Musulmanii

Rezumarea primului mesaj :

-----Musulmanilor li se promit virgine în Rai
Soarta sufletului după moarte şi ce se întâmplă după momentul părăsirii fizice a acestei lumi are variante relativ diferite de interpretare în cele patru mari religii ale lumii: creştinism, iudaism, islamism şi budism. [...]

Franţa: 52 de morminte dintr-un cimitir militar au fost profanate

Întâlnire „de taină“ SUA- Frăţia Musulmană?
Politica Administraţiei preşedintelui George W. Bush faţă de Frăţia Musulmană/FM, mişcare islamică prezentă în peste 70 de ţări, pe care SUA a catalogat-o ca având legături cu terorismul, se pare că acum se află într-un proces de schimbare, susţine un raport postat online, luni, pe site-ul Newsweek International.


Liderul majorităţii de la Casa Albă, Steny Hoyer, şi alţi membri ai Congresului american s-au întâlnit, la o recepţie organizată la reşedinţa din Cairo a ambasadorului SUA în Egipt, Francis Riociardone, cu Mohammed Saad el-Katani, membru marcant al Frăţiei Musulmane egiptene. Saad el-Katani este lider al „blocului independent“ din Parlamentul de la Cairo, grup parlamentar format din membri simpatizanţi ai Frăţiei Musulmane.

Steny Hoyer a afirmat că „doreşte să asculte şi varianta alternativă a situaţiei din Egipt“, în contextul în care Saad el- Katani era prezent la recepţie la invitaţia ambasadei americane. „Nu noi am solicitat prezenţa Frăţiei la recepţie. Sincer, am fost surprins să-l văd pe Katani“, a continuat Hoyer, pentru Newsweek.

Pe timpul discuţiei de cinci minute, Hoyer şi Katani au dezbătut rolul Hamas, ca ramură palestiniană a Frăţiei Musulmane. Hamas este o organizaţie islamistă, care are două componente principale: aripa politică, învingătoare în alegerile parlamentare palestiniene din ianuarie 2006, şi aripa militară, Brigăzile „Izzedine al-Qassam“, responsabile pentru o parte din atacurile executate în numele Hamas. „Katani a fost, în mod clar, raţional în exprimarea poziţiei Hamas“, a afirmat Hoyer. Oficiali americani din Egipt au explicat, referitor la semnificaţia prezenţei lui Katani în ambasada americană, că personalul ambasadei a mai avut întâlniri cu membri ai Frăţiei Musulmane, care sunt parlamentari egipteni. Pe de altă parte, oficiali americani cu rang înalt, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, au afirmat că invitaţia lui Katani a fost „aprobată“ de Departamentul de Stat şi a fost o continuare a contactelor la cel mai înalt nivel cu Frăţia Musulmană, activitate începută după 11 septembrie 2001. „Asta nu înseamnă că noi acceptăm grupul FM. Înseamnă că recunoaştem faptul că suntem dispuşi să ascultă m cât mai multe păreri“, au continuat oficialii americani, chiar dacă Secretarul de Stat Condoleezza Rice a refuzat, în trecut, să întâlnească lideri ai Frăţiei.

Întâlnirea a fost, de asemenea, „un mod subtil şi inteligent de exprimare a preocupării“ faţă de recentele confruntări dintre reprezentanţii regimului condus de preşedintele Hosni Mubarak şi lideri ai Frăţiei Musulmane, evenimente soldate cu arestarea liderilor şi trimiterea acestora în faţa curţilor militare secrete, susţine raportul Newsweek. Hamdi Hassan, purtător de cuvânt al FM, susţine că Hoyer s-a întâlnit cu Katani şi la Parlament. Aparenta relaxare a tonului abordării poziţiei americane faţă de gruparea islamică egipteană este controversată. Oficiali americani, printre care şi Chris Hamilton, fost oficial FBI din domeniul contraterorismului, au declarat că, în opoziţie cu atitudinea publică de negare a violenţei, Frăţia Musulmană urmăreşte să realizeze un stat islamic cu întindere mondială. John Loftus, fost procuror al Ministerului de Justiţie al SUA, a afirmat că ramurile Frăţiei Musulmane au legături cu multe alte grupări teroriste, inclusiv cu reţeaua Al Qaeda. Ayman Al-Zawahiri, secundul lui Osama bin Laden, provine dintr-o ramură egipteană a Frăţiei Musulmane - Jihadul Islamic Egiptean, rezultat din Jihadul Islamic Palestinian, conform lui Loftus.

Pe de altă parte, Yousef Nada, lider de top al Frăţiei, bancher elveţian acuzat de SUA că finanţează terorismul, a afirmat, săptă- mâna trecută, că „SUA trebuie să colaboreze cu Frăţia Musulmană din Egipt dacă vor pace în acea regiune“. Mişcarea FM, oficial interzisă în Egipt în anul 1954, şi-a declarat intenţiile de participare la procesul politic, sfidând încercările autorităţilor de excludere a grupurilor islamiste din viaţa politică. Oficiali ai Frăţiei Musulmane au anunţat că vor participa cu 20 de candidaţi la alegerile din iunie pentru camera superioară a parlamentului egiptean, denumită Consiliul Shura/Consiliul Consultativ, care are 264 de membri. FM deţine, deja, 88 de locuri (din 454) în camera inferioară a parlamentului, Adunarea Poporului, după ce reprezentanţii grupării au participat, ca independenţi, la alegerile din 2005. „Participarea la alegeri nu este o provocare la adresa autorităţilor, atâta timp cât toţi cetăţenii egipteni au dreptul să participe la actul decizional prin ce reprezentanţi doresc“, a declarat Mohammed Habib, lider al FM.

