Musulmanii

Rezumarea primului mesaj :

-----Musulmanilor li se promit virgine în Rai
Soarta sufletului după moarte şi ce se întâmplă după momentul părăsirii fizice a acestei lumi are variante relativ diferite de interpretare în cele patru mari religii ale lumii: creştinism, iudaism, islamism şi budism. [...]

Blânda comunitate musulmană din Dobrogea
Printre cele mai importante trăsături ale sud-estului european este existenţa unor comunităţi musulmane istorice, integrate în societatea din ţările de reşedinţă.

În România, cultului musulman îi aparţin cu preponderenţă etniile turcă şi tătară, existând totodată şi o importantă comunitate de extracţie arabă, comunitate ce este consolidată prin recentele convertiri ale unor cetăţeni români, majoritatea prin căsătorie. Practica Islamului în România este strâns legată de stabilirea, pe teritoriul ţării noastre, încă din secolul al XIII-lea, a populaţiei turco-tătare. Prezenţa militară a statelor tătare în bazinul Mării Negre a avut un rol determinant în oprirea agresiunilor catolice maghiare şi poloneze, împotriva primelor state feudale româneşti. Comunităţile religioase musulmane stabile, cu o ierarhie religioasă bine stabilită, s-au constituit pe teritoriul României abia în sec. XIV - XV, ca urmare a instaură rii suzeranităţii Porţii Otomane asupra Principatelor Române, dar ele s-au dezvoltat mai ales în Dobrogea şi în unele localităţi de-a lungul Dunării. Activitatea religioasă a musulmanilor în România este condusă de un muftiu, cu reşedinţa în municipiul Constanţa, Cultul Musulman din România funcţionând conform legilor româneşti. Muftiul este ales prin vot secret din rândul clericilor de către Şura Islam, alegerea fiind ulterior confirmată printr-un decret semnat de preşedintele României.

Pe lângă Muftiatul Cultului Musulman din România funcţionează şi un Colegiu Sinodal, numit Şura-i Islam, compus din 25 de membri, care se întrunesc periodic pentru rezolvarea unor probleme administrative şi disciplinare ale cultului. Specific laicităţii profunde a organizării religioase musulmane, în România îl reprezintă apartenenţa la Şura-I Islam a unui mare număr de persoane laice. Din nefericire, la nivelul comunităţii musulmane arabe din România există politica de înfiinţare a unui „muftiat“ paralel cu cel legal, organizaţie ce poate uşor fi folosită în scopuri extremiste. Unitatea de bază a organizării religioase musulmane din România este comunitatea, care cuprinde pe toţi credincioş ii musulmani dintr-o localitate, indiferent de provenienţa etnică. Organul de conducere al acesteia îl formează un comitet ales în mod direct, o dată la patru ani, având în componenţă între cinci şi nouă membri. Cei aproximativ 90.000 de credincioşi musulmani turci, tătari, albanezi, bulgari, megleno-români din România, consideraţi „populaţiile musulmane istorice“ din ţara noastră, trăiesc grupaţi din punct de vedere administrativ în circa 80 de comunităţi religioase teritoriale, rurale şi urbane. Marea lor majoritate se află în judeţele Constanţa (85%) şi Tulcea (12%), iar restul (3%), în diferite centre urbane, precum Bucureşti, Brăila, Timişoara, Iaşi, Călăraşi, Galaţi, Giurgiu, Turnu Severin şi alte localităţi.

Lăcaşurile de rugăciune musulmane din Romånia sunt în număr de peste 80 de geamii, moschei, mesgid. Printre acestea, mai importante ar fi moscheea şi geamia „Hunchiar“ din municipiul Constanţa, geamia „Esma han Sultan“ din Mangalia, care este şi cea mai veche din ţară, geamiile din Medgidia, Cernavodă, Hârşova, Tulcea, Babadag, Măcin şi Isaccea. Conform datelor prezentate de diferite fundaţii musulmane din România, aceste lăcaşuri de cult sunt declarate monumente istorice. La acestea se adaugă şi cavourile „Gazi Ali Pasa“ şi ale lui „Saru Saltik Dede“ din Babadag, loc sacru pentru populaţia musulmană şi dovadă istorică clară a prezenţei istorice turcotă tare pe pământul ţării noastre. Aportul musulmanilor din România la formarea şi apărarea României Mari este oglindit şi prin marea moschee din Constanţa, principalul edificiu al cultului musulman din România, construită de autorităţile statului român în anul 1910. Bunele relaţii interetnice dintre comunitatea minoritară turco-tătară musulmană şi majoritatea populaţiei romåne arată pacifismul islamului suna, practicat de etnia turco-tătară din Romånia.
http://www.atac-online.ro/cultura--culte_23/

Islamul nuclear
O temă larg discutată în mediile politice şi diplomatice occidentale este posibilitatea ca un număr crescut de state islamice să deţină arme atomice, o ecuaţie ce răstoarnă în mod absolut raportul de forţe în multe regiuni problematice ale lumii.

