Ungaria

Rezumarea primului mesaj :

Ungaria: despăgubiri pentru persecuţiile din 1940-1944

Câteva mii de persoane din Transilvania de
Nord, teritoriu atribuit între 1940-1944 prin Dictatul de la Viena
Ungariei, sau descendenţii lor, vor beneficia de redeschiderea
acţiunilor de reparare a suferinţelor şi pagubelor pricinuite de
autorităţile ungare în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Guvernul de la Budapesta a adoptat printr-o ordonanţă instrucţiunile de aplicare ale legii numărul 57 din 2006.
Aceasta
redeschide acţiunile de despăgubire a persoanelor care, din motive
politice, au fost private de viaţă sau libertate de autorităţi după
1938.
Depunerea cererilor - până la 31 iulie
Formularele
pentru depunerea cererilor pot fi obţinute de la birourile
autorităţilor judiciare din Budapesta sau din oraşele reşedinţe de
judeţ şi de la reprezentanţele diplomatice ale Ungariei. Cererile
trebuie să fie depuse cel târziu până la 31 iulie.
Noua
lege ţine cont de faptul că numai în Ungaria peste 85.000 de persoane
nu au beneficiat de despăgubiri datorită unei neglijenţe personale sau
din cauză că nu aveau încă la dispoziţie în 1992 actele şi documentele
necesare.
Peste 100.000 de persoane vor beneficia de despăgubiri
Luând
în considerare şi teritoriile ocupate, se estimează că numărul
persoanelor care vor beneficia de prevederile acestei legi depăşeşte cu
mult cifra de 100.000.
Posibilitatea
obţinerii unei despăgubiri o au acele persoane ale căror rude apropiate
şi-au pierdut viaţa din cauza abuzurilor comise de autorităţile ungare
sau au murit în timpul deportării precum şi în situaţia în care
solicitantul a fost încorporat într-un detaşament de muncă în timul
celui de-al doilea Război Mondial.
Pentru
compensarea pierderii vieţii se acordă 400.000 de forinţi, sumă egală
cu aproape 5400 de lei noi, care va fi împărţită în mod egal între
moştenitori.
Persoanele trimise la muncă forţată pot alege între o rentă viageră sau bilete de despăgubire recunoscute de bursa de valori.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/03/060330_despagubiri_ungaria.shtml

TIME Magazine despre anti-Semitismul din Ungaria, statuile lui Miklos Horthy și scriitorul fascist Nyiro Jozsef

Ultimul număr al revistei TIME, la care sunt abonat, găzduiește un articol amplu, pe trei pagini, semnat de Lisa Abend, în care autoarea face o analiză a nivelului din ce în ce mai ridicat al anti-Semitismului din Ungaria.
Sub titlul ”O frică veche se trezește din nou”, Lisa Abend vorbește despre preocupările tot mai crescute ale celor 110,000 de evrei din Ungaria cu privire la creșterea alarmantă a anti-Semitismului din Ungaria condusă de Guvernul lui Viktor Orban.
”Andras Kovacs, sociolog ​​la Universitatea Central Europeană din Budapesta, a descoperit faptul că în perioada 1992 – 2006 nivelurile anti-Semitismului din Ungaria a rămas relativ stabil. Aproximativ 10% dintre adulti se calificau ca anti-Semiți fervenți, alți 15% aveau unele sentimente anti-Semite iar 60% din populație nu era basolut deloc anti-Semită.

Dar, începând din 2006, când economia Ungariei a început să se deterioreze iar partidele de extremă-dreapta au început să crească, intoleranța a început să se intensifice. Până în 2010 procentul celor care s-au calificat drept anti-Semiți fervenți a crescut la aproape 20% iar procentul celor care au spus că nu au niciun sentiment anti-evreiesc a scăzut la 50%”, punctează Lisa Abend.

Autoarea articolului reamintește de soarta evreilor din Ungaria lui Miklos Horthy sau din timpul Revoluției din 1956: ”Se estimează că 560.000 din cei 800.000 de evrei din Ungaria au pierit în Holocaust, iar alți 20.000 au plecat din Ungaria în timpul revoluției din 1956”.

Guvernul lui Viktor Orban nu reușește să pună capăt manifestărilor anti-Semite care au loc din ce în ce mai des în Ungaria și nu se delimitează clar de Jobbik, partid de extremă-dreaptă, al treilea partid din Ungaria ca mărime, care și-a exprimat în mod public politica anti-Semită. În articol apare menționat și o ”cunoștință” a românilor, scriitorul anti-Semit și anti-român Nyiro Jozsef, cel pe care Ungaria vroia în mai anul trecut să-l reînhumeze cu onoruri în România. ”Propria retorică naționalistă a lui Orban nu ajută. În eforturile sale de a revigora patriotismului maghiar, guvernul său a permis orașelor să construiască statui și să denumească străzi cu numele lui Miklos Horthy, regent al Ungariei în perioada 1920 – 1944. Horthy a căutat căi de atac pentru dezmembrarea Ungariei după Primul Război Mondial, dar, de asemenea, a colaborat cu Hitler – uneori involuntar – și a fost la putere în timpul deportării în mare parte a populației evreiești din Ungaria. Ministrul Educației din Guvernul Orban a introdus, de asemenea, autori maghiari cum ar fi Jozsef Nyiro – care a fost un membru al partidului fascist ”Crucile cu Săgeți” din timpul celui de al II-lea Război Mondial – și printre ale cărui lucrări se regăsesc teme anti-semite – în programele școlare. Ministrul Kumin este de părere că autori precum Nyiro sunt predați pentru valoarea lor literară, nu pentru viziune lor politică. Cu toate acestea, Imre Kertesz, care a câștigat singurl Premiu Nobel pentru Literatură al Ungariei, a fost eliminat din clasificarea programelor școlare a ”autorilor maghiari”. (Kertesz, care locuiește în Berlin, este evreu.)”

Jurnalist “antisemit” premiat in Ungaria


Guvernul Ungariei a acordat duminica cel mai important premiu pentru jurnalisti din tara unui cunoscut ziarist, prezentator tv si reporter, Ferenc Szaniszlo. Criticile au aparut insa imediat, acesta fiind acuzat de “antisemitism”.

Guvernarea de dreapta a Ungariei s-a confruntat cu critici severe dupa premierea jurnalistului cunoscut pentru raspandirea teoriilor conspirationiste la adresa evreilor. Conform The Independent, Szaniszlo i-a mai numit si pe tigani “maimute umane”.

Prezentatorul postului proguvernamental Echo Tv a primit premiul Tancsics Mihaly, dupa ce, in 2011, a facut comentarii negative despre minoritatea tiganeasca a Ungariei, provocand sanctionarea televiziunii cu o amenda.

Duminica, zece fosti castigatori ai premiului Tancsics au spus ca il vor returna in semn de protest fata de aceasta decizie. Szaniszlo, in varsta de 52 ani, nu a facut niciun comentariu.

Zoltan Balog, ministrul Resurselor Umane din Ungaria, a descris alegerea lui Szaniszlo drept una “regretabila”, precizand ca nu stia ca prezentatorul tv facuse afirmatii controversate, dar si ca nu are puteri legale pentru a anula premiul.

Presa din Ungaria nu este la primul scandal de acest gen. Cotidianul conservator Magyar Hirlap a publicat la inceputul anului un editorial considerat “rasist” pentru ca autorul a cerut “eliminarea animalelor de tigani”. Au urmat mai multe proteste din partea societatii civile, dupa care a venit si reactia neasteptata din partea a cinci mari companii internationale, care au renuntat la cumpararea de spatiu publicitar. Autorul articolului este Zsolt Bayer, fondatorul partidului de guvernamant Fidesz si un apropiat al premierului Viktor Orban. Sursa: FrontPress.ro

Ungaria: Negationist al Holocaustului pedepsit cu o vizita la Auschwitz


Un tribunal din Ungaria l-a condamnat pe un negaţionist al Holocaustului la o pedeapsă mai neobişnuită, şi anume o vizită obligatorie de informare la lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau din Polonia sau la muzeul Yad Vashem din Israel. Bărbatul a mai primit în plus 18 luni de închisoare cu suspendare.

Gyorgy Nagy, un programator de 42 de ani, actualmente şomer, este primul cetăţean condamnat în Ungaria în baza legii care pedepseşte negarea Holocaustului, intrată în vigoare în luna februarie a anului 2010.

Bărbatul este obligat să viziteze una din cele două locaţii de trei ori iar la final va trebui să scrie un eseu cu impresiile şi observaţiile sale.

Nagy a fost arestat în 2011 în timpul unui miting desfăşurat în Budapesta pentru că avea o pancadră pe care era scris “Holocaustul nu a avut loc”. Pedeapsa maximă pentru negarea Holocaustului în Ungaria este de trei ani de puşcărie.

Legea a fost introdusă de Attila Mesterhazy, liderul Partidului Socialist şi a fost votată de 197 de parlamentari, alţi 142 abţinându-se. Încercările precedente de incriminare a discursului negaţionist au fost blocate de instanţele de judecată din ţara vecină, pe motiv că ar încălca dreptul la liberă exprimare.

Negarea Holocaustului se pedepseşte penal în majoritatea statelor europene, inclusiv în România

Masacrele comise de maghiari si secui in 1940 si 1944 in nordul Transilvaniei


Se implinesc 66 de ani de la 13 martie 1946, cand Tribunalul Poporului din Cluj, prin Hotararea nr. 1, i-a condamnat pe autorii maghiari si secui ai crimelor din toamna anului 1940.



De atunci, autoritatile au vrut sa astearna tacerea peste abominabilele fapte ale maghiarilor si secuilor asociati cu trupele hortiste in perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, respectiv 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 batai, 15.893 arestari.

O istorie care lipseste din manualele romanesti

Evreii au impus tuturor recunoasterea holocaustului si pedepsirea celor ce-l neaga sau care utilizeaza simboluri antievreiesti.

Romanii n-au impus niciodata maghiarilor si secuilor pedepse legale pentru sarbatorirea celor care au dus la masacrarea romanilor din acea perioada. Copiii romani nu invata in scoli acea pagina de istorie neagra, absolut necesara ca sa nu se mai ajunga la actiuni extremiste si xenofobe de genul celor practicate in prezent de Csibi Barna. Ca nu din capul lui ala gol s-o fi trezit cu ideea de a spanzura efigia lui Avram Iancu! In primul si in primul rand, maghiarii si secuii trebuie sa-si castige dreptul de a fi iertati de crimele comise, iar liderii lor trebuie sa aiba discursuri ample in aceasta directie. Numai ca-ti trebuie bun simt sa-ti asumi o asemenea vina grea si sa lupti sa fii iertat.

