Re: Nazism

Scris de Admin 14.11.15 10:57

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-ajuns-america-sud-paradisul-nazistilor

Scris de Admin 09.11.15 13:38

http://cultural.bzi.ro/puciul-de-la-berarie-si-noaptea-de-cristal-36875

Scris de Admin 31.10.15 9:55

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/homosexualii-norvegieni-asupriti-legile-naziste

Scris de Admin 31.10.15 9:06

ISTORIE INTERZISA. Cele mai MARI SECRETE ale NAZISTILOR

Scris de Admin 29.09.15 10:15

Politica sociala a Imperiului German

Scris de Admin 25.09.15 17:48

http://www.evz.ro/oamenii-din-politia-secreta-a-lui-hitler-aveau-studii-superioare-si-au-ajuns-dupa-razboi-in-functii-importante-in-companii-de-top-ale-germaniei.html

Scris de Admin 21.09.15 10:45

http://cultural.bzi.ro/momentul-in-care-soldatii-germani-au-intors-armele-impotriva-nazistilor-34825

Scris de Admin 18.09.15 11:05

Si croatii sunt nazisti? Au INCHIS frontiera cu Serbia dupa afluxul masiv de refugiati

Scris de Admin 06.09.15 17:52

http://www.lovendal.ro/wp52/adevaratele-origini-ale-nazismului-societatea-oculta-thule-care-avea-legaturi-cu-islamismul-mistic-si-cu-rozicrucienii-inaintasii-fracmasonilor-moderni/

Scris de Admin 03.09.15 18:15

Secretele naţional-socialismului (7)

Scris de Admin 01.09.15 11:53

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/olimpiada-nazi-tilor-1936

Scris de Admin 27.08.15 18:00

Secretele naţional-socialismului (V)
In lucrarea Prezicătorul evreu al lui Hitler, istoricul Mel Gordon afirmă că Erik Jan Hanussen s-a născut la 2 iunie 1889, la Viena, numele său adevărat fiind Herschmann-Chaim Steinschneider, iar certificatul său de naştere poartă menţiunea „bărbat evreu”. Hanussen a susţinut că era un orfan danez, crescut într-o familie de evrei din Boemia. Prezicătorul evreu avea să devină însă un confident al liderilor naţional-socialişti în ceea ce priveşte culisele luptei pentru putere, precum şi al nevoii lor permanente de bani. Originea sa, apropierea de Hitler în detrimentul scăderii influenţei altor lideri nazişti asupra noului cancelar german şi nu numai au determinat arestarea sa, la 24 martie 1933, de către un comando SA. Eliberat în seara aceleiaşi zile, Hanussen a fost reţinut din nou în dimineaţa zilei de 25 martie 1933. Trupul în descompunere al lui Hanussen a fost identificat două săptămîni mai tîrziu, pe o stradă din Berlin. Hitler a participat la reuniunile lui „Thule” cu multă regularitate, dar niciodată nu a luat cuvîntul. Acolo i-a cunoscut pe cei mai mulţi dintre cei care aveau să-i devină mai tîrziu colaboratori apropiaţi: Rudolf Hess, Max Erwin von Scheubner-Richter, Max Amann, Herman Essen, Dietrich Eckart, Christian Weber, Ulrich Graf, Kurt Lüdecke, Joseph
Goebbels, pe baroana Karin von Fock-Kantzow şi, prin ea, pe Hermann Göring. La şedinţele secrete ale Societăţii „Thule”, Hanussen i l-a prezentat pe căpitanul Ernst Röhm. Tot acolo l-a întîlnit pe generalul Erich Ludendorff. Prin intermediul Societăţii „Thule”, lui Hitler i-a fost deschisă poarta spre societatea müncheneză. Bucurîndu-se de amiciţia lui Hanussen, dar şi a poetului Dietrich Eckart, Hitler a fost invitat în familii din lumea bună, unde era un „personaj inedit şi neliniştitor, adesea caraghios printr-o politeţe exagerată, agasantă şi slugarnică”. In casa lui Hanussen, Hitler a deprins să se comporte ca un yoga indian, dezvoltîndu-şi cu răbdare facultăţile latente: voinţa, dedublarea personalităţii, insensibilitatea la durere, puterea de seducţie în masă cu ajutorul cuvintelor, gesturilor şi privirii. (Va urma)

