Pentru noi se organizau excursii la Alba-Iulia. Nouă ni se מmpărţeau de Sfintele Sărbători ajutoare umanitare etc. etc. etc. ־nsă nu putea dura la nesfגrşit.
Dacă la מnceput eram מntrebaţi, cu o oarecare sfială şi scuze, ce vom face cגnd ne vom reמntoarce מn Basarabia, odată cu conştientizarea realităţii că nu prea ne-am reמntoarce, romגnii autohtoni s-au trezit מn faţa unei probleme: musafirii vroiau să rămגnă! Aceşti musafiri cu burse ce nu depindeau de media luată la examene, cu locuri gratuite מn căminele studenţeşti, cu statut prioritar faţă de studenţii autohtoni. ־ncet-מncet aflau romגnii că prin cămine unele studente basarabence se prostituează, iar năzdrăvanii de peste Prut sunt cam bătăioşi şi scandalagii de felul lor. Profesorii constatau, cu o oarecare stupoare, că masa moldovenilor-musafiri preferau să comunice מntre ei מn rusă, iar la observaţia de a vorbi romגneşte, musafirii reacţionau uneori destul de violent (cel puţin verbal şi deseori tot מn rusă). Aşa, מncet-מncet şi מntr-un mod ireversibil, deveneam „ruşi“. Tot atגt de lent ne dădeam seama că am venit מntr-o ţară diferită de Palestina imaginată pe Aleea Scriitorilor din Parcul Puşkin.
Lucrurile se clarificau lent, dar sigur. ־n spatele afacerilor interguvernamentale מncepeau să se desfăşoare afacerile mai puţin oficiale ale contrabandiştilor voluntari care inundau tגrgurile romגneşti cu marfă rusească, de obicei mai ieftină, מnsă מn cantităţi impresionante. Iar pentru acei contrabandişti (oameni simpli מn căutarea unei surse suplimentare de venit) Romגnia nu era cu nimic diferită de oricare altă piaţă de desfacere a mărfurilor cărate מn valize, saci şi geamantane. Exodul se transformase מntr-un şuvoi tulbure şi מntr-o continuă expansiune cu atגt mai mult cu cגt salariile scădeau מnspre cote ridicole de douăzeci, iar pensiile מnspre nouă dolari.Războiul din Transnistria, Caritasul şi afacerea repatrierilor au adus o limpezire suficientă מn mintea tuturor. Altfel spus, şi מn minţile noastre şi מn minţile lor, ale romגnilor, dar mai ales מn minţile lor: Romגnia a fost o ţară oarecare din vecinătatea Basarabiei şi aşa şi vroia să rămגnă. O ţară ca Ungaria, Polonia, Slovacia, Turcia sau Bulgaria. O ţară numai bună pentru a cumpăra şi a vinde şi nimic mai mult.
Inexplicabila „sfială“ a celor doi preşedinţi ai Romגniei מn problema „pretenţiilor teritoriale“ ne mai şi exaspera din cגnd מn cגnd, מnsă bunul simţ romגnesc ne trezea la realitatea מn care eram nişte musafiri atגt prin mult mai puţin sfiosul ton al מntrebărilor despre „cגnd vă מntoarceţi acasă“, despre „trebuie să luptaţi pentru propăşirea poporului basarabean“, cגt şi prin calificativul de „ruşi“.
־ncet-מncet descopeream că tineretul romגn considera Basarabia drept o parte componentă a Rusiei realmente populată de ruşi. Constatasem מncă din primele zile מn Romגnia surpriza autohtonilor auzindu-ne vorbind romגneasca noastră moldovenească, iar numeroasele tentative de a ne explica cine au fost Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Alexandru Ioan Cuza ne מnduioşau pur şi simplu.