Crime abominabile

Dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a intrat sub ocupatie maghiara. La cinci zile dupa Dictatul de la Viena, la 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militara ungara a trecut frontiera pe la Sighetul Marmatiei. Doua armate ungare au patruns pe teritoriul Ardealului anexat. Obiectivul principal era epurarea etnica si, ca sa-i determine pe oláhok(“vlahi”) sa-si paraseasca locurile natale, au fost date „exemple” de o cruzime fara margini. In doar 11 zile au fost asasinati aproximativ 1.000 de romani. Cel mai afectat de teroarea hortista a fost Salajul, unde au fost masacrati 477 de romani. Localitatile martire au fost Ip, Treznea, Ciumara, Moisei, Aita Seaca, Sarmasu, Ludus, Sandominic, Aghires, Huedin, Harcana, Nusfalau. Masacre au avut loc si in alte localitati: Cerisa, Marca, Bretcu, Muresenii de Campie, Mihai Bravu, Zalau, Huedin, Zabala, Halmasd, Santion, Cosniciu de Sus, Camar, Arghires, Sucutard, Ditrau, Suciu de Sus, Tarian, Prundu Bargaului, Catina, Rachitis, Sincai, Turda, Ozd, Gadalin. Atrocitati similare au avut loc si spre sfarsitul anului 1944, cand Romania a iesit din coalitia Puterilor Axei. In toamna anului 1944, 126 de evrei din Sarmasu au fost ucisi si mai multi romani torturati, apoi deportati.

Ghirlande pentru ucigasii de oláhok

La aceste masacre au participat in primul rand localnicii maghiari si secui, care au folosit si drept „calauze”, aratand soldatilor hortisti casele romanilor. Au participat preoti maghiari, conti, ca Albert Wass si tac-su, Andrei, condamnati de Tribunalul de la Cluj la moarte in contumacie pentru uciderea a 14 romani. Acum, Albert are statuie la Odorheiul Secuiesc, fara nume, purtand inscriptia „secuiul ratacitor”. Secuii ii atarna ghirlande de gat, spre vesnica pomenire. Tocmai asta da ingrozitor de gandit, ca n-au invatat nimic din istoria asta neagra si nici nu vor sa invete. Numai guvernantilor nostri, vanduti pana-n maduva, nu le da de gandit. De cate ori li s-a dat ocazia, maghiarii si secuii i-au atacat in bande pe romani, n-au limite cand sunt multi impotriva unuia singur, vezi cazul maiorului Agache, linsat bestial de unguri in 1989, si cazul Mihai Cofariu, din martie 1990. Cat despre scoli! Pe teritoriul Ardealului cedat functionau, la 30 august 1940, 67 de unitati de invatamant liceal, profesional si superior. In anul 1940/1941 mai functiona un singur liceu cu limba de predare romana – cel din Nasaud – si numai sapte sectii romanesti in cadrul unor licee cu alta limba de predare.

Exodul evreilor din Ungaria extremistă

Mulţi membri ai comunităţii se refugiază în Austria după atacurile antisemite tot mai dese lansate de politicienii de la Budapesta

Sursa: REUTERS
Retorica antisemită din Ungaria, promovată deschis, în special de formaţiunea de extremă dreapta Jobbik, al treilea partid din Parlamentul de la Budapesta, începe să producă efecte.

Într-un interviu acordat cotidianului israelian de limbă engleză Jerusalem Post, Oskar Deutsch, liderul comunităţii evreieşti din Viena, a dezvăluit că tot mai mulţi evrei unguri s-au stabilit în ultima perioadă în capitala austriacă după atacurile lansate la adresa comunităţii de Jobbik.

• Scandal în Ungaria după ce un membru fondator al partidului lui Viktor Orban i-a comparat pe romi cu animalele
  

Ariel Muzicant, un alt lider al comunităţii evreieşti din Viena, a declarat, de asemenea, că organizaţia a început, de anul trecut, să desfăşoare programe prin care evreii unguri sunt ajutaţi să emigreze în Austria. Programul, în care sunt înscrise în prezent 20 de familii din Ungaria, îi ajută pe evreii care vor să se mute în Austria să înveţe limba germană, dar să şi găsească un loc de muncă sau şcoli pentru copiii lor.

Fără perdea

Ungaria, dar şi comunitatea internaţională, erau scandalizate, în octombrie anul trecut, când unul din liderii Jobbik a cerut întocmirea unei liste cu toţi evreii din Ungaria pe motiv că ar reprezenta un risc la adresa securităţii naţionale. Declaraţiile lui Marton Gyongyosi au fost catalogate de Centrul Simon Wiesenthal drept unul din cele mai dure atacuri antisemite din 2012.

• "Lista evreilor" sochează Ungaria
  

Remarcile parlamentarului de extremă dreapta au declanşat ample proteste în capitala ungară. Guvernul ungar a condamnat remarcile lui Gyongyosi, dar mulţi acuză executivul condus de Viktor Orban că tolereză, de fapt, ieşirile tot mai dese ale Jobbik. Aproximativ 100.000 de evrei trăiesc în Ungaria.

„Pentru romi, nicio toleranţă”

Opinia publică din Ungaria a fost scandalizată, zilele acestea, de alte declaraţii extremiste. Zsolt Bayer, unul din membrii fondatori ai Fidesz, partidul de guvernământ de la Budapesta, a scris întrun editorial publicat în presa centrală că „ţiganii sunt animale” şi că „nu ar trebui toleraţi sau înţeleşi, ci pedepsiţi”. Vicepremierul ungar Tibor Navracsics a condamnat declaraţiile lui Bayer.

Fost deputat Jobbik, arestat la Budapesta pentru că a ars drapelul israelian

Demonstraţie antinazistă la Budapesta

Zeci de mii de persoane de pe tot cuprinsul Ungariei, inclusiv ambasadorii SUA, Suediei şi Israelului, au participat duminică la o mare demonstraţie populară împotriva renaşterii nazismului în Ungaria.




Ştiri pe aceeaşi temă

• 
  Parlamentar maghiar: ”Evreii reprezintă un risc la adresa securităţii ...
  

Organizarea acestei manifestări de către peste 30 de partide şi mişcări politice, organizaţii neguvernamentale, fundaţii, organizaţii culturale şi religoase a fost declanşată de declaraţiile cu caracter antisemit ale lui Gyongyosi Istvan, deputat al partidului de extremă dreaptă Jobbik.

El a cerut în plenul Parlamentului înregistrarea pe o listă a oamenilor politici de origine evreiască sau a celor care dispun de dublă ceăţenie- ungară şi israeliană. Propunerea a evocat în rândul populaţiei din Ungaria amintiri dramatice. În primăvara lui 1944, când, cu excepţia celor de la Budapesta, evreii din ţară (inclusiv din Ardealul de nord, ocupat vremelnic de regimul Horthy) au fost deportaţi în lagărele morţii de la Auschwitz şi Birkenau, acţiunea s-a realizat fulgerător datorită listelor făcute anterior despre evrei.

GUVERNUL ORBAN, REACŢIE ÎNTÂRZIATĂ

Nu este pentru prima dată când parlamentari Jobbik au avut ieşiri antisemite, antirome, naţionaliste sau revizioniste în Parlamentul de la Budapesta, fără să se ia măsuri împotriva lor.

Sub presiune publică, guvernul Orban s-a delimitat de aceste luări de poziţii. Declaraţiile de luni ale lui Gyongyosi au stârnit critici vehemente şi în rândul opiniei publice internaţionale care a considerat că în Ungaria se manifestă o renaştere semioficială a neonazismului, ţinând cont şi de faptul că în parlament nu s-a formulat nici un fel de protest faţă de declaraţiile spuse de deputatul Jobbik. Abia a doua zi şi în cele care au urmat, guvernul Orban şi celelalte partide politice s-au delimitat de poziţia Jobbik.

La demonstraţia de ieri au luat cuvântul Antal Rogan, liderul fracţiunii parlamentare a Fidesz, Gordon Bajnai, fost premier al Ungariei, liderul noii mişcări civice „Împreuna 2004“, Atiila Mesterhazy, preşedintele PSU, şi Tamas Ungvari, preşedintele fundaţiei „Împreună pentru Ierusalim“, unul dintre organizatori. Vorbitorii au condamnat extremismul de dreapta şi încercările de reînviere a neonazismului, rasismului, antisemitismului şi xenofobiei, afirmând că aceasta trebuie să fie o preocupare a întregului popor deoarece astfel de atitudini jignesc demnitatea cetăţenilor Ungariei.

Pe urmele lui Hitler. Liderul partidului extremist maghiar Jobbik cere Guvernului să întocmească liste cu evrei


Articol de:
Publicat in: Externe
Publicat la date de: 27 Noi 2012 - 16:27
Extremismul este la cote foarte ridicate în Ungaria, acolo unde liderul partidului parlamentar Jobbik, Marton Gyongyosi, a cerut Guvernului să întocmească liste cu evreii din țară, motivând cu faptul că aceștia reprezintă un risc pentru securitatea țării, informează Reuters.
După cum era de așteptat, afirmațiile lui Marton Gyongyosi au generat un val de proteste din partea reprezentanților comunității evreiești din Ungaria, precum și o reacție de distanțare din partea Guvernului de la Budapesta.
Pe de altă parte, cota Jobbik înaintea alegerilor generale din 2014 este în creștere. Partidul are, în prezent, 44 din cele 386 de locuri din Parlamentul Ungariei.
Liderii Jobbik se fac tot mai des remarcați prin declarații anti-semitice și injurioase la adresa minorității țiganilor. Dar solicitarea lui Marton Gyongyosi este o premieră. Ea survine declarațiilor secretarului de stat din Ministerul de Externe, Zsolt Nemeth, care a arătat că Budapesta sprijină o soluționare pașnică a conflictului israeliano-palestinian, de care să beneficieze atât israelienii de origine ungară, cât și evreii și palestinienii din Ungaria.
„Consider că, în condițiile unui asemenea conflict, este oportun un recensământ al persoanelor cu rădăcini evreiești, care trăiesc aici, în special al celor din Parlamentul și Guvernul Ungariei, care, într-adevăr, reprezintă un risc pentru securitatea țării”, a declarat Gyongyosi, chiar de la tribuna Parlamentului.
Ulterior, acesta a revenit asupra afirmațiilor sale, susținând că s-a referit exclusiv la persoanele care dețin atât cetățenia ungară, cât și pe cea israeliană.
http://jurnalul.ro/stiri/externe/pe-urmele-lui-hitler-liderul-partidului-extremist-maghiar-jobbik-cere-guvernului-sa-intocmeasca-liste-cu-evrei-630041.html

Atac ANTISEMIT la Budapesta


Andras Kerenyi, preşedintele comunităţii evreieşti din sudul capitalei ungare, a fost rănit uşor şi nu necesită îngrijiri medicale.

Preşedintele Asociaţiei comunităţii evreieşti din Ungaria, Gusztav Zoltai, a declarat pentru agenţia ungară MTI, că tinerii l-au lovit pe Andras Kerenyi în stomac, strigându-i: "Evrei spurcaţi, veţi muri cu toţii".
Agresorii au fost reţinuţi în apropierea domiciliului lor de către poliţie.

În iunie, fostul mare rabin al Budapestei Jozsef Schweitzer a fost agresat verbal de o persoană care i-a spus: "Detest toţi evreii".

Ungaria îl disculpă pe nazistul Csatary în cazul deportărilor în Ucraina din 1941


Acuzaţiile aduse de Centrul Simon Wiesenthal criminalului de război ungar Laszlo Csatary pentru deportările din 1941 în Ucraina sunt "lipsite de fundament”, a anunţat, marţi, Parchetul din Budapesta, dar investigaţiile privind rolul pe care acesta l-a jucat în deportările din ghetto-ul din Kosice în 1944 continuă.