Scris de Admin 27.08.15 17:55

http://www.lumeamisterelor.com/rubrici/istorii-inedite/secretele-nationalsocialismului-iv/
Partidul Muncitorilor Germani din München număra cu puţin peste 40 de oameni, iar activitatea politică se limita la discuţiile purtate în braseriile din oraş. In seara zilei de 12 septembrie 1919, Hitler avea să participe la o astfel de întrunire, unde se strînseseră 25 de oameni. Marcat de discursul economistului Gottfried Feder şi al unui propagandist care predica separarea Bavariei de Republica de la Weimar şi unirea cu Austria, Hitler a luat cuvîntul impresionînd asistenţa. Anton Drexler i-a oferit un exemplar din pamfletul său autobiografic, Mein Politisches Erwachen, iar cîteva zile mai tîrziu invitaţia la o şedinţă a comitetului Partidul Muncitorilor Germani din München. Hitler se va implica curînd în munca de organizare şi consolidare a partidului. In octombrie 1919, cînd a luat cuvîntul la Hofbräuhaus, au venit să-l asculte 111 oameni. Preşedintele Karl Harrer a fost imediat convins că Hitler n-avea niciun fel de talent oratoric, dar acesta a perseverat şi auditorul său se va mări considerabil. In octombrie, Hitler va vorbi despre Brest-Litovsk şi Versailles în faţa a 130 de persoane şi, mai tîrziu, numărul ascultătorilor săi va ajunge la 200 de persoane. La începutul lui 1920, lui Hitler i-a fost încredinţată propaganda de partid. Printr-o muncă neîntreruptă şi publicitate intensă, el a reuşit să atragă aproape 2.000 de oameni în Festsall, la Hofbräuhaus, pe 24 februarie. Cu această ocazie, Hitler a captat atenţia şi a profitat de ocazie pentru a dezvălui publicului noul nume al partidului: Partidul Naţional-Socialist al Muncitorilor Germani (National-Sozialistische Deutsche Arbeiterpartei - NSDAP) şi programul său, care cuprindea 25 de puncte. Nemulţumit de maniera în care Hitler accelera lucrurile, preşedintele Harrer a demisionat. Pe
1 aprilie 1920, Hitler a părăsit Reichswehrul, pentru a se consacra dezvoltării acestui partid, pe care începuse să-l controleze din ce în ce mai evident. Un rol extrem de important în naşterea mişcării naţional-socialiste germane avea să-l joace organizaţia secretă „Thule”, precum şi Erik Hanussen. Nu se pot stabili cu precizie originile acestui grup, a cărui emblemă era o zvastică, împreună cu o sabie şi cu o cunună, dar membrii Societăţii „Thule” credeau despre ei că erau descendenţii conducătorilor secreţi ai acestei „rase de stăpîni”. Ideologia societăţii a fost influenţată de preferinţele lui Liebenfels şi de membrii Ordinului German „Walvater” al Sfîntului Graal, unul dintre numeroasele grupuri rasiste secrete şi obscure apărute înainte de 1914. „Thule” a început prin a fi nu mai mult decît un grup de studii politice, deşi, la un moment dat, părea să fi adoptat ritualul de iniţiere de tip francmasonic al Ordinului German, care se încheia prin aceea că proaspeţilor iniţiaţi li se spunea că erau deasupra elementelor rasiale inferioare, cum ar fi evreii. De la jumătatea lui 1918, diferenţa dintre Ordinul German „Walvater” şi Societatea „Thule” s-a estompat, existînd dovezi că ele fuzionaseră formal la începutul lui 1919. Societatea a organizat, în 1919, în mai multe oraşe germane, inclusiv în München, unde comuniştii acaparaseră puterea politică şi administrativă, o reţea teroristă ce a furnizat arme contrarevoluţionarilor de dreapta şi a distribuit literatură germană naţionalistă şi antisemită. Drept răzbunare, miliţiile comuniste au organizat atacuri asupra cartierului general din München al Societăţii şi mai mulţi membri de frunte ai acesteia au fost luaţi ostatici şi împuşcaţi. Generalul Erich Ludendorff se credea geniul Societăţii, însă adevăratul creier era Marele Instructor Erik Hanussen, un prestidigitator vienez, pripăşit la München. Hanussen îşi iniţiase adepţii în yoga, magie şi hipnoză, „subjugîndu-i literalmente prin prezenţa sa extraordinară”.