Autorităţile egiptene au intensificat, săptămâna trecută, acţiunile îndreptate împotriva Frăţiei Musulmane, reţinând 43 de lideri şi membri. Printre care poliţia egipteană a arestat, duminică, 15 studenţi simpatizanţi ai FM, la o universitate din Cairo, sub acuzaţia de participare la o întâlnire secretă. Estimări oficiale raportează 310 membri închişi, începând cu decembrie 2006.

Regimul preşedintelui Hosni Mubarak a limitat accesul membrilor Frăţiei Musulmane la actul politic, prin stabilirea unor condiţii suplimentare: candidaţii trebuie să fie selectaţi de pe liste de partid şi interzicerea partidelor islamice bazate pe religie. Un cotidian de stat, Al-Ahram, a dat publicităţii, sâmbătă, o subliniere a prevederilor legale, conform cărora candidaţ ii nu trebuie să folosească sloganuri religioase pe timpul alegerilor din iunie, cu trimitere directă la sloganul folosit de FM în campania precedentă - „Islamul este soluţia“. Liderii FM susţin că sloganul nu violează nici o lege şi va fi folosit şi în alegerile viitoare: „Poziţia noastră este în conformitate cu articolul doi din Constituţ ie, care legiferează că Islamul este religie de stat şi Sharia, legea islamică, este sursa principală a legislaţiei“.

Informaţiile referitoare la istoria FM şi la intenţiile sale politice conduc la formarea unei imagini bipolare: grupare teroristă şi partid politic. Acţiunile recente ale FM din Egipt elimină varianta agresivă a grupării şi justifică poziţiile conciliante ale diferiţilor actori statali sau non-statali în relaţiile directe. Cu toate acestea, Frăţia Musulmană, paşnică sau nu, rămâne un duşman şi, în acelaşi timp, un concurent viabil, care se bucură de o largă susţinere socială, pentru clasa politică aflată la conducere în Egipt. De asemenea, la nivel internaţional, mişcarea se constituie într-un potenţial pericol, prin anvergura sucursalelor şi prin menţinerea suspiciunii de terorism.

Democraţii islamice
Ca şi în Malaysia, mici deponenţi din Marea Britanie preferă să-şi deschidă conturi în noile linii bancare islamice pe care le-au iniţiat o serie de bănci britanice: spre uimirea chiar şi a funcţionarilor bancari, aceşti adevăraţi creştini preferă să renunţe la obţinerea unei dobânzi, interzise de Islam, pentru a fi siguri că băncile nu folosesc banii lor pentru tranzacţii de felul alimentării cu arme a ambelor tabere beligerante din vreun conflict african. Franţa renunţă însă treptat la despărţirea statului de Biserică, pentru a finanţa de la bugetul naţional construcţia de moschei în locul vreunor sponsori din Orientul Mijlociu bogat şi habotnic. Un documentar tv arăta cum musulmanii din Belgia îşi organizau, de la nivel comunitar, o formaţiune politică cu crezuri religioase. Una dintre revendicările politice majore ale musulmanilor din America sau Europa este introducerea strictei legi islamice – sharia – măcar în anumite aspecte ale societăţii.

Problema întâlnirii societăţilor musulmane cu democraţia este că o pot folosi pentru a anula. Iranul este o "democraţie originală": organizează alegeri, dar candidaţii prea liberali sunt interzişi de atotputernicele instituţii conservatoare. Originală este şi democraţia din Turcia, unde armata a fost nevoită de câteva ori să ia puterea unor majorităţi guvernamentale prea tentate de islamizarea unui stat secular prin Constituţie.

Marseilleza, pentru maghrebieniFranţa a interzis categoriile religie şi origine etnică din statistici, dar politicienii ştiu că cinci milioane de cetăţeni (8%) sunt musulmani, majoritarea din Maghreb. Până la influenţarea politicii externe a Parisului, comunitatea maghrebină are un cuvânt de spus în alegerea următorului preşedinte al Franţei. Din Marsilia se pot zări ţărmurile Africii de Nord. O zecime din populaţia portului francez are origini străine, predominant maghrebină. Creuzet etnic cu un şomaj de peste 14%, problemele oraşelor Franţei sunt accentuate aici sub forma unei "culturi a violenţei cotidiene", adică o mare rată de criminalitate. Surprinzător, revoltele din 2005 din suburbiile franceze nu au atins şi Marsilia – zvonurile spun că bandele locale i-au ţinut în frâu pe tineri, în schimbul neamestecului poliţiei în afacerile lor imobiliare. În moscheile din Marsilia, neîncăpătoare pentru cei dornici să participe la rugăciunile de vineri, mulţi imami îi cheamă acum pe credincioşi la vot, socotind că scrutinul este o modalitate mai bună de participare la mersul societăţii franceze.
De la stânga la dreapta
Mai ales locuitorii cartierelor mărginaşe şi imigranţii nord-africani din Marsilia votau în mod obişnuit cu socialiştii francezi. Mulţi s-au convins însă că ajutoarele financiare primite de tineri de la stat nu-i ajută mai mult decât o slujbă – soluţie şi pentru integrarea în societate, indiferent de originea etnică. Pentru ei, oferta lui Nicholas Sarkozy, de crearea a slujbelor şi de sens al identităţii, este credibilă – mai ales că este el însuşi dovada cum un fiu de imigrant poate deţine o slujbă bună, fie şi la stat. Promisiunea integrării îl face iertat pe candidatul dreptei şi de controversata promisiune că "va scăpa străzile de pegra societăţii".

Pledoaria lui Sarkozy pentru încredere în sine nu racolează întreg electoratul stângii din Marsilia, care a vibrat şi alături de doamna Royal la imnul francez. Mai ales pentru pestriţa clasă muncitoare, candidata stângii a precizat că Marseilleza "nu are nimic naţionalist" şi că vorbeşte "despre lupta tuturor", indiferent de religie sau rasă.