"Potrivit informaţiilor noastre, Laszlo Csatary nu este implicat în deportările de la Kamianeţ-Podilski (Ucraina) şi nu avea nicio posibilitate de a interveni în aceste deportări”, a declarat pentru AFP purtătorul de cuvânt al Biroului Procurorului Principal, Bettina Bagoly.

La adresa lui Laszlo Csatary au fost formulate două capete de acuzare de către directorul Centrului Simon Wiesenthal, Efraim Zuroff, a precizat sursa citată. Prima se referă la deportarea a circa 15.700 de persoane din ghetto-ul din Kosice (actualmente în Slovacia) între 1941 şi 1944 în lagărul de exterminare nazist de la Auschwitz, din Polonia. A doua plângere se referă la deportarea a circa 300 de persoane în lagărul de la Kamianeţ-Podilski din Ucraina, în 1941.

"Datele adunate în cursul investigaţiei contrazic declaraţiile reclamantului: suspectul nu poate fi pus în legătură cu deportările care au avut loc la Kamianeţ-Podilski, pentru că nu era nici la faţa locului şi nici nu avea rangul necesar pentru a influenţa luarea deciziilor”, a subliniat purtătorul de cuvânt. Aceasta a ţinut să precizeze că investigaţiile pentru deportările de la Kosice din 1944 continuă.

Condamnat la moarte în contumacie în 1948 la Kosice, Laszlo Csatary s-a refugiat în Canada, unde a trăit sub o falsă identitate. În 1995, autorităţile canadiene i-au descoperit adevărata identitate, acesta fiind nevoit să fugă în Ungaria.

Laszlo Csatary, care are 97 de ani, figurează în fruntea listei cu criminalii de război nazişti cei mai căutaţi în lume, fiind în atenţia Centrului Wiesenthal, şi a fost reţinut la 18 iulie la Budapesta, apoi arestat la domiciliu.

Ministrul slovac al Justiţiei, Tomas Borec, a declarat la sfârşitul lunii iulie că Csatary ar trebui judecat în Slovacia. Ministerul ungar al Justiţiei şi Administraţiei Publice a precizat, la sfârşitul lui iulie, că doar un tribunal ungar poate răspunde unei cereri de extrădare venind din partea Slovaciei. (deak.istvan@jurnalul.ro)

Autortiăţile ungare nu s-au grăbit să-l aresteze pe criminalul de război descoperit la Budapesta de Eva Galambos

În sfârşit, László Csatáry, astăzi poate cel mai căutat criminal de război nazist, a primit decizia Procuraturii ungare de arest la domiciliu. Măsura pune capăt actului întâi al unui demers început în urmă cu nouă luni, când Centrul „Simon Wiesenthal” din Ierusalim a anunţat că la Budapesta trăieşte, – bine mersi am spune noi -, persoana care se află pe locul întâi pe lista criminalilor de război nazişti.
Deşi de-acum întreaga lume ştie despre cine este vorba, amintim pe scurt că László Csatáry, de 97 de ani, a fost, în timpul celui de-al doilea război mondial, căpitan de poliţie şi comandantul ghetoului de la Košice, oraş care în acea perioadă a fost anexat de Ungaria, şi a participat efectiv la deportarea a peste 15.000 de evrei la Auschwitz. Numeroase mărturii vorbesc de faptul că era un om brutal care-i tortura pe evrei. Iarna îi punea pe tinere să sape pământul cu mâna goală. I-a despărţit pe locuitorii ghetoului în două categorii – săraci şi bogaţi – iar pe cei din urmă îi tortura ca să mărturisească unde şi-au ascuns bunurile. Până şi germanii erau uluiţi de cruzimea manifestată de Csatáry.

După război a fugit în Canada unde a trăit sub un nume fals, dar autorităţile canadiene l-au identificat şi, în 1997, i-au retras cetăţenia. În 1948, un tribunal din Cehoslovacia l-a condamnat la moarte în contumacie. Se pare că autorităţile din Canada ar fi ştiut cine este, dar au luat măsuri abia după ce în mai multe ţări – SUA, Australia – s-a trecut la identificarea unor criminali de război şi la procese împotriva lor.

Csatáry a dispărut din Canada şi de câţiva ani trăieşte la Budapesta. Anul trecut, în urma unor informaţii, Centrul „Wiesenthal” a aflat unde se află şi a trimis acte doveditoare privind activitatea lui de criminal de război Procuraturii de la Budapesta, inclusiv adresa lui. Şi aici intervine întrebarea: de ce, până la jumătatea lunii iulie, nu s-a luat nici o măsură cu privire la arestarea lui şi intentarea procesului. În această primăvară, directorul Centrului „Wiesenthal”, Efraim Zuroff, s-a aflat la Budapesta şi a încercat să urgenteze luarea unor măsuri pentru a-l trimite în judecată pe Csatáry. El a subliniat că, în pofida vârstei înaintate a acestuia, vina lui nu se prescrie şi trebuie judecat până când mai există martori. Răspunsul a fost o indiferenţă totală, deşi Procuratura afirmase că se investighează cazul dar că … nu i se cunoaşte adresa. În schimb ziariştii de la publicaţia britanică The Sun i-au găsit, l-au urmărit, l-au identificat la locuinţa lui din Buda şi l-au fotografiat. El trăia în acel apartament … sub propriul nume, pe cutia lui poştală fiind scris Smith-Csatáry.

Până la urmă a fost arestat şi aceasta datorită uriaşelor presiuni internaţionale asupra Ungariei, în condiţiile în care Procuratura ungară a dat explicaţii lamentabile pentru eludarea arestării. Preşedintele Ungariei, János Áder, care s-a aflat în Israel la ceremoniile organizate pentru a marca 100 de ani de la naşterea diplomatului suedez Raoul Wallenberg care a salvat mii de evrei budapestani de la deportare, a fost “sfătuit” de către liderii israelieni să soluţioneze în sfârşit problema, existând pericolul ca persoana să dispară din nou. De asemenea, foarte politicos, israelienii au făcut unele recomandări în sensul că ar fi bine să se ia măsuri împotriva intensificării în ultimii ani a manifestărilor antisemite din Ungaria, pe multiple planuri, inclusiv în parlamentul de la Budapesta.

Cazul Csatáry urmează de-acum cunoscutului episod József Nyírő, când László Kövér, preşedintele parlamentului Ungariei, s-a compromis public, alăturându-se celor care au vrut să omagieze o figură binecunoscută a regimului szalaşist din Ungaria din timpul celui de-al doilea război mondial. Scriitorul József Nyírő a susţinut acest regim fascist care a contribuit la decimarea, în ultimele luni ale războiului, a evreilor de la Budapesta, singurii care au scăpat până atunci de lagărele morţii dar nu şi de gloanţele călăilor lui Szálasi. Au fost duşi cu sutele pe malul Dunării şi împuşcaţi. Simpatia manifestată de László Kövér, cel de-al doilea om ca rang în ierarhia de stat a Ungariei, faţă de un fascist notoriu, a determinat autorităţile israeliene să retragă invitaţia adresată lui de Knesset de a participa la festivităţile Wallenberg. Până la urmă, aşa cum am amintit, a plecat preşedintele Ungariei, dar partea israeliană a descoperit că şi el este „pătat”, că Ader ar fi participat la dezvelirea unui bust al scriitorului maghiar din Transilvania, Albert Wass, condamnat la moarte de România pentru crime de război.

Din păcate, o atmosferă de restauraţie în care se încearcă reabilitarea unor personalităţi controversate maghiare din perioada interbelică se poate observa din ce în ce mai mult în viaţa publică din Ungaria. Miklós Horthy, Ottokár Prohászka, episcopul antisemit care, ca membru al Parlamentului de la Budapesta, a propus adoptarea unor legi antievreieşti, József Nyíirő, iar cu câţiva ani în urmă, Albert Wass, se află printre cei al căror trecut este dat uitării sau “albit”. Şi mai grav, tendinţa nu aparţine numai partidului de extremă dreaptă „Jobbik”, ci şi celor din coaliţia guvernamentală – Fidesz şi creştin popularii. Nu este de mirare atunci că anul trecut într-o sală de tribunal de la Budapesta în care un alt presupus criminal de război a fost achitat din lipsă de probe, cei de faţă au început să aplaude, că cimitirele evreieşti sunt devastate, iar fostul şef-rabin al Ungariei – atacat, că în Muzeul Holocaustului din Ungaria, secretarul de stat care răspundea de acest obiectiv a încercat să rescrie istoria. Şi nu este de mirare că Csatáry a fost arestat abia după nouă luni, şi presupun că dacă nu erau ziariştii de la The Sun prin care întreaga lume a aflat despre prezenţa lui la Budapesta, probabil că ar fi stat liniştit în garsoniera lui din centrul Budapestei de unde, ca un pensionar liniştit, se ducea zilnic să-şi facă cumpărăturile. Şi nu este de mirare nici că un site extremist unguresc a obţinut adresele participanţilor unei demonstraţii de protest în faţa apartamentului lui Csatáry, le-a făcut publice, şi de-atunci aceştia primesc telefoane de ameninţare.

Am scris la început că este vorba de actul întâi. Procesul şi sentinţa vor reprezenta celelalte acte ale acestei piese, o dramă pentru cei care vor veni să depună mărturie şi-şi vor aminti prin ce au trecut sau, pentru cei care vor depune mărturii indirecte, vor evoca ceea ce au auzit de la părinţi, bunici sau prietenii acestora.. Nu m-aş mira dacă şi Csatáry va fi achitat … din lipsă de probe, în fond numărul martorilor care, ca vârstă, se apropie de cea a lui Csatáry, este din ce în ce mai mic. Şi nu m-aş mira, deşi m-ar durea sufletul, dacă în sala de tribunal se vor auzi din nou aplauze …

Nazistul descoperit la Budapesta a dispărut

Călăul de la Novi Sad s-a născut în Simeria

Generalul maghiar este de vină pentru executarea tuturor locuitorilor satului Zabalj şi pentru pogromul de la Novi Sad.
Unul dintre cei mai odioşi criminali din timpul celui de-al doilea război mondial s-a născut în Simeria şi a servit ca ofiţer în garnizoanele din Sibiu şi din Lugoj, în timpul îndelungatei sale cariere militare. Este vorba de ministrul-adjunct de război din guvernul nazist al contelui Ferenc Szallasy, instalat de Adolf Hitler la cârma Ungariei, după îndepărtarea de la Putere a amiralului Miklos Horthy. Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner a fost condamnat de două ori la moarte, de către instanţe din Ungaria şi din Iugoslavia. El este cunoscut în istoriografia occidentală sub numele de "Călăul de la Novi Sad".