Scris de Admin 26.08.15 19:32

Secretele naţional-socialismului II

Hitler a fost îmbibat de timpuriu de idealurile naţionalismului german şi ale Anschluss-ului, de muzica şi de filozofia lui Wagner, de faptul că evreii erau responsabili pentru moleşirea şi înrobirea spiritului german şi că un nou Siegfried trebuia să se ridice ca să-i conducă pe germani la o conştiinţă a măreţiei lor. Potrivit mărturiei secretarei sale, viitorul cancelar al Germaniei avea o memorie impresionantă, reuşind să citeze la pagină din Arthur Schopenhauer şi din alţi filozofi germani, inclusiv din
F. Nietzsche. De asemenea, îşi putea aminti cu uşurinţă seria motocicletei pe care o condus-o în timpul Primului Război Mondial şi putea detalia datele şi aspectul exterior ale materialului militar precum tancuri şi nave, cu atîta siguranţă, încît ofiţerii superiori rămîneau uluiţi şi impresionaţi. Potrivit lui August Kubizek, preocupările lui Hitler cuprindeau credinţele orientale, astrologia, yoga, hipnotismul şi alte aspecte ale ocultismului. In lucrările lor, o serie de istorici, ca Francis King (Satan şi Svastica), Gerald Suster (Hitler: ocultul Messia) şi Trevor Ravenscroft (Lancea Destinului), au vorbit despre faptul că Hitler era atras de numerologie, magie, paranormal, telechinezie, ghicit în apă, grafologie, fizionomistică etc. O listă a lecturilor lui Hitler din acea perioadă ne relevă faptul că el citea cărţi de istorie şi religie, de geografie şi ştiinţe aplicate, de istorie a artei şi arhitectură, precum şi lucrări aparţinînd lui Karl von Clausewitz, ceea ce pune sub semnul întrebării dovada faptului că Führerul a suferit de dislexie. Adolf Hitler avea să pătrundă, în 1909, prin intermediul unui călugăr caterisit, Lanz von Liubenfels, pe numele real Adolf Lanz, în ceea ce Gerald Suster, un scriitor proocultist, definea ca fiind „neobişnuita şi strania, iraţionala şi impermeabila” atmosferă pe care o constituia lumea germanofonă a ocultismului la începutul secolului XX, lăsîndu-se astfel antrenat tot mai profund, chiar dacă iraţional, în studiile oculte ce i-au sporit înzestrările şi l-au condus la stări de conştiinţă transcendentă. Hitler nutrea un dispreţ special pentru mase, convins că „inteligenţa politică a gloatei nu este suficient de dezvoltată pentru ca aceasta să ajungă prin sine însăşi la concepţii politice generale şi precise”.
La izbucnirea Primului Război Mondial, la 1 august 1914, Adolf Hitler a fost extraordinar de fericit şi a cerut să fie primit ca voluntar într-un regiment bavarez, în ciuda naţionalităţii sale austriece. A fost încorporat în Compania 1 a Regimentului 16 bavarez de infanterie de rezervă, numit Regimentul List. Sfîrşitul războiului l-a găsit în spitalul militar din Pasewalk, în Pomerania, nu departe de Stettin. Istoricul şi scriitorul David Lewis afirmă, în Omul care l-a creat pe Hitler, că viitorul cancelar al Germaniei „a avut fandaxia că a orbit în urma unui atac cu gaz, deşi vederea sa era intactă”. Doctorul său de atunci, pe nume Foster, l-a tratat prin hipnoză, făcîndu-l să creadă că, fiind un om excepţional, Dumnezeu a făcut un miracol redîndu-i vederea. Doctorul Foster a fost asasinat de Gestapo în 1933.