Al-Qaida ameninţă Europa din Africa de Nord
Revirimentul terorismului în Maghreb se face sub marca Al-Qaida, a terorismului islamist global. Potenţialul terorist local este stimulat însă şi de musulmanii reveniţi din Europa Recentele atentate din Algeria, Maroc sau Tunisia sugerează o coordonare a celulelor terorismului nord-african. Abordarea stindardului Al-Qaida arată şi reorientarea atacurilor de la ţintele naţionalismelor locale la adversarii asumaţi de reţeua islamistă globală: SUA şi aliaţii lor.
Ca şi o multinaţională, Grupul salafist pentru predică şi luptă din Algeria şi-a marcat schimbarea numelui în "Al-Quaida din Maghrebul islamic" printr-o "campanie de comunicare" cât mai stridentă: două atentate gemene, împotriva sediului primului-ministru şi la o secţie de poliţie din suburbiile Algerului, care au ucis 33 de oameni şi au rănit alţi 200. Imediat, autorităţile algeriene au avertizat împotriva întoarcerii ţării la vremurile de teroare salafistă din anii ‘90, când atentatele şi luptele au ucis peste 150.000 de oameni.
În paralel, poliţia tunisiană împuşca activişti care se revendicau de la aceeaşi Al-Quaida maghrebină şi plănuiau atacuri la ambasade străine. Experţii în terorism văd aici rodul eforturilor Al-Quaida de a forja o alianţă teroristă din nord-vestul Africii până în regiunea Sahelului – vaste teritorii aspre, greu de controlat, devenite paradis al grupurilor militante ale islamismului radical. Grupurile teroriste din Algeria sunt bine structurate şi experimentate, cu luptători de gherilă în toată ţara şi legături în oraşele vest-europene – chiar şi cu mafiile neaoşe europene. Le rămâne doar să atace ţinte obişnuite ale Al-Quaida: instalaţiile de petrol şi gaze din Algeria sau obiective occidentale ori israeliene. Serviciile de informaţii nord-africane şi occidentale pândesc acum comenzi dinspre Pakistan sau Afganistan. Până acolo, unele direcţii vin de peste Mediterană.
Întoarcerea teroriştilor
Tărâm al turismului, în foste colonii europene, Maghrebul a fost mult timp considerat cea mai tolerantă parte a lumii arabe – dovadă fiind şi coabitarea musulmanilor şi evreilor, în pofida tuturor furtunilor vremilor. Recrutările de terorişti kamikaze pentru Irak şi recentele atentate din regiune inspiră însă teamă că Maghrebul a devenit la fel de înclinat spre extremism religios ca şi statele din Orientul Mijlociu.

Observatorii locali spun că noii fanatici nu sunt crescuţi în Africa, ci vin din statele cu puternică imigraţie maghrebină, ca Franţa, Marea Britanie, Olanda sau Spania – unde autorităţile luptă de câţiva ani cu ideile extremiste, închizând biblioteci şi interzicând predicile anumitor imami radicali. Reîntorşi în ţările natale ale părinţilor, aceşti maghrebini veniţi din Europa reuşesc să convertească tineri localnici la ideile violenţelor extreme – pentru că autohtonii sunt obişnuiţi să asculte cu respect toate ideile venite din ţările dezvoltate… Suntem ţinte toţi cei care credem în valorile religioase şi în normele democratice
Mohammed al VI-lea
Rege al Marocului
Tineri marocani, voluntari la sinucidere în Irak
Atentatorul care s-a aruncat în aer pe 14 aprilie în faţa Centrului Cultural american din Casablanca era fratele celui care s-a sinucis identic şi a ucis cinci oameni pe 11 martie (remember Madrid 2004) într-un i-café din portul marocan. În mai 2003, la Casablanca, mureau în acelaşi fel 45 de persoane, între care 12 atentatori. La presiunile SUA, Poliţia regatului a arestat între timp zeci de suspecţi – între care recrutori pentru atentate sinucigaşe în Irak. Poliţia marocană cunoaşte 50 de tineri care au mers ca voluntari în Irak din 2003; unii au făcut călătoria nedetectaţi, alţii nu s-au mai întors la familii.
Celulele Al-Quaida au prins în Africa de Nord după invazia Irakului, pe care o folosesc drept instrument de recrutare. Voluntarii marocani nu provin doar din medii defavorizate: printre sinucigaşi sunt studenţi la informatică sau fani ai echipelor de fotbal spaniole – important este să fie sensibili la… injustiţia internaţională, indicată în teritoriile palestiniene sau Irak. Timp de câteva luni, terorişti internaţionali îi conving, în preajma vreunei moschei, că au datoria religioasă să intervină.

Unul dintre punctele de recrutare Al-Quaida din Maroc este oraşul Tetouan, la Strâmtoarea Gibraltar: fosta colonie a păstrat o cultură europeană, dar asta înseamnă o şi mai mare apropiere de continent.

Musulmanii din Rusia

Iraniencele vor putea face plaja in bikini Iranul este una dintre tarile islamice cele mai contrastante. Aici, arhaicul se imbina cu modernul in mod nefiresc pentru secolul in care traim. E o societate in care legea Sharia este aplicata in continuare, iar pentru o segregatie cit mai eficace se foloseste tehnica de ultima generatie. Pe linga lifturi, treceri de pietoni sau tribune pe stadion destinate doar femeilor, a venit si rindul plajelor care vor fi "amenajate" cu... perdele de apa si bariere de fibra optica. Pe coasta Marii Caspice din nordul Iranului exista un lant de hoteluri si statiuni foarte populare, care devin foarte aglomerate in timpul verii. Insa femeile nu au voie sa inoate decit in spatele unor paravane, care le tin ferite de ochii publicului masculin si care le impiedica sa vada persoanele de pe plaja. Noile bar ...