Ofiţer "chezaro-crăiesc"

Călăul s-a născut în anul 1890, în Simeria, judeţul Hunedoara, într-o familie de germani. Certificatul său de naştere a fost eliberat pe numele Ferenc Zeidner, însă, în perioada interbelică, el şi-a schimbat numele în Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner. El a urmat, încă din adolescenţă, cariera militară şi a absolvit Academia Militară Tereziană de lângă Viena. Înainte de primul război mondial, Ferenc Zeidner a servit, ca ofiţer "chezaro-crăiesc", adică în armata austro-ungară, în garnizoane precum Sibiu ori Lugoj. După izbucnirea primului război mondial, el a fost numit la comanda unei subunităţi de artilerie, cu rangul de locotenent, apoi a devenit ofiţer de stat major, cu rangul de căpitan. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar, el a rămas în Ungaria şi a urcat în ierarhia militară, până la rangul de general. După ascensiunea lui Adolf Hitler la putere, Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner s-a făcut remarcat prin germanofilia sa asumată, precum şi prin antisemitismul afişat cu ostentaţie. Generalul originar din Simeria a ocupat diferite funcţii de comandă, printre care cea de şef al armatei maghiare care a ocupat regiunea sârbească Novi Sad. În acea perioadă, el s-a făcut vinovat pentru moartea a peste 4.000 de persoane.

Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner a format adevărate batalioane ale morţii, sub conducerea colonelului Laszlo Deak. Acestea aveau misiunea să lupte împotriva partizanilor sârbi, dar şi să organizeze represiunea împotriva localnicilor din Voivodina. Printre altele, la ordinul generalului Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner, toţi locuitorii satului Zabalj au fost executaţi, pentru că ar fi sprijinit partizanii. Tot generalul originar din Simeria a ordonat progromul de la Novi Sad, în care au fost ucise circa 800 de persoane, evrei şi sârbi. Ororile comise de trupele de sub comanda lui Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner au stârnit indignarea unui politicieni din Ungaria horthystă. În condiţiile în care amiralul Miklos Horthy începuse negocierile cu Marea Britanie şi cu Statele Unite ale Americii, generalul criminal a fost rechemat de la comanda armatei staţionate în Voivodina şi pus sub condamnare. El, împreună cu alţi ofiţeri maghiari, a fost condamnat la închisoare. Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner nu a rămas să-şi ispăşească pedeapsa de 15 ani de închisoare.

El a fugit în Germania, unde a cerut azil politic. Nu doar că a primit acest azil, ci a şi fost numit la comanda unei unităţi SS. După ce Adolf Hitler a decis îndepărtarea de la putere a amiralului Miklos Horthy, pe care îl suspecta de trădare, în Ungaria a fost instaurat un regim nazist mult mai dur decât guvernul fascist al lui Horthy. În fruntea noului guvern nazist a fost numit contele Ferenc Szallasy. Generalul Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner a revenit în Ungaria, unde a fost numit în postul de ministru-adjunt de Război. De asemenea, el a primit misiunea să organizeze o legiune ungară în cadrul SS, însă nu a mai apucat să facă acest lucru. Generalul originar din Simeria a fost luat prizonier de către armata americană. Apoi, americanii l-au extrădat în Ungaria, unde un tribunal l-a condamnat la moarte. La cererea Iugoslaviei, el a fost extrădat pentru a fi judecat şi în această ţară. Astfel, un tribunal al partizanilor, în anul 1946, l-a judecat din nou pe generalul Ferenc vitéz Feketehalmy-Czeydner, l-a declarat vinovat şi l-a condamnat la moarte. Călăul de la Novi Sad a fost executat, prin spânzurare, la locul uneia dintre crimele sale, în satul Zabalj.

Stafiile trecutului fascist ameninţă Ungaria de Eva Galambos

Tentativele unor cercuri din Ungaria, la care s-au alăturat şi membri ai unor partide politice parlamentare, de a reabilita persoane compromise în timpul celui de-al doilea război mondial prin activitatea lor în favoarea regimurilor fasciste instalate în ţară, au avut drept consecinţă un gest ferm de condamnare din partea uneia dintre cele mai marcante personalităţi ale timpurilor noastre.

Astfel, într-o scrisoare adresată preşedintelui parlamentului Ungariei, László Kövér, scriitorul Elie Wiesel, laureat al premiului Nobel pentru pace şi supravieţuitor al Holocaustului, deportat la Auschwitz din Sighetul Marmaţiei, aflat sub administraţia Budapestei, i-a transmis că renunţă la ordinul Marea Cruce de Merit a Ungariei care i s-a acordat în iunie 2004. Aceasta deoarece „Kövér, împreună cu fostul secretar de stat la cultură, Géza Szőcs şi liderul extremei drepte „Jobbik”, Gábor Vona, a participat la o ceremonie în România în onoarea lui József Nyirő , membru al parlamentului nyilaşist” (crucile cu săgeţi). „Am considerat jignitor, scrie Elie Wiesel, ca preşedintele parlamentului Ungariei să participe la o ceremonie în onoarea unui ideolog fascist al regimurilor Horthy şi Szálasi Această ştire îngrijorătoare urmează altora care informează despre frecventele iniţiative de a da numele lui Miklós Horthy, fostul conducător al Ungariei din timpul războiului, unor spaţii publice şi a-i reabilita pe Albert Wass (scriitor transilvănean, condamnat în România pentru crime de război n.r.) şi alte persoane care au colaborat intens cu cu regimurile fasciste de dreapta din Ungaria. Am fost de asemenea informat că scrierile unor intelectuali de extremă dreaptă sunt introduse sistematic în programul de învăţământ din Ungaria….A devenit din ce în ce mai evident că autorităţile din Ungaria încurajează reabilitarea unor episoade tragice şi criminale din trecutul Ungariei, şi anume, implicarea guvernelor din Ungaria din perioada războiului în deportarea şi asasinarea a sute de mii de cetăţeni evrei ai ţării. Nu doresc să fiu asociat în nici un fel cu astfel de activităţi. De aceea, renunţ la Marea Cruce a Ungariei care mi s-a acordat de preşedintele Ungariei, la 24 iunie 2004”, îşi încheie scrisoarea scriitorul.

O poziţie similară a avut Elie Wiesel în 2004 după ce Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, a fost decorat cu ordinul “Steaua României”.

În Ungaria, reacţiile nu s-au lăsat aşteptate. Cercurile liberale şi progresiste au calificat gestul lui Elie Wiesel drept o critică deschisă faţă de atitudinea regimului aflat la putere care, deşi se pronunţă şi condamnă manifestările antisemite din ţară, de fapt, nu numai că închide ochii, dar se asociază încercărilor de reabilitare a unor personalităţi controversate, ca de pildă Miklós Horthy, liderul Ungariei în timpul celui de-al doilea război mondial, cel sub girul căruia a avut loc deportarea evreilor din Ungaria şi Transilvania de nord. În această controversă, intelectuali de marcă, cum este filosoful Tamás Gáspár Miklós sau scriitorul Ungvári Tamás, au subliniat , referindu-se la scrisoarea lui Wiesel, că problema trebuie pusă în alte coordonate şi anume: în cazul deportării şi uciderii evreilor maghiari la Auschwitz nu trebuie contrapuşi evreii cu ungurii. Nu, au spus ei, aici era vorba de crime comise împotriva unor concetăţeni ai noştri care făceau parte din naţiunea maghiară, deci este o crimă împotriva poporului maghiar. (O poziţie asemănătoare este exprimată şi în România de mulţi cercetători ai Holocaustului românesc, afirmându-se că acesta nu este o problemă a evreilor ci a istoriei României).

Preşedintele parlamentului Ungariei, László Kövér , căruia i-a fost adresată scrisoarea, a respins acuzaţiile aduse şi a considerat că Wiesel a fost prost informat. Potrivit lui Kövér, “Nyirő nu a fost nici criminal de război, nici fascist, nici antisemit, aliaţii au respins de două ori cererea ministrului de interne comunist de a-l extrăda”.(Era de-acum perioada războiului rece n.n.). “Chiar şi regimul lui Ceauşescu l-a tratat ca un scriitor recunoscut, dând în anii 70 văduvei lui o completare la pensie”, afirmă în scrisoarea de răspuns preşedintele parlamentului. El susţine din nou că în aprecierea unei personalităţi valoroase, activitatea politică ar trebui să fie despărţită de cea artistică, aceasta având o valoare intrinsecă, şi dă ca exemplu pe cunoscutul filosof György Lukács “Aprecierea activităţii creatoare de şcoli a filosofului de origine evreiască este valabilă indiferent de rolul său jucat, fie de comisar boşevic în 1919, fie după 1945 în crearea şi menţinerea dictaturii comuniste, dar în timp ce numele lui Lukács i-a fost dat unei străzi la Budapesta, lui Nyirő nu i se dă nici măcar dreptul de a se odihni în pământul unde s-a născut”, afirmă . Kövér. El respinge şi acuzaţia că actualul guvern al Ungariei ar încuraja “modificarea sensului unor situaţii tragice şi a crimelor care au avut loc în trecut”, menţionând că primul guvern Orban a introdus în Ungaria ziua de comemorare a Holocaustului şi crearea unui centru al Holocaustului.

Elie Wiesel s-a declarat nemulţumit de răspunsul lui Kövér, pe de o parte deoarece conţine neadevăruri în ce-l priveşte pe Nyirő, pe de-altă parte, deoarece a trecut sub tăcere reproşul privind încercările de reabilitare a lui Horthy.

Însăşi realitatea îl contrazice pe Kővér. Din păcate, tendinţele asupra cărora a atras atenţia Wiesel, continuă, ultima fiind propunerea unui consiliu de circumscripţie din Budapesta, de a se ridica un bust unui alt personaj controversat din perioada interbelică, episcopul catolic Ottokár Prohászka, unul dintre cei mai vehemenţi susţinători ai antisemitismului din Ungaria.. Numeroşi reprezentanţi ai societăţii civile din ţara vecină cer din partea guvernului Orban o atitudine fermă de condamnare a acestui fenomen şi măsuri pentru oprirea procesului de “înălbire” a celor responsabili, chiar dacă numai moral, ai tragicelor evenimente din perioada celui de-al război mondial. Ei se tem că Ungaria, a cărei reputaţie s-a deteriorate în ultimul timp datorită unor presupuse nerespectări a unor valori europene, să nu devină, datorită acestor acţiuni, paria Europei.

Președintele Parlamentului Republicii Israel către omologul său ungur, Laszlo Kover: Nu sunteți binevenit în Israel!

The Jerusalem Post anunță pe pagina sa că președintelui Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, i-a fost retrasă invitația de a participa în luna iulie, în Israel, la ceremonia de comemorare a 100 de ani de la nașterea lui Raoul Wallenberg, un diplomat suedez care a locuit în Ungaria și care a salvat viața a mii de evrei în timpul Holocaustului, după ce Kover a participat în 27 mai la Odorheiul Secuiesc la comemorarea sciitorului fascist Nyiro Jozsef.
”Ați ales să participați la acest eveniment și v-ați declarat deschis solidaritatea cu o persoană a cărui partid, împreună cu Guvernul Ungariei, a cooperat cu criminalii germani naziști în realizarea programului lor de anihilare a Poporului Evreu”, i-a scris azi Reuven Rivlin, președintele Parlamentului Republicii Israel, lui Kover. Rivlin a mai adăugat, ”oricine a participat la un astfel de eveniment nu poate lua parte la onorarea unui om ca Raoul Walenberg, un simbol al umanității, care a salvat evrei, care este un simbol la luptei împotriva Germaniei naziste și a colaboratorilor săi, cu unul dintre care ați ales să vă identificați și să îl omagiați”.

