ORDINE/SECTE

Rezumarea primului mesaj :

Misterele cavalerilor templieri

Ordinul Templului, numit la inceput Ordinul religios si militar al Templului din Ierusalim, se situeaza intre realitate si mit. Cavalerii templieri, calugari si ostasi in acelasi timp, discipoli spirituali ai Sfantului Bernard, abatele manastirii Clairvaux, eroi ai Cruciadelor, intemeietori de cetati, constructori de catedrale, diplomati si bancheri, au marcat spiritualitatea crestina pana in epoca noastra.

Istoria Templierilor incepe la mai putin de doua decenii dupa prima cruciada (1096-1099), lansata de Papa Urban al II-lea pentru eliberarea Sfantului Mormant si izbavirea crestinatatii rasaritene cazuta sub stapanire islamica.
In 1118, noua cavaleri francezi s-au stabilit la Ierusalim, locul de intalnire a celor trei religii monoteiste: iudaica, crestina si musulmana. Botezati la inceput „Sarmanii Cavaleri ai lui Hristos”, cei noua cavaleri fondatori ai Ordinului au fost: Hugues de Payns, André de Montbard, Payen de Montdidier, Geoffroy de Saint-Omer, Archambaud de Saint-Amand, Geoffroy Bisol, Goudemar, Rossal si Hugues de Champagne.
Oficial, cavalerii venisera sa ocroteasca drumul pelerinilor, tot mai numerosi, porniti spre Sfantul Mormant, dar se pare ca aveau si o misiune secreta, incredintata lor de Sfantul Bernard, staretul manastirii Clairvaux, a carui manastire se afla chiar pe mosia contelui Hugues de Champagne, pe atunci o feuda independenta de coroana Frantei.
Cei noua nu s-au indreptat direct spre Ierusalim, ci s-au oprit mai intai la Efes, oras al carui prim propovaduitor si episcop fusese Sfantul Apostol Ioan, iar pe atunci era pastorit de mitropolitul Theocletes. Sub obladuirea lui, cavalerii s-au calugarit.

Cresterea puterii templiere

Dupa ce si-au stabilit sediul in apropierea Templului din Ierusalim - distrus de imparatul roman Titus in anul 70 - cei noua cavaleri au disparut vreme de noua ani, timp in care se poate presupune ca au luat contact cu celelalte religii inconjuratoare, sau chiar cu unele curente mistice mult mai indepartate, deoarece insemnele lor, sapate in piatra catedralelor gotice, sugereaza cunoasterea Vedelor indiene. Templierii si-au ales locul pentru sediul lor pe culmile muntelui Moriah pentru ca acolo se afla o stanca, loc simbolic ce uneste combatantii celor trei religii monoteiste. Pe aceasta piatra ar fi trebuit sa se desfasoare sacrificiul lui Avraam, pentru crestini o prefigurare a jertfei lui Hristos; tot aici Solomon, regele iudeilor, a cladit Templul; si tot din acest loc, conform islamului, profetul Mahomed, venit sa se reculeaga, a fost inaltat la cer de catre Alah.
La intoarcerea in Ierusalim, cavalerii-calugari nu mai erau noua, ci trei sute si se aflau in fruntea unei armate de trei mii de oameni. Printre acestia se numarau fosti talhari la drumul mare, pacatosi, excomunicati, oameni care incercau sa-si redobandeasca in lupta cu necredinciosii iertarea lui Dumnezeu si reintegrarea sociala.
In 1128, un Conclav general al Bisericii Catolice s-a reunit la Troyes, capitala feudei lui Hugues de Champagne, pentru a recunoaste Ordinul si a-i da o Constitutie. In toata istoria cavaleriei europene nu exista o solemnitate similara. Templierilor le-au fost asigurate o seama de privilegii lumesti substantiale. Nu plateau impozite, dar puteau percepe impozite de pe mosiile lor. Nu erau supusi nici unei autoritati judiciare, ci aveau propriile lor tribunale. Aveau o ierarhie proprie, fara a mai da nici un fel de socoteala episcopilor, cardinalilor si nici macar papei, in ceea ce priveste alegerea demnitarilor Ordinului. Gratie acestor avantaje, Templierii au devenit in scurta vreme nespus de puternici si au agonisit o avere imensa. O jumatate de secol mai tarziu, ei posedau, pe langa sediul principal de la Ierusalim, numeroase alte Comanderii in Antiohia, la Tripoli, in Franta, Anglia, Scotia, Portugalia, Spania si Ungaria. Se pare ca ar fi ajuns si in Transilvania, unde ruinele uneia din asezarile lor ar fi dainuit multa vreme in preajma minelor aurifere din Muntii Abrudului.
Templierii au inventat scrisorile de credit, devenind bancheri de incredere si numarand printre clientii lor capete incoronate, inclusiv pe regele Frantei.