Bosnia vrea să scape de "mercenarii" musulmaniSosiţi în timpul războiului, ei vor fi acum trimişi înapoi în ţările de origine, pe fondul temerilor privind formarea unui focar de extremişti islamici în Balcani Guvernul bosniac a decis să retragă cetăţenia a 367 de oameni, pe motiv că aceştia au dobândit-o ilegal, a anunţat ministrul bosniac al justiţiei, Barisa Colak. Majoritatea sunt musulmani, stabiliţi în Bosnia-Herţegovina din timpul războiului. Sarajevo a demarat verificarea legalităţii cetăţeniilor acordate atunci de autorităţi, ca parte a unui set de măsuri antiterorism cerute de SUA şi guvernele europene, îngrijorate de faptul că zona ar putea deveni o pepinieră de terorişti musulmani.

Ministrul Colak a anunţat că cei care au rămas fără cetăţenie vor fi trimişi în ţările de origine. Ei provin din state precum Turcia (72), Egipt (31), Algeria (30), Tunisia (27), Sudan (23) şi Siria (21). Lista include şi 20 de cetăţeni ruşi cărora le-a fost acordată ilegal cetăţenia de către autorităţile sârbe bosniace în timpul războiului. Mulţi sunt foşti luptători musulmani sosiţi în timpul războiului din perioada 1992-1995, pentru a-i ajuta pe musulmanii bosniaci să lupte împotriva sârbilor şi croaţilor. Ei au decis să rămână în Bosnia după război, însurându-se cu femei bosniace şi întemeind familii. Toţi cei afectaţi de această decizie pot face contestaţie în 60 de zile. Ca reacţie la măsura guvernului, un fost comandant în armata bosniacă, Serif Patkovic, a declarat că decizia generează adevărate drame despărţind familii care au copii. Guvernul bosniac a decis să extindă mandatul comisiei speciale pentru revizuirea cetăţeniilor pentru o perioadă de încă un an. Comisia are rolul de a revizui toate cetăţeniile acordate între 1992 şi 1995. Se estimează că este vorba despre circa 11.000 de cetăţenii, dintre care circa 600 ar fi fost acordate ilegal unor indivizi provenind din ţări islamice. Decizia de investigare a cetăţeniilor este luată de autorităţile bosniace ca parte a unui set de măsuri împotriva terorismului, cerute pe plan internaţional. Se estimează că mii de arabi care luptaseră în Afganistan au sosit în Bosnia-Herţegovina în timpul războiului, ca voluntari, deoarece priveau conflictul ca pe un atac la adresa islamului ce avea aprobarea tacită a comunităţii internaţionale. Cei care au rămas după război practicau o formă mai accentuată a islamismului decât cea tradiţională din Balcani. Islamismul radical s-a răspândit în perioada care a urmat şi a adus tensiuni în comunitatea locală musulmană. Mişcarea Wahhabi încearcă să pună stăpânire pe musulmanii bosniaci
Potrivit experţilor locali, radicalii musulmani din Bosnia aparţin mişcării Wahhabi, forma dominantă de islamism din Arabia Saudită şi Qatar. Wahhabismul a devenit vizibil în Bosnia încă din 1992-1995. Mai multe incidente indică faptul că, în ultimii ani, Bosnia a devenit scena unei lupte pentru influenţă între wahhabi şi musulmanii moderaţi. Cu câteva luni în urmă, înmormântarea liderului neoficial al wahhabiţilor din Bosnia, Jusuf Barcic, a atras peste 3.000 de musulmani, în oraşul Tuzla, oferind o imagine privind amploarea acestei mişcări. Potrivit mass-mediei sârbe, presupusul finanţator al mişcării wahhabi în Europa este Effendia Nedzad Balkan, cunoscut şi sub numele de Ebu Muhammed, liderul moscheei Sahaba din Viena. Guvernele europene şi cel al SUA se tem că Al-Qaida ar putea contacta wahhabiţii din Bosnia pentru a-şi consolida poziţia în regiune.

ALLAHU AKBAR Liderii musulmani şiiţi de la Teheran vor să-şi subordoneze din punct de vedere politic şi religios comunităţile musulmane din ţările continentului european. Sub pretextul unităţii islamice, musulmanii din Uniunea Europeană sunt îndemnaţi să participe la declanşarea „jihadului“, războiul sfânt, împotriva propriilor ţări.

P rofitând de lucrările „Conferinţei Internaţionale pentru Unitate Islamică“, desfăşurate la Teheran, conducerea religioasă a Republicii Islamice Iran a cerut reprezentanţilor comunităţilor musulmane din ţările europene să declanşeze ample acţiuni de protest faţă de prezenţa trupelor americane şi aliate în ţările musulmane. Prin intermediul reprezentanţilor săi, marele ayatollah şiit Bashir Hussain Al-Najafi a dat publicităţii o „fatwa“ (decizie religioasă) prin care musulmanii din ţările ce participă cu forţe militare la operaţiunile din Irak şi Afganistan sunt chemaţi să-şi îndeplinească datoria religioasă supremă şi să se opună prin orice mijloace „politicii agresive împotriva Islamului“.

Un apropiat al liderului suprem al Republicii Islamice Iran, ayatollahul Seyyed Ali Khamene’i, Bashir Hussain Al-Najafi este recunoscut pentru poziţia sa anti-occidentală, fiind unul din principalii susţinători ai instaurării în Irak a unei republici islamice, după modelul iranian. Înaltul cleric doreşte impunerea în toate statelele musulmane a unui sistem politic islamist absolutist, folosind ca legislativă interpretările extremiste şiite ale legii şaria (shari’ah), şi având drept lideri politici şi religioşi supremi pe ayatollahi, majoritatea formaţi în mediile extremiste şiite de la Teheran. Conform declaraţiilor sale în faţa participanţilor la conferinţă, preluate de cotidianul iranian „Jomhouri-Eslami“, Bashir Hussain Al-Najafi a cerut ca populaţiile musulmane din ţările europene să se guverneze conform perceptelor legilor islamice, considerate de acesta net superioare legilor europene.