Armata Republicii Islamice Pakistan a anunţat, ieri, că a testat cu succes o rachetă balistică sol-sol cu rază scurtă de acţiune şi capacitate nucleară. Conform agenţiilor de presă internaţionale, care au preluat comunicatul pakistanez, racheta Hatf-II Abdali are o rază de acţiune de peste 200 de kilometri, testul având drept scop „validarea parametrilor tehnici doriţi“ şi încheindu-se cu succesul urmărit. Autorităţile de la Islamabad au mai efectuat un astfel de test săptămâna trecută, când a fost lansată o rachetă sol-sol cu rază lungă de acţiune Hatf VI, care poate atinge ţinte aflate la 2.000 de kilometri, fiind o ameninţ are clară la adresa Indiei, principalul rival regional al Pakistanului. Ultimele teste cu rachete de tip Hatf II, a căror denumire are o puternică rezonanţă religioasă musulmană, au avut loc în februarie 2006, actualele teste consemnâ nd un progres vizibil al tehnologiei militare pakistaneze. În ciuda faptului că India şi Pakistanul realizează cu regularitate teste cu rachete cu rază medie şi lungă de acţiune, având o convenţ ie conform căreia se informează reciproc înaintea efectuării acestora, progresele tehnice ale Islamabadului au neliniştit India şi alte state democratice din regiune.

Citând diferite medii de securitate occidentale, mass-media internaţională a atras în mod repetat atenţia asupra excelentei colaborări în domeniul tehnologiei militare nucleare dintre diferite state musulmane, identificate, mai mult sau mai puţin, drept aliaţi ai Occidentului, în lupta împotriva terorismului. Cu toate că Libia a acceptat, în 2003, în urma unor negocieri secrete cu SUA şi statele europene, să pună capăt programului de armament nuclear şi să permită accesul inspectorilor internaţionali, experienţa libiană nu a fost irosită, un mare număr de cercetă tori şi specialişti libieni fiind recrutat să lucreze la dezvoltarea facilităţilor nucleare ale altor state musulmane sunnite, inclusiv Pakistan. Decizia dictatorului libian Mouammar Khadafi a contribuit în mod decisiv la reluarea relaţiilor dintre Tripoli şi capitalele occidentale, după mai mulţi ani de izolare, deschizând accesul părţii libiene la cele mai noi tehnologii nucleare civile occidentale, uşor convertibile în tehnologie militară. Acelaşi Khadafi a declarat recent că Occidentul nu a reuşit să contribuie la transformarea vechiului program libian de armament nuclear în program civil. „Acesta ar fi trebuit să fie un model de urmat.

Dar Libia este dezamăgită, deoarece promisiunile făcute de America şi Marea Britanie, în schimbul renunţării la capacităţile noastre, nu au fost îndeplinite“, a declarat pe un ton belicos acesta. „Şi atunci, aceste ţări au spus că nu vor urma exemplul Libiei, pentru că Libia a renunţat la program fără nicio compensaţie“, a adăugat dictatorul libian, făcând referire la ţări, precum Iranul şi Coreea de Nord, cărora comunitatea internaţională le-a cerut insistent să renunţe definitiv la programele de înarmare nucleară, în schimbul unor compensaţii substanţiale. În ciuda unor diferenţe religioase substanţiale între ramurile sunnită şi şiită, regimurile dictatoriale din Pakistan, Iran, Siria, Arabia Saudită, Libia, reu- şesc să aibă o colaborare foarte bună în domeniul schimbului de tehnologie nucleară, stare de fapt necunoscută total sau tolerată de comunitatea de informa- ţii occidentală. Finanţată de mediile extremiste islamice ce controlează imensele venituri din industria petrolieră din regiunea Orientului Mijlociu, ambiţia conducătorilor statelor musulmane radicale de a avea la dispoziţia lor armament nuclear este uşor realizabilă.

Pentru justificarea intensificării procesului de înarmare nucleară, liderii politici radicali musulmani folosesc ca pretext situaţia grea a poporului arab palestinian şi o presupusă ameninţare din partea Occidentului. În ciuda retoricii furibunde, elita politică din diferite state musulmane nu doreşte rezolvarea „problemei palestiniene“, preferând sacrificarea celor câteva milioane de refugiaţi palestinieni pe altarul ambiţiilor nucleare. Prelungirea implicării militare americane şi a aliaţiilor lor pe teatrele de operaţ iuni din Afganistan şi Irak, justifică, la rândul său, conform mediilor extremiste, înarmarea nucleară cu orice preţ. Profitând de bunele relaţii politice şi economice cu statele occidentale, în primul rând, cu Statele Unite ale Americii, regimul saudit a iniţiat o serie de demersuri pentru a obţine acces nelimitat la tehnologie nucleară civilă americană, sub pretextul viabilităţii acestei forme de energie pentru o economie în plină expansiune.

