MISTERE/CONSPIRATII/ENIGME

Dinozaurii au murit de frig!
Dispariţia dinozaurilor în urmă cu 65 de milioane de ani, un mister care a dat bătăi de cap cercetătorilor din lumea întreagă, ar putea fi explicată de coliziunea între două stânci gigantice provenite dintr-o centură de asteroizi. Un fragment rezultat din această ciocnire a ajuns pe pământ şi a dus la dispariţia reptilelor-gigant. Concluzia a fost formulată într-un studiu publicat în ultimul număr al revistei Nature.
Impactul s-a dovedit a fi fatal pentru multe din ...
Coliziunea celor două blocuri, cu un diametru de mai multe zeci de kilometri, a provocat apariţia mai multor fragmente, dintre care unul s-a prăbuşit pe Terra în urmă cu 65 de milioane de ani, a explicat o echipă de cercetători americano-cehă. Aceasta a cauzat o bruscă schimbare climatică şi dispariţia dinozaurilor.

Acest eveniment e explicat în general prin căderea unei bucăţi de cometă sau a unui meteorit, eveniment care a dus la formarea craterului Chicxulub, de 180 de kilometri diametru, din Mexic. Alte fragmente rezultate din coliziunea celor doi asteroizi au căzut pe Lună, Venus şi Marte, adaugă această echipă, de la Institutul de cercetare din Colorado (SUA) şi Universitatea Carol din Praga.

Cercetătorii au pus la punct o simulare pe calculator, pentru a explica originea acestei coliziuni. Astfel, ei au ajuns la concluzia că în urmă cu 160 de milioane de ani, un asteroid cu diametrul de 170 de kilometri a fost lovit de un bloc de stâncă de 60 de kilometri diametru, ceea ce a dus la apariţia a numeroase fragmente, printre care circa 300 măsurau peste 10 kilometri diametru.

În urmă cu 65 de milioane de ani, unul dintre aceştia din urmă a lovit Terra, formând craterul Chicxulub şi ridicând nori de praf care au ascuns Soarele şi au provocat o iarnă îndelungată, fatală unor specii precum dinozaurii.

Apogeul acestui bombardament cu asteroizi a avut probabil loc în urmă cu 100 de milioane de ani, însă nu s-a terminat încă, avertizează ei: "Simulările noastre ne fac să credem că circa 20% dintre asteroizii situaţi în prezent în apropierea Terrei aparţin familiei Baptistina".

Schimbarea climei a fost atât de bruscă încât a ucis toţi dinozaurii. Reptilele uriaşe nu au mai avut timp să se adapteze la clima care s-a răcit foarte rapid în lipsa Soarelui ale cărui radiaţii au fost blocate de praful care s-a degajat în urma impactului Terrei cu un asteroid.

Mari bizarerii ale lumii vii

Lumea terestra pare sa detina un bagaj de insusiri inepuizabil, uluitoare pentru noi. Mediul acvatic bate toate recordurile in acest sens, in special in zonele marine, desi, uneori, ochiul (in)discret al omului vrea sa arate ca nu-i scapa nimic. Cine priveste – fara a sti despre ce e vorba – banalul peste, in a carui gura deschisa se afla „durduliul” si aparent resemnatul mic crustaceu, va crede ca pestele tocmai isi inghite prada.De fapt, victima e chiar el. Parazitul numit Cymothoa exigua se fixeaza solid in gura gazdei si ii devoreaza linistit limba, neputand fi eliminat. In asemenea conditii, pestele ar trebui sa moara, fara limba nemaiavand cum sa inghita. Totusi, la „locul faptei” se naste o simbioza bizara. Parazitul ia locul organului gustativ (pe care tot el l-a consumat) si astfel ajuta pestele sa traiasca aproape normal, in acelasi timp hranindu-se si el cu cate ceva din ceea ce-i trece prin gura victimei devenite un fel de coleg de masa.
Nu tot ce-am invatat cu totii la scoala este valabil in natura. Despre broaste, biologii afirma ca se inmultesc prin multe-multe oua depuse in apa. Exista totusi o specie care ii contrazice, pentru ca isi poarta puii in... stomac, pana la ecloziunea propriu-zisa. Broasca respectiva traieste in Australia si, dupa fecundare, inghite cele 20-25 de oua, tinandu-le astfel la loc sigur, pe parcursul celor sase-sapte saptamani, cat dureaza procesul intreg de metamorfoza al viitorilor pui. In toata aceasta perioada isi tine stomacul in time-out, pentru a nu-si digera progeniturile.
Odata sorocul implinit, mama isi regurgiteaza, practic, puii, avand o singura problema: din cauza marimii si a numarului lor, nasterea dureaza o zi si jumatate. Cercetatorii confirma din pacate un epilog dramatic. Doua specii de broaste australiene isi aduceau pe lume urmasii in acest fel, insa din motive necunoscute, dupa 1985 nu a mai fost observat nici un exemplar.
Doua vietati minuscule pot fi reperate traversand impreuna Pacificul, impresia vizuala fiind cea a unei inclestari pe viata si pe moarte. De fapt, o specie de meduza de talie mica reprezinta vehiculul ideal pentru larva langustei californiene, lunga de numai 2-3 centimetri. La asemenea dimensiuni, aceasta din urma trebuie sa parcurga sute si chiar mii de kilometri in ocean, performanta imposibila fara ajutorul dezinteresat al meduzei. „Autostopistul” actioneaza doar noaptea, ziua ascunzandu-se de pradatori.
La adapostul intunericului, se agata de corpul meduzei dotate cu propriul sistem de propulsie si astfel, dupa o calatorie incredibila ajunge in zona unde va trai ca adult.

Adevaratul Fox Mulder

Seriale precum „Dosarele X” sau „Millenium”, urmarite cu sufletul la gura de noi toti, dezvaluie aventurile unor echipe de investigatori FBI ce se bazeaza mai mult pe capacitatile extrasenzoriale decat pe anchetele clasice. Dar putini oameni stiu ca personajele acestor filme, precum Fox Mulder, Dana Scully sau Frank Black, sunt inspirate din realitate. Un fost angajat al FBI, David Morehouse, pretinde ca el i-ar fi slujit realizatorului Chris Carter drept model pentru faimosul „agent Mulder

Omul care fotografiaza cu mintea
Morehouse, care este si in prezent un cunoscut clarvazator, colaborand cu politia mai multor state americane in elucidarea unor cazuri misterioase, spune ca a avut chiar mai multe discutii cu Carter, pentru a-l familiariza pe acesta cu specificul activitatii sale in cadrul FBI. „Ca angajat al FBI, am invatat o serie de tehnici de stimulare a acestor insusiri extrasenzoriale, pe care orice om le poseda, intr-o masura mai mare sau mai mica.
Ei se bazau foarte mult pe telepatie, pentru a putea vizualiza, prin intermediul subiectilor locuri sau oameni aflati la mari distante. Un fel de fotografie psihica prin satelit, dar la preturi de milioane de ori mai scazute decat cele obtinute de Pentagon”, spune Morehouse. Fostul angajat sustine ca serviciile secrete americane au cheltuit, numai in perioada 1970-1990, adica pana la prabusirea URSS, mai bine de 20 milioane de dolari pentru studierea capacitatilor paranormale, folosind cei mai talentati subiecti in cazuri de spionaj si contraspionaj.
A prezis atentatele de la 11 septembrie
Unul dintre principalele teste prin care viitorii „agenti psi” erau recrutati viza „ghicirea” de catre acestia a imaginilor ascunse intr-un plic sigilat. Dar, adauga el, rata de acuratete a „viziunilor” acestora, de numai 33%, a determinat FBI sa intrerupa proiectul, dupa terminarea Razboiului Rece. „Cand am prezis, in timpul guvernarii Reagan, ca Washingtonul va fi atacat din aer, superiorii mei m-au ironizat, dar iata ca acest lucru s-a intamplat, dupa cativa ani, la 11 septembrie 2001...
De asemenea, am prezis ca fostul presedinte Jimmy Carter va lua premiul Nobel, predictie de asemenea realizata”. Contributia lui Morehouse la rezolvarea unor cazuri incalcite l-a adus nu numai in atentia presei, dar si a politiei. In prezent, el tine un curs practic de parapsihologie, la invitatia faimosului Scotland Yard, in Anglia. Dovada ca pana si scepticii englezi cred in puterile sale...

Senzaţia de déja-vu, un mister

Triunghiul Bermudelor, o uşă către lumi paralele?
http://www.click.ro/categorii/misterele-lumii/108
Situat în Oceanul Atlantic, Triunghiul Bermudelor e considerat de mulţi drept o poartă către o altă dimensiune. Cu toate că a fost evitat secole de-a rândul de oamenii mării, Triunghiul Diavolului a făcut să dispară în timp zeci de avioane sau ambarcaţiuni. În luna aprilie a anului în curs, un avion de mici dimensiuni, de tip Piper PA-46-310P, dispărea fără urmă.
Localnicii au crezut mult timp că din adâncurile mării se ridică un monstru uriaş care înghite orice ambarcaţiune care intră triunghiul echilateral cuprins între Miami, insula San Juan, din Puerto Rico, şi Bahamas. Ulterior aveau să apară cu totul şi cu totul alte teorii.


Astfel, în timp ce unii ufologi erau convinşi că forţe extraterestre deschiseseră o poartă către altă dimensiune chiar pe planeta noastră, alţi specialişti în paranormal au crezut că aici, în Triunghiul Diavolului, toate legile fizicii sunt date peste cap. Cu toate astea, dincolo de orice tentativă de a explica un fenomen şocant, nimeni nu a reuşit să afle unde au dispărut toate navele intrate în triunghi.
Navele ajunse aici dispar fără urmă


Cel mai recent caz de dispariţie este cel al avionului de tip Piper PA-46-310P, care a intrat la 10 aprilie 2007 în Triunghiul Bermudelor şi nu a mai ieşit niciodată. El încheie un lung şir de dispariţii ciudate, dar şi de apariţii fantomatice ale unor vase dispărute în urmă cu secole. În 1916, vasul de croazieră Memphis CA-10 suferea grave avarii pe coasta Republicii Dominicane, din cauza unui val magnetic extrem de puternic izbucnit din senin în zona blestemată.
Tot aici, în urmă cu peste 60 de ani, la 5 decembrie 1945, o întreagă escadrilă de bombardiere tip Avenger, dispărea fără urmă, cazul fiind clasat. Evenimentul - cunoscut sub numele de Zborul 19 - continuă să stârnească fiori, cu atât mai mult cu cât în arhivele militare ale armatei americane încă mai există înregistrarea ultimelor cuvinte ale comandantului. Înainte să dispară complet, locotenentul Charles Caroll Taylor a apucat să dea comanda de golire a rezervoarelor şi grupare în formaţie de luptă.

Patru mistere ale creierului

Diamantele negre - un mister venit din Univers

Cercurile sculptate in piatra - o noua enigma pentru parapsihologi
Nu trece vara fara ca mass media internationala sa nu se mai aduca la cunostinta aparitia vreunei alte pictograme „extraterestre”, in lanurile de grau sau de porumb ale fermierilor, total depasiti de fenomen. Pana in prezent, asemenea figuri, facand, se pare, parte dintr-un mesaj codificat, prin care reprezentantii unei alte civilizatii incearca sa ne contacteze, au fost semnalate in aproape 70 de tari, inclusiv in Romania.Dar, in pofida a ceea ce se crede, anume ca aceste bizare „cercuri in lanuri” ar fi un apanaj al deceniilor trecute, iata ca, din indepartata China ne parvine o veste socanta: intr-o regiune extrem de izolata din Tara Marelui Zid, de aproape sapte ori mai mare decat Marea Britanie si situata nu departe de granita cu Mongolia, arheologii de la Beijing au identificat mai multe pictograme sculptate in piatra, pictograme care contin multe elemente identice cu cele ale modernelor figuri plasmuite in lanuri.
Dupa cum apreciaza specialistii chinezi, vechimea acestor sculpturi ar putea fi de aproximativ 2500 de ani! Partea mai ciudata este ca, in zilele noastre, China nu s-a numarat printre tarile unde enigmaticul fenomen a fost raportat. „Expeditia noastra a descoperit 21 de asemenea sculpturi ridicate pe vaile ce marginesc masivul Qinghe, si intinse pe o suprafata arida, de circa 40 km patrati, declara Zhang Hui, un cunoscut cercetator de la muzeul „Xinjiang”, supranumit de presa locala „omul misterelor” pentru pasiunea sa neasemuita fata de tot ce este enigmatic.
Zhang spune ca, daca in tarile occidentale, numeroase „cercuri” s-au dovedit a fi falsuri, realizate de tineri pusi pe sotii, anticele figuri sculptate pe solul chinez sunt cu siguranta ceva cat se poate de serios. „Cei care au trait in acele timpuri au fost, probabil, inspirati de cercuri in lanuri autentice, adica realizate de o inteligenta superioara – ei credeau, de altfel, ca cercurile sunt create de zei – si au inteles importanta lor, dar fiindca nu au putut descifra mesajul ce li se transmitea prin intermediul lor, le-au imortalizat in piatra, cu speranta ca viitorimea va gasi cheia acestui mesaj.
Aceste pictograme, realizate poate chiar pe locul unde aparusera ele initial, in lanurile de semanaturi (in urma cu doua milenii, regiunea nu fusese inca lovita de ariditate), dovedesc ca fenomenul este cu mult mai vechi decat se credea pana acum”. In privinta celor ce au ridicat aceste aglomerari de pietre, Zhang crede ca este vorba nu de chinezi, ci de stramosii unei populatii care, mai tarziu, a migrat catre Europa, scitii – aflati, pentru secole, si pe teritoriul tarii noastre. „Acesti nomazi le numeau cercuri magice si erau convinsi ca daca membrii unui alt trib le-ar fi atins, ei ar fi fost imediat tinta maniei zeilor”.