Marele Muftiu musulman al Australiei, şeicul Tajoddin al-Helali, un frecvent susţinător al mediilor extremiste talibane din Afganistan, a cerut instaurarea unui califat musulman mondial, pentru a-l înlocui pe cel desfiinţat în 1924 de „regimul ateu al ereticului Mustafa Kemal Ataturk“, primul preşedinte al statului turc. El a subliniat că este datoria oricărui musulman din armata americană, engleză sau din altă ţară creştină, să se supună în primul rând hotărârilor liderilor religioşi musulmani şi abia apoi să respecte ordinele comandanţilor lor direcţi. Şeicul Tajoddin al-Helali i-a declarat pe soldaţii musulmani din forţele internaţionale prezente în Irak şi Afganistan drept „takfir“, termen ce identifică un musulman acuzat de erezie împotriva Islamului, ofensă pedepsită cu moartea conform legii şaria.

În ciuda frecventelor apeluri la unitate între principalele ramuri ale islamului, sunniţi şi şiiţi, conducerea religioasă iraniană a cerut ca viitorul califat musulman mondial să aibă reşedinţa în Republica Islamică Iran, pentru a nu fii supus „influenţei Marelui Satan“ american. Mediile de specialitate, citate de „Aftab-e-Yazd“, au subliniat politica agresivă pe care o are Iranul faţă de alte comunităţi musulmane nonşiite, politică ce beneficiază de o importantă finanţare din partea Teheranului.

Un alt cotidian iranian, „Hamshahri“, apreciază că lucrările conferinţei au fost un succes deplin pentru Teheran, urmând ca într-o perioadă de câţiva ani comunităţile musulmane şiite din diferite ţări să domine viaţa politică. Conform surselor citate, pentru apărarea drepturilor populaţiei şiite este „absolut necesară“ schimbarea actualelor regimuri politice din Irak, Azerbaidjan, Turcia şi Afganistan, prin impunerea doctrinei politice islamice şiite „Waliyat al-Faqih“, prin care este legiferată conducerea unui stat în exclusivitate de către liderii religioşi.

Surse guvernamentale iraniene au declarat, sub protecţia anonimatului, pentru cotidianul „Resalat“, că Teheranul îşi va consolida relaţiile cu Republica Bosnia-Herţegovina, Albania, susţinând şi independenţa Republicii Kosovo, ţări cu importante populaţii musulmane. Oficialii iranieni consideră că stabilirea unui stat panislamic în regiunea Balcanică, format din regiunile musulmane ale fostei Iugoslavii şi Albania, este o necesitate pentru apărarea drepturilor musulmanilor din Europa.

Influenţa iraniană asupra comunităţilor musulmane europene s-a consolidat în urma implementă rii unei politicii religioase tot mai agresive din partea Teheranului, având ca rezultat creşterea numă rului de convertiri la doctrina şiită a islamului a musulmanilor suniţi sau a persoanelor de alte religii. Beneficiind de un important sprijin financiar datorită resurselor energetice (petrol şi gaze), Teheranul sponsorizează un număr mare de organizaţii musulmane religioase sau „umanitare“, care au drept scop intensificarea propagandei proşiite în cadrul diasporelor musulmane din ţările europene sau comunităţile musulmane autohtone.

Liderul religios senegalez, şeicul Abdul- Mona’m Az-Zeyn, a cerut diasporei musulmane din Uniunea Europeană să accepte „conducerea religioasă“ a Teheranului, confirmând suspiciunile mediilor musulmane moderate faţă de acţiunile iraniene.

În regiunea balcanică, eforturile iraniene au avut un succes deosebit în Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, stat membru al NATO şi UE, Kosovo şi Albania, concurând direct cu propaganda sunită wahabbită, sponsorizată de petro-dolarii Regatului Arabiei Saudite. Mass-media din ţările limitrofe României au semnalat intensificarea presiunilor şiite la adresa autorităţilor legale ale comunităţilor musulmane autohtone, presiuni ce au îngrijorat mediile moderate musulmane. Astfel de intenţii există şi în România, recent Şura-i Islam, consiliul de conducere al Muftiatului Cultului Musulman din România, cerând ca organizaţ iile şi fundaţiile religioase musulmane ce activează în România să-şi reînnoiască avizele de funcţionare, şi declarând că „lăcaşele de cult care aparţin organizaţiilor non-guvernamentale cu caracter religios sau persoane fizice şi care funcţionează fără avizul Muftiatului sunt ilegale“.

Surse din cadrul comunităţii musulmane din România au declarat că acţiunea Muftiatului este un răspuns la politica unor medii musulmane extremiste din România de a stabili un muftiat paralel cu cel oficial recunoscut de autorităţile române. O astfel de structură ar facilita mediilor extremiste consolidarea prezenţei în cadrul comunităţii musulmane din România ce numără peste 220.000 de persoane.

Le Pen are sustinatori musulmani

Siitii vor schimba Orientul Mijlociu

Anul Nou la musulmanii din Dobrogea
Pe 21 martie, turcii si tatarii din Dobrogea serbeaza Nevruz-ul (Ziua cea noua), inceputul de an dar si venirea primaverii. Chiar daca nu mai au amploarea de alta data, sarbatorile includ inca aprinderea de focuri purificatoare, urari cintate si, desigur, numeroase bucate gustoase.

Puritate islamica justitiara

Profesoara crestina linsata de elevii musulmani

Bosnia şi fundamentalismul islamic
Pe străzile din Sarajevo e un lucru obişnuit să vezi dubiţe cu geamuri fumurii în care se află femei acoperite cu lungi voaluri negre, cu copii escortaţi de obicei de câte doi bărbaţi cu barbă. Sunt adepţii wahhabism-ului, curent ultra-religios care îşi propune reînvierea "adevăratului islam". Din 1992 până în 1995, Bosnia-Herţegovina (BiH) a fost grav afectată de un război care a opus cele trei comunităţi etnice principale.
Diferiţi atât prin religie, cât şi prin etnie, sârbii ortodocşi, croaţii catolici şi bosniacii musulmani sunt în continuare divizaţi, coexistând sub administraţie internaţională.
Avertismente privitoare la riscul de terorism provenit din rândul comunităţii islamice din Bosnia apar din ce în ce mai des, însă există suspiciuni legate şi de mişcarea Wahhabi.