Cu toate acestea, partea saudită nu a dat asigură ri privind modul de gestionare a tehnologiei şi expertizei pe care o va primi. Întâlnirea de sâmbătă dintre preşedintele Iranului şiit, Mahmud Ahmadinejad, şi regele Abdullah al Arabiei Saudite sunnite este privită ca fiind una exploratorie, fără urmări politice directe. Însă prin interesele comune privind blocarea influenţei americane în regiune, influenţă ce oferă unor largi segmente ale societăţii musulmane speranţa unei democratizări treptate a ţărilor din regiune, cele două regimuri dictatoriale vor găsi cu siguranţă o modalitate de colaborare pentru atingerea obiectivelor nucleare ale celor două ţări. Faptul că Republica Islamică Pakistan a reuşit, în ciuda embargoului şi a altor măsuri punitive luate de comunitatea internaţională, să se înarmeze cu un număr de arme nucleare, aruncă o imagine sumbră asupra posibilului viitor al lumii musulmane.
http://www.atac-online.ro/geopolitic_18/islamul-nuclear_2050

Fundamentalism islamic intr-o Europa multiculturala?

Este Europa in pericol de a fi islamizata? Conform lui Bernard Lewis, „Europa va deveni un continent islamic pana la sfarsitul secolului al XXI-lea“. Milioane de musulmani traiesc in afara spatiului istoric islamic, au fost naturalizati si educati in Occident, unde si-au format propriile comunitati si subculturi sau au fost asimilati in societatea majoritara. Cel putin noua milioane de musulmani traiesc in Europa de vest. Bassam Tibi, unul dintre liderii comunitatii musulmane din Europa, sugera crearea unui „Euroislam“, ca bastion impotriva extremismului islamic distructiv. Acest „Euroislam“ ar presupune o mai buna cunoastere a modului modern de practicare a religiei islamice in Europa, incurajandu-se coexistenta valorilor Islamului cu modernitatea, in loc sa se permita traditionalistilor si fundamentalistilor sa reprezinte si sa defineasca Islamul in Europa ca o religie sangeroasa, terorista.

citeste ...

Un grup extremist islamic este capturat in BulgariaSOFIA - Un fost muftiu si alte trei persoane au fost arestate pentru promovarea islamismului extremist si incitare la ura si intoleranta religioasa, a declarat marti 20 februarie Ministerul bulgar de Interne. Grupul a utilizat doua pagini de internet pentru a-si promova ideile, cerind inlocuirea ordinii politice constitutionale cu un stat musulman Sheria.
Arestarile au fost efectuate dupa doua saptamini de supraveghere in sud-vestul Bulgariei, la Sofia si in orasul Blagoevgrad din apropiere, in cadrul unei operatiuni comune a Serviciului National de Securitate (NSS), unitatea speciala pentru combaterea crimei organizate si a Serviciului de Investigatii din Sofia (SIS).
Cei arestati aveau legaturi cu Uniunea Musulmanilor Bulgari, fondata in 2006 si utilizata de grup pentru a-si masca activitatile.
Liderul grupului a fost identificat ca fiind Ali Kheiriddine, un fost muftiu din Sofia in virsta de 51 de ani. El avea contacte cu un iordanian, Ahmad Mohammad Moussa, care a fost expulzat din Bulgaria in 2000 pentru infiintarea unei filiale locale a Fratilor Musulmani, o organizatie islamista extremista.
Potrivit ministerului de interne, grupul a utilizat internetul pentru propagarea unei forme radicale de jihad si pentru a cere musulmanilor de pe tot globul sa sprijine razboiul sfint prin donatii in bani, arme si forta de lupta.
Potrivit surselor, grupul a mentinut contacte cu organizatiile fundamentaliste din Europa Occidentala si cu lumea araba, primind finantare pentru paginile sale de internet de la un grup dintr-o alta tara, a declarat marti directorul adjunct al SIS, Svetoslav Vassilev, citat de cotidianul Standart din Sofia. SIS a lansat o investigatie asupra acestui caz, astfel ca ar putea urma noi arestari.
Autor: DIVERS - www.divers.ro

Costum de baie pentru femeile musulmane Femeile musulmane au la dispoziţie un costum de baie creat de un designer australian care să nu fie în conflict cu prevederile Coranului. Astfel, conform cărţii sfinte a islamului, femeile nu îşi expun în public decât faţa, mâinile şi picioarele. Aheda Zanetti afirmă că acest costum, croit din microfibră, e "sigur" din punct de vedere religios. Costumul numit Burqini (o combinaţie între burqa şi bikini) a fost pus în vânzare la un preţul de 164 de dolari.

Un politician olandez nu mai vrea musulmani in tara sa

Sunniţii egipteni vor califat la Cairo

Recent, agenţiile de presă internaţionale au anunţat că liderul spiritual al catolicilor, Papa Benedict al XVI-lea, îl va primi la Roma pe şeicul Mohammed Sayed Tantawi, imamul Institutului Al-Azhar din Cairo, considerat în majoritatea ţărilor lumii musulmane drept cea mai înaltă autoritate a islamului sunnit. Invitaţia a fost transmisă de către cardinalul francez Paul Poupard, preşedintele Consiliului pontifical pentru dialogul interreligios, un binecunoscut susţinător al consolidă rii relaţiilor dintre creştinism şi islamism.