Scris de Admin 26.08.15 19:26

Secretele naţional-socialismului

Ascensiunea mişcării naţional-socialiste germane pe scena politică a Republicii de la Weimar a născut o serie de întrebări care continuă să-i obsedeze pe istorici, şi nu numai, la peste şase decenii de la prăbuşirea Reich-ului naţional-socialist, la 9 mai 1945.
Opinia publică germană a aflat cu stupoare, la începutul lui noiembrie 1918, că Germania Kaiserului Wilhelm al II-lea a cerut pace. Referitor la clipa în care a aflat despre armistiţiu, Adolf Hitler scria în Mein Kampf: „Brusc, am fost cuprins de întuneric şi, pipăind în stînga şi în dreapta, m-am reîntors în dormitor, unde m-am aruncat pe pat şi mi-am aşezat capul arzînd sub pernă… Au urmat zile îngrozitoare şi nopţi încă şi mai rele… In aceste nopţi în mine se născu ura, ura împotriva autorilor acestui eveniment”. Inaltul Comandament al Armatei Germane a lăsat guvernului civil, căruia pînă atunci îi refuzase orice participare la desfăşurarea războiului, întreaga răspundere a armistiţiului, vrînd să se desolidarizeze de consecinţele unei decizii spre care grăbise guvernul. Astfel s-a născut legenda cu „lovitura de pumnal pe la spate”, care a fost repetată cu încăpăţînare şi crezută de un număr enorm de oameni, deoarece aceştia aveau nevoie să creadă în ea. Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889, în Gasthof zum Pommer, un han din orăşelul Braunau, pe Inn, rîu care formează frontiera între Austria şi Bavaria. Profesorii săi nu au păstrat amintiri plăcute în legătură cu cel mai faimos elev al lor. Unul dintre ei, dr. Eduard Humer, l-a descris, în cursul procesului din 1923, astfel: „Imi amintesc foarte bine despre acest băiat slab şi palid. Avea unele calităţi clare, chiar dacă numai într-un domeniu limitat. Dar îi lipsea disciplina, era un tip insuportabil, încăpăţînat, arogant şi coleric. Avea evidente dificultăţi de a se adapta şcolii. In plus, era leneş… Dacă se întîmpla, cumva, să muncească, nu era decît un foc de paie. La sfaturi şi reproşuri reacţiona cu o ostilitate prost deghizată. In acelaşi timp, le pretindea colegilor săi o supunere necondiţionată, căci se imagina cu plăcere în calitate de şef…”. Din această perioadă de studii datează şi pasiunea lui Hitler pentru istorie. In Mein Kampf, el îi adresează laude profesorului Leopold Pötsch, un mare naţionalist german, care avea să exercite o influenţă decisivă asupra viitorului Führer. „Rămîneam nemişcaţi în bănci, simţindu-ne spiritul pătruns de lumină, emoţionaţi pînă la lacrimi… Din incipientul nostru fanatism naţional el îşi crea mijloace de a ne educa, în sensul cel bun… Un asemenea profesor a făcut din istorie materia mea preferată”. Hitler a părăsit şcoala în 1905, pentru a se dedica visării. Următorii doi ani i-a petrecut acasă, nefăcînd nimic, ci doar visînd să devină artist sau arhitect, umplînd caiete întregi cu schiţe şi cu desene absolut banale şi nutrind grandioase planuri de reconstrucţie a oraşului Linz. In această perioadă, el avea să fie cucerit de muzica lui Richard Wagner. In octombrie 1907, Hitler a fost respins la examenul de admitere în Academia de Arte Frumoase de la Viena. Rămas în Viena, viitorul Führer avea să ducă o viaţă solitară, neavînd niciun alt prieten în afară de August Kubizek, un vechi camarad din Linz. In perioada vieneză, Hitler şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului visînd sau fiind cufundat în gînduri sumbre. „Avea temperamentul, dar nu avea talentul, formaţia şi energia creatoare a artistului”, scria biograful său, Alan Bullock. Cel de-al doilea eşec, din septembrie 1908, de la admiterea la Academia de Arte Frumoase, avea să-l determine să-şi piardă urma, între 1909 şi 1913, în Viena. Puternicul curent subteran cu accente antisemite ce străbătea societatea vieneză în acei ani l-a prins în mrejele sale şi pe Hitler, care va fi influenţat de ideile lui Karl Lueger, şeful „creştinilor-sociali”. Karl Lueger credea că evreii puteau fi asimilaţi, prin înglobarea lor în „comunitatea creştină”, pe cînd Hitler socotea că schimbarea credinţelor religioase nu atingea rasa, din punct de vedere biologic, pe care n-o putea modifica. Cînd a părăsit Viena, pentru a se stabili, în 1912, la München, Hitler purta deja în suflet cele trei tendinţe dominante, care aveau să-i determine ulterior viaţa: pangermanismul, antimarxismul şi antisemitismul.