Un preot catolic strange bani pentru construirea unei moschei

DIVORT, REFUZAT PE MOTIVE DIN CORANUn judecator german a refuzat sa acorde imediat divortul unei femei de origine marocana, batuta de sotul ei, pe motiv ca acest tratament nu este condamnat de Coran, aceasta stire starnind indignare in Germania. "Unde traim noi de fapt? Un judecator permite lovituri intre soti... si face referire la Coran", scrie Bild, cel mai citit cotidian german. Consiliul central al musulmanilor din Germania a reactionat imediat, estimand ca judecatorul "ar fi trebuit sa se refere la Constitutia germana si nu la Coran" si a amintit faptul ca si in religia islamica violenta si maltratarea, indiferent de sex, reprezinta motive de divort.

Macedonia
http://www.divers.ro/index.pl/documentar_ro?wid=37456&func=viewSubmission&sid=5137
Uniunea Europeana a donat recent fonduri pentru reconstructia unei biserici ortodoxe dar si pentru repararea distrugerilor provocate unei moschei in Macedonia. In acest fel se incearca atenuarea divergentelor etnice dintre comunitatea albaneza si cea slava din aceasta tara.

Cu ajutorul fondurilor Uniunii Europene se desfasoara un proiect de reconstruire a bisericii Sf. Atanasy de la Manastirea Lesok si reparare a distrugerilor de la moscheea de la Neprosteno. Proiectele paralele de restaurare vizeaza vindecarea ranilor lasate de conflictul care a avut loc in Macedonia in urma cu doi ani si promovarea reconcilierii interetnice. Atit biserica cit si moscheea se afla intr-o fosta regiune din zona Tetovo, puternic afectata de confruntari inter-etnice. In august 2001, la citeva zile dupa semnarea acordului de pace de la Ohrid, care a pus capat luptelor din anul 1999, in Biserica Sf. Atanasy de la Manastirea Lesok au fost plasate mine si aceasta a fost distrusa. Moscheea a fost avariata in acelasi an. In spiritul reconcilierii, parintele Dimitrija Krstevski de la Biserica Sf. Atanasy si imamul Ejup Selmani de la Moscheea Neprosteno si-au vizitat reciproc lacasurile de cult pentru a marca lansarea procesul restaurarii paralele. La inceperea lucrarilor au fost de asemenea prezenti reprezentantii guvernului macedonean, ai autoguvernarii locale si ai OSCE.
"Reconstructia bisericii din Lesok si a moscheii din Neprosteno este o modalitate concreta de incurajare a reconcilierii interetnice", a declarat seful centrului operational al Agentiei Europene de Reconstructie din Skopie, Daniel Guiglaris. Agentia supravegheaza aspectele financiare si tehnice ale proiectului, in valoare de 540 000 euro. Acesta va fi incheiat probabil in doi ani. "Restaurarea comuna a celor doua obiective religioase are o importanta uriasa pentru crearea sentimentului de coabitare intre oameni, pentru intelegerea reciproca in regiunile multietnice si oriunde exista oameni care doresc pace, libertate si coexistenta", a declarat Behixudin Sehapi, seful proiectului pentru comunitatea religioasa islamica din Macedonia. "Restaurarea bisericii si moscheii reprezinta incurajarea construirii increderii si tolerantei", a declarat Zoran Sapuric, presedintele comisiei parlamentare pentru sistem politic si relatii intre comunitati. "Acesta este un bun exemplu dat de capii religiosi care ii influenteaza pe oamenii din regiune, astfel incit sa transforme conflictul si diferentele in cooperare si toleranta, care pot la rindul lor sa contribuie la securitate, stabilitate si prosperitate".
"Biserica Sf. Atanasy va fi restaurata, redobindindu-si aspectul initial, si va fi predata Bisericii Ortodoxe Macedonene pina la sfirsitul lunii iunie 2005", a declarat Jovan Ristov, directorul Institutului National pentru Protectia Monumentelor Culturale. "Lucrarile la acest obiectiv sint efectuate in doua faze: conservarea si repararea, o adevarata reconstructie a cladirii. Faza urmatoare va include restaurarea picturilor in fresca in conformitate cu toate canoanele".