Congresul SUA îi cere Premierului Ungariei să pună capat anti-Semitismului din țara sa

Congresul Satelor Unite ale Americii a adresat o scrisoare Primului Ministru al Ungariei, Viktor Orban, în care îi cere acestuia să se opună valului de anti-Semitism care a cuprins Ungaria promovat de partidul de extrema dreaptă Jobbik.
Săpămânalul Businessweek, care relatează despre gestul Congresului SUA, punctează și gestul laureatului Nobel Elie Wiesel care a returnat Ungariei o decorație după ce președintele Parlamentului Ungariei, Laszlo Kover, a participat la o ceremonie în memoria scriitorului fascist Nyiro Jozsef ce a avut loc în România pe 27 mai.

Extremism și antisemitism ca politică de stat a guvernului Viktator de la Budapesta

Antisemitismul ca politică de stat a guvernului de la Budapesta devine tot mai evident pentru comunitatea publică internațio­nală, iar acțiunile de reabilitare a unor criminali de război sau susținători naziști, inclusiv a lui Miklos Horthy, partenerul lui Hitler, conduse de reprezentanții de vârf ai FIDESZ au devenit extrem de îngrijorătoare atât pentru comentatori politici avizați cât și pentru reprezentanți de seamă ai comunității evreiești. Scandalul privind reînmormân­tarea la Odorheiu Secuiesc a rămășițelor pământești ale nazistului Nyiro Jozsef, acțiune coordonată direct de președintele parla­mentului ungar, a atras în mod deosebit atenția asupra a ceea ce se petrece cu adevărat la Budapesta iar, zilele trecute, unul dintre liderii comunității evreiești internaționale a protestat în mod public față de politica antisemită a Budapestei. Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a anunțat luni că, în semn de protest față de implicarea oficialilor ungari în reabilitarea lui Nyiro Jozsef, ideolog fascist ungar al regimurilor Horthy și Szalasi, returnează Ungariei un ordin primit de acesta în urmă cu opt ani. Elie Wiesel confirmă astfel, oficial, prin intermediul unui comunicat de presă transmis de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, că gestul său vine „ca urmare a intensificării manifestărilor antisemite sau cu semnificaţie fascistă la care participă oficiali ai Republicii Ungaria“, acuzând astfel, deschis, politica antisemită de la Budapesta. Într-o scrisoare adresată lui Kover Laszlo, președintele Parlamentului Ungariei, Elie Wiesel afirmă: „Domnule preşedinte, am aflat cu profundă dezamăgire şi indignare despre participarea dumneavoastră, alături de secretarul de stat pentru cultură Geza Zsocs şi de liderul formaţiunii de extremă-dreapta Jobbik, Gabor Vona, la o ceremonie organizată în România în memoria lui Jozsef Nyiro. (...) Mi se pare ofensator ca preşedintele Parlamentului ungar să participe la o ceremonie în favoarea unui ideolog fascist ungar al regimurilor Miklos Horty şi Szalasi. (…) Nu vreau să fiu asociat în niciun fel cu aceste activităţi. În consecinţă, renunţ la Ordinul Marii Cruci pentru Merite acordat de Republica Ungaria pe 24 iunie 2004“.
Gestul lui Wiesel vine în urma mai multor declarații de îngrijorare din partea unor membri ai comunității evreiești de la București, dar și de la Washington, care au reacționat față de acțiunea de reînhumare, în Odorheiu Secuiesc, a rămășițelor pământești ale poetului și ideologului nazist Nyiro Jozsef, după ce acestea au fost recuperate dintr-un cimitir de lângă Madrid și transformate apoi în cenușă la Budapesta, sub stricta coordonare a ministrului secretar de stat al Culturii, Szocs Geza. Insistența cu care președintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, membru marcant al FIDESZ condus de premierul Viktor Orban, are, cum am mai arătat, și o altă semnificație decât aceea de reabilitare a unui poet nazist cu o operă literară îndoielnică. Este vorba despre exportul de extremism în „poligonul de tir“ al Budapestei, cum este considerată Transilvania de către politicienii unguri în căutare de capital electoral, de transformare a mormântului nazistului Nyiro în loc de pelerinaj pentru revizioniștii extremiști de la Budapesta.

Guvernul „barbar“ de la București refuză să importe cenușă de nazist

Refuzul autorităților române de a accepta procesiunea pro-nazistă de la Odorheiu Secuiesc l-a determinat pe extremistul din fruntea parlamentului de la Budapesta, Laszlo Kover, să sfideze orice principiu al diplomației și să afirme despre guvernul român că este „barbar și necivilizat“. „A fost foarte surprinzător comportamentul neprie­tenos, necivilizat şi barbar al noului Guvern român de a-i refuza lui Nyiro posibilitatea de a se odihni în pământul natal“ - a declarat pe 27 mai 2012 președintele legislativului ungar, fost șef (ministru fără portofoliu) al serviciilor secrete de la Budapesta și chiar, pentru scurtă vreme, președinte interimar al Ungariei după demisia președintelui plagiator Pal Schmitt. N-avem de-a face, așadar, cu o declarație oarecare, ci cu una venită din partea unui reprezentant de vârf al politicii ungare. Premierul Viktor Orban a declarat și el, zilele trecute, pentru publicația austriacă Die Presse, făcând pe naivul, că nu înțelege de ce România a politizat cazul Nyiro, ca și când nu era o operațiune politică ci una privată. „De ce trebuie să fie confundate chestiunile ce țin de pietate cu problemele politice? Când se dorește înhumarea cuiva, atunci ea trebuie facută. Pentru mine este surprinzător, că în Romania reînhumarea lui Nyiro a devenit o chestiune politica“, a declarat premierul Viktor Orban, intrebat in legatura cu provocarile la adresa Romaniei lansate de Kover Laszlo, președintele Parlamentului de la Budapesta. Desigur, el n-a spus nimic despre faptul că Budapesta a tratat acesta caz din punct de vedere politic încă de când s-a pus problema readucerii în țară a osemintelor nazistului Nyiro, acțiune de care s-a ocupat personal ministrul secretar de stat Geza Szocs, un fost colaborator al serviciilor secrete ungare din anii 80, expulzat de Ceaușescu tocmai pentru această activitate clandestină anti-românească din Transilvania. Recent, același Szocs Geza, inițiator al afacerii Nyiro, a demisionat din Ministerul Culturii de la Budapesta, dar a fost rapid ofertat de premierul Viktor Orban care i-a propus un post de consiler personal.

Fidesz a reînviat cultul lui Horthy

Cazul Nyiro nu este însă singurul derapaj antisemit al Budapestei. Publicația franceză L’Express atrage atenția, în numărul de duminică 17 iunie, asupra reabilitării de către autoritățile de la Budapesta a lui Miklos Horthy, cel care a trimis la camerele de gazare de la Auschwitz peste 437.000 de evrei unguri. „Dreapta lui Viktor Orban reînvie cultul fostului regent Miklos Horthy, considerat întotdeauna, de extrema dreaptă, drept un erou“ - scrie L’Express, în articolul intitulat sugestiv „Cum reabilitează Ungaria un aliat al lui Hitler“ („Comment la Hongrie réhabilite un ancien allié de Hitler“). Sâmbătă 16 iunie, un bust din piatră al lui Horthy a fost dezvelit la Csokakö, o mică localitate situată la 60 de km de Budapesta, de un primar al Fidesz, dreapta populistă a primului ministru Viktor Orban, în fața a aproximativ 800 de participanți printre care au fost și simpatizanți ai extremei drepte“ - informează L’Express. „Horthy ne-a arătat drumul“, a declarat primarul localităţii, György Fűrész. „Această ţară era destrămată o dată în plus, astfel că pentru el una dintre priorităţi a fost să asigure unitatea ţării“. Dezvelirea statuii lui Horthy de către un primar al Fidesz, nu este singurul semn al reabilitării amiralului nazist. „Trei alte orașe ungurești l-au celebrat recent pe Miklos Horthy, dând numele său unui parc, ridicând o statuie în mărime naturală din lemn, sau înlocuind o placă de marmură în onoarea sa pe zidurile unei școli de unde fusese scoasă în 1947“ - scrie publicația franceză. Autorul articolului scrie chiar, citând un deputat al opoziției, Ágnes Vadai, că dacă până acum Horthy era văzut drept erou de către extrema dreaptă, pentru că „a recuperat teritorii pierdute de Ungaria în 1920“, astăzi se pare că „partidul Fidesz susține și el reabilitarea fostului amiral“ Horthy. Recent, se mai afirmă, „doi deputați ai aceluiași partid al premierului Orban au participat la un bal organizat pentru strângerea fondurilor necesare unei statui a amiralului (Horthy – nn) la Budapesta“, iar „într-un interviu apărut duminică în cotidianul austriac Die Presse, Orban a refuzat să-l califice pe Miklos Horthy drept dictator. Întrebat cu privire la numeroasele evenimente desfășurate în memoria lui Horthy, primul ministru a declarat: „Deciziile aparțin exclusiv colectivităților locale“. Tot decizia unei „colectivități locale“ a Fidesz a fost și aceea de renovare a Pieței Parlamentului, în sensul aducerii ei la felul în care arăta înainte de 1940, acesta fiind un semnal clar de întoarcere la era Horthy. Piața Parlamentului se numea, înainte de 1945, Piața Horthy, iar revenirea la fostul nume, contestat de unii, este un semnal la fel de clar. Se pare însă că, în urma contestărilor vehemente din partea cetățenilor, munici­palitatea și-a retras propunerea de redenumire a Pieței și se va mulțumi ca numele fostului aliat al lui Hitler să fie dat doar parcului orașului.

Antisemitismul – materie obligatorie în școlile din Ungaria

Un alt semnal antisemit destul de clar a fost înregistrat pe 31 mai 2012, atunci când sute de cetățeni au protestat în fața Ministerului Resurselor Umane de la Budapesta față de acțiunile de includere în curricula școlară a operelor scriitorilor Albert Wass, Dezso Szabo si Jozsef Nyiro acuzați, conform site-ului unguresc Politics.hu, „de diverse grade de antisemitism, iar Wass fiind considerat criminal de război în România“. Protestul a fost declanșat de Asociația Profesorilor Maghiari din Ungaria, potrivit căreia cei trei autori sunt naționaliști extremiști al căror punct comun este antise­mitismul. Așadar, dacă guvernul va menține decizia privind includerea în Noul Curriculum Național Ungar a celor trei autori, din septembrie antisemitismul va fi materie obligatorie în școlile ungurești.