Scris de Admin 19.08.15 8:33

TOP 5: Piese celebre de arta furate de nazisti

Scris de Admin 18.08.15 8:47

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/eroii-monumentelor-oamenii-care-au-recuperat-arta-furata-nazisti

Scris de Admin 14.08.15 9:50

http://cultural.bzi.ro/itinerariile-incredibile-ale-criminalilor-de-razboi-nazisti-33299

Scris de Admin 11.08.15 11:09

http://cultural.bzi.ro/nazistii-la-un-pas-de-a-crea-o-bomba-nucleara-potrivit-unui-documentar-german-33141

Scris de Admin 10.08.15 21:34

Svastica, de la Crucea Tau la simbolistica nazistă

Scris de Admin 02.08.15 21:13

Nazişti pe crestele Carpaţilor

În filmele din seria „Indiana Jones”, am văzut cum Harrison Ford se lupta cu naziştii, ca să pună mîna pe comorile pierdute ale umanităţii – Chivotul Legii, Pietrele Tunetului sau Sfîntul Graal.

Puţină lume ştie că ficţiunea are la bază date reale.

De fapt, arheologii lui Hitler au fost mult mai ambiţioşi. În încercarea de a demonstra existenţa unei rase pierdute, ei au făcut săpături în toată Europa, din Islanda în Bulgaria, ajungînd pînă în Tibet.

România a fost, şi ea, pe lista lor…

Ţin în mînă o raritate bibliofilă – albumul „România. Natură. Clădiri. Viaţă populară”, apărut în 1933 la Brockhaus, Lepizig.

Este realizat de faimosul fotograf german Kurt Hielscher.

Între anii 1931 şi 1932, artistul a bătut 25 de mii de km, pe drumurile desfundate ale României Mari, făcînd 5000 de poze, într-un proiect antropologic fără precedent. Din cele cinci mii de fotografii, Hielscher va da la tipar doar 304.

Volumul, dedicat Maiestăţii Sale Regelui Carol al doilea, se va constitui în cel mai spectaculos document etnografic privind ţara noastră.

Trecut la index de comunişti, albumul va fi recuperat după 1989 cînd, prin intermediul specialiştilor de la Muzeul Ţăranului Român, o bună parte din planşe va fi prezentată publicului, stîrnind uimirea.

Şi pe bună dreptate. Cartea lui Hielscher înfăţişează o Românie arhaică, în care ţăranii poartă, încă, straiul popular, o ţară a megaliţilor şi a troiţelor cu simboluri precreştine.

Fotograful nu e atras de feţele modernităţii, din marile oraşe. În schimb, privirea sa, filtrată prin lentilele Karl Zeiss, va zăbovi asupra peisajelor sălbatice şi asupra chipurilor tăiate în piatră ale locuitorilor din pustietăţi.

De la Cetatea Albă în Maramureş, din Dobrogea la Sibiu, trecînd prin Muscel, personajele lui Hielscher par supravieţuitori ai unei civilizaţii străvechi, peste care a trecut un cataclism de nespus în cuvinte.

Aceeaşi impresie o lasă şi alte lucrări ale germanului, despre Spania şi Italia. Să fie o simplă modalitate artistică?

Sau e vorba despre o viziune mai complexă asupra lumii, cu implicaţii neaşteptate? Ceea ce urmează ne poate lămuri…

Pe urmele Stăpînilor Lumii

Venirea la putere a naziştilor nu poate fi explicată doar prin considerente economice sau politice. A fost nevoie şi de un anumit context intelectual, creat de filosofi, jurnalişti, oameni de ştiinţă.

Învinsă în Primul Război Mondial, plătind despăgubiri, bîntuită de şomaj şi inflaţie, Germania celui de-al Treilea Reich şi-a potolit frustrările cu un amestec de mit, propagandă şi halucinaţie.