Vălul islamic, interzis şi în şcolile din Marea Britanie

Noul regulament vine după mai multe procese răsunătoare, în care unităţile de învăţământ au fost date în judecată de familiile unor eleve musulmane Guvernul britanic a emis un nou regulament al uniformelor, care precizează că şcolile pot interzice elevelor să îşi acopere faţa. Argumentele pun accent pe importanţa contactului vizual dintre profesor şi elev, dar citează şi motive privind securitatea. Poziţia guvernului a fost sprijinită de Curtea Supremă de Justiţie a Marii Britanii.
Guvernul susţine că vălul împiedică învăţarea şi că profesorii trebuie să îşi poată da seama, după mimica feţei, dacă un elev este entuziast, este atent sau dacă are o problemă. De asemenea, cadrele didactice trebuie să poată recunoaşte elevii după trăsături, pentru a păstra ordine şi a-i identifica pe intruşi. Vălul islamic a devenit o problemă din ce în ce mai complicată pentru şcolile din Marea Britanie în ultimii ani, generând câteva procese cu mare ecou în mass-media. Regulamentul vine după victoria în instanţă a unei şcoli din Buckinghamshire, dată în judecată de o elevă căreia i se interzisese purtarea vălului. Reacţiile organizaţiilor islamice din Marea Britanie la noile măsuri au fost diferite. Unele s-au declarat "şocate", în timp ce altele s-au declarat de acord cu noile reguli.
Vălul islamic în Europa
FRANŢA. Vălul islamic şi alte simboluri religioase care "ies în evidenţă" au fost interzise în şcolile de stat în 2004. Măsura a fost sprijinită de politicieni şi de opinia publică, mai ales că legea franceză prevede separarea dintre stat şi religie. Totuşi, vălul poate fi purtat în şcolile musulmane şi în universităţi.
GERMANIA. În septembrie 2003, Curtea Constituţională Federală a decis în favoarea unei profesoare care dorea să poarte vălul la ore. Totuşi, landurile îşi pot schimba regulile pe plan local. Cel puţin patru landuri au decis să interzică profesoarelor purtarea vălului, iar în landul Hesse, interdicţia se aplică tuturor funcţionarilor publici.
RUSIA. Curtea Supremă a Rusiei a anulat un regulament ce interzicea purtarea vălului în fotografiile de paşaport.
ITALIA. În 2005, parlamentul a aprobat un pachet de legi împotriva terorismului care presupune că ascunderea feţei în public este contravenţie. Guvernul intenţionează să propună o nouă lege care interzice explicit vălul islamic care acoperă faţa.
BELGIA. Primăria oraşului Maaseik, situat la graniţa cu Olanda, a interzis niqab-ul, un tip de văl ce acoperă tot corpul, cu excepţia ochilor.
OLANDA. Cabinetul a interzis femeilor musulmane să poarte burqa, un tip de văl ce acoperă faţa în întregime, în locurile publice, pe motiv că disturbă ordinea publică şi securitatea. Circa 5% din olandezi sunt musulmani, însă numai câteva zeci de femei poartă burqa.

TURCIA. Statul laic, fondat de Mustafa Kemal Ataturk acum 80 de ani, respinge vălul ca aparţinând trecutului, însă 65% din femeile turce poartă văl. Totuşi, vălul este interzis în locurile "civice", ce includ şcoli, universităţi şi clădiri oficiale. În noiembrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că interdicţia este legitimă.

Stindardul rezistentei siite





A infierat prezenta trupelor straine in Irak inca din prima zi; a denuntat oamenii politici din SUA aratandu-i cu degetul; si-a creat propria militie, Armata lui Mahdi. In august 2003, putini observatori acordau atentie acelui tanar cu privirea taioasa si dintii patati de ceai pe larg [...]