Tragedia navei IndependenţaCea mai mare catastrofă din istoria navigaţiei maritime româneşti, scrisă, după 16 ani de cercetare, de ziaristul constănţean Constantin Cumpănă Totul a plecat din toamna lui ’90, când Constantin Cumpănă avea doar trei săptămâni de când era reporter la săptămânalul constănţean „Contrast" şi a primit ca sarcină investigarea unui caz. O doamnă incrimina faptul că nici după 11 ani văduvele celor decedaţi în catastrofa de pe Independenţa nu-şi primiseră drepturile materiale. Era vorba despre nişte despăgubiri nerezolvate, în valoare de câte 10.000 de dolari de persoană, deşi existau sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile. Şi a preluat cazul.
Ideea unei cărţi i-a venit în 1999, bazat pe documentarea din 1990. A fost momentul când a pătruns în unele arhive ale Şantierului Naval Constanţa, Petromin SA şi Navrom. A reuşit să contacteze toate cele 42 de familii îndoliate şi pe cei trei supravieţuitori. În echipajul navei Independenţa s-au aflat 45 de marinari, din care au murit 42, iar investigaţia s-a desfăşurat în 16 ani. Timp în care a corespondat cu Consulatul României de la Istanbul, cu ziarele turceşti pentru fotografii sau alte detalii. Nu a primit niciun sprijin, astfel a trebuit să se bazeze numai pe mărturii, declaraţii, documente găsite în arhivele din România. Şi aşa a scos cartea, lansată recent la Constanţa în prezenţa supravieţuitorilor, a familiilor şi a comandantului de drept al navei care, la ora catastrofei, era acasă, în concediu.
Teoria conspiraţiei?
„Refuz să cred în teoria asta, spune Cumpănă. A fost, pur şi simplu, un accident în anumite împrejurări, într-o anumită conjunctură. Dar este vorba, în primul rând, de iresponsabilitate şi lipsă de profesionalism. Se vorbea atunci că ar fi fost un act terorist, un sabotaj pus la cale, pe de o parte, de cei care erau afectaţi de producţia de nave româneşti de mare tonaj şi de tendinţa regimului Ceauşescu de independenţă energetică a României. Asta a şi fost motivaţia trecerii la construirea navelor de mare tonaj. Astfel, flota comercială românească acapara transportul maritim de materii prime şi materiale în detrimentul flotelor comerciale ale Greciei şi ale Uniunii Sovietice. Al doilea ar fi fost sau se zvonea că era la acea vreme diferendul politic, istoric dintre cele două state, respectiv Turcia şi Grecia. Nava criminală era grecească, iar locul producerii accidentului - Marea Marmara, la intrarea în Strâmtoarea Bosfor. De aici era, conform teoriei conspiraţiei, tentativa grecilor de a bloca strâmtoarea Bosfor".
Accidentul, explozia
„Accidentul a fost produs de o navă grecească, având un comandant grec, în vârstă de numai 29 de ani, care se afla la a doua trecere prin Bosfor. Pilotul turc care ajutase nava grecească să tranziteze Bosforul coborâse, iar nava grecească se afla în marş cu cap compas Italia. Independenţa venea din Libia, încărcată cu circa 95.000 tone de ţiţei brut, se afla într-o uşoară deplasare, îndreptându-se spre punctul de întâlnire cu pilotul turc. Era 15 noiembrie 1979, în jurul orei 4,30, ora Turciei, deci era întuneric. Din motive inexplicabile, nava grecească, în loc să-şi urmeze cursul, a făcut la stânga şi s-a îndreptat direct spre vasul românesc. L-a colizionat în dreptul tancurilor trei şi patru, a penetrat corpul navei, şuvoiul de ţiţei brut s-a vărsat în mare, frecarea corpurilor de metal ale celor două nave a provocat jerbe de scântei şi a dus la aprinderea ţiţeiului. La scurt timp s-a produs prima explozie. A fost un infern, imaginaţi-vă efectul unui cocktail Molotov, care înseamnă o sticlă de un litru încărcată cu benzină. Aici erau 95.000 de litri de ţiţei brut. Efectul a fost devastator. După prima explozie, la scurt timp, au fost alte două. Ţiţeiul s-a aprins, nava a explodat. Un dezastru". Căpitanul-criminal a scăpat cu 850 $
„Imediat după producerea catastrofei, autorităţile portuare din Istanbul au procedat la sechestrarea navei agresor Evriali, la reţinerea comandatului şi a secundului. În urma deciziei Tribunalului Penal din Turcia, partea de vină a comandantului grec a fost de 90 la sută, iar a românului, 10 la sută. Nu înseamnă că Mihai Dorinel, comandantul navei româneşti, a avut vreo vină. Grecul a fost reţinut pentru cercetări. În urma procesului penal a fost condamnat la 20 de luni de închisoare, din care i s-a scăzut partea cât a stat în cercetări, după care restul de pedeapsă i-a fost transformat în bani şi a plătit în final 850 de dolari. După care a fost eliberat. A rămas pe conştiinţă cu 42 de morţi plătind 850 de dolari. Contravaloarea navei, de circa 40 milioane de dolari, şi contravaloarea mărfii, de circa 20 milioane de dolari, au fost recuperate de proprietarul navei, respectiv Navrom Constanţa, de la ADAS Bucureşti. Scoaterea epavei navei Independenţa - supertanc petrolier de circa 150.000 tone - a durat aproape şase ani şi a făcut-o armata turcă. A costat circa 18 milioane de dolari. Unii au încercat să fure şi elicea navei, din bronz şi din metale deosebite şi care avea câteva tone. Nava era foarte bună, fiabilă, avea motor japonez şi aparatură de navigaţie din import". Fotografii reproduse din cartea „Tragedia navei Independenţa"
Cum era Independenţa?
Nava era o adevărată uzină plutitoare, avea circa 302 metri lungime. Dacă făceai de trei ori drumul de la prova la pupa făceai kilometrul. Avea înălţimea unui bloc de 15 etaje. Cu sală de cinematograf, de sport, brutărie, piscine, două lifturi. Numai pintenul avea 160 de tone. Pintenul, o construcţie care susţine elicea, fusese turnat la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti. Transportul lui la Constanţa s-a constituit într-un transport special şi a durat peste 11 zile. Au fost scoşi pomi, au fost ridicate reţele de tramvai, de energie electrică şi de troleibuze, ca să-şi facă loc pe acest itinerariu. La construcţia navei (materialele, aparatura) au colaborat 47 de întreprinderi româneşti, pe lângă ce s-a importat.
Botez ratat
Nava a fost lansată la apă pe 28 mai 1977. Naşa de botez - cu numele dat în cinstea aniversării a 100 de ani de la câştigarea independenţei ţării - fiind Elena Ceauşescu, care a venit cu toată suita, inclusiv cu Nicolae Ceauşescu, gardă de onoare, pionieri, şoimi ai patriei, gărzi patriotice. Ei bine, sticla de şampanie, un spumant Zarea, nu s-a spart. De cârligul unei macarale era legat un cablu de oţel, iar la capătul lui erau legate sticla şi o pară de bronz care să dea greutate. Lingăii propagandei au pus pe cablu cocarde tricolore care au micşorat viteza. Sticla a ajuns la corpul navei, a lovit-o, dar nu s-a spart. Nicolae Ceauşescu s-ar fi întors către Dumitru Fuiorea, directorul şantierului, şi i-ar fi spus: „Băi, Mitică, ce, la voi sticlele de şampanie nu se sparg?" Incidentul a fost trecut cu vederea, nu a fost consemnat nicăieri. Dar marinarii au reţinut cu groază incidentul.
Trei supravieţuitori din 45
"Şansa celor trei a ţinut de instinct, în sensul că au fost inspiraţi să se arunce în apa mării din primele trei-patru minute, pentru că ei au mai staţionat puţin pe navă, au contribuit chiar la tentativa de lansare a unei bărci de salvare. Şeful mecanic Sorin Mihăilescu a aruncat nişte navete de lemn ca un colac de salvare. Erau marinari care nu ştiau să înoate, alţii, înspăimântaţi de întuneric, derutaţi, deşi comandantul navei, Mihai Dorinel, al cărui trup nu a mai fost găsit, dăduse ordinul de abandonare a navei. Revenim la supravieţuitori. Unul dintre ei, şeful mecanic, era chiar în comanda navei, alături de comandant şi a văzut când nava grecească se apropia ameninţător. Unul dintre ei, Voicescu Dragoş, ofiţer III, dormea, ieşise din cart, iar celălalt marinar era undeva pe navă. Erau foarte tineri, cu condiţie fizică. Au avut inspiraţia să se arunce în partea opusă locului unde se declanşaseră exploziile şi fumul. S-au depărtat înot destul de repede de corpul navei, astfel că pelicula de petrol arzând pe suprafaţa mării nu i-a ajuns. Şi au mai avut şansa ca bucăţile de metal aruncate de explozii să nu-i lovească. Au mai fost marinari care s-au aruncat în apa mării, dar unii dintre ei au fost fie prinşi din urmă de pelicula de petrol arzând, fie au fost loviţi de diferite schije, proiectile, bucăţi de metal din tubulatura navei distruse şi au fost omorâţi de acestea. Distanţa de la navă şi până la ţărm nu a fost mai mare de o milă jumate, cam de doi kilometri, dintre cei trei numai unul a ajuns înot până la mal, Dragoş Voicescu. Ceilalţi doi, Sorin Mihăilescu şi Gomboşanu, au fost salvaţi de câteva ambarcaţiuni ale pescarilor turci care la acea oră ieşiseră în zonă".
Alt caz... iar teoria conspiraţiei
La trei ani după catastrofa navei Independenţa, prima navă de 150.000 de tone, considerată nava-amiral a flotei comerciale româneşti, a doua navă din serie, de aceeaşi mărime şi capacitate, respectiv petrolierul Unirea, s-a scufundat în Marea Neagră. Era goală, pleca spre Egipt să încarce ţiţei. Din motive aparent necunoscute şi cauze misterioase, s-a produs o explozie, nava a mai stat în stare de plutire câteva zile, după care s-a scufundat la o adâncime de circa 1380 de metri şi zace pe fundul Mării Negre. Din echipajul de 43 de marinari au fost salvaţi 42 de oameni, a murit o singură femeie, era ospătar pe navă, a făcut un atac de cord de frică, Elena Ganţă. Ca un lucru inedit, din echipajul navei Unirea a făcut parte şi ofiţerul trei Mircea Băsescu, fratele preşedintelui.

Cantecul Pamantului
Stiati ca Terra emite un vuiet ce ar putea proveni din mediul acvatic, din aer sau subsol? O enigma ce a alimentat mituri. Savantii au gasit in sfarsit raspunsul la aceasta enigma care ii incita de mai bine de un deceniu. E ca un fel de concert pe trei voci: mai intai se aud furtunile care se reverbereaza, apoi valurile oceanelor si, in sfarsit, fundurile marine."Trei elemente care se imbina intr-un vuiet continuu”
Sunt cuvintele unui cercetator de la Laboratorul de seismologie al Universitatii din Berkeley, California. In diferite regiuni de coasta din Mexic sau Irlanda, o serie de persoane aud zgomote persistente in registru grav, care le provoaca greata, dureri de cap, tulburari de somn, sangerari nazale. Realitate? Falsa impresie? Autosugestie? Un lucru e sigur. Acest vuiet e inregistrat sub forma unui semnal captat de seismometre, fara sa se produca insa cel mai mic cutremur. Vuietul a fost sesizat prima oara in 1980, odata cu aparitia noii generatii de seismometre. Si cu ajutorul unui gravimetru supraconductor, un aparat care masoara campul de gravitate al Pamantului intr-un loc precis (primele modele au aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea).
Versiunea moderna constituie o adevarata bijuterie tehnologica care utilizeaza levitatia magnetica a unei mase aflate deasupra unui magnet supraconductor. Pentru a functiona, aparatul trebuie racit in permanenta printr-un circuit de heliu lichid. Are o sensibilitate de o mie de ori mai mare decat gravimentrele folosite pana acum si o fiabilitate superioara.
O retea mondiala grupeaza 20 de astfel de aparate, unul dintre ele aflandu-se in apropiere de Strasbourg. Analiza inregistrarilor efectuate la Polul Sud, departe de orice sursa de zgomote industriale si in absenta vreunui seism, a relevat aceasta bizarerie prin semnale continue. Mai exact, prin doua tipuri de semnale distincte: unul care vibra odata la 5 si 10 secunde si un altul, suprapus, ale carui vibratii durau intre 50 si 300 de secunde. Primul, cunoscut sub numele de „zgomot microseismic”, are o periodicitate ce corespunde agitatiei oceanelor. Agitatia masei de apa oceanica are drept efect local o mica variatie de presiune, ce creeaza un semnal seismic. Periodicitatea celei de-a doua vibratii nu coincide insa cu nici un fenomen natural.
S-a presupus ca enigmaticul zgomot de fond provine din interiorul Pamantului. Dar, din ce zona? Specialistii s-au orientat spre orasul Taos din New-Mexico, ascuns in Muntii Stancosi, in care mii de persoane au declarat ca aud permanent un zgomot ciudat. Dupa ce au fost eliminate toate sursele de zgomot posibile si ipoteza problemelor psihice sau a unor disfunctii ale aparatului auditiv, s-a ajuns la concluzia, dupa un an de investigatii, ca zgomotul ar proveni din adancurile Pamantului.
Alte studii au scos in evidenta faptul ca, in timpul iernii din emisfera nordica, zgomotul e mai intens in Oceanul Pacific de nord, iar in timpul verii, in Pacificul de sud. Prin simulari numerice s-a ajuns la concluzia ca enigmaticul vuiet provine din interactiunea dintre agitatia oceanului, planseul oceanic si perturbatiile din atmosfera.