În 1935, Heinrich Himmler, comandantul organizaţiei SS şi al poliţiei secrete Gestapo, aproba înfiinţarea „Ahnenerbe”, o societate de cercetări etno-istorice şi rasiale, care cuprindea 400 de savanţi – lingvişti, antropologi, arheologi, istorici.

Scopul acestui proiect, desfăşurat sub egida SS, era susţinerea ştiinţifică a tezei rasiste a superiorităţii rasei albe, ariene.

Naziştii considerau că istoria nu începe la Sumer ci, undeva, în nord, printre gheaţă şi zăpadă. Acolo, în Ultima Thule, o rasă superioară s-a născut în urmă cu 10 mii de ani, colonizînd şi civilizînd întreaga Europă, migrînd pînă în India şi Tibet !

Organizaţia Ahnenerbe, mai precis Deutsches Ahnenerbe – Studiengesellschaft für Geistesurgeschichte (Descendenţa germanã – societate de studiu a preistoriei spirituale), şi-a început activitatea ca centrul de cercetare pentru preistoria ‘’intelectualã’’ şi a devenit afiliatã SS-ului în 1935.

În 1936 se ataşeazã Reichsführer-ului SS al lui Hitler şi este sub conducerea şefului poliţiei naziste, Heinrich Himmler.

Pânã în 1937 devine principalul instrument de propagandã al arheologiei naziste, subsumând organizaţii mai mici de tipul grupului arheologic al lui Reinerth şi îngroşându-şi linia de “cercetãtori” de tipul lui Herman Wirth, care emisese pretenţia de a demonstra cã leagãnul civilizaţiei europene este Europa nordicã.

Organizaţia cuprindea atât arheologi de profesie, dar cu viziuni extremiste, precum Hans Reinerth sau Oswald Meghin, cât mai ales amatori lipsiţi de specializare în domeniu şi entuziasmaţi de regim.

Arienii, strămoşii germanilor, blonzi şi cu ochi albaştri, ar fi fost stăpînii continentului, cei care au ridicat megaliţii şi piramidele, cei care au scris Vedele şi au fondat primele aşezări umane din Tibet.

Tracii, grecii şi romanii erau consideraţi „copiii” seminţiei Stăpînilor din Nord.

În schimb, populaţiile semitice, cu piele închisă şi ochii negri, nu aveau ce căuta în schemă.

Socotite inferioare şi învinuite că „strică sîngele şi obiceiurile”, ele urmau a fi date pieirii.

Revenind la Societatea „Ahnenerbe”, să notăm că a început ca un Institut pentru studiul Scrierii şi Simbolurilor, s-a dezvoltat ca o reţea universitară şi a sfîrşit în oroare, cu experienţe pe deţinuţii de la Dachau.

Expediţii arheologice în toată lumea

Ca să justifice tezele superiorităţii ariene, arheologii „Ahnenerbe” au început o serie extrem de vastă de cercetări, în domeniul folclorului, legendelor, geografiei sacre, istoriei.

Mai mult, a existat o secţiune ezoterică, interesată de tot ce ieşea din perimetrul ştiinţei academice – magie, relicve, demonologie.

Nume cunoscute de scriitori şi filosofi (precum Ernst Junger şi Martin Buber) au colaborat cu „Ahnenerbe”.

Societatea edita reviste şi cărţi, se implica în formarea viitorilor ofiţeri SS, propunea tinerilor o educaţie spartană, prin alpinism şi speologie… Dar, mai presus de orice, organiza expediţii.

Cu sprijinul mai marilor celui de-al Treilea Reich, au fost demarate vaste expediţii arheologice, în cautare de relicve. Sunt de notat cercetările din 1938, din Danemarca, unde s-au adus la lumină diverse situri wikinge, precum şi cele din Germania, la strania formaţiune muntoasă Externsteine, locuită din preistorie, unde naziştii au căutat mormîntul împăratului Wilhelm Păsărarul.