Legea islamica e inca puternica printre albanezi



Numeroase fete din familii de albanezi de rand sunt inca trimise in strainatate pentru a se casatori cu barbati pe care nu i-au mai vazut vreodata. Legea islamica permite totodata barbatilor sa se descotoroseasca de ele oricind au chef. Se intampla intr-adevar in Europa. Un reportaj publicat de Reteaua Balcanica de Investigatii Media (www.birn.eu.com)
Nora si-a intalnit sotul pentru prima data doar cu putin timp inaintea ceremoniei de casatorie. A fost un caz obisnuit de casatorie aranjata. In spiritul traditiei locale, familia alesese mirele pentru ca parea a fi un barbat realizat, dupa ce lucrase in Occident, la fel ca zeci de mii de alti etnici albanezi din sudul Serbiei, din Kosovo sau din vestul Macedoniei.
Dupa casatorie, cuplul a plecat in Elvetia unde a locuit timp de un an. Insa casatoria a devenit amara in scurt timp. Nora, in varsta de 25 de ani, trebuia doar sa isi ingrijeasca gospodaria si sotul, nu avea o slujba si nici nu cunostea limba germana.
La scurt timp dupa ce a ajuns acolo, spune femeia, a descoperit ca sotul ei era alcoolic si dependent de droguri. Mai mult, acesta s-a plictisit repede de sotia sa.
„M-a trimis inapoi sa stau cu parintii mei in sat si, mai tarziu, mi-a trimis un mesaj in care imi spunea ca el e un barbat liber,” spune Nora. Sotul ei ii transmisese de fapt mesajul ca este liber sa isi caute o alta sotie, divortand in stil islamic
Nora este doar una dintre multele femei albaneze din Valea Presevo (sudul Serbiei), din Kosovo sau din vestul Macedoniei, ale caror vieti au fost prinse in conflictul dintre obiceiurile traditionale si lumea moderna.
Hysnije Miftari, din satul Nesalce de langa Bujanovac, spune ca s-a despartit de sotul ei pentru ca „era imposibil sa traiesti cu un barbat care nu face altceva decat sa provoace durere.”
Ea spune ca sotul ei a inceput o relatie cu o alta femeie si i-a sugerat sa plece sau sa accepte sa devina „a doua” sotie, potrivit traditiei islamice. Miftari a ales sa plece, insa a trebuit sa isi lase fiul in grija familiei sotului.
„Il visez foarte des pe fiul meu,” spune femeia. „Pentru el m-as intoarce la sotul meu, insa nu cred ca exista vreo speranta in acest sens”.
Legea islamica defavorabila femeilor
Dilemele cu care se confrunta astfel de femei se datoreaza, in parte, interactiunii dintre societatile odinioara foarte izolate si restul lumii. Conflictele armate din Kosovo, Macedonia si din sudul Serbiei de la sfarsitul anilor 1990 si inceputul lui 2000 au provocat mari rupturi sociale.
Razboiul si lipsa acuta de locuri de munca a provocat o migratie masiva a populatiei de la sate catre orasele din regiune, de unde multi au emigrat apoi in Uniunea Europeana, Elvetia si Statele Unite. Acestia traiesc si muncesc acolo timp de multi ani, multi dintre ei chiar ilegal.
Tendinta a aparut de fapt inca din anii 1950, cand albanezii au inceput sa emigreze in Turcia, continuand in anii 1970 si 1980, cand Germania si alte state occidentale au luat locul Turciei, fiind destinatiile preferate.
Numarul emigrantilor a crescut constant din 1999 incoace, cand conflictul din Kosovo a ajuns la punctul culminant. Potrivit estimarilor, aproximativ 30% dintre barbatii din anumite zone din Kosovo, Valea Presevo si vestul Macedoniei lucreaza in strainatate.
Riza Halimi, presedinte al Partidului etnic Albanez pentru Actiune Democratica, descrie migratia ca „o problema foarte serioasa in Valea Presevo.”
„La inceputul razboaielor, in 1990, o mare parte a populatiei din aceasta regiune a emigrat,” a precizat acesta.
Emigrantii au luat, insa, si ideile traditionaliste cu ei. Multe familii foarte unite insista adeseori ca tinerii care lucreaza in strainatate sa ia in casatorie fete din satele natale.
Batranii din aceste familii incheie, de obicei, un acord, menit in principal sa sporeasca sau sa pastreze averea familiei.
Drept urmare, tinerele sunt trimise in tari necunoscute, pentru a trai alaturi de niste barbati pe care nu i-au mai vazut vreodata. Multe dintre acestea sunt izolate din punct de vedere social. Necunoscand limba, femeile sunt de cele mai multe ori la mila unor straini.
Ermira, in varsta de 34 de ani, din Tetovo, Macedonia, si-a intalnit sotul pentru prima data la „Aeroportul din Munchen”, spune ea.
„Tatal meu mi-a zis intr-o zi ca urmeaza sa fiu trimisa unui barbat din Germania pentru a-i fi sotie,” a precizat aceasta. „A refuzat sa ma asculte cand ii spuneam ca nu l-am vazut niciodata pe viitorul meu sot.”
Potrivit traditiei musulmane albaneze, femeile sunt proprietatea sotilor pe durata casatoriei. Femeia poate parasi caminul daca doreste, insa copiii raman cu tatal.
„Am stat un an in Germania si abia daca ieseam din apartament,” spune Ermira. „Intr-o zi, insa, s-a intors de la serviciu si mi-a spus sa imi fac bagajele si sa plec. Nici macar nu mi-a platit biletul de intoarcere. Am fost nevoita sa imprumut bani de la un var.”
Un astfel de divort este o dezonoare pentru femei. Adeseori, acestea sunt nevoite sa se intoarca la familiile lor si sa incerce sa intemeieze un nou camin alaturi de un barbat singur, de cele mai multe ori vaduv sau divortat.
„Nu cred ca ma voi recasatori,” spune Ermira. „De aceea am venit la Belgrad sa incep o noua viata.”
Xhevahire Shabani, lidera a organizatiei femeilor Prosperiteti, din satul Trnovac, la marginea orasului Bujanovac, spune ca multe femei sunt, in continuare, la mila sotilor lor. „Ele nu au aceleasi drepturi... pentru simplul motiv ca sunt de sex opus,” spune aceasta.
Prosperiteti este unul dintre grupurile cetatenesti din Valea Presevo care au drept preocupare femeile care au nevoie de ajutor. Multe dintre aceste femei nici nu stiu sa citeasca.
Mirvete Shabani, profesoara de liceu, spune ca este mare nevoie de astfel de organizatii. Prea putine femei participa la cursuri „despre violenta domestica, drepturile omului, drepturile femeii, femei in politica si despre solidaritatea interculturala,” a precizat aceasta.
Pentru a incerca sa solutioneze problema, autoritatile au stabilit un nivel minim al numarului de femei implicate in politica la nivel local. Opt dintre cei 41 de deputati din consiliul orasului Bujanovac sunt femei, dintre care cinci sunt albaneze.
Insa Vjollca Sadiku, director al centrului cultural Vuk Karadzic din Bujanovac, spune ca oamenii abia au inceput sa abordeze problema drepturilor femeilor. „Nu se fac inca destule in aceasta privinta”. (DIVERS – www.divers.ro)

Solutia impotriva terorismului: intelegerea "spiritualitatii negre"

"Creierul" atentatelor de pe 11 septembrie isi recunoaste vina

Cine sint musulmanii radicali?
Expertii in politica externa spun ca razboiul impotriva terorismului va fi cistigat doar cind lumea islamica va respinge radicalismul. Dar care sint musulmanii radicali si care cei moderati, ce ii deosebeste?

E posibil un genocid asupra musulmanilor?
LONDRA – Musulmanii din Europa s-ar putea confrunta cu un risc de genocid, similar celui la care au fost supusi evreii in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a apreciat la 2 martie Marele muftiu al Bosniei, ingrijorat de intensificarea tensiunilor exercitate asupra musulmanilor, transmite AFP.
"Ma tem ca musulmanii sa nu fie supusi aceluiasi tratament ca evreii din Europa, daca lucrurile nu evolueaza (...) sper ca islamofobia, manifestata in prezent in Europa si in Occident, nu se va sfarsi printr-un holocaust musulman", a declarat Mustafa Ceric.
"S-a spus niciodata dupa Holocaust, insa in tara mea, Bosnia, dupa cum bine stiti, a avut loc deja un genocid", a amintit clericul, considerat un important interlocutor in dialogul interreligios din Europa.
"Daca se va continua deci cu aceasta argumentare privind excluderea si daca musulmanii europeni nu isi asuma responsabilitatea pentru societatea in care traiesc, daca nu fac eforturi pentru integrare (...) si daca nu accepta valorile Drepturilor Omului ca ceva pentru care Europa a platit un pret ridicat, atunci cred ca musulmanii s-ar putea teme de viitorul lor", a explicat clericul.
Tensiunile dintre musulmani si celelalte confesiuni s-au intensificat in Europa intr-un context de suspiciune permanenta, alimentat de amenintarile teroriste care, in ultimii ani, au afectat mai multe state europene printre care Marea Britanie si Spania. (DIVERS – www.divers.ro)