În urma abolirii, în 1924, de către noul regim turc kemalist al titlului şi funcţiei de califat al musulmanilor, care era deţinut de membri ai familiei imperiale otomane, mediile religioase egiptene au încercat să obţină controlul asupra acestui statut simbolic pentru populaţia musulmană sunnită. Prevalându-se de existenţa Universităţii Islamice „Al-Azhar“, cea mai veche din lumea musulmană, şi beneficiind de sprijinul politic şi militar al Marii Britanii, puterea colonială din Egipt la acea vreme, elita religioasă egipteană a înlăturat prin forţa armelor orice concurent serios la acest statut. Ascensiunea la putere a dictatorilor militari în Egipt, după declararea independenţei, a dat un nou impuls relaţiilor strânse între puterea laică de la Cairo şi conducerea religioasă egipteană.

Profitând de această relaţie, atât elita politică laică, cât şi cea religioasă au încercat să îşi impună supremaţia în cadrul lumii musulmane, în mod special asupra ţărilor cu populaţie majoritar arabă. Demersurile egiptene au provocat o profundă sciziune în cadrul comunităţii musulmanilor sunna, minimalizând rolul şi influenţa „pseudo-califilor“ din Egipt. Opoziţia populaţiilor musulmane turcice, europene şi asiatice faţă de dominaţia arabă în cadrul islamului sunnit a crescut în mod semnificativ în urma recentelor declaraţii şi acţiuni ale lui Mohammed Sayed Tantawi, privind posibila instaurare a unui califat cu sediul la Cairo.

Totodată, folosind scandalul provocat de declaraţiile papei la adresa profetului Mohammad şi a rolului islamului în istoria lumii, şeicul a încercat să monopolizeze dialogul cu Vaticanul, încercând să obţină cu titlu personal scuzele datorate de liderul catolic întregii comunităţii musulmane. Această întâlnire va provoca noi convulsii pe scena religioasă musulmană, convulsii ce vor duce la apariţia unor noi conflicte teologice în islam.
http://www.atac-online.ro/cultură--culte_23/

Un pakistanez a dat foc familiei, pentru că fiicele lui nu respectau Sharia

Presa britanică a relatat ieri cum s-au desfăşurat faptele în cazul unei crime care a oripilat, toamna trecută, locuitorii din Manchester. Mohammed Riaz, în vârstă de 49 de ani, a turnat benzină peste trupurile adormite ale soţiei sale şi ale celor patru fiice, cu vârste cuprinse între trei şi 16 ani, şi apoi le-a dat foc. Omul se certase seara cu întreaga familie, ce o susţinea pe Sayrah, fiica cea mai mare, care îl anunţase că doreşte să devină designer vestimentar. O astfel de meserie i s-a părut de neconceput tatălui, care oricum era supărat pentru că soţia sa, Caneze Riaz, născută în Anglia, nu le lăsa pe fete să poarte vălul islamic impus de Sharia, legea ce statuează comportamentul musulmanilor în societate. După scandal, Mohammed a băut până noaptea târziu şi apoi a incendiat întreaga casă. Drama s-a petrecut chiar în seara de Halloween şi, după două zile, tatăl criminal şi-a dat foc şi a murit şi el. Singurul supravieţuitor a fost fiul Adam, în vârstă de 17 ani, care era internat în spital, pentru că avea cancer. Dar, după încă şase săptămâni, a murit şi el. Medicii spun că supărarea i-a accentuat boala. Cazul a provocat vii comentarii în emisiunile televizate din Marea Britanie, mai ales pentru că ucigaşul trăise 17 ani în Anglia şi, în ciuda faptului că soţia lui era anglo-pakistaneză şi locuise toată viaţa în Manchester, nu a putut să accepte regulile lumii civilizate.

Interferenţa factorului musulman în România

România, tradiţional, a menţinut relaţii bune cu ţările musulmane încă din 1950. Această politică a avut rezultate economice şi a creat puternice legături politice şi culturale. Prezenţa în România a unui mare număr de cetăţeni străini de religie musulmană are însă şi un revers deoarece între aceştia se ascund şi reprezentanţi ai unor grupuri teroriste din lumea musulmană. Prezenţa, pentru un interval de timp mai scurt sau mai lung pe teritoriul României a teroriştilor arabi palestinieni, kurzi, sikh este cunoscută, însă în ultima perioadă au apărut noi celule teroriste aparţinând mişcărilor islamiste turce Hizballah, Califatul Islamic (organizaţie cu baza în cadrul comunităţii turce din Germania), grupărilor albaneze kosovare. Acestea desfăşoară activităţi comerciale ca paravan, ocupându-se mai ales de logistica organizaţiilor. Prin Republica Moldova intră pe teritoriul României persoane asociate grupurilor teroriste, care de cele mai mult ori continuă călătoria către Occident. O tactică preferată a acestor grupuri este angajarea de foşti ofiţeri din serviciile de informaţii române. Comunităţile musulmane încearcă şi influenţ area în mod direct a politicii româneşti, prin susţinerea unor candidaţi la postul de deputat al minorităţilor musulmane din România sau prin încercarea de impunere a unui reprezentant al unei presupuse „minorităţi“ arabe în Parlamentul României.