Din tainele vindecarilor spontane
Ne aflam in Saptamana Mare a crestinilor, perioada a anului cand de obicei spiritul religios inregistreaza accente sporite. Credinta autentica are insa o dimensiune relativ constanta, indiferent de momentul de referinta. Pe ea se bazeaza si mecanismul misterios al asa-numitelor vindecari spontane considerate si miracole, raportate de obicei la atingerea unor obiecte de cult (icoane, sfinte moaste etc.).Fenomenul nu se limiteaza insa la lumea crestina. Un motiv in plus pentru ca medicina, in general stiinta, sa incerce dezlegarea problemei si - de ce nu? - utilizarea miraculosului in folosul omenirii.
Pascal - avocatul miracolelor
Privitor la vindecarile spontane, o contributie majora la recunoasterea lor a avut-o savantul Blaise Pascal. In 1656, nepoata sa Marguerite suferea de mult timp de un abces cronic, care ii afecta nasul si ochiul stang. Infectia ii putea fi fatala. Atunci, ea a avut sansa de a atinge un fragment din coroana de spini a lui Iisus, pastrata la Catedrala Notre-Dame din Paris. In foarte scurt timp, evolutia maladiei s-a intrerupt de la sine, ulterior survenind vindecarea, spre stupefactia generala.
La vremea respectiva, recunoasterea unui miracol presupunea indeplinirea a trei conditii: demonstrarea faptului ca vindecarea a avut loc; stabilirea faptului ca aceasta nu putea fi obtinuta prin mijloace naturale; aratarea faptului ca imprejurarile in care s-a petrecut miracolul lasa clar sa se vada ca el a avut loc. Iar greutatea cuvantului unui savant de talia lui Pascal nu lasa loc pentru nici un fel de indoiala, in cazul relatat.
Explicatiile rationale intarzie
Vorbim despre vindecari de senzatie (desi miracolele acopera o arie de domenii mult mai vasta), intrucat acesta sensibilizeaza cel mai mult fiinta umana. Nu trebuie omis nici faptul ca Biserica insasi este extrem de circumspecta atunci cand se pune problema recunoasterii ca atare a unui miracol. La faimosul sanctuar de la Lourdes - unde Sfanta Fecioara i s-a aratat Bernadettei Soubirous in 1858 - comisiile formate din oameni de stiinta si teologi au recunoscut doar 67 de asemenea vindecari, in 150 de ani.
Totusi, in ultimul secol au fost contabilizate 1574 de vindecari spontane in intreaga lume, dintre care peste 70% se refera la diferite forme de cancer! Incercarile de a stabili criterii in masura sa indice un fir rosu al problemei, spre o cale asa-zicand rationala, nu au avut sorti de izbanda. Desi, pe de alta parte, exista elemente ce indica in realitate un numar incomparabil mai mare de cazuri rezolvate, decat cel inregistrat oficial. Statisticile sugereaza doar un avantaj de partea feminina - 80%, explicat prin credinta mai profunda a femeilor. Varstele celor vindecati - intre 2 si 64 de ani; provenienta sociala - de la burghezi, militari si preoti, la agricultori si muncitori; nationalitatea - francezi, italieni, belgieni, germani...
Orice boala se vindeca
Recunoscut sau nu, e clar ca fenomenul nu se refera la vindecarea anumitor boli, in general, ci la cazuri particulare, chiar daca factori speciali indica o pondere sau alta. Numai la Lourdes, 49 de miracole din 67 s-au petrecut datorita apei din grota Massabielle (folosita pentru comprese, pentru imbaiere sau bauta), altele in timpul slujbelor religioase, al binecuvantarii bolnavilor, dar si in timpul sau dupa rugaciuni izolate. Interesant e ca nu toti acestia au facut pelerinaj la locul aparitiei Sfintei Fecioare, iar dintre pelerini nu toti au ajuns sa atinga sanctuarul.
Dintre maladiile vindecate spontan aici, mentionam aleatoriu: tuberculoza; afectiuni organice, de la gangrene la flegmon cu fistule; reumatism vertebral; cancer de col uterin; scleroza in placi; boala lui Hodgkin; paralizii ale membrelor; blefarita cu ectropion bilateral (boala oculara considerata nevindecabila); hemiplegie; surditate; probleme renale, cardiace etc. Se remarca faptul ca toate vindecarile au survenit rapid si nu au lasat sechele. Practic, de pe lista intocmita de medici si teologi, doar bolile mentale lipsesc, insa cu o rezerva legata totusi de vindecarea depresiilor.
Rugaciunea, in laboratoarele stiintei
Un test realizat la intamplare in SUA (fara stabilirea riguroasa a unor elemente de reper bine precizate), pentru a se vedea daca rugaciunea la distanta are vreo influenta asupra starii bolnavilor, a dat rezultate neasteptate. Pe scurt, intr-un grup de pacienti pentru care s-au rugat mai multi calugari, au existat considerabil mai multe vindecari decat in grupul pentru care nu s-au facut rugaciuni. Evident, reactia opozantilor a venit imediat, punandu-se chiar problema existentei lui Dumnezeu care ar fi dovedita daca este asociata cu vindecarile spontane.
Lucru negat de respectivii cercetatori, nu doar contestatari ai eficacitatii rugaciunii, ci si sustinatori ai unei... nocivitati a acesteia. Toate argumentele fac apel la cunoasterea pe cale stiintifica, ignorandu-se cazurile reale, confirmate, insa ramase neexplicate de stiinta. Este momentul sa amintim aici si nenumaratele cazuri similare inregistrate in Romania, dar din pacate neabordate serios de cercetatori, tratate cu destula prudenta de Biserica Ortodoxa (acuzata cu virulenta de „obscurantism”) si mediatizate cel mult sub semnul senzationalului ieftin ori al ironiei la fel de ieftine.
In realitate, pe teritoriul tarii noastre exista foarte multe icoane, cruci, sfinte moaste si alte asemenea elemente ce apartin de credinta, numite simplu „facatoare de minuni”, argumentele venind insa din randul oamenilor asa-zicand simpli. Probabil mai avem mult de asteptat pana la validarea lor oficiala.

Mister elucidat

La peste un secol de la descoperirea lui, cercetătorii americani şi europeni au reuşit să decodeze una din cele mai complexe şi mai ample structuri matematice. "E un mare succes ce permite nu doar adâncirea cunoştinţelor noastre în matematica fundamentală, este un progres care va facilita calculele pe ordinator cu posibilitatea rezolvării unor probleme complexe", a spus Peter Sarnak, profesor la Universitatea Princeton. "Decodarea acestei structuri numită E8 şi-ar putea găsi aplicarea inclusiv în fizică, pentru a se ajunge la o teorie unificată", sublinia el. Amploarea şi natura calculelor pentru decodarea E8 sunt comparate cu secvenţa genomului uman care conţine toate informaţiile genetice şi a cărui dimensiune este inferioară unui gigaoctet (un miliarde de unităţi informaţionale). Calculele pentru descifrarea şi reprezentarea E8, o structură cu 248 de dimensiuni, au necesitat 60 gigaocteţi, echivalentul unei memorii de 45 de zile de muzică ascultată continuu. Altfel spus, dacă toate ecuaţiile şi calculele ce constituie soluţia misterului E8 ar fi scrise pe coli de hârtie, ele ar acoperi o suprafaţă egală cu Manhattan.

Declinul maiasilor


http://www.revistamagazin.ro/Minuni-ale-lumii/Declinul-maiasilor.htm
Din motive calificate multa vreme drept misterioase, prin secolele al IX-lea si al X-lea d.Ch., cetatile maiase care se aflau in centrul peninsulei Yucatan raman fara locuitori. In momentul in care conchistadorii spanioli au intrat in America centrala la inceputul secolului al XVI-lea, au descoperit ruine si paduri inecate in mlastini invadate de tantari. O terra incognita infestata de paludism. Au traversat padurile tropicale si au escaladat muntii cu versanti abrupti. Intr-un singur an i-au invins pe azteci, o alta mare civilizatie din Mezo-America. Maiasii pe care i-au intalnit nu mai sunt cei care locuiau in marile cetati. Marii suverani disparusera de mult. Au mai ramas doar cativa sefi de trib. Invadatorii au intampinat o formidabila rezistenta din partea maiasilor si au avut nevoie de 20 de ani ca sa cucereasca ce-a mai ramas din vechiul imperiu. Ce-i drept si trupele spaniole erau reduse. O importanta rezistenta a avut loc pana la sfarsitul secolului al XVII-lea in insulele din lacul Peten Itza, de pilda. Ultima reduta maiasa a cazut in 1697. Stiau oare spaniolii ca au devenit mostenitorii celei mai uimitoare civilizatii ale Americii centrale?
Se stie doar faptul ca acestia au fost impresionati de monumentele din nordul Yucatanului. Franciscanul Diego de Landa sosit in peninsula prin 1549, a inteles ca vastele cetati de piatra au adapostit o lume puternica ce a disparut. A incercat sa descifreze calendarul si scrierea maiasilor ce si-a scris o carte: „Relatia lucrurilor vazute in Yucatan” ce va ramane una din sursele documentare fundamentale despre maiasi, in care evoca vestigiile multor cetati”, „atat de numeroase si aflate in atatea locuri si atat de bine construite din piatra taiata, incat ramai stupefiat”.
Ramasa multa vreme fara raspuns, enigma prabusirii societatilor maiase a creat interesante ipoteze bazate pe descoperiri arheologice si pe argumente climatologice. Au fost avansate trei importante ipoteze. In primul rand, cea legata de prabusirea puterii politice.
Cursa spre putere a fost intotdeauna dura. Posesia piramidelor cele mai inalte, cele mai bogate in ornamente, presupunea cheltuieli uriase. Multi suverani, incapabili sa le suporte, au fost obligati sa-si imparta puterea. Semne ale acestei rupturi s-au gasit in iconografie incepand cu secolul al X-lea: aparitia preotilor, notabililor si capeteniilor razboinice care, pentru prima oara, figureaza in picturi murale.
Aceste personaje participa la practici cultuale sau sacrificiale. Un privilegiu rezervat pana atunci doar monarhului. Scrierea maiasa si faimoasa „Masuratoare Lunga” dispar de pe stele iar marile programe arhitecturale sunt stopate. Absenta hegemoniei va fi compensata de puterile regionale, cetatile maiase semanand din ce in ce mai mult cu Regatele combatante chineze.