Odată cu ocuparea ţărilor europene, „Ahnenerbe” îşi extinde aria de acţiune. Regele Boris al Bulgariei semnează un protocol cu Himmler, încredinţînd Societăţii exclusivitatea cercetărilor arheologice. Grecia, Polonia, Croaţia sunt noile ţinte. De exemplu, în Grecia, arheologii nazişti au căutat faimosul Tezaur de la Delphi, precum şi intrarea în peşterile lui Poseidon.

În Franţa, „Ahnenerbe” pune mîna pe Tapiseria de la Bayeux, relicvă înfăţişînd lupta normanzilor cu saxonii, îu urma invadării Britaniei. Steagul cu zvastică e ridicat pe Elbrus, cel mai înalt munte al Armeniei, locul unde se presupune că a eşuat Arca lui Noe, dar şi în Tibet.

În 1939, o echipă de alpinişti, condusă de ofiţerul SS Ernst Schäfer, va ajunge la Llhasa, unde va fi primită de demnitarii tibetani.

Oamenii lui Hitler voiau să ştie cît mai multe despre anumite exerciţii spirituale budiste, despre strămoşii tibetanilor, consideraţi urmaşi ai atlanţilor, precum şi despre intrarea în Shambala, marea cavitate interioară în care s-ar ascunde o civilizaţie superioară…

Să mai spunem că nici craniile de cristal, găsite în Brazilia, n-au scăpat de interesul arheologilor germani. Şi nici ruinele marilor oraşe din Anzi.

România, Dacia Hyperboreeană

Cunoscînd aceste lucruri, expediţiile foto ale lui Karl Hielscher capătă alte înţelesuri. N-ar fi exclus ca portretele ciobanilor musceleni, de găsit în album, să fi ajuns şi în arhivele „Ahnenerbe”, acelea cu „urmaşii rasei ariene”.

De altfel, interesul naziştilor pentru România a fost mult mai manifest. În 1938, dr. Franz Altheim şi partenera sa Erica Trautmann caută, mai multe zile, ruine ale cetăţilor dacice, într-un voiaj finanţat de Societate. Cei doi considerau România drept vechea Dacie hiperboreeană, pe urmele unui studiu semnat de marele iniţiat Vasile Lovinescu şi publicat în folileton, în Franţa.

Nu ştim ce au găsit arheologii, probabil că nimic important (timpul acordat săpăturilor fiind prea scurt…), cert e că expediţia Ahnenerbe a continuat în Orient, după ce dr. Altheim s-a întîlnit, la Bucureşti, cu un oarecare Grigore Florescu, directorul Muzeului Municipal.

Ce s-a ales de Ahnenerbe?

La 70 de ani de la aceste evenimente, după ce teoria rasei alese a dus la milioane de morţi iar Cel de-al Treilea Reich s-a prăbuşit în ruine, o întrebare rămîne – au găsit naziştii relicve, magice sau nu?

Dacă luăm în considerare doar celebra Lance a Destinului, care-l fascina pe Hitler, răspunsul e pozitiv.

Dar Lancea n-a fost descoperită de „Ahnenerbe”, a fost furată de la Viena… Şefii Societăţii au fost judecaţi şi condamnaţi la Nurnberg.

La proces, unul dintre ei şi-a ascultat glacial condamnarea la spînzurătoare, apoi a rostit o incantaţie din Bardo-Todol, Cartea tibetană a morţilor.

Arhivele Societăţii, de la Waischenfeld, Franconia, au fost distruse în 1945, cînd locaţia a căzut în mîinile americanilor.

Puţinele documente filmate în Tibet, care circulă pe Internet, nu sunt lămuritoare.

Dar oare toate arhivele să fi fost distruse? Sau există pe undeva, pe la Washington, un loc în care au ajuns, sub ştampila STRICT SECRET? N-ar fi exclus…

Adepţii teoriilor conspiraţiei pot să viseze în continuare.

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/page/13/

Scris de Admin 31.07.15 17:37

Duşmanul la nazişti: strategii de identificare

Scris de Admin 31.07.15 10:28

http://cultural.bzi.ro/acesta-a-fost-cel-mai-bine-pazit-secret-al-propagandei-naziste-32714

Scris de Admin 24.07.15 11:19

Stirile “naziste” revad lumina tiparului in Germania

Scris de Admin 24.07.15 10:54

Bavaria scoate de pe tarabe “ziarele naziste”

Scris de Continut sponsorizat