־ncet-מncet ajungeam, printr-o „subtilă“ permutare de litere, să le spunem la romגni „armeni“ – absolutizגnd astfel alteritatea, dar şi intoleranţa, iar unii dintre noi retragגndu-ne מncet-מncet pe poziţiile unui „moldovenism“ pe zi ce trecea tot mai radical. Fără a ne da seama intram מntr-o prea puţin confortabilă, dar şi acceptabilă „clandestinitate“. Aşa ajungeam să ne מnchidem tot mai mult מn propria noastră comunitate şi comuniune, iar legăturile „mixte“ מntre sexe, nemaivorbind de căsătorii, să fie cazuri destul de rare şi privite cu oarecare suspiciune şi dispreţ – nu te căsătoreşti cu un „armean“. Aşa am מnvăţat, מncet-מncet, specificul şi perversitatea unei xenofobii „מn familie“, altfel spus, מntre romגni. Tot astfel, eram priviţi cu o tot mai mare simpatie de către maghiari – minoritarii victimizaţi (ca şi noi) şi ei (ca şi noi) suportגnd xenofobia majoritarilor, iar acest fapt devenea o confirmare suficientă a faptului că מn „clandestinitatea“ noastră (impusă) nu suntem paranoici. Aşa am ajuns la o tacită conştientizare a omniscienţei stării de „ilegalitate“ de care ne „bucuram“ aici, מn ţara pe care am insistat să o considerăm şi a noastră. Aşa a apărut מn Romגnia o nouă comunitate/enclavă minoritară – basarabenii.
Destul de greu reuşeam să מnţelegem că pentru romגnii autohtoni ajunsesem ceva similar unei „coloane a cincea“, a unor trădători inconştienţi de propriul statut. Nu deţineam virtutea de a fi מmpărtăşit mizeria perioadei ceauşiste, intram sub suspiciunea de reprezenta un genofond oarecum „impurificat“ de sגnge rusesc, tătăresc, ucrainian etc., nu eram motivaţi, la modul pur romגnesc, de a מmpărtăşi pe deplin valorile unui autohtonism local, mai pe scurt – nu מmpărtăşeam un imaginar care atesta cu de la sine puterea identitatea de romגn. Devenisem „străinii“ perfecţi, musafiri şi trădători deopotrivă. ־nsă nu a fost suficient…
Prăbuşirea „podurilor de flori“ o conştientizasem pe deplin atunci cגnd guvernanţii din ţara noastră de origine au lansat ideea conform căreia Romגnia pregăteşte din studenţii basarabeni „lotul de rezistenţă“ prin care va fi dinamitată integritatea şi suveranitatea Republicii Moldova. Faptul de a avea o diplomă romגnească de studii a devenit un „paşaport negru“, document cu care מţi semnai propria sinucidere profesională. ־n scurtele reveniri מn Basarabia (de obicei מn vacanţă) ne „bucuram“ de un tratament mai special din partea compatrioţilor, pentru care eram străini din moment ce „limba din gură vi se מnvגrte altfel“, fiind vorba despre romגna cגt de cגt purificată de מmprumuturile din rusă, sau „ne-am dat cu romגnii“ sau „am fugit din ţară cגnd era mai greu“ etc. Pentru basarabeni „romגnii“ erau acele persoane care după decembrie ’89 inundase Chişinăul cu marfă turcească, iar pentru generaţia bunicilor noştri, oameni de la ţară מn marea lor majoritate, „romגn“ מnsemna mai degrabă, dacă nu şi exclusiv, „jandarm“. Pentru scumpii noştri compatrioţi מnsă deveneam „romגni“ din moment ce lipsisem prea mult prin „străinătate“ şi, oarecum, refuzasem מmpărtăţirea suferinţei cotidiene: nu am trăit tranziţia מnspre dezastrul economic, prăbuşirea şi dispariţia rublelor ruseşti, iar mai apoi devalorizarea treptată a leului basarabean, nu am trăit frigul din apartamente, salariile de mizerie, violenţa relaţiilor interetnice şi multe-multe alte „virtuţi“ prin care basarabenii de la faţa locului se identificau מntre ei. Aşa am devenit „trădători“ şi מn propria noastră ţară. Aşa ne asumam statutul de „svoi sredi ciujih, ciujoi sredi svoih“ (al său printre străini, străin printre ai săi).