Nici intimitatea gândurilor nu va mai fi ce a fost! Ca mâine, nu va mai fi nevoie sa rostim o fraza pentru ca intentiile sa ne fie cunoscute înainte chiar de a deschide gura. Deocamdata, s-a facut doar un prim pas pe acest drum, dar rezultatele stiintifice promit progrese rapide. Deja, în mai putin de doi ani, cercetatorii – în frunte cu neobositul John-Dylan Haynes, de la Institutul Max Planck din Germania- au reusit sa anticipeze cu precizie de 70% intentiile unui grup de voluntari, doar masurându-le fluxul de sânge din creier!
Experimentele realizate de oamenii de stiinta nu au nimic de-a face cu clarviziunea, cu capacitatile unor mediumuri de a citi gândurile ori cu performantele spirituale la care pot ajunge, prin post si meditatie, calugarii – budhisti sau chiar ortodocsi- care ajung sa vada limpede în sufletele celor din jur. Asemenea iluminari se pot obtine doar prin credinta si dedicare totala, iar cum tocmai am intrat în Postul Pastelui, n-ar fi rau sa-l pomenim aici pe Sf. Cuvios Ioan Iacob Hozevitul. Acesta, om cu multa carte fiind, a ales calea schimniciei, într-o pestera din Þara Sfânta, pentru a cunoaste adevarata înaltare spirituala. Petrecea aici în post si rugaciune, rabdând frigul, foamea si setea, arsita si lipsurile de tot felul. Mânca o singura data pe zi, seara, si se multumea cu 3-4 ore de somn, pe o scândura, având o piatra drept perna. Iar despre el se spune ca, prin pace launtrica, ar fi dobândit puteri miraculoase, între care citirea gândurilor. În sufletul sau vibra armonios întreaga creatie a lui Dumnezeu, sta scris în cartile despre viata Sfântului. Asa se explica faptul ca, la moartea sa, pe 5 august 1960, multime de pasari s-au adunat în jurul pesterii, aratând prin aceasta legatura sfântului cu natura înconjuratoare. Cu darul primit prin râvna si-a cunoscut mai dinainte sfârsitul vietii pamântesti, însemnând-o pe peretele chiliei sale de piatra, iar la 8 august 1980, trupul sau a fost aflat întreg, nestricat de vreme, raspândind buna mireasma, semn ca l-a numarat Domnul în ceata sfintilor, pentru nevointa si sfintenia vietii sale de pe pamânt.
În paralel cu studiile facute de cercetatorii germani, britanici si japonezi, specialistii NASA de la Ames Research Center din California au pus la punct, la începutul acestui an, un sistem prin care cuvintele cuiva care citeste sau vorbeste în gând (!) pot fi „culese” de pe terminatiile nervoase care ajung de la creier la corzile vocale, fiind reproduse apoi printr-un mesaj scris ori printr-un sintetizator de voce. Pentru aceasta, nu e nevoie decât de plasarea unor senzori pe gâtului si barbia celui care comunica, apoi semnalele creierului sunt prelucrate de un software special care le...traduce. Americanii spun ca astfel pot fi transmise gândurile unei persoane care doar îsi manifesta dorinta de a comunica, fara a articula sunetele necesare. Cercetatorii au constatat ca propozitiile se nasc în creier înca dinainte de a fi rostite, iar semnalele neuromusculare specifice fiecarui cuvânt ajung chiar si involuntar (atunci când vorbim doar în sinea noastra) la coardele vocale. Or, aceste semnale pot fi „citite” de aparate, fara a mai fi nevoie de rostire. NASA spera ca prin noul sistem sa-i ajute pe astronauti, scafandri ori pompieri, ale caror transmisii de mesaje sunt distorsionate în conditii dificile (interiorul costumelelor speciale, distante mari, zgomote puternice). Precizia receptarii comunicarilor nerostite a fost de 92%, experimentul incluzând circa 25-30 de cuvinte simple, “stop”, “mergi”, “stânga”, “dreapta”, dar si cifrele de la zero la noua. Dar cercetatorii spun ca programul va fi dezvoltat, astfel încât computerul sa poata „ghici” si cuvinte mai complicate ori fraze întregi. În plus, echipa NASA încearca sa faca masinaria sa descifreze din semnalele transmise de creier muschilor laringelui sau ai limbii si...intonatia frazei nerostite, care adesea spune mai multe decât cuvintele însesi.
Daca identificarea se va face în viitor cu ajutorul electro-encefalogramelor (EEG), care masoara “modelul” undelor cerebrale specifice fiecarui individ în parte – experiment reusit în Polonia cu o precizie de 88%, potrivit revistei “Focus”- ce ne facem catunci când stresul perturba fluxul cerebral? Neurologul Olaf Hauk, de la Universitatea Cambridge, a declarat pentru “New Scientist” ca electro-encefalograma se modifica substantial atunci când pui la aparat un individ relaxat si apoi pe acelasi individ stresat. Or, în asemenea conditii, ce se mai alege de precizia identificarii? Asta ca sa nu mai vorbim ca, potrivit altor cercetatori, metoda EEG este destul de neplacuta pentru utilizator si, cel putin pentru viitorul imediat, nu poate fi aplicata pe scara larga. Exista totusi unii care se bucura de noile aplicatii ale scanarii cerebrale: politistii. Ei spera acum ca imaginile creierului obtinute prin rezonanta magnetica sa stabileasca mai precis decât la poligraf daca persoana respectiva minte. Deja s-a înfiintat în California firma No Lie MRI (în traducere “Nu poti minti rezonanta magnetica”) care, contra sumei de 1500 de dolari, scaneaza creierul unui individ, în cautarea „adevarului”. Societatea a fost practic luata cu asalt de persoane implicate în diverse procese, care au picat testul poligrafului (care costa, si el, vreo 700 de dolari) si îsi încearca ultima sansa de a-si dovedi nevinovatia, desi rezultatele acestui RMN sunt admise doar ca indiciu în ancheta, nu ti ca proba în instanta. Ca si în cazul testului clasic, subiectii scanarii cerebrale sunt supusi unor serii de întrebari, în timp ce tomograful special le studiaza creierul, iar alte aparate le masoara alti parametri biologic: pulsul, ritmul cardiac, cadenta respiratiei si conductivitatea pielii (mai mare daca omul transpira). La final, punând cap la cap datele, masinaria da raspunsul: “minciuna”, “adevar” sau “rezultat neconcludent”. Iar daca pâna acum, se putea, cu putin antrenament, sa se pacaleasca poligraful, acum, firma No Lie MRI pretinde ca poate precizia verdictelor sale este de 100 %, dat fiind ca se bazeaza pe studierea felului în care sângele circula prin creier în urma fiecarei întrebari, proces fiziologic pe care nici un om nu si-l poate controla. De altfel, un test facut pe 40 de voluntari la Universitatea din Stanford a demonstrat temeinicia metodei de scanare. Contestatarii ei spun însa ca tehnologia nu poate pune în evidenta adevarul, ci poate cel mult releva minciuna, care e o fuga de adevar. Dar daca o persoana e convinsa ca spune adevarul – care pentru altii e o minciuna- n-are nici o sansa de a fi “prinsa” ca a trisat.
Un alt studiu, la fel de spectaculos, a fost realizat, în martie anul trecut, de Institutul pentru Tehnica Software (FIRST) si de Clinica de Neurologie a Spiralului Charité din Berlin: se poate scrie doar cu ajutorul gândurilor? Ei bine, raspunsul a fost un “Da” categoric. Iar concretizarea s-a vazut la Târgul IT Cebit din Hanovra, unde asa-numita “masina mentala de scris” a atras mii de curiosi. „Este premiera noastra oficiala”, a declarat atunci purtatoarea de cuvânt al institutului, Mirjam Kaplow. Echipele profesorilor Klaus-Robert Müller si Gabriel Curio au lucrat ani buni la conectarea computerului direct la creierul uman, rezultând ceea ce s-a numit Brain-Computer Interface, BCI. Acest sistem va putea fi utilizat de persoanele complet paralizate, care vor putea comanda calculatorul doar prin forta gândurilor, usurându-si astfel si legatura cu lumea exterioara. Cei 128 de electrozi fixati pe pielea capului vor prelua semnalul din cortex, îl vor filtra gratie unui software special si vor transmite mesajul. „Este ca la o petrecere, unde trebuie sa întelegi ce-ti spune interlocutorul, în ciuda numeroaselor voci, a zgomotelor de pahare si farfurii, a muzicii si a usilor trântite”, explica prof. Müller. Specialistii spun ca procesul pus la punct de echipele lor este deja functional si poate fi perfectionat rapid. Subiectii studiului au fost pusi sa aleaga între diverse litere prezente pe un monitor, pe care sa le selecteze doar în gând. Iar computerul a marcat comanda cu precizie. Apoi, voluntarii au fost pusi sa gândeasca “dreapta” sau “stânga”, pentru a obtine rotirea cursorului pe ecran ori un click pe litera dorita.„În felul acesta, poate fi scrisa o propozitie în decurs de cinci-zece minute”, a declarat Mirjam Kaplow. Problema e ca unui individ îi trebuie circa o ora ca sa se “cableze”, ceea ce presupune costuri de timp si de bani destul de ridicate. De aceea, cercetatorii spera sa realizeze un dispozitiv wireless ca o cascheta, care sa realizeze conexiunea prin EEG. Sistemul mobil de encefalograma ar permite interventii salutare si la locul unor accidente rutiere, casca respectiva putând fi montata imediat pe capul victimelor, astfel încât acestea sa poata comunica rapid, fara cuvinte, ce suferinte au. Autorii studiului mai vor sa descopere, totodata, de ce sistemul de conectare creier-computer n-a functionat la un sfert din subiectii experimentului. Pâna la obtinerea unui raspuns, alti cercetatori, din Tübingen, spera sa reuseasca sa faca alt grup de voluntari sa-si antreneze fluxul cerebral, tot în scopul comandarii computerului.
http://www.independent-al.ro/content/view/1109/19

Este cunoscut faptul ca prabusirea imobilelor în timpul cutremurelor de mare intensitate este determinata de intrarea acestora în rezonanta cu undele seismice. Cu alte cuvinte, vibratiile cladirilor în timpul miscarilor tectonice fiind asemanatoare cu oscilatiile telurice, ia nastere mentionatul fenomen fizic. Pornind de la aceste observatii, seismologii si constructorii sunt pe cale sa elucideze una dintre enigmele rezistentei unor blocuri la cutremure, desi nu se remarca prin trainicie deosebita. Ati vazut, desigur, la televizor sau în ziare, imagini post-seismice ale unor asezari urbane în care unele imobile ramân în picioare, sfidând cunostintele tehnice ale inginerilor constructori. Cercetând îndeaproape acest aparent paradox, s-a ajuns la concluzia ca acele cladiri au unele particularitati arhitectonice neconventionale, menite sa „emita” vibratii pe alte frecvente în timpul seismelor decât cele induse de miscarile tectonice, neutralizându-se din faza incipienta aparitia rezonantei sub actiunea câmpului de forte periodice, generate de vibratiile scoartei terestre.
Dupa cum lesne se poate deduce din exemplul de mai sus, fenomenul rezonantei poate avea efecte distructive asupra materiei „inerte”, cât si asupra organismelor vii. Filosofi, psihologi sau biologi au uneori tendinta de a idealiza legea rezonantei, în scopul explicarii prin argumente stiintifice natura fenomenelor mentale. Se încearca astfel o corelare a unor principii ale fizicii cuantice, cu modelul teoretic al psihismului uman, în conditiile în care psihicul ar fi asimilat unui nivel fizic de organizare a materiei. Din pacate, asemenea studii se sprijina uneori pe esafodaje îndoielnice, cum ar fi acceptarea aurelor marginale electrografice si electronografice drept efluvii ale viului, sau pe imagini fotografice ale unor „fenomene mentale”, ce se dovedesc pâna la urma simple trucaje sau defecte de fotoprocesare, fara relevanta stiintifica.


Or, cercetari experimentale interdisciplinare efectuate la prestigioase institute din mai multe tari – printre care SUA, Anglia si Rusia – conduc la concluzia ca psihicul nu este un rezultat al functiilor cerebrale, prin urmare nu are cum sa fie asimilat unor forme ale materiei. În consecinta, pâna se alege grâul de neghina pe frontul disputelor teoretice pe aceasta tema, noi sa ne vedem de treburile noastre si sa ne ocupam de latura practica a fenomenului rezonantei, în raport cu psihofiziologia omului. Pentru ca, în cele ce urmeaza, ma voi referi la unele implicatii cu doua taisuri ale rezonantei în interactiuni psihice, îndeosebi în comunicatii telepatice si în detectii si teledetectii extrasenzoriale, cred ca ar fi necesar sa retinem si câteva date sumare referitoare la principiul fizic al acestui fenomen. Rezonanta poate fi definita ca o stare de vibratie în care se gaseste un corp sau sistem fizic, când asupra lui se exercita o actiune exterioara cu frecventa egala sau apropiata. (Frecventa = numarul de oscilatii pe secunda). Odata trecut acest hop, sa vedem cum stau lucrurile cu efectele rezonantei în interactiuni psihice.


Din motive necunoscute, în literatura de specialitate se gasesc doar informatii lapidare, trunchiate, nu rereori contradictorii, referitoare la rolul si efectele secundare ale rezonantei undelor psihice, în comunicatii telepatice. Aceeasi tacere suspecta bântuie si în tabara specialistilor profilati pe detectii si teledetectii extrasenzoriale, respectiv în monitorizarea de la distanta a tintelor umane – ca sa ma refer numai la procedura de urmarire, nu si la cea de eliminare fizica, practicata de killerii PSI. (A se vedea în acest sens si Independent nr.57/19.01.2007.) Iata, pe scurt, în ce consta tehnica stabilirii unei conexiuni telepatice optime între doi operatori extrasenzitivi, situati la distante apreciabile unul fata de celalalt. Prin tatonari repetate, operatorii coboara sau urca frecventele individuale de lucru, pâna le stabilizeaza la valori egale sau apropiate, proces ce se încheie cu intrarea în rezonanta a celor doua emitatoare/receptoare biologice, dupa care începe emisia/receptia mentala propriu-zisa. Mentinerea frecventelor de lucru în regim de rezonanta creaza însa probleme de sanatate psihica si fizica ambilor combatanti. Simptomele apar dupa aproximativ sapte-opt minute de emisie-receptie telepatica, cu precadere la telepatul receptor de mesaje. Teoria potrivit careia operatorii PSI folosesc metode psihice infailibile de recuperare bioenergetica e interesanta, dar nu întotdeauna aplicabila. S-au vazut si cazuri mai dificile, în care a fost necesara interventia medicului pentru repunerea telepatului pe linia de plutire. Dar despre asemenea situatii delicate nu se prea vorbeste în literatura de specialitate.

La operatiuni ce necesita utilizarea detectiei si teledetectiei extrasenzoriale, se procedeaza întrucâtva asemanator. În urma unor antrenamente sistematice, efectuate sub atenta supraveghere a instructorului PSI, operatorul deprinde abilitatea de a regla frecventa sa telepatica, la nivelul vibratiilor energiilor subtile generate de tinta cautata. Nici acest domeniu de frontiera, ce detine performante de-a dreptul fenomenale – a se vedea si cazul celebrului extrasenzitiv american Ingo Swann, care detectase mental inelul planetei Jupiter cu doi ani înainte sa fie descoperit de sonda spatiala Voyager 1 (asasinat ulterior de KGB) – nu e scutit de neplacerile cauzate de fenomenul rezonantei. Daca depasesc limita critica de lucru, operatorii PSI acuza adesea oboseala psihica si fizica generalizata, greata, disfunctii fiziologice temporare.
Si penru ca tot suntem la capitolul interactiunilor psihice la distanta, sa amintim si constatarile facute de cercetatori români, americani si rusi (în special cei care au lucrat în institute patronate de KGB si GRU în timpul fostei Uniuni Sovietice), potrivit carora copiii-telepati nu manifesta disconfort psihofiziologic specific rezonantei undelor telepatice. Au fost elaborate doua ipoteze pentru explicarea reactiilor atipice ale copiilor. Prima supozitie acrediteaza ideea ca, pe parcursul emisiei-receptiei telepatice, copiii ar folosi drept „combustibil” o parte din surplusul bioenergetic pe care în mod obisnuit trebuie sa-l consume zinic pe alergari si alte jocuri dinamice. În consecinta, ar fi „imuni” la efectele secundare ale rezonantei undelor telepatice. A doua ipoteza, ceva mai nuantata, sustine ca subconstientul copiilor-telepati schimba automat banda frecventelor de lucru pe registre armonice, inaccesibile adultilor – proces ce ar stimula formarea unor noi conexiuni neurale, destinate comunicatiilor telepatice. Astfel s-ar explica si unele succese de exceptie, obtinute de copii în comunicatii extrasenzoriale.
http://www.independent-al.ro/content/view/1108/41

Oceanul de sub noi


http://www.curentul.ro/curentul.php?numar=20070219&cat=8&subcat=100&subart=51709


Oamenii de ştiinţă americani au desfiinţat categoric teoriile în vigoare privind alcătuirea scoarţei terestre. Studiind undele seismice, cercetătorii au demonstrat că sub mantia Pămantului, la o foarte mare adancime, se întinde un uriaş ocean subteran. Întindere care, prin perimetrul ocupat şi rezervele de apă disponibile, poate fi comparată cu Oceanul Arctic. Dacă noua versiune va primi confirmare din partea forururilor competente, va deveni al treilea model revoluţionar de structurare a învelişului planetar, după teoria plitotectonică dată publicităţii în 1915 de geofizicienii germani şi teoria mişcării marilor plăci continentale promovată în 1968 de oameni de ştiinţă americani. Aproximativ 70 la sută din suprafaţa Terrei este ocupată de apă, care joacă un rol important în procesele geologice, fiind un fel de "alifie" în deplasarea plăcilor tectonice. De altfel, autorii noului model explică absenţa mişcărilor seismice de pe Marte prin faptul că "planeta roşie" este absolut uscată.