Cromozomi de nazist la Budapesta

Pe lângă toate acestea, a fost consemnat și gestul de-a dreptul nazist, din septembrie 2010, al unui parlamentar al partidului de extremă dreaptă Jobbik, care a cerut unei companii (Nagy Gen Diagnostic) să-i cerceteze genele și să decidă dacă printre ele există vreuna evreiască sau țigănească. Compania amintită i-a emis, astfel, parlamentarului nazist un certificat din care ar rezulta că aparține rasei pure ungurești. Conform informațiilor apărute pe siteul prestigioasei publicații Nature, Nagy Gen ar fi scanat 18 secvenţe cromozomiale din genomul parlamentarului în căutarea unor variante despre care se presupune că sunt caracteristice evreilor şi ţiganilor, Cazul a intrat recent în atenția procurorilor de la Budapesta, după ce Consiliul de Cercetări Medicale din Ungaria a discutat problema pe 7 iunie și a concluzionat că testarea genetică încalcă legea geneticii din 2008, care permite testările numai în scopuri medicale. Secretarul Consiliului de Cercetare Medicală din Ungaria a declarat, apoi, ca respectivul document este „greșit din punct de vedere profesional, inacceptabil din punct de vedere etic, și ilegal“. El a fost emis, totuși, de către o companie ungară pentru un membru al partidului Jobbik, formațiune de extremă dreaptă scoasă în afara legii, care a reînființat organizația fascistă Garda Maghiară, moștenitoare a partidului Crucilor cu Săgeți condus în anii ‘40 de Ferenc Szalaszi. Cum se știe, în 1944, în perioada de numai 4 luni, 80.000 de evrei din Ungaria și Transilvania de Nord au fost exterminați, inclusiv copii și femei. Nyiro Joszef, cel reabilitat astăzi de guvernul Viktor Orban, a fost membru în parlamentul condus de Szalszi. Asta pentru că, la Budapesta, în guvernul lui Viktator, totul se leagă, iar antisemitismul capătă forme din ce în ce mai cunoscute.

Der Spiegel: „SPIRITUL NAZIST renaşte în Ungaria”. Ceremoniile, statuile şi odele dedicate lui JOZSEF NYIRO, printre dovezile noului cult

Extremiştii de dreapta sunt din ce în ce mai prezenţi în spaţiul public maghiar, prin ceremonii, plăci şi statui închinate fostului lider antisemit Miklos Horthy sau scriitorului din perioada nazistă Jozsef Nyiro, se arată într-un articol publicat de Der Spiegel şi preluat de HotNews. Printre susţinătorii acestui nou cult se numără inclusiv prieteni şi colegi de partid ai premierului maghiar Viktor Orban, mai scrie sursa.

"Noua Constituţie a Ungariei celebrează, într-o manieră de tip 'Ungaria-uber-alles', spiritul unor vremuri demult trecute: statul maghiar de o mie de ani reprezentat de coroana sfântă a lui Ştefan, unitatea spirituală şi sufletească a unei naţiuni rupte în bucăţi, dar şi datoria de păstrare a limbii maghiare, a maghiarimii şi a culturii naţionale ungare. Este o întoarcere în timp la perioada interbelică, atunci când Miklos Horthy introducea un regim autoritar, naţionalist, ultraconservator şi revizionist", scrie Der Spiegel.

Sursa notează că acelaşi spirit începe să prinda contur în Ungaria zilelor noastre, sub conducerea premierului conservator Viktor Orban. La mijlocul lunii mai, a fost inaugurată, la Kereki (sud-vestul Ungariei), o statuie a lui Horthy - o premieră în Ungaria postcomunistă. Der Spiegel scrie că Miklos Horthy a fost "un antisemit notoriu", comandantul "terorii albe" din Ungaria după Primul Război Mondial, el fiind, în calitate de şef al statului, responsabil de deportarea a 400.000 de evrei maghiari care şi-au gasit sfârşitul in lagărul de la Auschwitz.

La puţine zile după inaugurarea statuii din Kereki, un pastor reformat avea să dezvelească, la colegiul evanghelic din orasul Debrecen, o placă memorială dedicată lui Horthy. În plus, un parc din oraşul Gyömrö poartă numele lui Horthy. Alte statui ale conducătorului antisemit sunt în construcţie, iar una ecvestră, în măime naturală, ar urma să fie amplasată în Budapesta, oraş pe care Horthy îl cataloga drept "leagăn al păcatelor iudeo-bolşevice".

Reinhumarea rămăşiţelor lui Jozsef Nyiro în Transilvania, dovadă a naşterii noului cult extremist în Ungaria

Miklos Horthy nu este singura personalitate care se bucură din nou de onoruri în Ungaria. Parlamentul de la Budapesta vrea să reînhumeze în Odorheiu Secuiesc rămăşiţele poetului "de sânge şi glie" Jozsef Nyiro, care a fost căutat pentru crime de război şi care a decedat în 1953 în Spania lui Franco. Nyiro a fost un ideolog cultural faimos în perioada lui Horthy şi apoi în perioada regimului nazist, între octombie 1944 şi martie 1945, când zeci de mii de evrei au fost pur şi simplu masacraţi. În acea vreme, Nyiro fusese deputat de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta. În 1945, el s-a refugiat în Germania, iar în 1950 a fugit în Spania.

Înhumarea lui Nyiro la Odorheiu Secuiesc era planificată pentru Duminica Rusaliilor catolice, dar Guvernul României a interzis desfăşurarea ceremoniei, aşa că organizatorii au fost nevoiţi să se rezume la un eveniment restrâns. Pe lângă conducerea partidului de extremă dreapta Jobbik, la eveniment au participat secretarul de stat pentru cultură din Guvernul maghiar, Geza Szöcs, dar şi al doilea om din statul maghiar, preşedintele Parlamentului, Laszlo Köver. Acesta din urmă a catalogat Guvernul de la Bucureşti drept "necivilizat", "paranoic", "isteric" şi "barbar" şi a anunţat că Nyiro va fi înhumat la Odorheiu Secuiesc, indiferent prin ce mijloace.

La câteva zile după acest eveniment, Köver declara pentru portalul de ştiri index.hu că urna cu cenuşa lui Nyiro ar fi fost introdusă ilegal în România şi că operaţiunea "nu a fost tocmai uşoară". Cu toate acestea, Köver a declarat că nu s-a implicat personal în această operaţiune şi că nu ştie exact unde se află urna cu cenuşa poetului ideolog. Totuşi, în timpul ceremoniei de la Odorheiu Secuiesc, secretarul de stat Szöcs a avut o geantă voluminoasă de voiaj, pe care a plasat-o sub fotografia poetului. Szöcs nu a dorit însă să precizeze dacă în acea geantă se afla urna cu cenuşa poetului.

Copiii maghiari, obligaţi să înveţe poeziile lui Jozsef Nyiro

În plus, mai scrie Der Spiegel, în Ungaria a fost adoptat recent un nou Plan de Învăţământ Naţional. Printre lecturile obligatorii, se regăsesc opere ale lui Jozsef Nyiro, dar şi ale poetului Albert Wass - condamnat în absenţă, în România, pentru crime de război. Când profesorii au protestat împotriva introducerii unor scriitori extremişti si fascişti în programa şcolară, răspunsul secretarului de stat pentru învăţământ a fost că "este vorba despre autori cu mare influenţă asupra vremurilor lor, care abia acum au primit un loc meritat în programa şcolară", noteaza sursa.

Der Spiegel scrie că renaşterea naţionalist-populistă din Ungaria, iniţiată şi promovată de ani buni de extremiştii maghiari, îşi găseşte acum susţinere şi din partea Uniunii Tinerilor Democrati (Fidesz), partidul de guvernământ al premierului Viktor Orban. Unii observatori sunt îngroziţi de această evoluţie şi se întreabă de ce se poziţionează Fidesz alături de conducerea Ungariei din perioada nazistă. Politologul Zoltan Somogyi este de părere ca Szöcs şi Köver ar trebui să demisioneze imediat, altfel Ungaria va avea imaginea unui Guvern care sprijină nazişti, notează sursa.

Der Spiegel notează că există şi politicieni Fidesz moderaţi, care nu gustă acest curs naţionalist-populist, însă aceştia nu apar în spatiul public pentru a critica poziţia colegilor lor de partid.

Ungaria: paşi către reabilitarea unor persoane controversate din perioada celui de-al doilea război mondial de Eva Galambos

În ultimul timp, paralel cu intensificarea manifestărilor naţionaliste şi antisemite din partea unor formaţiuni politice din Ungaria, asistăm la tendinţe de reabilitare a unor personalităţi politice controversate din perioada celui de-al doilea război mondial. Ultimul demers în aceaastă direcţie a fost fixarea unei plăci comemorative pe peretele Colegiului reformat din Debreţin în onoarea fostului conducător al Ungariei din perioada interbelică, Miklos Horthy. Această placă a fost pusă în 1938, încă în timpul vieţii guvernatorului Ungariei şi, a fost scoasă odată cu instaurarea regimului comunist. Ea a zăcut într-un depozit al Colegiului, iar acum conducerea acestuia s-a gândit să o pună la loc. Decizia a fost primită cu consternare de numeroşi oameni politici, organizaţii neguvernamentale, mişcări sociale cât şi de comunitatea evreiască din Ungaria. Reprezentanţii lor au organizat în faţa Colegiului din Debreţin o demonstraţie de protest, dar au fost contraţi de o demonstraţie a simpatizanţilor lui Horthy la care au participat şi reprezentanţi ai partidului de extremă dreapta “Jobbik”. (Contrademonstranţii au cântat Imnul Secuiesc) Întrebat dacă a dat acceptul pentru acest gest, primarul fidesziszt al Debreţinului, Lajos Kósa a declarat că este o chestiune internă a colegiului, unde primăria nu are nici un amestec şi dacă s-ar elimina monumentele tuturor personalităţilor controversate din istoria Ungariei, ţara pur şi simpliu s-ar goli de monumente.

Miklós Horthy a fost şi este o personalitate controversată. Conservator de dreapta, s-a aliat cu Hitler pentru a redobândi teritoriile pierdute de Ungaria prin tratatul de pace de la Trianon şi de teama comunsimului rus. A ajuns la conducerea Ungariei după eşecul din 1919 al Republicii Sfaturilor, a închis ochii la acţiunile unor echipe ale morţii care-i vânau pe cei care au simpatizat cu comuniştii, indiferent dacă au fost vinovaţi sau nu, printre victime aflându-se un mare număr de intelectuali de stânga, evrei şi neevrei. A fost primul conducător de stat european care a introdus oficial numerus clausus şi de la sfârşitul anilor 30- o serie de legi antievreieşti. Nu a acceptat cererea lui Hitler privind deportarea masivă a evreilor, dar a dat pe mâna germanilor aproximativ 25.000 de refugiaţi evrei care au fost masacraţi la Kameneţk Podolsk (Ucraina), acesta fiind considerat primul genocid al Holocaustului. A participat , alături de armata germană, la războiul antisovietic. În confruntările de la cotul Donului a pierit aproape în întregime armata a doua ungară, nepregătită şi neînarmată. Numărul militarilor ucişi s-a ridicat la 80.000, printre ei un mare număr de evrei din detaşamentele de muncă forţată, puşi la deminat, cu mâinile goale. După ocuparea Ungariei de către armata germană, ]n martie 1944, Horthy a semnat decretul de deportare a evreilor la Auschwitz. Sub presiune internaţională, în iulie 1944 a oprit deportarea evreilor din Budapesta dar de-acum 400.000 de evrei, din Ungaria şi Transilvania de nord, fuseseră gazaţi la Auschwitz-Birkenau. În octombrie 1944 a semnat un armistiţiu cu sovieticii, dar germanii i-au răpit fiul şi l-au arestat şi pe el, ducându-l în Bavaria. A fost apoi capturat de armata americană, închis la Nürenberg, nefiind acuzat niciodată de crime de război şi compărând numai în calitate de martor . Deşi atât Iugoslavia cât şi Ungaria i-au cerut extrădarea pentru a-l judeca, nu a fost predat, deoarece, potrivit unor informaţii, s-ar fi bucurat de prietenia unor importanţi oameni politici americani care l-au ajutat şi financiar. A murit în exil în Portugalia. Încercarea de reabilitare a lui Miklos Horthy a început imediat după 1990 când osemintele sale au fost aduse în Ungaria şi înmormntate la Kenderes, locul lui de naştere . Înmormântarea a stârnit controverse dar, fiind o iniţiativă particulară, nu s-a intervenit. De atunci, străzi şi pieţe din mai multe localităţi poartă numele lui şi, în mi multe locuri, au fost ridicate busturi ale lui Horthy, în Ungaria neexistând o legislaţie asemănătoare cu Legea 107/2006 din România privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii ( e drept că se aplică foarte rar).