Un caz aparte îl reprezintă comunitatea turco-tătară din România, ce numără aproximativ 55.000 de persoane, conform datelor oficiale, sau 90-100.000 conform datelor neoficiale. Cooperarea împotriva terorismului kurd şi extrădarea celor acuzaţi de crime către partea turcă a ajutat mult la formarea unor relaţii bune între cele două state. TotuşI, elita turcă a început să vadă în România un competitor serios la statutul de lider regional la Marea Neagră, cea ce a dus la nivel neoficial la apariţia unui veto absolut din partea Ankarei la posibilitatea construirii unei conducte de petrol dinspre Marea Caspică, care să traverseze şi teritoriul României, Turcia dorind astfel să păstreze monopolul asupra posibilităţilor de transport al petrolului caspic prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan şi prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele.

În cadrul comunităţii tătare din România s-a dezvoltat un curent de opinie ce susţine lupta tătarilor din peninsula Crimeea pentru drepturile lor legitime, cetăţenii români de origine tătară fiind declaraţi de către Ucraina şi Federaţia Rusă „persona non-grata“.

Participarea contingentului românesc la operaţiunile din Irak s-a reflectat negativ asupra imaginii ţării noastre într-o parte a lumii musulmane. Ziarul iranian „Jomhauri Eslami“ a caracterizat personalul din cadrul contingentelor militare provenite din estul Europei drept „mercenari cruciaţi“, folosind ca argument discrepanţa dintre salariile pe care aceşti soldaţi le-ar fi primit în ţară şi indemnizaţiile pe care le primesc în Irak, iar într-un interviu acordat ziarului omanez „al-Shabiba“, un înalt responsabil irakian a declarat că prezenţa în Irak a contingentului român este motivată de dorinţa guvernului de la Bucureşti de a obţine avantaje economice în procesul de reconstrucţie al Irak-ului. În Afganistan, participarea trupelor române la procesul de stabilizare şi reconstrucţie a fost iniţial salutată de presa din respectivele ţări, ziarul saudit „Al Massaiah“ considerând aceasta „un pas decisiv în reinstaurarea unui stat de drept în Afghanistan, un echilibru între politica americană şi necesitatea de a recrea o societate normală pentru poporul martir afghan“, iar ziarul turc „Milliyet“ saluta „implicarea responsabilă a României în rezolvarea unei crize aşa de grave“.

O schimbare radicală a acestor atitudini a putut fi observată întâi din partea opiniei publice din Pakistan, în urma construirii în baza românească a unui lăcaş de cult ortodox. Această acţiune a fost puternic criticată de cotidianul „Mashriq“ din Peshawar, organ de presă apropiat cercurilor radicale, ce declara că „misionari români încearcă convertirea musulmanilor la creştinism prin dăruirea unor mari sume de bani şi condiţionarea primirii de ajutoare de rostirea rugăciunilor creştine“. În altă ediţie, acelaşi ziar acuza contingentele român şi bulgar de trafic cu alcool şi droguri, fără însă a furniza date elocvente ce ar putea susţine aceste acuzaţii. Prezenţa în cadrul „căştilor albastre“ române, şi nu numai, a unui număr de preoţi creştini a fost speculată de către mass-media islamistă şi diferite o.n.g-uri apropiate curentelor islamiste radicale, din zona de operaţiuni ce au acuzat în repetate rânduri forţele internaţionale de prozelitism religios. Conform unor materiale difuzate de către diferite canale de televiziune (postul pakistanez Pakistan Yeni şi cel saudit Al Hilat) trupele române ar fi refuzat să furnizeze materialele necesare reconstruiri unor lăcaşe de cult islamic, împiedicând chiar construcţia din „motive de securitate“. Aceste materiale au avut un impact deosebit, fiind reluate în repetate rânduri la ore de maximă audienţă.