NASA vrea sa afle misterul aurorei boreale




Agentia spatiala americana (NASA) a lansat vineri de la baza aerospatiala Cape Canaveral, sud-estul Floridei, o racheta cu cinci sateliti la bord care vor incerca sa desluseasca misterul cauzei aurorelor boreale.
Misiunea, botezata Themis, e coordonata de o echipa de la Universitatea Berkeley, California, si colectarea datelor va dura doi ani. La fiecare patru zile, satelitii vor fi aliniati deasupra Americii de Nord si vor observa eventuala formare a aurorelor boreale. La sol, circa 20 de statii din Alaska si Canada vor fotografia aceste fenomene luminoase multicolore spectaculoase.

“Este un proiect ambitios pentru a explica mecanismul acestor aurore, care sunt o marturie a existentei magnetosferei terestre ce ne protejeaza de efectele mortale ale vantului solar”, a indicat Frank Snow, responsabilul Themis de la NASA.
Vor observa simultan din 5 unghiuri diferite

Oamenii de stiinta spera ca cei cinci sateliti care vor forma o “constelatie” vor permite identificarea locului exact in care se declanseaza aurorele boreale. NASA a mai lansat un satelit care a studiat acelasi fenomen, insa nu a putut sa detecteze originea precisa a lui. Cei cinci sateliti ai Themis vor transporta o serie identica de senzori electrici, magnetici si de particule. Originalitatea misiunii consta in faptul ca observatiile vor fi facute simultan din cinci unghiuri diferite.
Cauzate de vantul solar

Pana acum, s-a stabilit ca aurorele, care atrag atatia turisti in zona polara, sunt cauzate de vantul solar, care ajungand in campul magnetic al Terrei il deformeaza si creeaza o “coada” in directia in care sufla vantul. Energia inmagazinata in aceasta “coada” este eliberata sporadic, provocand furtuni de mica amploare la nivel ecuatorial, apoi se propaga spre cei doi poli, unde produce aurore boreale.http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=stire&sid=173149

Misterul "galaxiilor negre" Cercetatorii de la Universitatea din Zürich au rezolvat misterul "galaxiilor negre", una dintre cele mai mari enigme ale astrofizicii.

Credinta în puterea protectoare sau vindecatoare a pietrelor (semi)pretioase dateaza din timpuri stravechi si se perpetueaza si-n zilele noastre, în ciuda nevalidarii sale stiintifice. Sunt însa multi cei care vad în aceste minerale ultima sansa de a se salva - de necaz, de boala etc - si, prin urmare, ar fi nedrept sa le fie luata si aceasta ultima speranta. Poate ca, din combinatia puterii gândului cu vibratia pietrelor sa rezulte un efect miraculos. Cine stie? Plecând de la premisa ca aceste cristale au, dincolo de calitati curative, si energii protectoare, ba chiar si încarcaturi magice, putem schita un tablou al cristalelor potrivite fiecarei zodii, ca si descrieri succinte ale proprietatilor atribuite mineralelor. Credeti sau nu, le puteti purta la gât, ca amulete, în buzunar, ca brelocuri, în geanta sau la deget (montate în inel), cu scopuri estetice si, de ce nu?, si ajutatoare.
Daca despre cuartul roz, cel mai cunoscut cristal, se spune ca este “piatra inimii”, la propriu si la figurat, el stimulând si reglând activitatea cardiaca, dar asigurând si o împlinire sentimentala, jadul, asa cum am aratat în numarul anterior, este responsabil cu rinichii, guvernând buna lor functionare, fiind totodata recomandat în momentele de tensiune emotionala. La rândul sau, fluoritul, disponibil în mai multe culori, ajuta la combaterea energiilor negative transmise de cei din jur, contribuind si la cresterea capacitatii de concentrare si la calmarea spiritului. Turcoazul este considerat cel mai bun “instrument” pentru reducerea stresului, dar si pentru inducerea relaxarii si intrarea în starea de meditatie. Topazul galben reda optimismul, stimuleaza gândirea pozitiva si este ideal pentru cei care traverseaza o perioada dificila, marcata de stari de confuzie si depresie. Hematitul, dupa cum îi spune si numele, este bun pentru sânge si pentru curatare interioara si spirituala, în vreme ce malachitul reechilibreaza emotional. Lapis-lazuli ajuta la identificarea solutiilor optime în problemele de serviciu, pe când citrinul sporeste puterea personala si încrederea în propriile forte. Ametistul este recomandat pentru cunoastere de sine si elevare spirituala, iar agatul, cu multiplele sale varietati, este responsabil de vitalitatea organismului.
Corespondenta dintre cristale si zodii poate parea o ciudatenie pentru cei nefamiliarizati cu astrologia. Si totusi, asa cum exista culori zodiacale sau cum chinezii leaga zodiile de câte un element natural -pamânt, metal, apa, foc - asa si pietrele trebuie potrivite cu vibratiile astrale. Care sunt legaturile, aflati în continuare: u BERBECUL si SCORPIONUL au în comun cristalele rosii, guvernate de Marte: rubin, granat, carneol, coral rosu, jasp rosu, rodonit. Aceste minerale le confera pofta de viata, spirit de initiativa, curaj si pasiune, stimulând inclusiv performantele sportive si victoriile militare. Spiritul competitiv, îndrazneala si dorinta de putere fac din nativii celor doua zodii adevarati cuceritori, inclusiv în plan sexual, iar cristalele rosii le potenteaza aceste calitati. Ele protejeaza totodata împotriva atacurilor fizice, a violentei, dar si a accidentelor provocate de impulsivitate.
u TAURUL si BALANTA sunt sustinute de cristalele roz, guvernate de Venus: curar roz, opal roz, rodonit, coral, safir roz, turmalina roz, jasp roz, zircon roz, calcedonie roz. Ele emana caldura, tandrete, simpatie si generozitate. Aplanând conflictele si ajutând la exprimarea sentimentelor sincere, aceste pietre stimuleaza placerea de a trai, prietenia, întelegerea, sarmul personal si viata de familie. În plan profesional, ajuta la exprimarea talentelor artistice.
u GEMENII si FECIOARA au drept talisman cristalele galbene guvernate de Mercur: chihlimbar, citrin, agat, diamant galben, ochi de tigru, safir galben, topaz galben, turmalina galbena. Acestea deschid mintea si sufletul spre cunoastere, comunicare si dezvoltare intelectuala, conferind flexibilitate si usurinta de a intra în contact cu semenii. Totodata faciliteaza calatoriile, studiile, afacerile, prietenia, dialogul, împacarea, exprimarea. Protejeaza împotriva erorilor de perceptie, a relatiilor negative si a esecului financiar. u RACUL este guvernat de Luna si, prin extensie, de cristalele albe, incolore sau argintii: perla, piatra Lunii, agat, cuart laptos, cristal de stânca, diamant. Ele confera puritate si liniste interioara, stimuleaza instinctul matern si romantismul, sporesc intuitia, întelegerea si fertilitatea. Sunt pietre preponderent feminine, dar pe barbati îi ajuta sa se relaxeze si le asigura un somn linistitor. Protejeaza împotriva bolilor, a atacurilor psihice negative, a gândurilor negre, a depresiei, a suferintei din dragoste. u LEUL e influentat de cristale portocalii sau aurii, guvernate de Soare: calcedonie, citrin, chihlimbar, carneol, ochi de tigru, pirita, opal de foc. Acestea confera încredere în fortele proprii, stimuleaza talentele personale, atrag succesul, afirmarea, reusita, norocul. Pun personalitatea în valoare, alunga timiditatea, protejeaza împotriva ghinionului.
u FECIOARA, dar si TAURUL si BALANTA, au în comun cristalele verzi guvernate concomitent de Mercur si Venus: smarald, jad, malahit, agat verde, zircon verde, aventurin, heliotrop, turcoaz.
Aducatoare de noroc si echilibru, ele dau pofta de viata, armonie, dar si afirmare intelectuala, bunastare, înclinatie spre calatorii. Sunt pietre care mentin o stare de sanatate buna si protejeaza împotriva pierderilor de bani. u SÃGETÃTORUL si VÃRSÃTORUL sunt dominati de cristalele albastre si bleu, guvernate de Jupiter si Uranus: acvamarin, turcoaz, safir, lapis-lazuli, topaz bleu, azurit, cuart albastru. Acestea confera somn linistit, cu vise premonitorii, înlatura emotiile negative, deschid spre spiritualitate, calatorii, astrologie, cultura, religie, filozofie, împlinirea vocatiei. Tot ele faciliteaza îmbogatirea (financiara si spirituala), transformarile personale, creativitatea, depasirea limitelor, si protejeaza de plafonare. u CAPRICORNUL se afla sub influenta cristalelor negre, guvernate de Saturn: onix, perla neagra, diamant negru, cuart fumuriu, jais, turmalina neagra, ochi de soim. Acestea stimuleaza pragmatismul si seriozitatea, pastreaza contactul cu realitatea, confera stabilitate, maturitate, rabdare, ambitie. Scazând stresul, frustrarile si gândurile negre, favorizeaza longevitatea si depasirea greutatilor. u PESTII au ca marca distincta cristalele violet guvernate de Jupiter si Neptun: ametist, safir violet, lepidolit, fluorin, charoit. Ele deschid poarta spre lumea spirituala, spre divinitate, scot la iveala talentele latente, intuitia, darul clarviziunii sau al vindecarii, capacitatea de daruire si forta de sacrificiu. Sunt pentru spirite elevate sau pentru cei care se dedica unui ideal de credinta si protejeaza împotriva energiilor negative, a magiei si gândurilor malefice. Nu degeaba ametistul e supranumit “piatra Papei”, gasindu-se în inelul Suveranului Pontif.

Cunoscatorii spun ca nu întotdeauna trebuie sa alegi piatra corespunzatoare zodiei tale, ci ca trebuie sa asculti intuitia si “chemarea” cristalului în fata caruia te afli. Vibratiile lui te vor coplesi si piatra îti va prelua “amprenta” energetica. De aceea, se spune ca nu e bine sa porti o bijuterie care a apartinut altcuiva, decât daca e vorba despre o persoana draga si foarte apropiata (cazul mostenirilor de familie). Cumpararea de inele, pandantive sau cercei de la casele de amanet ori de la magazinele de antichitati presupun riscul preluarii unor vibratii incompatibile cu cele proprii, la care - pentru superstitiosi - se adauga încarcatura istorica uneori negativa a podoabei respective. Nu degeaba s-au scris carti despre bijuterii blestemate, care au atras asupra purtatorului numai nenorociri! Exista, din fericire, si remedii - nu întotdeauna eficiente, însa! - pentru energiile negative care ne pot cotropi prin preluarea unui cristal de la altcineva. Astfel, pentru a putea fi purtat/utilizat, cristalul trebuie purificat si trebuie “acordat” cu vibratiile utilizatorului. Purificarea se face în felul urmator: timp de 30 de zile, îl tinem într-un vas transparent cu apa si sare (de preferat sare marina), 3-4 lingurite la 1/2 litru de apa, amplasând vasul la lumina solara. Razele vor patrunde si vor energiza cristalul, iar solutia salina va extrage informatia si energia parazita din cristal. Dupa acest tratament, pentru a ne acorda cu acest minunat prieten, îl vom purta 2-3 saptamâni cu noi, într-un buzunar, neuitând sa-l scoatem din când în când la lumina (niciodata seara, în bataia Lunii!). Dupa purificare, este posibil sa programam o piatra (cuart, cel mai frecvent) sa pastreze un mesaj, sa lucreze pentru un scop anume, sa intensifice protectia, comunicarea, sau sa stimuleze vindecarea. Cristalele de cuart cu un singur vârf sunt cele mai des folosite, desi nici pietrele rotunde nu sunt nepotrivite. Pentru a programa un cristal, e nevoie sa-l tinem în ambele mâini - daca e mai mare, îl punem pe masa si-l atingem cu ambele palme - si sa ne concentram cu mesajul dorit asupra lui, timp de 1-5 minute. În tot acest timp, trebuie sa eliminam orice gând care ne poate distrage si sa repetam mesajul vizualizându-l ca si cum l-am scrie pe o hârtie si l-am închide într-o sticla. Asa va ramâne si programarea încastrata în cristal.
http://www.independent-al.ro/content/view/1073/19

Pe parcursul câtorva decenii de investigare a unor fenomenologii situate la limitele cunoasterii, am întâlnit si situatii dramatice, aparent inexplicabile, în care persoane, familii sau generatii succesive au avut de suferit de pe urma unor energii necunoscute, a caror prezenta era simtita sporadic sau permanent în unele locuinte – indiferent de gradul de confort – sau în spatii destinate diverselor activitati diurne. Este vorba de încaperi cu efecte patogene, ce pot cauza îmbolnaviri fizice si psihice severe, unele cu urmari letale. Mai mult, potrivit unor relatari credibile, se pare ca exista o legatura organica între energiile malefice semnalate si esecurile profesionale, sociale sau sentimentale înregistrate de locatarii afectati de acest
straniu fenomen. Dupa enumerarea principalilor factori fizici, chimici si de natura psihica ce determina aparitia neplacerilor semnalate (a se vedea în acest sens si Independent nr. 58/26.01.2007 si 59/02.02.2007), astazi ne vom ocupa – în limitele datelor experimentale disponibile – de o enigmatica si totodata controversata manifestare a materiei, ca suport al remanentei energiilor patogene.