O altă încercare de reabilitare care implică oarecum şi România este proiectul unor fundaţii maghiare din Transilvania de a reînhuma la Odorheiul Secuiesc, cu prilejul pelerinajului de la Şumuleu-Ciuc la care participă sute de mii de maghiari catolici, a rămăşiţelor pământeşti ale scriitorului ardelean József Nyirő . Deputat în parlamentul de la Budapesta în timpul celui de-al doilea război mondial, Nyirő a fost o porta- voce şi a susţinut până la capăt regimul extremist nylaşist, instalat în Ungaria în octombrie 1944, vinovat de moartea a mii de evrei care mai supravieţuiseră la Budapesta. Scriitorul a fugit împreună cu armata germană în Occident şi a murit în exil în Spania. Deşi Ungaria a cerut după război extrădarea lui pentru a fi judecat, a fost refuzată. Deshumarea şi aducerea osemintelor scriitorului la Odorhei se realizează cu ajutorul autorităţilor de la Budapesta, personal a preşedintelui parlamentului, László Kövér.

În atmosfera actuală din Ungaria, cu frecvente manifestări rasiste, antisemite şi anti-rome, cu exaltări naţionaliste, încercările de reabilitare a unor personalităţi cel puţin controversate şi care, deşi nu au fost oficial condamnate, poartă răspunderea morală a unor crime imprescriptibile, vor crea grave confuzii în rândul generaţiilor tinere cărora le lipsesc mijloacele cu ajutorul cărora să poată face aprecieri obiective. Rezultatul tragic al unei astfel de situaţii ar fi ceea ce Hannah Arendt a denumit banalizarea răului. Şi acest lucru nu trebuie să se întâmple.

O bazaconie renăscută: calomnia luării sângelui de Lucian Zeev HERȘCOVICI

Recent, în Ungaria, țară civilizată central-est europeană, a renăscut un fenomen care părea apus definitiv: calomnia luării sângelui de către evrei pentru pregătirea azimei de Pesah, respectiv acuzația de omor ritual. Bazaconie care părea uitată, aruncată de mult la lada de gunoi a istoriei. Idee respinsă și ironizată de marea majoritate a omenirii, inclusiv de unii intelectuali antisemiți logici, critici antisemiți civilizați ai evreilor și iudaismului. Renașterea acestei afirmații a căpătat un caracter public, ajungând la un discurs răsunător – și totodată caraghios – în Parlamentul maghiar, ținut de deputatul Zsolt Barath din partidul de extremă dreaptă Jobbik. Oratorul a aniversat 130 de ani de la procesul de la Tizsaeszlar (1882), când 15 evrei din această localitate au fost acuzați că ar fi omorât o servitoare unguroaică în vârstă de 15 ani în ajun de Pesah cu scopul de a folosi sângele ei pentru fabicarea azimelor. Procesul a durat un an, iar toți acuzații au fost achitați. Oamenii progresiști din Ungaria Mare din perioada dualismului austr-ungar (inclusiv din Transilvania) au luat apărarea acuzaților. Printre acești oameni a fost și renumitul sanat român de renume mondial, doctorul Victor Babeș. Dar după 130 de ani, politicianul maghiar antisemit și ultranaționalist Zsolt Barath a pus la îndoială sentința, afirmând că rezultatul procesului a fost îndoielnic, iar acuzații au fost achitați din cauza presiunilor exterioare, din partea evreimii și a conducerii țării. Deși guvernul Ungariei a condamnat acest discurs antisemit, Zsolt Barath a rămas membru în Parlament. Aici trebuie să adăugăm că faptul că procesul din anul 1882 s-a încheiat cu o achitare nu este suficient, din punctul nostru de vedere, după 130 de ani. Ar trebui să urmeze alt proces, care să judece cauza apariției și evoluției acestei acuzații false și să demonstreze publicului larg inepția existentă în cadrul acestei bazaconii. Cred că, dacă un dramaturg de talia lui Caragiale sau – pentru a fi în contemporaneitate – un regizor , producător de film și actor ca Woody Allen ar vedea „dezbaterile” la acest proces, precum și dacă ar auzi discursul lui Zsolt Barat, ar putea scrie o nouă comedie sau turna un nou film satiric eroi-comic. Poate că nici măcar nu ar trebui să scrie prea mult, ci să reproducă aceste „dezbateri”, precum și discursul politicianului din partidului naționalist extremist maghiar. Ceea ce ar provoca o ilaritate crasă, mai ales dacă dezbaterile ar fi reproduse cu intonație și gesticulări. Totdeauna acuzațiile de omor ritual excelau în prostie și idiotism, alături de ură antisemită oarbă. În rest, nu știu ce să cred: trebuie să râd sau să plâng? Îmi amintesc o frază pronunțată adeseori de regretata mea profesoară de istorie universală contemporană la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași în urmă cu circa 40 de ani, doamna prof.univ.dr. Janeta Benditer: „Dacă prostul nu ar fi al meu, aș râde și eu de el”.



O amintire tristă și…comică

În anul 1971 locuiam la București, în gazdă: nu aveam locuință în oraș. Gazda mea, doamna Elena Atanasiu, de binecuvântată amintire, era o doamnă în vârstă, septuagenară plus, iar soțul ei, fostul ziarist la ziarul „Ordinea” editat de Cherciu, „pensionar cu vechime” cum se autodenumea, regretatul Grigore Atanasiu, de binecuvântată amintire, era octogenar plus. Pereche fără copii, oameni buni, culți, din intelectualitatea românească de altă dată. Eram apropiat sufletește de acești oameni, în care aveam încredere, cu care mă sfătuiam deseori, ca și cum mi-ar fi fost rude. Printre puținii lor prieteni erau vecinii – familia locuia în zona centrală a orașului, pe Calea Victoriei 190, Intrarea Dr. Toma Tomescu – între ei o oarecare doamnă Lederman. Printre puținele bucurii ale doamnei Atanasiu – izolată din cauza vârstei, a non-participării la lumea mondenă și a nomenclaturii comuniste (cu care sotul ei refuzase să fie în legătură), precum și din cauza faptului că ea și soțul ei erau nevoiți să se întrețină dintr-o pensie de mizerie – erau vizitele prietenelor ei, de vârsta ei și a soțului. În primăvara acelui an, s-a întâmplat să fie vizitată în aceeași zi, la aceeași oră, de două prietene care nu se cunoșteau între ele: o profesoară pensionară de naturale, văduva unui fost funcționar superior la vamă, o creștină credincioasă – și o juristă pensionară, evreică. Atunci când au venit, aproape în același timp, au făcut cunoștință, dar probabil că niciuna nu a reținut sau poate nici nu a auzit bine numele celeilalte. Doamna Atanasiu, gazdă bună, a vrut să le servească cu ceva. S-a întâmplat însă să nu aibă prăjituri și dulcețuri în casă, dar avea câteva azime de Pesah, pe care i le dăduse vecina ei, doamna Lederman. I s-a părut ceva exotic și potrivit: le-a rupt în bucăți mici, le-a pus pe o farfurie și le-a adus celor două prietene vizitatoare și convive. Deodată, doamna profesoară pensionară de naturale începu să-și facă cruce înspăimântată, de parcă l-ar fi văzut pe Satana sau pe Mefisto dracul în persoană. „Vai doamna Atanasiu, de unde ai astea?” spuse ea. „Mi le-a dat vecina și prietena mea madam Lederman, ea îmi dă azime, eu îi dau cozonaci, așa facem, schimbăm prăjituri între noi de sărbători una cu cealaltă, sărbătorim împreună”, răspunse doamna Atanasiu. „Vai doamna Atanasiu, să nu guști din ele, sunt făcute cu sânge de creștin, nu știi asta?”, adăugă doamna profesoară pensionară. Și deoarece doamna Atanasiu se uita la ea mirată și cam chiorâș, profesoara de naturale își îndreptă privirea spre vecina și conviva ei, fără să știe că această doamnă este evreică și o întrebă afirmativ, parcă voind să o ia martoră cu de-a sila: „Așa-i doamnă că am dreptate?” La care, jurista evreică îi răspunse tot cu o întrebare, întrucât nu se așteptase la asemenea reacție: „Cum, dumneata încă te mai ocupi cu asemenea lucruri?” Doamna Atanasiu mi-a povestit întâmplarea după câteva zile, contrariată și scârbită, adăugând că nu înțelege cum prietena ei, profesoară de naturale, poate crede asemenea bazaconii la bătrânețe, mai ales că anterior avusese relații mondene datorită fostului ei soț, funcționar superior la vamă. Cazul mi-a părut dezgustător și mie, precum și de neînțeles, fiind vorba despre o persoană peste nivelul mediu. Mai târziu mi-am spus însă, că somnul rațiunii naște monștri. Atunci când am povestit întâmplarea tatălui meu vitreg, regretatul Leib Iosif Vaisman din Galați, de binecuvântată amintire, el a zâmbit și mi-a povestit altă întâmplare tragicomică. Într-o zi s-a dus la o berărie din oraș împreună cu un coleg și prieten al lui, creștin. Prietenul s-a cherchelit repede și l-a întrebat în mod afirmativ: „Așa-i că voi puneți sânge în pasca de Paștele vostru?”. Tatăl meu vitreg, care nu observase că respectivul băuse cam ceva mai mult fără sifon, i-a răspuns serios: „Ferească Dumnezeu, cum să punem sânge? După religia noastră, noi nu avem voie să consumăm nici măcar sânge de animal, iar despre sânge de om nici nu poate fi vorba!”. La care prietenul lui, chicotind, i-a răspuns: „Ei, lasă că știu eu, sânge mult nu puneți, că e grețos, dar o picătură-două acolo, de gust, ca sarea, ca să fie mai bun, asta da, sunt sigur!”. Tata vitreg nu i-a răspuns nimic. După câteva zile s-au întâlnit din nou, ca buni prieteni, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Era clar că respectivul, om care terminase liceul, debitase câteva prostii la beție. Tragic era însă că…le credea, că le avea în minte. Și totuși, un om cumsecade, care nu manifesta reacții antisemite în mod normal, în viața zilnică.