O temă predilectă pe care o abordează diferite ziare este cea a traficului de materiale imorale şi antiislamice, caracterizat de ziarul iordanian „Al-Arab Al-Yawn“ drept principala preocupare a contingentelor din Europa de Sud-Est, nominalizând contingentul bulgar şi pe cel român. Totuşi, după cum sublinia şi gazeta algeriană Al Chaab, „trupele române din Irak au fost atacate de rezistenţa irakiană doar din greşeală, acestea din urmă evitând orice confruntare cu militarii români“. Participarea militară a României este intens criticată de liberali, iar iniţiativa retragerii trupelor româneşti din Irak şi Afganistan a devenit subiect de dispută politică la cel mai înalt nivel. Creşterea rolului militar al teritoriului României după instalarea bazelor americane va avea şi o consecinţă în planul protecţiei interne, deoarece ar putea duce la activare grupurilor şi celulelor musulmane de luptă care au antene şi rezidenţi practic în majoritatea oraşelor mari.

http://www.atac-online.ro/geopolitic_18/interferenta-factorului-musulman-în-românia_858

Islamul nu interzice femeilor să fie şef de statMuftiul Egiptului, şeicul Ali Gomaa, a declarat, ieri, că Islamul nu interzice femeilor să devină şefi de stat, ca răspuns la articolele din presă care i-au atribuit o poziţie contrară. În urmă cu o săptămână, cotidianul guvernamental "Al Ahram" a publicat o fatwa a muftiului, în care se explica faptul că femeia musulmană nu poate fi şef de stat, deoarece acest lucru ar impune spunerea rugăciunii – sarcină rezervată bărbaţilor. Această fatwa "nu se referea la conducătorii de stat moderni, ci la rolul tradiţional al califului...", a ţinut să precizeze şeicul Gomaa într-un comunicat. "Şeful de stat al unei societăţi musulmane contemporane, fie că e vorba de preşedinte, premier sau rege, nu mai conduce musulmanii la rugăciune. În consecinţă, femeile sunt autorizate să ocupe cele mai înalte funcţii", a adăugat el.

Tinerii musulmani din Marea Britanie sint in favoarea shariei si a valului islamicLONDRA - Un numar din ce in ce mai mare de tineri musulmani din Marea Britanie sint in favoarea shariei (legea islamica), a valului islamic pentru femei si a scolilor confesionale, indica un sondaj realizat pentru institutul de reflectie Policy Exchange, dat publicitatii luni 29 ianurie la Londra, citat de AFP.
Studiul, realizat pe un esantion de 1.003 musulmani releva, de asemenea, un sprijin politic din ce in ce mai mare pentru organizatiile islamiste radicale in rindul tinerilor.
"Aparitia unei identitati musulmane puternice in Marea Britanie este, in parte, rezultatul unor politici multiculturale aplicate in anii '80, care au pus accentul pe diferenta in detrimentul unei identitati nationale impartasite si au impartit oamenii conform liniilor de diferentiere etnice, religioase si culturale", a precizat Munira Mirza, care a condus redactarea raportului.
Potrivit anchetei, realizata pe Internet si prin telefon, 37 % dintre persoanele cu virste cuprinse intre 16 si 24 de ani afirma ca ar prefera sa traiasca conform shariei, fata de doar 17 % cu virste peste 55 de ani.
Acelasi procentaj de tineri musulmani afirma ca prefera sa-si trimita copiii in scoli musulmane publice si 74 % prefera ca femeile musulmane sa poarte in public valul islamic. In rindul persoanelor cu virste peste 55 de ani, cifrele sint 19% si, respectiv, 28%.
De asemenea, 7 % dintre persoanele chestionate, de toate virstele, declara ca "admira organizatii precum Al-Qaida care sint gata sa combata Occidentul". Cifra este de 13 % in rindul tinerilor si 3% in rindul persoanelor mai in virsta.
In fine, 71% dintre persoanele cu virste peste 55 de ani arata ca au tot atitea lucruri in comun sau mai multe cu ne-musulmanii din Marea Britanie decit cu musulmanii din afara tarii, dar cifra este de 62 % in rindul persoanelor cu virste cuprinse intre 16 si 24 de ani.
"Exista clar un conflict in cadrul islamului britanic intre o majoritate moderata care accepta regulile democratiei occidentale si o minoritate crescinda care nu le accepta. Sentimentul religios in rindul tinerilor musulmani nu consta in a urma traditiile culturale ale parintilor lor, dar interesul lor pentru religie este mai politizat", a conchis Munira Mirza.
Autor: DIVERS - www.divers.ro

Islamul, ameninţat de secte mesianice
Extremismul este alimentat de grupări marginale musulmane care recrutează adepţi din rândurile tinerilor islamişti atraşi prin folosirea unor mijloace ce nu au nimic în comun cu religia.

Recentele incidente armate din oraşul irakian Najaf dintre armata americană, forţele irakiene şi rebeli, soldate cu moartea a sute de insurgenţi, membri ai unei obscure secte mesianice musulmane, au readus în prim-plan, într-un mod sângeros, problema prezenţei sectelor musulmane extremiste în zonele de conflict sau în regiuni cu importante comunităţi musulmane şi de altă religie ce trăiesc compact. Istoria modernă a mişcărilor musulmane este plină de exemple ale apariţiei unor secte cu o ideologie radicală ce se revendicau ca fiind singurele reprezentate ale islamului adevărat. Prin interpretarea eronată a principiilor musulmane, diferite persoane se identifică drept „Mahdi“, şi sub diferite pretexte cu tentă politică cheamă la luptă contra autorităţilor pentru a prelua puterea politică şi economică. Cel mai bun exemplu din istoria modernă este răscoala antibritanică din Sudan, de la sfârşitul secolului al 19-lea, care a reuşit reunirea temporară a populaţiilor musulmane din regiune contra armatelor coloniale britanice, franceze şi italiene.