Ideea investigarii fenomenului remanentei energiilor subtile în structura asa-zisei materii inerte mi-a fost sugerata de aspectul îndoielnic al unor ustensile de barbierit, ramase în urma decesului unui fost pilot de aviatie. Sotia defunctului – o cunoscuta specialista în arhitectura arhaica – ma rugase sa primesc în dar acele obiecte si sa le folosesc ca atare, pentru ca asa cerea datina strabuna. Care datina... Dar mai bine sa nu intru în pacat. Fireste ca, fiind bucovinean, iar datina din satul meu natal prevedea sa nu îmbraci vesminte si sa nu te barbieresti cu scule ce apartinusera unor persoane decedate, pentru ca sunt purtatoare de energii malefice, cum am dat coltul strazii m-am si descotorosit de acele obiecte, mai ales ca fostul pilot încetase din viata în urma unei îndelungate si grele suferinte, nu îndeajuns diagnosticate. Pornind de la mentionatele obiceiuri populare contradictorii, statornicite în vremi demult apuse, când înca nu se inventase microscopul pentru a se vedea ce vietati patogene misuna pe relicve de acest gen, am demarat „sapaturi” prin tot soiul de lucrari aparute pe aceasta tema, pentru a cauta informatii lamuritoare asupra banuitelor energii malefice, generate de obiecte ce au apartinut unor persoane decedate în urma unor boli incurabile, sau a unor accidente naprasnice. Fie din cauza unor tabuuri impuse de dogme religioase, fie din alte motive, în bibliografia de specialitate nu am gasit mare lucru despre acest misterios fenomen. Am dat totusi de mituri, credinte si obiceiuri despre întâmplari asemanatoare, la comunitati umane raspândite pe largi arii geografice. Prin urmare, era posibil sa fie ceva adevarat în treaba asta. Pentru a ma edifica pe deplin cum stateau lucrurile, am apucat iarasi calea investigatiilor experimentale, desi – marturisesc – nu simt nicio atractie fata de cercetarea laturii morbide a existentei umane. Iata, în rezumat, la ce concluzii am ajuns.

În timpul investigarii fenomenologiei geopatogene se întâlnesc uneori situatii atipice, în care radiatiile telurice nocive sunt însotite de energii necunoscute, detectabile cu precadere în spatii limitate, în care unele persoane s-au stins din viata, dupa îndelungate suferinte. Din practica curenta reiese ca asemenea manifestari energe tice se mentin ani îndelungati în mediul înconjurator. Statistic vorbind, s-a constatat ca în peste 90% dintre cazurile cercetate erau energii remanente de provenienta necunoscuta, altele decât cele telurice si electromagnetice produse de aparatura electronica si electrocasnica din locuinte. De pilda, în timp ce scanam extrasenzorial un dormitor pentru localizarea unui posibil focar geopatogen (proprietara apartamentului reclama unele probleme de sanatate, ce nu au fost relevate în urma analizelor clinice uzuale), am detectat într-o portiune a patului conjugal remanenta unei energii letale, asemanatoare celor „ramase” în urma deceselor precedate de suferinte grele. Persoana mentionata a confirmat observatiile facute, precizând totodata ca în acel loc s-a stins din viata sotul dumneaei. Asemenea cazuri sunt destul de frecvente si, cred eu, ar trebui tratate cu atentia cuvenita, prin initierea unor cercetari interdisciplinare adecvate, menite sa clarifice în mod transant acesta problema. Este necesar fenomenul remanentei energiilor subtile sa fie dovedit pe calea experimentului stiintific controlabil si repetabil. Usor de spus, mai greu de facut, dar nu imposibil de realizat.
Solutia elucidarii fenomenelor aparent inabordabile apartine celebrului astronom si astrobiolog american, Carl Sagan. Potrivit parerii sale, pentru cercetarea unor fenomene neobisnuite, trebuiesc metode de investigare neobisnuite. A urmat un lung sir de experimente, ce s-au încheiat cu rezultate relativ cuantificabile, ce atesta posibilitatea remanentei unor energii subtile – pozitive sau negative – în structura materiei „inerte”. La începutul lunii septembrie 1989, si în zona de litoral a Marii Negre a fost efectuat un set de teste având ca obiect remanenta unor energii atipice în granule de nisip, în diverse conditii de temperatura, umiditate a aerului si presiune atmosferica. S-a remarcat cu acel prilej ca, pâna si un fir de ata pus pentru câteva zeci de secunde pe o suprafata materiala plana, lasa în urma sa o amprenta energetica, ce poate fi pusa în evidenta prin mijloacele detectiei extrasenzoriale – fenomen ce evidentiaza reactia organismului viu si la interactiuni energetice cu un înalt grad de subtilitate, care au loc în mediul înconjurator. Prin urmare, nu cred ca ar mai fi cazul sa ne punem de-a curmezis în calea credintei ancestrale, ce ne avertizeaza ca vesmintele si alte obiecte de uz personal ce apartinusera unor decedati, ar putea fi generatoare de energii patogene, care pot pune în pericol sanatatea celor care vin în contact temporar sau permanent cu acele relicve. În consecinta, si remanenta unor energii subtile negative în structuri materiale din spatii locative ar putea fi inclusa în categoria energiilor patogene. Paza buna, trece primejdia rea.



În final, pentru a încheia într-o nota ceva mai optimista acest neguros subiect, relatez o întâmplare interesanta, legata întrucâtva de experimentele efectuate în toamna anului 1989, pe litoral.
Printre inevitabili „spectatori”, s-a aflat la un moment dat si un grup vorbitor de limba rusa, foarte disciplinat, format din barbati si femei cu privire dârza si brate viguroase. Probabil ca acele femei atletice framântau cu muchiile palmelor aluatul pentru coltunasi, altfel nu se explicau bataturile proeminente, cu asperitati de smirghel. Curând, s-a aflat însa ca erau paranormali get-beget. Când se credeau neobservati, turistii slavi dadeau cu spray negru pe ziduri, întocmind îndemnuri mobilizatoare de genul „Traiasca FSN” – cu trei luni înainte sa ia nastere FSN-ul revolutionarilor din decembrie ‘89! Cred ca, vazând atâta perspicacitate premonitionala, pâna si Nostradamus s-ar fi înverzit de invidie.
http://www.independent-al.ro/content/view/1072/41

Secretele zonei 51

Tăcerea absolută a autorităţilor americane în privinţa acestei unităţi militare a dat naştere multor speculaţii. De la poveşti cu extratereştri şi până la acuzaţii legate de experimente cu chimicale toxice, zona 51 a fascinat şi a ridicat mult mai multe întrebări decât orice altă unitate militară de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii.

Centrul de testare aeuronautică al Aviaţiei militare americane, după cum este cunoscută „zona 51“ în acest moment, este, conform părerii marii majorităţi, locul unde armata testează cele mai noi modele de avioane de luptă sau de spionaj. „Area 51“, a fost numele sub care baza militară din Nevada a devenit celebră, dar denumirile abundă: Tărâmul viselor, Fâşia oraşului de apă, Lacul Groom (după zona în care este locată baza) sau Cutia. Baza există de mai bine de 50 de ani, dar până acum, nimic sigur nu este cunoscut despre acest loc izolat. Se presupune că aici ar fi analizate avioane inamice pentru a putea dezvolta tehnologii care să le doboare, în eventualitatea unui război. Se mai spune că unele dintre cele mai performante instrumente de zbor ale Aviaţiei americane ar fi trecut prin zona 51 înainte de a fi aprobate. Însăşi existenţa acestui loc nu a fost „continuă“. Pe hărţile mai vechi ale Statelor Unite, baza militară apare, în vreme ce hărţile mai noi nu marcheză în niciun fel controversata zonă 51. Ce se ştie sigur despre acest loc este că, în jurul său, există din loc în loc semne care avertizează curioşii că fotografiatul şi filmatul sunt interzise, că zona este interzisă persoanelor neautorizate şi că folosirea armelor de foc pentru a-i opri pe cei care intră fără autorizaţie este permisă. Până în acest moment nu sunt cunoscute cazuri ale unor persoane care să fi fost omorâte pentru că au încercat să intre, dar există destule persoane care au fost oprite şi date pe mâna poliţiei pentru că s-au apropiat prea tare de bază. Supravegherea acestei baze este realizat de pe dealurile din apropiere, înţesate cu militari care urmăresc orice mişcare din zonă. Toate imaginile realizate cu ajutorul sateliţilor ale bazei militare au fost editate. Singurele astfel de imagini care se pot găsi cu uşurinţă sunt cele realitate de sateliţii sovietici, în timpul Războiului Rece, dar acestea nu dezvăluie nici detalii legate de zonă şi nici scopul ei. Tot ce se poate observa sunt câteva hangare, o pistă de avioane destul de lungă şi o parcare cu mai multe maşini. Se estimează că mai mult de 1.000 de persoane lucrează în interiorul zonei 51, dar nu toţi angajaţii au acces peste tot. Aceştia sunt transportaţi la muncă, cu ajutorul unor avioane nemarcate, care pleacă de pe aeroportul din Las Vegas. Îmbarcarea se face de pe un terminal privat, complet ferit de ochii curioşilor. În anul 1997 Guvernul american a declasificat existenţa zonei 51, dar a refuzat să facă orice alte precizări. În ciuda declasificării zborul oricăror tipuri de avioane (inclusiv cele ale aviaţiei americane) pe deasupra zonei este încă interzis. S-a spus despre zona 51 că ar fi locul în care armata americană ar face experimente pe extratereştrii care au aterizat forţat pe Pământ. Poate pentru a se amuza pe seama acestor speculaţii, dar şi din raţiuni turistice, autorităţile din Nevada au numit autostrada 375, care trece pe lângă zona 51, „Autostrada extraterestră“. Baza militară nu a fost ferită nici de procese. Două persoane au dat în judecată Guvernul americam pretinzând că au fost intoxicate cu substanţe toxice care sunt deversate în zonă. Rezultate biopsiei au arătat că cei doi aveau în corp trei substanţe foarte toxice. Preşedintele Statelor Unite din acea perioadă, Bill Clinton, a scutit zona 51 de prevederile legale care făceau referire la manevrarea substanţelor toxice, iar procesul a fost suspendat, din lipsă de dovezi. De asemenea, s-a presupus că zona ar imita solul lunar, fiind folosită pentru antrenamentul astronauţilor. S-a mai spus despre zona 51 că ar fi locul în care armata creează arme exotice, folosind energii alternative, şi instrumente pentru control meteorologic. Unele ipoteze spun că ceea ce se vede în imaginile de pe sateliţi nu este relevant pentru că adevărata bază militară s-ar afla sub pământ. De asemenea, unii susţin că baza militară ar fi punctul terminal al unei reţele subterane de trenuri care traversează Oceanul Atlantic. Niciodată nu s-a putut afla, într-un mod incotestabil, care este scopul celebrei zone 51, iar curioşii sunt încă nevoiţi să o privească de la distanţă, condamnaţi să se întrebe, fără a primi răspuns: oare ce se întâmplă înăuntru?

Cristalele, acele minerale stralucitoare felurit colorate, au fost considerate magice înca din cele mai vechi timpuri. Oamenii vremurilor timpurii le-au întrebuintat ca amuletele, aducatoare de noroc si protectoare împotriva bolilor si necazurilor de tot felul. Egiptenii le-au utilizat în ritualurile funerare si în practicile oculte, ca dovada ca, în mormântul lui Tuthankamon, numarul pietrelor si cristalelor era impresionant. Dar pietrele încarcate cu semnificatii speciale apar si în alte culturi, iar legendele privitoare la efectele binefacatoare ale cristalelor s-au pastrat pâna astazi, dând nastere în timp chiar unei forme de tratament medical nevalidat stiintific: cristaloterapia.