Întrebări și (poate) răspunsuri

După cele două întâmplări povestite, am început să-mi pun întrebarea de unde vine această credință și cum se face că este înrădăcinată atât de puternic. Am căutat cărți de istorie cu ajutorul cărora să găsesc un răspuns. Mi se părea că acest nonsens reprezintă ceva care depășește propria mea gândire. Dar am constatat că acuzația de omor ritual a apărut încă din antichitate, în cadrul tensiunilor dintre iudaism și elenism. Aluzii apar la Tertulianus, unul dintre Părinții Bisericii. Fenomenul devine frecvent începând din secolul al 12-lea: este perioada începutului fundamentalismului în rândul celor trei religii monoteiste, ca și a războaielor religioase. Primul caz semnalat în această perioadă a fost la Norwich, în Anglia, în anul 1144. Acuzația includea ideea că evreii fac acest lucru pentru a imita Patimile lui Isus. De fapt, se pare că ideea se datora și schimbării treptate în roșu a culorii pâinii sfinte. Istoricul israelian Ariel Toaff vorbește chiar și despre influența activității medicilor evrei în Italia, în privința lucrului lor cu sânge; ulterior, el a afirmat că nu a fost înțeles. Acuzația s-a dezvoltat în Germania în secolul al 13-lea, iar apoi s-a extins treptat în întreaga Europă. Ea a continuat în epoca modernă, ajungând la cazuri răsunătoare în Europa central-estică începând din secolul al 17-lea. Rusia secolului al 19-lea a devenit centrul acestor acuzații. Un rol important revine acuzației de omor ritual de la Damasc , din anul 1840. Personalități evreiești din Anglia și Franța au protestat împotriva ei, reunindu-și eforturile în acest sens. A urmat cazul de la Tiszaeszlar, iar in anul 1911 cel dintr-o periferie a orașului Kiev, așa-numita „afacere Beilis”. Procesul lui Menahem Mendel Beilis, judecat la Kiev timp de doi ani (perioadă în care „acuzatul prezumptiv” Menahem Mendel Beilis se afla în închisoare) s-a încheiat cu achitarea și eliberarea acestuia, avocații apărării dovedind inepția acuzării și folosirea ei de către un grup politic antisemit extremist. Părea că este sfârșitul acuzațiilor de omor ritual. Dar nu a fost așa: acuzația a fost reluată de naziști. Un „savant” nazist a publicat un articol în ziarul „Der Sturmer”, în care susținea ideea omorului ritual ca fiind reală, singurul aspect rămas neclar (după părerea lui) fiind…scopul evreilor.

În Țările Române, acuzații de omor ritual au avut loc începând cu secolul al 18-lea. Prima acuzație de acest fel a avut loc în satul Onițcani din Basarabia la începutul aceluiași secol. Au urmat diferite acuzații, în orașe precum Piatra Neamț, Bacău, Galați și altele. În fiecare caz, falsa acuzație fusese respinsă. Unele asemenea acuzatii au avut loc mai tarziu, dar toate au fost respinse. Trebuie menționat faptul că intelectuali români de orientări diferite au respins ideea acuzației de omor ritual. Printre ei a fost și istoricul Nicolae Iorga. Deși critica unele atitudini ale evreilor, deși manifestase uneori atitudini antievreiești, Iorga a afirmat inepția existentă în această afirmație, respingând-o total și recomandând tuturor să nu ia în considerație asemenea bazaconie. Atitudini de respingere a calomniei luării sângelui au manifestat intelectuali din diferite țări, printre care scriitorul rus Vladimir Korolenko. Această calomnie a fost respinsă și de teologi creștini de diferite orientări – catolici, ortodocși, protestanți – care au arătat inepția ei, imposibilitatea canibalismului la evrei. Concluzia comună tuturor este că în asemenea situație se poate vorbi despre o legendă spulberată.

Se poate afirma că legenda omorului ritual reprezintă o combinare între cruzime, fanatism și credulitate. Cel puțin din punct de vedere psihologic. Originea ei este în lipsa de cunoaștere, în lipsa de cultură a unor oameni simpli. O asemenea legendă cu implicații sociale antievreiești este asemănătoare cu cea a otrăviriii fântânilor sau cu cea a lui Ahasveras, jidovul rătăcitor. Legende pătrunse în folclor, a căror origine fusese uitată de cei care le ascultau, le repovesteau și le credeau. O analiză a acestor legende a fost făcută la sfârșitul perioadei interbelice de către cercetătorul evreu american Joshua Trachtenberg, in cartea „The devil and the Jews”. În România, o prezentare istorică interesantă (deși actualmente depășită) a acestei teme a fost făcută de filologul Lazăr Șăineanu, într-an articol apărut în publicația „Anuar pentru Israeliți” în anul 1882. Articolul lui Șăineanu este intitulat „Calomnia luărei sângelui”. Am preluat titlul articolului său în titlul articolului nostru, modificându-l, introducând termenul „bazaconia”. Deoarece nu poate fi vorba numai despre o calomnie în cadrul unei legende, ci și despre o bazaconie. Pe care sperăm că nimeni nu o va mai lua în serios în viitor…

http://www.acum.tv/articol/46542/
De la alegerile din 2010 din Ungaria când formaţiunea de extremă dreaptă “Jobbik” a intrat în parlament obţinând 47 de mandate, doar cu câteva mai puţine decât socialiştii, cota sa de popularitate este în permanentă creştere. Situaţia economică dificilă din Ungaria, greşelile şi unele măsuri neeuroconforme ale guvernului Viktor Orban în defavoarea populaţiei, care au determinat critici dure din partea UE şi a marilor ţări europene , precum şi din partea Statelor Unite, au dus la erodarea popularităţii coaliţiei de guvernământ. Din păcate, simpatiile celor dezamăgiţi nu s-au îndreptat către opoziţia democratică (socialişti şi ecologişti), ci tocmai spre “Jobbik”. Acesta a reuşit să profite de nemulţumirile cetăţenilor şi să le canalizeze în două direcţii- spre antieuropenism şi spre anti-semitism. Antieuopenismul a fost folosit, într-o oarecare măsură şi de Fidesz, partidul lui Orban. Premierul a considerat criticile adresate Ungariei drept un atac al unor entităţi mari împotriva unor ţări mici, fără apărare. Marele marş al păcii, o demonstraţie de sprijin al politicii guvernamentale, cu tentă antieuropeană, a reuşit să adune peste 100.000 de participanţi. Dar “Jobbik” care a organizat de asemenea un miting de protest, cu câţiva mii de simpatizanţi, a fost mult mai radical. A dat foc unui drapel al UE şi a cerut retragerea Ungariei din Uniunea Europeană. Europarlamentarii “Jobbik”, la rândul lor, susţin ideea iar acţiunile lor în Parlamentul European reflectă această orientare.

“Jobbik” are o vădită tentă rasistă, ţintele preferate fiind romii şi evreii. În ceea ce priveşte primul grup de populaţie, sub masca menţinerii ordinii în localităţi cu populaţie romă, “Jobbik” şi-a trimis formaţiunea paramilitară Garda Ungară (între timp interzisă dar rebranduită), într-o serie de locuri, inclusiv la Budapesta, să mărşăluiască pentru a intimida acest grup minoritar.

Formaţiunea a promis că va apăra şi va menţine ordinea în locul autorităţilor publice care, după părerea liderilor formaţiunii, nu sunt în stare să protejeze populaţia şi să combată criminalitatea. O caracteristică a “Jobbik” este promovarea unor lozinci iredentiste, asemănătoare celor din perioada interbelică şi din timpul celui de-al doilea război mondial, precum şi folosirea unor drapele şi uniforme care evocă cele utilizate de nyilaşişti, partidul de extremă dreapta din acea perioadă. Ajunşi la conducerea Ungariei după 15 octombrie 1944 când spre deosebire de România încercarea Ungariei de a ieşi din Axă a eşuat, în cele aproximativ cinci luni, nyilaşiştii au arestat, deportat şi omorât mii de evrei care se aflau la Budapesta. Apariţia Gărzii Ungare, precum şi a liderului “Jobbik”, Gabor Vona în parlament cu această unformă, au iscat proteste vehemente din partea unor organizaţii ale societăţii civile, inclusiv a Federaţiei Comunităţii Evreieşti din Ungaria (Mazsihisz).

Dar protestele nu au dus la vreo schimbare în ideologia partidului. De curând, Marton Gyöngyösi, deputat, vicepreşedinte şi putător de cuvânt în probleme de politică externă al “Jobbik” a reafirmat poziţia antisemită a partidului, într-un interviu recent (2 februarie a.c.) acordat publicaţiei britanice “Jewish Chronicle”. El a pus sub semnul întrebării faptul că din Ungaria au fost deportaţi 400.000 de evrei. “A te juca cu cifrele a devenit azi o afacere formidabilă”, a comentat el întrebarea pusă. El a respins sugestia asumării de către Ungaria a responsabilităţii pentru Holocaust. “Să-mi pară rău pentru acest lucru când şi după 70 de ani mi se aminteşte ceas de ceas? Este cazul să mai terminăm cu acest subiect. Consider întrebarea jignitoare, a spus el.

Gyöngyösi a atacat dur şi Israelul. Potrivit lui, Israelul “a fost creat de terorişti şi azi este condus de un sistem nazist care se bazează pe ură de rasă”. După părerea lui, “Liebermann (ministrul israelian de externe) nu se deosebeşte de Goebbels. Este un nazist pur iar politica Israelului în Cisirdania şi Gaza – de împuşcare a copiilor şi femeilor şi de ridicare a unui zid de apartheid – înseamnă că evreii nu au dreptul să vorbească despre ce s-a întâmplat în cel de-al doilea război mondial”. De asemenea, referindu-se la o declaraţie a preşedintelui Simon Peres despre succesul oamenilor de afaceri israelieni, ( e drept, formulată cam stângaci “Israelul a cumpărat Ungaria, România, Polonia”), Gyöngyösi a calificat politica Israelului, expansionistă. “Dacă Peres sprijină colonialismul este o reacţie naturală pentru populaţie să dea de înţeles că evreii nu sunt doriţi aici”, a afirmat el.

În schimb liderul “Jobbik”, în calitatea lui de preşedinte al Grupului parlamentar de prietenie Ungaria-Iran, susţine intenţia acestei ţări de a şterge de pe harta lumii Israelul. El a apreciat că Iranul “este o ţară paşnică şi nu a început nici un război, spre deosebire de Israel care a declarat război pentru orice şi împotriva oricui din regiune”.

Observatorii evoluţiilor politice din Ungaria atrag atenţia asupra pericolelor unor astfel de luări de poziţie care, în condiţii de criză, prin demagogia şi populismul lor pot exercita o anume atracţie asupra unor categorii de persoane. Din păcate, aşa cum am amintit la începutul articolului, rezultatele ultimelor sondaje de opinie confirmă această ipoteză.