Lenin[V=]

Casa parinteasca a lui Lenin, local de striptease.


Casa in care s-a nascut liderul comunist sovietic Vladimir Ilici Lenin este inchiriata de autoritatile din orasul Ulianovsk, regiunea Volga, oamenilor de afaceri rusi. Aici, au loc de mai multe ori pe an, petreceri care se transforma in orgii sexuale, animate de numere "fierbinti" de striptease. Casa parinteasca si complexul muzeal situate pe o suprafata de 12. 000 de metri patrati au devenit "paradisuri ale desfrinarilor" unde barbatii potenti financiar isi satisfac poftele sexuale in compania prostituatelor de lux. Administratorii cladirii sustin ca inchirierea spatiului pentru petreceri private a fost singura solutie de a stringe bani pentru ingrijirea patrimoniului si refacerea structurii de rezistenta a casei. O ancheta declansata de Moscova a scos la iveala ca toti banii strinsi din chiria fostei case parintesti a lui Lenin au intrat in buzunarul directorului muzeului din Ulianovsk. Dezvaluirile presei moscovite au provocat minia comunistilor care au declarat ca asemenea acte sint incalificabile.

Ciprian Tomescu
http://www.7plus.ro/?id=732

Lenin, spion german?
Dacă Lenin n-a fost niciodată agent al Germaniei în adevăratul sens al cuvântului, este clar totuşi că soarta sa a fost departe de a fi indiferentă Berlinului, care credea, pe bună dreptate, că putea folosi talentele revoluţionarului profesionist şi şef al partidului bolşevic din Rusia, pentru a neutraliza această ţară. Aşa, Germania ar fi putut profita să retragă trupele de pe frontul de Est, pentru a le trimite în Apus, contra Franţei şi Angliei. Un calcul corect, căruia istoria i-a dat curând dreptate. Generalul rus Dimitri Volkogonov, istoric şi autor al unei reuşite biografii a lui Lenin, pentru care, începând din 1991, a consultat 3.700 documente secrete altădată inaccesibile, scria în legătură cu afirmaţiile de mai sus: “Este dificil să mai găseşti un partid politic în istorie care să fi lucrat cu atâta zel pentru distrugerea ţării sale ca partidul bolşevicilor ruşi. Era de fapt veriga esenţială a unui lanţ de interese ce urmăreau prăbuşirea statului şi, în consecinţă, a forţei militare a acestuia, în vederea peluării puterii absolute în ţară”.
Bolşevicii, finanţaţi de nemţi
Dar ca Lenin să joace rolul pe care nemţii îl aşteptau din partea lui, urma ca el să se reîntoarcă în Rusia, unde ar fi trebuit să dispună de toate mijloacele, începând cu bani şi influenţă, pentru a-şi rea-liza ambiţiile. Or, prima re-voluţie, cea din 26 şi 27 februarie 1917, care a do-borât regimul ţarist, l-a găsit pe Lenin în exil, la Zürich. De ceva timp, gu-vernul german nu mai făcea nici un efort pentru a-i ajuta pe bolşevici. Încurajat pe de o parte de Statul Major şi pe de alta de mediile social-democrate, Ber-linul - spune tot Volkogonov - “a cheltuit fără măsură, trimiţând un ajutor financiar substanţial prin diverse persoane” comuniştilor ruşi, până în momentul în care generalul Ludendorff, a scris că “guvernul soviectic există datorită nouă”.
Pentru Volkogonov, decedat brusc la 5 decembrie 1995, “cheia de aur germană - care a permis comuniştilor să devină puternici - trebuie căutată cercetând activitatea a două personaje: Alexandre Lazarevici Helphand, zis Parvus, şi Iakov Stanislavovici Fürstenberg, cunoscut între alte 10 nume din anii războiului, sub pseudonimul Ganetski. Misiunea lor era una singură, dar esenţială: să furnizeze lui Lenin şi bolşevicilor banii de care aceştia aveau atâta nevoie - scriu Genovefa Etienne şi Claude Moniquet în “Istoria spionajului mondial”.
41 de ziare pro comuniste, în Rusia