De-a lungul istoriei, pietrele (semi)pretioase au fascinat atât oameni simpli, cât si capete încoronate. Frumusetea lor aproape indestructibila i-a facut pe multi sa creada ca aceste minerale ascund, dincolo de rezistenta materiala, forte spirituale deosebite. Chiar si Biblia, mai precis în Exodul (28), ne vorbeste amanuntit despre câteva dintre cele mai cunoscute pietre: „Sa faci apoi pieptarul judecatii cu maiestrie [...], sa-l faci de aur, de fir albastru, purpuriu si caramiziu, si de in subtire rasucit. [...]. În el sa tesi o tesatura de pietre, si anume patru rânduri de pietre: în rândul întâi, un sardonix, un topaz si un smarald; în al doilea rând, un rubin, un safir si un diamant; în al treilea rând, un opal, un agat si un ametist; în al patrulea rând, un crisolit, un onix si un jasp. ”La rândul lor, conducatorii Indiei antice erau sfatuiti sa se înconjoare de giuvaeruri, pentru a se proteja împotriva oricarei forme de vatamare. Mayasii si indienii nord-americani au folosit si ei cristalele în diagnosticarea si tratamentul bolilor, în Lumea Noua existând credinta ca sufletul celor drepti intra, dupa moarte, într-un cristal. Asociate mult timp, gratie raritatii lor, cu regalitatea, pietrele (semi) pretioase erau montate în mânerul sabiilor, în tronuri si în coroane, pentru a-l feri pe purtator de necazuri. Însa, pe masura ce secolele s-au scurs si fenomenul a fost studiat mai îndeaproape, s-a constatat ca puterea cristalelor poate fi folosita numai în anumite conditii si în special în meditatie si pentru dezvoltarea intuitiei si a simturilor superioare, si mai putin pentru obtinerea unor rezultate materiale.
Exista legende care spun ca Atlantii ar fi folosit cristalele (asa-numitele Pietre de Foc) pentru a canaliza si utiliza energia macrocosmica dar, la un moment dat, experientele ar fi scapat de sub control, provocând scufundarea insulei. Caci se stie ca aceste minerale au capacitatea de a transfera energie, de a o retine, de a-i mari intensitatea si de a o transmite chiar si la distante mari. Astazi, în controversatul Triunghi al Bermudelor, pe fundul oceanului, unde se presupune ca exista ramasitele Atlantidei, disparitiile misterioase sunt puse pe seama energiei emanate uneori de “Marele Cristal”, despre care mediumul american Edgar Cayce (1877-1945) sustinea ca avea sase fatete si era tinut într-o cladire ovala, asezat pe un suport cu ajutorul caruia se putea misca si aseza în orice pozitie, astfel încât sa capteze energia soarelui, lunii si stelelor în perioadele optime. Si cum vârful cristalului ar fi fost mobil, energia acumulata putea fi orientata spre zonele unde era nevoie de ea. La început, era folosita doar de initiati, în ritualuri sacre, însa treptat, ar fi fost transmisa precum undele radio cu o forta foarte mare, ceea ce avea sa duca la sfârsitul civilizatiei Atlantilor.
Purtate la gât, la cingatoare, pe deget ori pe cap, amuletele timpurii erau menite sa protejeze de dusmani sau de boli. De-a lungul vremii, paleta utilizarii lor s-a largit, iar cristalele au început sa fie folosite pentru tratarea anumitor boli, pentru cresterea intuitiei, în meditatie, pentru îmbunatatirea memoriei, dar si pentru usurarea comunicarii. Au existat însa si experimente de folosire a pietrelor pentru accelerarea culturii unor plante (îndeosebi sub influenta efectului piramidei), dar si ca generatoare de energie, pentru dematerializare si pentru calatorii la viteze si distante foarte mari. Idea New Age conform careia cristalele pot încorpora si redirectiona energia pare sa se bazeze pe interpretarea unei proprietati ciudate a anumitor cristale care produc o sarcina electrica în urma compresiei. Fenomenul, cunoscut sub numele de efect piezoelectric, a fost descoperit în 1880 de Pierre si Jacques Curie. Abia prin anii ’50 însa, dupa alte descoperiri tehnologice, el a putut fi folosit la acele pick-up-urilor si o mare varietate de aparate de masurat. Efectul piezoelectric nu le da totusi cristalelor puteri vindecatoare si de protectie, în ciuda convingerii celor care comercializeaza sau cumpara asemenea talismane. Dar daca efectul placebo, rezultat din credinta în purtarea lor, e pozitiv, ce mai conteaza?
Ocultisti moderni sustin ca pietrele fac mai mult decât sa canalizeze energia: ele ar fi capabile sa selecteze energia pozitiva si sa blocheze influentele malefice, fiind purtatoare de vibratii care ar intra în rezonanta cu frecventele vindecatoare, ar conlucra cu chakrele si ar ajuta la pastrarea echilibrului dintre yin si yang în organism. De aici si convingerea multora, ca aceste cristale pot fi folosite nu doar pentru vindecarea fizica, ci si pentru tratarea problemelor emotionale (în special rubinul si cristalele purpurii). Cristalo-terapeutii mai spun ca pietrele care-si schimba culoarea din auriu în galben aprins arata organul posibil bolnav sau indica o dezordine a vibratiilor din organism. În practica vindecarii cu ajutorul cristalelor, pietrele sunt asezate pe centrele vitale, zonele chakrelor, dar si în unele puncte si meridiane de acupunctura, presupunându-se ca vor actiona acolo precum un catalizator, integrând mai multa energie în corpurile subtile ale aurei umane. Asemenea terapii neconventionale impun totusi prudenta, fiindca nu toate mineralele din aceeasi categorie au proprietati curative identice si nu toate persoanele reactioneaza la fel atunci când sunt expuse actiunii unui anumit cristal. De aceea, e bine sa alegeti cu mare atentie terapeutul caruia va adresati, ca sa va convingeti ca nu e un sarlatan, ci o persoana care stie ca fundamental într-un asemenea tratament este ca între organismul pacientului si cristalul ales sa existe o corespondenta, din punct de vedere al vibratiilor. Caci rolul principal al mineralelor este sa reechilibreze energetic organismul, mentinând la nivel optim frecventa vibratiilor – aflata în permanenta schimbare. Alegerea gresita a cristalului poate, dimpotriva, secatui pacientul si de putinele-i resurse, expunându-l îmbolnavirii grave.
Sunt si teorii nedemonstrate stiintific, potrivit carora cristalele, pozitionate într-un anume fel, pot oferi protectie împotriva radiatiilor electomagnetice daunatoare, cum ar fi acelea emise de monitoarele calculatoarelor, telefoanele celulare, cuptoarele cu microunde, uscatoarele de par, liniile de înalta tensiune etc. Scutul bioelectric a fost inventat de un clarvazator din Montana, Charles Brown, care afirma ca “i s-a aratat” cum sa aranjeze cristalele pentru a oferi protectie. Aceste scuturi bioelectrice - sub forma unor medalioane din argint sau aur, continând un cristal pur -
se vând inclusiv on-line, cu preturi variind de la 100 la peste 1.000 de dolari, în functie de complexitatea modelului. Pe site-ul firmei create de inventator se spune ca însasi Cherie Blair, sotia primului ministru britanic, poarta un astfel de pandantiv magic, care trebuie “reîncarcat” din când în când, prin stergerea cu apa de mare (sau sarata) si tinerea lui, lunar, timp de 6 ore în aer liber, indiferent ca afara e soare sau ploua. Este însa nerecomandata expunerea medalionului în bataia Lunii, care i-ar afecta potentialul energetic. Pe site se mai arata ca e interzisa daruirea unui “scut” purtat de altcineva, dat fiind ca acesta ar pastra vibratiile primei persoane, si ca puterile tamaduitoare ale “amuletei” s-ar baza pe principiul difractiei razelor X de catre cristale, descoperit în 1914 de Max von Laue, care a si câstigat astfel Premiul Nobel pentru fizica. Un an mai târziu, William Bragg devenea si el laureat Nobel gratie “Legii lui Bragg”, referitoare la cristalele care reflecta si redirectioneaza orice tip de energie electromagnetica. Brown mai sustine ca, utilizând aceasta caracteristica unica a pietrelor, “scutul” creeaza un fel de învelis protector în jurul corpului uman, ferindu-l astfel de radiatiile daunatoare. Iar acest câmp ar rezona cu vibratiile personale ale organismului, 24 de ore din 24, sporindu-i vitalitatea si remontându-l fizic, mental, emotional si spiritual. Sunt însa si sceptici, care cred ca agatarea “scutului” la gât poate cel mult proteja aceasta zona, si nicidecum întreg trupul uman.
Dintre mineralele despre care se crede ca ar avea importante proprietati curative, cele mai cunoscute sunt cuartul roz si jadul. Acesta din urma era foarte apreciat atât în China antica (existând monumente funerare ale unor împarati, bogat decorate cu jad), cât si în stravechea civilizatie olmeca din Mexicul de Est, circulând o legenda potrivit careia una din capeteniile bastinase ar fi rasuflat usurata aflând ca niste cotropitori vor aur si argint, si nu jad, considerat mult mai pretios! La azteci, ritualul de înmormântare presupunea ca persoanei decedate sa-i fie asezata pe fata o masca antropomorfa din jad, pentru ca sufletul sa nu iasa prin gura mortului. Numit si “piatra viselor” sau “piatra fidelitatii”, jadul - din care cea mai deosebita si rara varietate este cel Imperial, de culoare verde intens, ca smaraldul - era piatra sacra nu doar pentru chinezi, ci si pentru mayasi. Se spune despre el ca risipeste energiile negative, amplifica dragostea, compasiunea, generozitatea, sporeste fidelitatea si curajul, iar asezat sub perna - da un somn cu vise. Piatra a norocului si prosperitatii, fereste de accidente si ar avea efecte benefice si asupra plantelor (în gradinarit si agricultura). În cristaloterapie, e utilizat în tratarea afectiunilor inimii, rinichilor, plamânilor, sistemului nervos, ochilor si articulatiilor. Constituie un cadou inspirat pentru femei (la aniversarea a 12 ani - nastere sau casatorie), conferind echilibru emotional si ajutându-le sa se cunoasca si aprecieze mai mult.

http://www.independent-al.ro/content/view/1055/19

Numerologia, desi nu e considerata o stiinta în toata regula, a avut parte, de-a lungul vremii, de adeptii ei, printre care s-au numarat nume ilustre. Chiar si Pitagora a descifrat câteva semnificatii ale numerelor, apreciind, bunaoara, ca 1 înseamna Divinitatea, Soarele, Barbatul, temelia tuturor cifrelor. 2 ar fi, în opinia sa, echivalentul Diavolului, al Lunii si Femeii, întruchipând caracteristicile feminine, iar 3 ar simboliza Trinitatea, împacarea contrariilor si pe zeul Jupiter. 4 reprezinta Materia si pe zeul Uranus, 5 – senzualitatea, sexualitatea, barbatia si pe zeul Mercur, 6- casnicia, armonia si pe zeita Venus, 7 – nasterea, moartea, magia si pe zeul Neptun, 8 – lumea materiala, dreptatea si pe zeul Saturn, iar 9 – spiritul si pe zeul Marte.
La rândul ei, Biblia ofera cunoscatorilor o întreaga simbolistica a numerelor, prezente cu o multitudine de semnificatii. 1 înseamna unicitatea lui Dumnezeu (Deuteronomul 6,4), dar si unitatea (Ioan 10,30; 17,21), inclusiv în casatorie (Geneza 2,24; Matei 19,6). Cifra 2 apare în legatura cu marturiile martorilor la judecata (Deuteronomul 17,6; 19,15; Matei 18,16; Ioan 8,17; A doua epistola catre corinteni 13,1) si ca repetare pentru întarirea adevarului (Geneza 41,32; Matei 8,28; 9,27; 20,30). Numarul 3 indica zilele dupa care a Înviat Iisus (Marcu 8,31), dar si Sfânta Treime, prezenta în rugaciunile credinciosilor, iar 4 sunt evangheliile din Noul Testament, ca si misiunile lui Israel, nepotul lui Avraam: sa marturiseasca un singur Dumnezeu, sa ilustreze altor neamuri binecuvântarea slujirii lui Dumnezeu, sa primeasca si sa pastreze Scripturile si sa fie poporul din care se va naste Mesia. 6 arata imperfectiunea si insuficienta, fiind simbolul oamenilor ridicati împotriva lui Dumnezeu si a poporului ales (Cartea a doua a lui Samuel 21 si 22). Dimpotriva, 7 echivaleaza cu perfectiunea si întelepciunea, fiindca atâtea zile au fost necesare Creatiei. Tot 7 sunt pacatele, dar si tainele, si aceeasi cifra apare legata de rugaciunea Tatal Nostru, dar si de cuvintele lui Iisus pe Cruce. 8 semnifica un nou început, fiindca opt au fost oamenii salvati pe Arca (Întâia epistola a apostolului Petru 3,20), în a opta zi se taie copilul împrejur (Leviticul 12,3) si tot în a opta zi dupa sângerarea lunara devine femeia casatorita din nou curata (Leviticul 15). În plus, sarbatoarea evreiasca Hanukka (mentionata de Ioan 10,22) dureaza opt zile. Zece reprezinta poruncile, pedepsele (Exodul 7), leprosii (Luca 17), fecioarele (Matei 25), etc. 12 este numarul apostolilor, dar si al lunilor anului, fiind considerat simbolul echilibrului divin. Din dereglarea lui apare 13, cifra considerata cu ghinion, fiindca la Cina cea de Taina au existat 13 meseni (cu tot cu Iisus). 40 echivaleaza cu “mult, nenumarat”, figurând ca numar de ani petrecuti în desert dupa fuga din Egipt, dar si ca perioada de pace (Judecatorii 3,11;5,31;8,28). Moise a petrecut si el 40 de zile pe Muntele Sinai (Exodul, 34,28), Ilie a calatorit tot atâta vreme ca sa-l întâlneasca pe Dumnezeu la Horeb (Cartea întâi a împaratilor 19,, iar Iisus S-a aratat dupa 40 de zile de la Înviere (Faptele Apostolilor 1,3). Numarul 50 se refera si el la o noua epoca, acesta fiind anul jubileului evreiesc: la fiecare 50 de ani, se proclama eliberarea tuturor locuitorilor tarii (Leviticul 25,10). Tot 50 au fost zilele dupa care evreii fugiti din Egipt au primit Decalogul, înnoindu-si legatura cu Dumnezeu. 70 e cifra popoarelor, în traditia ebraica (Geneza 10), si tot atâtea suflete au venit din Egipt (Geneza 46,27). Tot 70 erau membrii Sinedriului (plus conducatorii). În fine, înspaimântatoarea cifra 666 provine din repetarea de trei ori a lui 6, ceea ce întareste ideea ca omul este cel care se ridica împotriva Domnului.
Pentru vechile religii orientale, ca de exemplu pentru babilonieni, numerele aveau o încarcatura mistica, multe dintre ele “traducând” influenta stelelor si constelatiilor. În acceptiunea babilonienilor, 1 era simbolul unitatii, 2 - al divizarii universului în “deasupra” si “dedesubt”, Soare si Luna, iarna si vara etc, iar 3 marca tripla împartire a cosmosului în trei sfere ale stelelor fixe, dar si a lumii pamântene în aer, pamânt si apa. Tot aici trebuie mentionata si tripleta tata-mama-fiu (Ea, Damkina, Marduk). Cifra 4 se referea la cele patru colturi ale lumii, la patru directii, patru vânturi, patru anotimpuri, patru faze ale Lunii, toate aflate în relatie directa. 5 însemna pentagrama mistica, rezultata din asocierea planetei Venus cu corpurile ceresti din cele patru colturi ale lumii. 6 era numarul lunilor duble, 7 – cel al astrilor principali, al turnurilor ceresti cu sapte trepte, al ispitelor lui Ghilgames, al ramurilor Copacului Vietii, al numelor lui Marte, al zilelor saptamânii (cu evidentierea celei de-a saptea ca fiind cu ghinion) si tot 7 erau portile lumii subpamântene în calatoria zeitei Istar-Venus. Ea a însasi era reprezentata de cifra 8, care corespundea si directiilor rozei vânturilor, dar si spitelor rotii norocului. 9 aparea în anumite sisteme calendaristice sub forma lui de trei ori 3, iar înmultit înca o data cu 3, indica ziua (a 27-a) în care Soarele si Luna îsi împart cerul. 10 era numarul lui Marduk, 11 – al razelor acestuia, iar 12, cifra lui Nergal, a stat la baza sistemului duodecimal, corespunzând anilor în care Jupiter executa un parcurs întreg, dar si zodiilor, respectiv orelor duble dintr-o zi. Interesant de mentionat este faptul ca, la babilonieni, 13 deriva din 12 si era considerat un numar norocos, corespunzator zeitatilor (12 + 1). În schimb, 14 era cifra demonilor, al portilor Iadului, potrivit legendelor. 15 era legat tot de Istar, semnificând totodata Luna plina, apogeul corpului ceresc. Tot în 15 zile si-a construit Nebukadnezar palatul, iar Ninive, orasul lui Istar, avea 15 porti. Alte numere cu încarcatura simbolica erau 50, echivalentul numelor onorifice date lui Marduk, dar si al celor 50 de temple, si 70 – care indica un circuit complet al astrelor.
Numerologia nu le-a fost straina nici chinezilor, si asta atât în timpuri stravechi, cât si în epoca
moderna. Semnificatii speciale au, în aceasta cultura milenara, cifrele 3 – ca baza a numeroaselor triade si 12 – determinanta inclusiv pentru zodiile calendarului chinezesc. Numarul 4 este considerat aducator de ghinion, deoarece pronuntia lui se aseamana mult cu cea a cuvântului “moarte”, pe când 8, gratie similaritatii în pronuntie cu cuvântul “fericire”, este privit ca simbol al norocului si bogatiei. Sensuri ascunse ori de-a dreptul magice au numerele si în basme, indiferent de provenienta lor, 3, 7 si 13 capatând relevanta în functie de personajele de care sunt legate. De exemplu, cele trei nuci pe care le primeste Cenusareasa îi vor scoate acesteia în cale fericirea, la fel cum cei 7 pitici o vor ajuta pe Alba ca Zapada sa-si întâlneasca ursitul. În cultura occidentala si, prin extensie, si în spatiul american, 13 este echivalentul nenorocirilor, motiv pentru care în Statele Unite, la numerotarea etajelor unei cladiri sau camerelor de hotel, se sare mereu peste aceasta cifra. La fel se procedeaza si la numarul curselor de avion sau al locurilor din aeronave, dar si la saloanele din spitale. Si pentru ca superstitia continua sa reziste, si în Formula 1 a fost anulat numarul de start 13.
Astrologul Erich Bauer este convins ca si cifrele din numarul personal de telefon ne pot influenta, motiv pentru care e bine de stiut semnificatia lor, care îsi sporeste puterea prin repetitie. 1 pune în valoare o personalitate puternica, plina de curaj si cu o forta spirituala deosebita. Prietenii se pot baza pe dumneavoastra. 2 indica sensibilitate, o persoana plina de tact si cu spirit de echipa. Aceeasi cifra sporeste nelinistea interioara, intuitia si aptitudinile de familist si face ca omul respectiv sa evite riscurile. 3 este “marca” optimistilor, dotati cu inteligenta creatoare. Generosi, dar si risipitori cu propriile forte, au parte de mult noroc în viata. 4 stimuleaza senzualitatea, iar cei care-i sunt asociati adora sa fie doriti si sa se daruiasca. De asemenea, ei nu fac un secret din faptul ca, pentru ei, sexul e foarte important. 5 e cifra învingatorilor, al celor daruiti cu o vointa deosebita, careia greu i te poti opune. 6 tradeaza niste persoane sociabile, pentru care contactul cu semenii este esential. Si pentru ca le arata acestora multa întelegere au, la rândul lor, parte de tratament prietenos. 7 denota ca frumusetea si stilul sunt prioritatile individului respectiv, un adevarat estet, care nu face rabat de la standardele înalte nici în ce priveste propria persoana, dar nici în relatia cu altii. 8 este numarul unui om care iubeste copiii, care doreste sa-i protejeze si care face tot posibilul ca micutii – indiferent ca sunt ai lui sau ai altora- sa creasca frumos si în siguranta. 9 indica un ambitios pentru care lupta pentru bani, putere, o viata mai buna este foarte importanta. Un asemenea om refuza sa-si duca viata numarându-si fiecare banut. Cifra 0 corespunde dorului ascuns si accentului pus pe dragoste, ca element central al existentei.
http://www.independent-al.ro/content/view/1038/19