Abolirea în 1924 de către conducerea laică a Turciei lui Mustafa Kemal Ataturk a califatului musulman, deţinut până atunci de către împăraţii imperiului otoman, a oferit noi pretexte înmulţirii apariţiei unor secte ce urmăreau scopuri locale, fiind sprijinite de membri ai minorităţ ilor musulmane şiite şi ismaelitene, ce nu au mai fost supuşi persecuţ iei majorităţii sunite. Lipsa unei conduceri religioase supreme a comunită- ţilor musulmane din lume a provocat un adevărat cutremur în ştiinţa interpretării perceptelor sfinte ale Coranului, prin apariţia unor erezii, care de cele mai multe ori, îmbinau elemente ale credin- ţei musulmane cu credinţe locale sau influenţe creştine ori iudaice.

Conflictele ce sunt în desfăşurare în diferite ţări musulmane, pun faţă în faţă în majoritatea cazurilor forţele militare ale unor state preponderent creştine sau de altă religie (hindusă în India) ce desfăşoară diferite operaţiuni în ţări musulmane. Prin prezentarea selectivă a faptelor de către mediile naţionaliste sau religioase extremiste, dublată de neînţelegerea flagrantă a particularită- ţilor populaţiilor musulmane de către ţă- rile occidentale, asistăm la consolidarea în societăţile musulmane a unei veritabile psihoze privind desfăşurarea unor noi cruciade iudeo-creştine.

Lipsa unor exemple clare ale unor modele de lideri religioşi musulmani, laicizarea galopantă a deceniilor trecute, a dus la radicalizarea unor medii musulmane imigrate în Uniunea Europeană, reprezentând un pericol real la adresa societăţii europene.

Campania sângeroasă dusă de forţele militare ale Federaţiei Ruse împotriva populaţiilor musulmane din Caucaz, nerezolvarea satisfăcătoare a problemei palestiniene, precum şi implicarea armatei americane, alături de alţi aliaţi occidentali, în intervenţii prelungite din Irak şi Afganistan, furnizează unor medii clericale şi politice extremiste pretexte, religioase şi politice, pentru legiferarea unor acţiuni ce nu îşi găsesc justificare în Coran: atacurile sinucigaşe, inclusiv împotriva populaţiei civile musulmane şi nonmusulmane, folosirea civililor drept scuturi umane în acţiunile de luptă, atacarea premeditată a ţintelor nonmilitare. Perpetuarea acestor conflicte duce la creşterea exponenţială a pericolului atacurilor asupra acestor ţări a unor secte sau grupuri ce împărtăş esc doctrine marginale de natură extremistă.

Ceea ce este caracteristic acestor secte este uşurinţa de adaptare, pentru atragerea unor noi membri, existând în acest moment numai în regiunea balcanică, inclusiv în România, peste 25.000 de membri declaraţi a unor grupuri şi asociaţii musulmane ce se declară „musulmane“, fără a fi recunoscuţ i de către instituţiile oficiale ale cultului musulman. Un motiv de îngrijorare este faptul că tocmai aceste medii au rata cea mai mare de atragere a unor noi convertiţi la islam din alte comunităţi religioase sau a unor musulmani ce provin din medii puternic laicizate, cum este islamul de tip balcanic. În cele mai multe cazuri, noii convertiţi sunt atraşi prin folosirea unor mijloace ce nu au nimic în comun cu religia musulmană, inclusiv pe căi violente, după cum sunt cazurile deja prezentate în massmedia. Prin folosirea acestora ca masă de propagandă religioasă şi politică în cadrul societăţilor din care provin, precum şi pentru atragerea resurselor financiare necesare, organele oficiale musulmane din aceste ţări, inclusiv România, sunt în imposibilitatea de a combate în mod paşnic noile erezii, în majoritatea cazurilor mult mai periculoase decât cultele sau sectele de provenienţă iudeo-creştină nerecunoscute în mod legal. Lipsa unor măsuri cu caracter legal, ce se regăsesc în alte ţări membre ale Uniunii Europene, care să diferenţieze în mod clar asociaţiile sau fundaţiile ce propovăduiesc corect principiile musulmane de cele ce le încalcă flagrant, pune în pericol clar relaţiile dintre statul român şi comunitatea musulmană din ţara noastră.

Natalitatea si islamul

Musulmanii, furiosi pe "Lampa lui Aladdin" Un sondaj realizat in Marea Britanie de Islamic Human Rights Commission a scos la iveala faptul ca musulmanii sunt furiosi pentru ca sunt portretizati mereu in filme ca teroristi sau personaje negative, chiar si in lungmetrajul animat "Lampa lui Aladdin", informeaza independent.co.uk.