Helphand, născut într-o familie de evrei din Misk, revoluţionar, pamfletar şi agent literar al lui Maxim Gorki, este un om de afaceri orientat, care şi-a clădit rapid o avere frumuşică. În timpul războiului, organiza în diferite capitale europene rămase neutre, printre care şi Stockholm, importante operaţii comerciale, toate cu girul Germaniei, care îi pretindea ca o parte bună din beneficii să alimenteze fondurile de război ale bolşevicilor: “Uriaşa dezvoltare a publicaţiilor comuniste în Rusia după prima revoluţie, cea din 26 şi 27 februarie 1917 nu era consecinţa hazardului. În iulie 1917, partidul publica 41 de ziare, toate însumând un tiraj de 380.000 de exemplare. 27 de titluri erau în limba rusă, iar celelalte în georgiană, armeană, lituaniană, tătară, poloneză, armeană etc. Zilnic, Pravda apărea în 100.000 de exemplare. Niciodată din cotizaţiile comuniştilor nu s-ar fi scos atâţia bani pentru a asigura apariţia atâtor publicaţii. Din fe-bruarie 1917, partidul comuniştilor ruşi plătea pentru acestea 260.000 de ruble, iar directorii de ziare bene-ficiau de salarii mari, dar plătite din când în când”.
Tren blindat pentru Lenin, oferit de Berlin
Ganetski era un revoluţionar devenit tot om de afaceri, fără să-şi trădeze însă idealurile. El a jucat un rol important, fiind persoana de legătură dintre Lenin şi Parvus. Un alt sponsor al bolşevicilor a fost suedezul Karl Moore, în realitate un agent al serviciilor secrete germane, care, în 1917, decide să doneze o importantă sumă de bani comuniştilor lui Lenin, bani care însă proveneau din Germania. Intermediar fusese acelaşi Ganetski. De altfel, când Lenin se întorsese la Petrograd, venise cu un tren blindat pus la dispoziţia sa tot de nemţi! Volkogonov a găsit în anii ‘90, în Arhivele Centrale Speciale de la Moscova, un raport din 1917, în care serviciul de contraspionaj amintea de o întâlnire a lui Lenin cu Berna. Scopul întrevede-rii? Găsirea modalităţii prin care Lenin să se întoarcă la Moscova. Aşadar, tatăl bolşevismului negocia în plin război, cu inamicii. Ce era el, agent german sau revoluţionar cinic, care se folosea de orice situaţie pentru a-şi susţine clauza? Mult timp nu se va răspunde la această întrebare. Mărturiile au fost rapid distruse. Parvus a murit înainte de a-şi scrie memoriile, iar Ganetski, omul care ştia prea multe, a fost victima lui Stalin, fiind executat împreună cu soţia şi fiul la 26 noiembrie 1937, după un proces care a ţinut... 15 minute.
Bunicul, om de afaceri german
Într-un raport confidenţial din 6 iunie 1918, adresat ministrului de Interne, Farichon, şef al contraspionajului francez la Geneva, citează un incident din iunie 1917 (Lenin intrase în Rusia de două luni!), legat de locotenentul Timroth din garda rusă. Acesta l-a surprins pe terasa Grand-Hôtel din Stockholm pe ambasadorul german Von Lucius, care, alb de furie, i-ar fi spus unei persoane cu care vorbea următoarea replică: “Nu există nici o îndoială, Lenin ne este foarte drag. El economiseşte sângele german, care este mai preţios decât aurul...” Ar mai fi de spus că ramura germană a familiei lui Lenin este deosebit de interesantă. Bunicul, J.G. Groschopf, a fost reprezentantul companiei germane Schade; alte rude apropiate ale lui Lenin: I. Hoeffer, un celebru teolog, Ernest Curtius, profesorul împăratului Friedrich al III-lea şi feldmareşalul Walter Model, comandant al trupelor de asalt împotriva Moscovei, în 1941. Ramura suedeză a familiei lui Lenin este reprezentată de meşteşugari, descendenţi ai unui bijutier bogat, K.F. Estedt, furnizorul curţii regelui Gustav al IV-lea.
http://www.independent-al.ro/content/view/573/66/1/1/

Ruşii nu ştiu ce să facă cu trupul neînsufleţit al lui Lenin

Un consilier al preşedintelui Vladimir Putin a readus în discuţie
problema înhumării trupului neînsufleţit al lui Vladimir Ilici Lenin,
care a fost expus în ultimii 80 de ani în mausoleul său din apropiere
de Kremlin, relatează New York Times.