Pe parcursul câtorva decenii de investigare a unor fenomenologii situate la limitele cunoasterii, am întâlnit si situatii dramatice, aparent inexplicabile, în care persoane, familii sau generatii succesive au avut de suferit de pe urma unor energii negative necunoscute, a caror prezenta era simtita sporadic sau permanent în unele locuinte – indiferent de gradul de confort – sau în spatii destinate diverselor activitati diurne. Este vorba de încaperi cu efecte patogene, ce pot cauza îmbolnaviri fizice si psihice severe, unele cu urmari letale. Mai mult, potrivit unor relatari credibile, se pare ca exista o legatura organica între energiile malefice semnalate si esecurile profesionale, sociale sau sentimentale înregistrate de locatarii afectati de acest straniu fenomen. Întrucât lucrurile au prins în acest sens un curs evolutiv, îndeosebi în asezari umane urbanizate, în cele ce urmeaza vom încerca sa identificam factori fizici, chimici, biologici si de alta natura, ce pot determina aparitia neplacerilor mentionate.


Întrucât în literatura de specialitate referitoare la fenomene de acest gen vom gasi teorii cu duiumul, dar putine date cu viabilitate practica provenite din sectorul cercetarii experimentale multidisciplinare, va trebui – potrivit obiceiului – sa urmam calea observatiei directe si sa punem lucrurile cap la cap dupa criteriul cauza – efect. Asadar, ati constatat ca ceva este în neregula cu sanatatea dumneavoastra. Aveti insomnii permanente, chinuitoare, stari inexplicabile de greata, iar dimineata va sculati mai obosit/obosita decât erati seara la culcare. Dupa un timp, apar si alte semne ce va atentioneaza ca sanatatea dumneavoastra a luat-o razna. Aritmii cardiace, fibrilatii, anxietate. Starea de oboseala fizica si psihica devine mai pronuntata, în aparenta fara justificare obiectiva. Va prezentati la consult medical, urmat de analize de laborator. Din punct de vedere medical, probabil nu vor exista motive de îngrijorare. Medicul va recomanda câteva fortifiante menite sa combata unele carente biochimice ale organismului dumneavoastra si un regim alimentar mai diversificat, cu adaos consistent de legume si fructe. Cu toate acestea, simtiti ca sanatatea nu se amelioreaza; dimpotriva, oboseala fizica si psihica creste în intensitate, iar functiile fiziologice vitale semnaleaza, la rândul lor, ca ceva nu merge cum trebuie în organismul dumneavoastra. De cele mai multe ori, abia în acest stadiu constientizati faptul ca si celelalte persoane din apartamentul în care locuiti se plâng de disconfort fiziologic si psihic relativ asemanator, iar relatiile dintre membrii familiei devin tensionate, iscându-se certuri din mai nimic. Nici în plan profesional lucrurile nu stau mai bine. Randamentul dumneavoastra fizic si intelectual se înscrie pe o curba descendenta, ceea ce fireste nu e un motiv de bucurie pentru sefii dumneavoastra. Si atunci va întrebati, uneori cu deznadejde, care sa fie cauza acestor necazuri, ce va întuneca orizontul vietii?


Pentru a ne edifica asupra resorturilor subtile ale acestui fenomen malefic este necesar, în primul rând, sa privim cu atentie în jurul nostru si sa reperam posibile surse generatoare de energii nocive, susceptibile de a influenta negativ functiile noastre psihice si fiziologice.
În primul rând, trebuie sa tinem cont de faptul ca la ora actuala pamântenii traiesc 24 de ore din 24 în biciuiala unui paienjenis de radiatii electromagnetice cu efecte distructive incalculabile asupra organismelor vii, ce macina constant si implacabil sanatatea fizica si psihica a tuturor vietuitoarelor. Atmosfera terestra, aerul din încaperile noastre, pajistile si padurile purtatoare odinioara de energii binefacatoare sunt supuse unui proces inconstient de poluare electromagnetica – proces de efectele caruia nu avem cum sa ne ferim. Suprafata planetei este totodata baleiata electromagnetic si de la bordul miilor de sateliti de telecomunicatii, de prospectiuni geologice, meteorologici, de spionaj economic si militar, pentru ghidarea zborului unor arme de distrugere în masa, etc. Expansiunea necontrolata a radiatiilor electromagnetice are loc în conditiile în care nu s-a facut nicio cercetare stiintifica serioasa prealabila, în privinta efectelor acestor energii asupra functiilor fiziologice si psihice ale fiintelor terestre, inclusiv ale omului. Fatalmente, pe radiatiile electromagnetice generate de surse tehnologice, se suprapun periculoase radiatii cosmice si radioactivitatea naturala a planetei noastre. Sub raportul radioactivitatii mediului, Terra este unicul geoid din sistemul nostru solar, având în interiorul sau un gigantic reactor nuclear natural, ale carui radiatii afecteaza si scoarta terestra.


În intimitatea locuintelor noastre „beneficiem” de surse suplimentare de radiatii nocive. Câmpurile electrostatice din jurul aparaturii electrocasnice, a televizoarelor, computerelor si a altor facilitati tehnice moderne scurteaza, la rândul lor, viata noastra. În apartamente ne confruntam si cu radioactivitatea materialelor de constructii, a apei de la robinet, a gazului metan pe care îl folosim în bucatarie. Suplimentar, inhalam zilnic radon – un gaz radioactiv ce iese din adâncuri prin porozitatea pamântului si se acumuleaza în subsolurile cladirilor, de unde patrunde în apartamente. Prin inhalare repetata, radonul duce la aparitia cancerului pulmonar. De ce credeti ca nu se gasesc de vânzare dozimetre pentru detectia radiatiilor gama, ca tot omul sa poata masura nivelul radioactivitatii din interiorul locuintei sale, din spatiile în care îsi desfasoara activitatile profesionale, sau din cladiri cu alte destinatii? Pentru a nu afla nivelurile reale, necosmetizate ale radioactivitatii mediului ambiant!
Sa nu scapam din vedere nici „inofensivele” chimicale de uz casnic, nu întotdeauna folosite sau pastrate în mod corespunzator în locuintele noastre. De pilda, o distinsa doamna m-a solicitat sa-i testez radiometric interioarele somptuoasei vile, pentru a deslusi motivele misterioaselor decese ale insectelor (gândaci, muste, tântari) ce se încumetau uneori sa-i viziteze salonul si dormitoarele. Rezultatul investigatiei a fost lamuritor: aerul din încaperi era saturat cu vapori emanati de felurite substante chimice italienesti, raspândite din belsug pe stofele mobilierului de epoca, achizitionat pe bani grei la celebre licitatii vest-europene. Si pentru ca a venit vorba de mobilier, trebuie amintit si faptul ca unele lacuri folosite pentru a da lustru mobilei pot fi toxice, sau de-a dreptul cancerigene.
Din aproape în aproape, am ajuns la un alt inamic invizibil al sanatatii noastre, focarele geopatogene. Denumite initial noduri patogene Hartman, gama radiatiilor telurice atipice, cu efecte profund distructive asupra celulelor biologice si functiilor psihice, înca nu poate fi detectata cu aparatura tehnica actuala, fiind pusa în evidenta doar prin intermediul detectiei extrasenzoriale. În principiu, procedura de localizare a focarelor geopatogene este urmatoarea: organismul operatorului extrasenzitiv reactioneaza la impactul radiatiilor telurice nocive, iar acest fenomen psihofiziologic subconstient se traduce prin reactia cvasi-instantanee a dispozitivelor tehnice indicatoare (biolocatoare). Deoarece localizarea focarelor geopatogene necesita un consum ridicat de energie psihica, având totodata efecte secundare daunatoare la nivelul organismului operatorului extrasenzitiv (dupa aproximativ o ora de lucru, acesta are nevoie – în medie – de doua zile pentru recuperare bioenergetica), foarte putini cercetatori din acest domeniu de frontiera se încumeta sa-si faca o meserie din detectia radiatiilor telurice.


Focarele patogene de lânga noi


Simptomele cauzate de iradieri telurice patogene sunt comparabile cu cele induse de radiatii electromagnetice din banda microundelor. Într-o prima faza, persoana care doarme sau îsi desfasoara activitatile zilnice în raza de incidenta a unui focar geopatogen sufera de insomnii prelungite, manifesta oboseala fizica si psihica generalizata, are senzatii de greata, dureri de cap, trece prin stari alternative de apatie si anxietate. Ulterior, de cele mai multe ori apar aritmii cardiace, fibrilatii, contractii musculare dureroase persistente, îndeosebi în partea a doua a zilei si în timpul noptii. Daca persoana în cauza constientizeaza existenta pericolului geopatogen din dormitor, de exemplu, si muta patul în care doarme în afara zonei geopatogene, unele simptome se atenueaza treptat si dispar dupa aproximativ zece-douasprezece luni de zile. În împrejurari deosebite, în care patul ramâne timp îndelungat pe focar teluric patogen, apar diverse forme de cancer, în functie de intensitatea sursei radiante. Când virulenta focarului geopatogen se combina însa cu bombardamente cu microunde generate de relee de telefonie mobila, de pilda, instalate pe terasele unor cladiri învecinate, procesul distructiv asupra organismelor biologice este mult mai intens.
Ca fapt divers, efectele nocive ale focarelor geopatogene sunt exploatate cu succes în lumea sportului de performanta. În preajma unor competitii importante, gazdele recurg uneori la trucul cazarii echipelor adverse în camere de hotel aflate sub influenta radiatiilor telurice, transformându-i pe combatanti în „legume” apte sa-si dea cu stângu-n dreptu’, cum s-ar spune.
Potrivit opiniilor unor reputati cercetatori în domeniul interactiunilor psihice umane, un alt factor de risc pentru sanatatea, cariera profesionala si viata sentimentala a omului sunt gândurile negative, ale caror energii demolatoare se propaga pe distante considerabile.
http://www.independent-al.ro/content/view/1037/41