Valul musulman este anti-european
Mircea Marin
“Valul musulman este anti-european” a declarat Wolfgang Schaeuble, ministrul de interne al Germaniei, in cadrul unei intalniri cu jurnalistii dupa o sedinta a Parlamentului European. “Comunicarea cu o persoana care poarta un astfel de val este imposibila…fiind posibila doar prin gesturi” a continuat el. Potrivit ministrului de interne german situatia ar trebui sa fie reglementata de fiecare stat membru al Uniunii Europene in parte. Subliniind ca aceasta este o pozitie personala si nu una oficiala

Comentariile clericilor musulmani din Australia starnesc controverse

Chipul lui Dumnezeu în oglinda razboiului sfînt între Jihan si cruciade
http://convorbiri-literare.dntis.ro/MARIUSfeb4.html

Alhambra - miracol al artei islamice
Palatul Alhambra din Granada este unul dintre cele mai cunoscute minuni arhitectonice ale Spaniei. Granada a fost ultimul refugiu al stapanirii islamice din Peninsula Iberica. Marile orase in care aceasta putere se afirmase ca stapanitoare au inceput sa fie cucerite de crestini: Cordoba, capitala fostului califat in 1236, iar Sevilla in 1248. Fondatorul dinastiei Nasrid, Muhamad I (1232-1272) a reusit sa pastreze autonomia micului regat al Granadei, acceptand sa fie vasal al regelui Castiliei.

Franţa, ameninţată cu Jihadul de o grupare teroristă
Grupul Salafist pentru Predică şi Luptă aşteaptă ordinul lui Bin Laden pentru a lovi

Franţa este din nou în vizorul reţelelor teroriste islamice. Liderul Grupului Salafist pentru Predică şi Luptă, Abdelmalek Droukdal, a declarat că organizaţia pe care o conduce aşteaptă ordinul lui Osama bin Laden pentru a porni Jihadul împotriva Franţei şi Algeriei. Anunţul a fost făcut prin intermediul unei înregistrări video postate pe internet.
"Părinţii şi strămoşii noştri au luptat pentru o Franţă puternică, dar au fost aruncaţi în umilinţă", susţine Abou Moussaab Abdel Ouadoud, alias Abdemalek Droukdal, deranjat că "Franţa a ieşit pe uşă şi a revenit pe fereastră" în Algeria. "America vine şi ea pentru a ne spolia, împreună cu Franţa, bogăţiile şi a ne controla destinele, cu complicitatea preşedintelui algerian Abdelaziz Bouteflika. Liderul GSPC – principala mişcare islamistă insurecţională din Africa de Nord - a denunţat "Axa Răului condusă militar de America şi cultural de Franţa, cu susţinerea NATO. Acest grup este responsabil de atentatul din Algeria, din luna decembrie, soldat cu un mort şi nouă răniţi. Liderul islamist l-a acuzat pe preşedintele algerian Abdelaziz Bouteflika de hoţie, deoarece le-a permis companiilor străine, în special franceze şi americane, să exploateze petrolul ţării.
Serviciile secrete franceze iau în serios ameninţarea
Purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe, Jean-Baptiste Mattéi, a declarat că "aceste ameninţări sunt luate în serios, sunt analizate de serviciile speciale competente". Judecătorul antiterorism Jean-Louis Bruguiere a declarat că această ameninţare nu constitue o "noutate" deoarece "ştie de mai bine de un an că GSPC a făcut alianţă cu Al-Qaida şi că una dintre ţintele grupării este Franţa".

GSPC s-a desprins din Grupul Islamic Armat din Algeria
Grupul Salafist pentru Predică şi Luptă (GSPC) a fost fondat în 1998 de către Hassan Hattab şi s-a desprins din Grupul Islamic Armat din Algeria (GIA). Grupul a declanşat o mişcare de insurgenţă, după ce autorităţile de la Alger au anulat alegerile de teama victoriei unui partid islamist. În prezent însă, mişcarea nu mai are decât 500 de membri, faţă de 30.000 la început. Gruparea operează în munţi şi în alte zone izolate ale ţării şi este implicată în răpiri şi trafic de droguri. Potrivit serviciilor secrete fraceze, GSPC este prezent şi în Mauritania, Mali şi Niger. În Maroc cooperează cu Grupul Islamic de Luptă din Maroc (GICM), bănuit că ar fi implicat în atentatele din Madrid, din 2004 şi cele de la Casablanca, din 2003. GSPC este bănuit că pregătea un atentat asupra Catedralei Notre Dame din Strasbourg, în 2000. Unul dintre fondatorii săi, Ahmed Zarabib, a fost ucis în ianuarie 2006, în cursul confruntărilor violente cu armata alegeriană în regiunea Toudja. Actualul lider este Abdelmalek Droukdal.
http://www.adevarulonline.ro/2007-01-11/Lumea/franta-amenintata-cu-jihadul-de-o-grupare-terorista_212877.html

Musulmanii italieni ii sprijina pe comunisti
http://ro.novopress.info/?p=1214