De ce ar fi trebuit să mă fac tגmplar…
Intenţia mea a fost să mă fac muzicolog. Ce a ieşit din toată povestea asta nu-mi dau seama cu claritate nici מn ziua de astăzi. Nici מn Romגnia, sincer să fiu, nu am avut intenţia să vin, מnsă l-am urmat pe fratele meu, Vladimir, elev eminent, medaliat, care trecגnd cu brio admiterea la Institutul de Medicină din Chişinău, a fost trimis, מn cadrul unor echipe de studenţi basarabeni, să-şi facă studiile la Cluj. Şi cum tata murise cu vreo şaptesprezece ani מnainte de plecarea lui Vladimir peste Prut, l-am urmat pe el, fratele-fiu, deoarece מngrijorarea mamei a fost un imperativ: „… să nu se piardă copilul printre străini“. Iar ajuns מn Romגnia, am simţit că e ţara מn care am venit pentru a rămגne (cum am şi spus-o מntr-o emisiune la CD Radio, la care participasem cu Vasile Ernu, un alt moldovean de-al nostru). ־n 16 octombrie ’90 intrasem, direct, la primul curs al anului II (secţia de muzicologie de la Academia de Muzică „Gh. Dima“ din Cluj), la care compozitorul Valentin Timaru m-a şi primit cu toată generozitatea care-l caracterizează.
Nu am vrut să plec din Ţară nici cגnd eram מntrebat, tot mai des odată cu trecerea anilor, dacă revin מn Moldova Sovietică să ridic cultura şi „să contribui la propăşirea neamului“ (nostru basarabean, bineמnţeles). Nu am vrut să renunţ la muzicologie nici la insistentele observaţii ale unui profesor că aş fi „prea bătrגn“ pentru a mai obţine rezultate notabile מn meserie (eu avגnd atunci 27-28 de ani), dar nici la dispreţuitoarea atitudine (a altui cadru didactic) faţă de şcoala muzicală rusă, a cărei produs eram considerat a fi şi nici la ideea aceluiaşi profesor - „dobitocii basarabeni să se care acasă“ – nu mi-am dorit să părăsesc Romגnia. Nu am vrut să renunţ la identitatea mea de romגn nici cגnd eram considerat (mai mult מn serios decגt מn glumă, de către un alt profesor de-al meu מn ale muzicii) „agent KGB“ şi nici cגnd eram מntrebat (la fel de des) de ce rus fiind am מnvăţat romגna. Ajunsesem să verific, indirect, dacă aş figura pe vreo listă a Securităţii romגneşti מn calitate de informator kgb-ist, răspunsul fiind negativ. Ajungeam, uneori, să mă מndoiesc de propria mea romגnitate, iar puerilitatea acestui patriotism al meu era demonstrată printr-o asociere a naţionalismului nostru basarabean cu opţiunea pentru „simpatii vadimiste“ sau „funariste“. Mă mai alina modul מn care, pe bulevardul Eroilor la Cluj, eram salutat - „Ce mai faci, fratele meu?“ – de către un domn care-şi practica zi de zi, acolo, מn stradă, meseria. Nu am scăpat nici de suspiciunea de a fi pactizat cu ungurii (eu scriind cronici muzicale şi la cotidianul maghiar „Kronika“ prin bunăvoinţa unei persoane deosebite care este Turos Erika), iar מn ochii unor intelectuali „postmoderni“ şi destul de „europeocentrişti“ reprezentam o formă destul de primitivă de „paleo-romגnitate“ de abia ieşită din leagănul neolitic al umanităţii. Aşa eram văzuţi noi - „musafirii“ – מndoctrinaţi, dacă nu labili, ideologic, suspectaţi de activităţi subversive, dar şi deţinători ai unei identităţi dubioase, periculoşi şi revendicativi, agresivi şi imprevizibili, aculturaţi şi veniţi de undeva… de pe la fundul Mioriţei. Fără drept de apel, fără speranţa de a fi מnţeleşi, dar şi fără orice speranţă de a ne putea asimila. Mai pe scurt, „musafirii“ erau neמncadrabilii perfecţi. O nouă tagmă de sociopaţi.