Consilierul prezidenţial Gheorghi Poltavcenko a revenit asupra unei
propuneri a fostului preşedinte Boris Elţîn, care nu a reuşit în
timpul mandatului său prezidenţial să-i convingă pe ruşi să renunţe
la mausoleul fondatorului Uniunii Sovietice. "Nu cred că este corect
ca un instigator să rămână în centrul capitalei, lângă Kremlin", a
explicat consilierul rus. Propunerea sa a redeschis o dezbatere
privind locul lui Lenin în istorie şi locul fizic pe care trebuie să
îl ocupe trupul său neînsufleţit, la 80 de ani de la deces. Opinia
lui Poltavcenko a fost susţinută de oameni de cultură precum Nikita
Mihalkov, care au subliniat că se cheltuiesc fonduri însemnate pentru
întreţinerea acestui "spectacol păgân". "Este timpul să scăpăm de
această mumie oribilă", consideră Valeria Novodvorskaya, preşedinta
Uniunii Democrate, un mic partid reformist. "Nu se poate vorbi despre
democraţie sau civilizaţie în Rusia, atât timp cât Lenin încă se află
în cea mai mare piaţă a ţării", a adăugat ea. Ghennadi Ziuganov,
preşedintele Partidului Comunist, a replicat prompt, preîntâmpinând
astfel ideea unor eventuale transferări ale rămăşiţelor altor lideri
comunişti precum Stalin, Andropov şi Brejnev, care sunt înhumaţi sub
mausoleul lui Lenin. Cei care fac asemenea propuneri
de "desacralizare" a Pieţei Roşii "nu cunosc istoria ţării" şi
sunt "analfabeţi", a declarat Ziuganov, sugerând că ideea îi aparţine
mai degrabă preşedintelui în exerciţiu, Vladimir Putin.

Un purtător de cuvânt al lui Putin a declarat, marţi, că preşedintele
nu agreează ideea transferării trupului lui Lenin din mausoleu şi a
înhumării sale, menţinându-şi poziţia exprimată în 2001. "Mulţi
oameni din această ţară îşi asociază viaţa cu numele lui Lenin", a
spus el în urmă cu patru ani. "Dacă l-am înhuma, le-am transmite
mesajul că au venerat false valori şi că au trăit în zadar", a
conchis Putin.

CUVANTUL LIBERTATII

Lenin, infuriat de “nationalizarea femeilor”
“Lenin a dat ordin sa fie impuscati taranii dintr-un sat siberian, pentru ca acestia si-au ‘nationalizat’ sotiile, transformandu-le in sclave sexuale in noul rai revolutionar”, scrie ziarul “The Mirror”, citat de Rompres. Povestea isi are inceputul in martie 1918, in Saratov, un oras din sudul Rusiei. La acea data, bolsevicii-leninisti luptau cu ceea ce mai ramasese din armata tarista, cu albgardistii. Proprietarul unei carciumi, convins monarhist de dreapta, a fost cuprins de furie la adresa grupului local de anarhisti. in numele lor, el a lipit prin tot orasul “decrete” in care se propunea ca toate femeile “cele mai bune”, care se aflau pana acum in “proprietatea” burgheziei, sa devina “proprietatea statului”. Albgardistii s-au folosit de acest “decret” fals, publicandu-l in ziare prin toata Rusia, pentru a prezenta revolutia lui Lenin ca pe o violenta barbara. Unul dintre aceste ziare a aparut si in orasul natal al lui Lenin, Simbirsk. in satul Mediani din respectiva gubernie siberiana, “Kombedul” local (“Komitet bednosti”: comitetul saraciei) a luat acest decret de bun si a inceput sa imparta femeile intre prieteni, sub forma de “redistribuire a proprietatii”. ingroziti, locuitorii satului i-au trimis in 1919 o scrisoare celui mai cunoscut “fiu al Simbirskului”, plangandu-i-se de “legalizarea violului”, citeaza “The Guardian. Aceasta scrisoare l-a adus pe Lenin intr-o stare de furie oarba. El a trimis imediat un ordin CK-ului din respectiva gubernie: “Sa verificati imediat in modul cel mai serios. Daca se confirma, arestati-i pe vinovati. Ticalosii trebuie pedepsiti repede si aspru, iar populatia trebuie sa afle despre aceasta”. Un glont in ceafa si un mormant rece intr-o padure inghetata de gerul iernii - iata ce a urmat dupa aceasta, in cazul in care aveati unele dubii, noteaza cotidianul britanic.