Orideunde aş fi venit, am מnţeles că מn calitate de muzicolog realmente nu sunt de prea mare folos Ţării aici, מn propria mea străinătate. Pe bune. Stiu asta, recunosc, mărturisesc şi מmi asum. Şi dacă nu am adus מn ţara asta arme, droguri, curve şi marfă rusească, ar fi trebuit să vi-i aduc pe morţii noştri. Pentru a vi-i pune מn braţe şi pentru a-i lăsa să vă istorisească povestea vieţii şi morţii lor. Pe ei, cred, nu i-aţi putea refuza. Pe morţii ce şi-au trăit veacul מntr-o Romגnie interbelică, dar şi pe morţii care, considerגndu-se romגni, au murit deja מn Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Ar trebui să-i aduc מn Ţară măcar pentru a-i מngropa lגngă morţii basarabeni, ajunşi prin Ardeal מn timpul exodului din ’40. Ar trebui să-i ridic din pămגnt pe morţii bucovineni fugind de urgia bolşevică şi căzuţi, la un pas de Ţară, sub gloanţele grănicerilor ruşi care peste noapte מnchisese drumul spre Romגnia. Cred că ar merita măcar atגta opinteală – să-i ajut să-şi מncheie pribegia la care au pornit acu vreo şase decenii, מnsă au murit cu toţii undeva pe drum fără a mai fi ajuns vreodată la destinaţie...
־nsă pentru a-i trece peste Prut nu ar fi suficiente podurile de flori, care mai existau doar מntr-o minte rătăcită prin iluziile unui patriotism pueril. Şi de-ar fi, le-ar fi „pגrlit“ morţii mei dragi cu duhoarea lor subpămגnteană. Iar ca să –i trec Prutul mi-ar fi trebuit nişte poduri mai trainice, cioplite din lemnul săniilor cu care מn sudul Moldovei noastre basarabene, מn mijloc de vară, morţii sunt duşi la cimitir. Şi cred că tot atגt de lent m-ar fi urmat coloanele morţilor noştri, מmpuşcaţi undeva pe la Coşniţa prin grija „tătucului“ Snegur, peste podurile-sănii pe care ar fi trebuit să le clădesc chiar cu mגna mea de muzicolog convertit la tגmplărie. Şi dacă stau bine să mă gגndesc, oare cגte sănii mi-ar trebui pentru a fi construit destule poduri?
Am fi mers mult, ţinגndu-ne de mגini, legănגndu-ne pe picioarele nesigure şi căutגnd căi ocolind vămile מn care moldovenii noştri sunt „motroşiţi“, iar despre morţi ce să mai spun, săracii neavגnd nici acte, dar nici ştiind să-şi motiveze vreun scop turistic. Iar după ce aş fi construit poduri, ar fi trebuit să מnvăţ cioplirea de cruci, cגte una pentru fiecare mormגnt săpat מn pămגntul de dincoace de Prut, singurul care i-ar mai accepta מn paternalitatea-i negrăitoare, singurul care nu ar cere probe doveditoare a autenticităţii identitare. Poate ar fi trebuit să-i מnvăţ şi pe romגni să cioplească cruci pentru morţii noştri, meserie pe care au uitat-o cu desăvגrşire.
Ar fi poate ultimul exod, după cel al studenţilor şi bişniţarilor, exodul morţilor negrăitori, pe care i-aş ajuta să-şi găsească drumul מnapoi, מnspre Ţară, prin memoria lor personală, pe care au cărat-o cu ei cu tot מn mormintele risipite pגnă hăt מn Siberia. Argumentele istoriei, ale politicului, ale מnvăţămגntului şi artei, ale culturii מn general şi-au demonstrat deja inutilitatea. Şi poate că pentru o ultimă demonstraţie, convingătoare dincolo de orice argumente, ar fi trebuit să mă fac tגmplar… pentru a face poduri din lemn de sanie şi pentru a pune cגte un mort de-al nostru מn braţele oricărui romגn pentru care suntem „ruşi“, „kgb-işti“, „mafioţi“, „traficanţi“, „impostori“ şi „musafiri“. Pentru a-i face să מnţeleagă măcar atגta că poate morţii ne sunt comuni, ai voştri şi ai noştri מn egală măsură. Iar podurile-sănii peste Prut, făcute chiar de propriile mele mגini, ar dănui, poate, mult mai mult decגt florile ofilite ale unor poduri duse pe apa sגmbetei…

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/romania-ca-strainatate.htm

Scris de Admin 23.04.06 7:48

De vorbă cu cinci bravi români
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/De%20vorba%20cu%20cinci%20bravi%20romani%20de%20RC.htm

Scris de Admin 22.04.06 10:04

Romanul Mario Catana este modelul preferat al celebrului Armani !
http://www.atac-online.ro/archive/2006/aprilie/22/8.php

Colonelul de Securitate Ristea Priboi a fost ascuns de spionii arabi
http://www.averea.ro/display.php?data=2006-04-22&id=3216

MEDIC ROMAN PENTRU TERORISTI
http://www.ziarulcn.com/article/aid/20072/

Scris de Admin 21.04.06 20:47

Generalul George Pomut
http://www.ziarultricolorul.ro/?module=displaystory&story_id=16014&edition_id=395&format=html

Scris de Admin 21.04.06 6:28

Un designer roman imbraca personajele lui Wagner
http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20060420&cat=15&subcat=100&subart=34757

Scris de Admin 20.04.06 14:23

Copii romani, victimele pedofililor
http://www.evz.ro/article.php?artid=256935

Scris de Admin 17.04.06 21:33

O romanca provoaca scandal sexual in guvernul francez
http://www.jurnalul.ro/articol_9245/o_romanca_provoaca_scandal_sexual_in_guvernul_francez.html

Scris de Admin 17.04.06 17:00

Ministrul italian al Reformei cere castrarea chimică a violatorilor români
http://www.gandul.info/2005-06-23/actual/ministrul_italian_al_reformei

Scris de Admin 16.04.06 9:39

Si-au deschis o fabrica in Franta
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=151006

Scris de Admin 15.04.06 10:03

Rasfatata Hollywoodului
http://www.evz.ro/article.php?artid=256425

Mihai Crasneanu- romanul care aduce filme in casele francezilor
http://www.hotnews.ro/articol_46478-Mihai-Crasneanu-romanul-care-aduce-filme-in-casele-francezilor.htm

Scris de Admin 12.04.06 20:01

COMUNITĂTILE ROMÂNESTI DE DINCOLO DE ATLANTIC
http://convorbiri-literare.dntis.ro/FLORESCUsep3.html

Scris de Admin 12.04.06 17:19

Bela a lucrat hamal intr-un port american
http://www.jurnalul.ro/articol_5826/bela_a_lucrat_hamal_intr_un_port_american.html

Scris de Admin 12.04.06 17:19

FUGA: Pasaport spre o viata libera
http://www.jurnalul.ro/articol_5836/fuga___pasaport_spre_o_viata_libera.html

Scris de Admin 11.04.06 13:34

Menajeră româncă – în centrul unui scandal de moştenire în Italia
http://www.gandul.info/2006-04-11/menajera_romanca

"Banda lui Ionescu", cea mai tare scoala de hoti din Spania
http://www.romanialibera.ro/editie/index.php?url=articol&tabel=z11042006&idx=56

DEROMÂNIZAREA
http://www.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/deromanizarea/4892/

Scris de Admin 10.04.06 9:51

Romani putini
http://www.evz.ro/article.php?artid=255916

Scris de Admin 10.04.06 7:18

Un român vrea să conducă statul american Alaska
http://www.adevarulonline.ro/arhiva/2006/Aprilie/1392/180950.html

Scris de Admin 09.04.06 7:02

Laura Gorun, pe coperta GQ Italia
http://www.gds.ro/Eveniment/2006-04-09#articolNr49837

Brad Pitt isi lasa fata pe mainile unei romance
http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=150367

Scris de Admin 08.04.06 11:51

IOJI SCHUL, UN PERSONAJ CU NENUMARATE FATETE…
http://ro.altermedia.info/cultura/ioji-schul-un-personaj-cu-nenumarate-fatete_3736.html

Tariceanu refuza finantarea de biserici ortodoxe pentru romanii din jurul granitelor
http://ro.novopress.info/?p=1218

Scris de Admin 08.04.06 7:12

Romano Prodi, inamicul numarul unu al romanilor din Italia
http://www.atac-online.ro/archive/2006/aprilie/08/6.php

Scris de Admin 07.04.06 15:48

Personalitati de origine româna, înhumate în pamânt strain...
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=744

Scris de Continut sponsorizat

DIASPORA ROMANA

DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Romanii din Ucraina isi simt amenintata fiinta nationala

VISUL DEICTIC ÎNFĂPTUIT

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

România ca străinătate sau de ce ar fi trebuit să mă fac tâm

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA

Re: DIASPORA ROMANA