Vineri, 13

La moartea celui de-al douazecilea Mare Maestru, templierii s-au retras in Cipru, ducand cu ei le beaucéant, alcatuit din romburi albe si negre, simbol al bivalentei. In 1307, Jacques de Molay, cel de-al douazeci si doilea Mare Maestru, a hotarat sa paraseasca sediul insular provizoriu si sa se instaleze la Paris, in maretul lacas pe care Templierii si-l ridicasera in cartierul Marais.
Ordinul avea deja un imens tezaur din aur, intr-o vreme in care pe tot intinsul lumii cunoscute atunci metalul pretios era destul de rar. Dar nu atat averea, cat mai ales zvonul ca Ordinul Templier ar avea doua fete, ca ar fi ascuns inca de la bun inceput un scop tainic, anumite „secrete”, a provocat pofta si invidia dusmanilor sai.
Credinta ca Templierii aveau ritualuri neobisnuite exista inca de la inceputurile Ordinului, dar fiind forta cea mai puternica si mai respectata a crestinatatii, au fost aproape imuni la speculatii. Chiar secretul ritualurilor a oferit un motiv excelent pentru ca falsele acuzatii sa para credibile.
La vremea respectiva, in Franta domnea Filip cel Frumos, un suveran vesnic aflat in cautare de bani, dator cu sume mari catre vistieria Ordinului. Templierii ii imprumutasera regelui banii pentru zestrea fiicei sale si Templul din Paris ii asigurase regelui un refugiu de cateva zile, cand o rascoala a parizienilor scapase de sub control.
Intr-o zi de vineri, 13 octombrie 1307, a inceput in toata Franta o uriasa razie poruncita de rege si condusa de Nogaret Guillaume, primul jurist si sfetnic al regelui. Nogaret trimisese ordine sigilate tuturor senesalilor din Franta cu trei saptamani inainte de 13 octombrie, cu instructiuni clare ca nu trebuie deschise inainte de 12 octombrie.
Inchizitiei i s-au dat ordine sa stoarca marturisiri si chiar sa foloseasca tortura pentru a atinge acest obiectiv. Un templier a fost dus in fata Curtii ca sa marturiseasca, tinand in maini o cutie care continea oasele innegrite care i s-au desprins de la picioare in timp ce acestea ii erau arse.
Inca din primele zile, numerosi Templieri au pierit sub tortura, refuzand sa deconspire locul in care era ascuns tezaurul Ordinului, o comoara a carei taina a ramas ascunsa pentru totdeauna.
Procesul Templierilor a durat sapte ani, cu toate ca sentinta era cunoscuta dinainte. Papa Clement al V-lea, instalat de Filip cel Frumos la Avignon, a excomunicat Ordinul, iar bunurile sale lumesti, cele care au putut fi confiscate, au fost atribuite Ordinului de Malta, acesta cunoscand de atunci inainte o mare putere si inflorire.

Ceremonia macabra

La 18 martie 1314, in capitala Frantei a avut loc o macabra ceremonie: arderea pe rug a Marelui Maestru Jacques de Molay, impreuna cu un companion al sau, Geoffroy de Charnay. Pe drumul spre rug, Jacques de Molay s-a dezbracat de toate hainele, gestul sau avand un anume inteles: vesmintele Ordinului Templier nu trebuiau date prada focului, ele fiind fara pata si fara vina.
Executia s-a desfasurat pe Insula Iudeilor, loc in care mai multi evrei fusesera arsi pe rug, dupa ce Nogaret le-a inventat mai multe procese masluite si le-a confiscat averile. Pentru ca supliciul sa dureze cat mai mult, cei doi au fost arsi incet, la un foc mistuitor. Mai intai le-au fost arse picioarele, apoi organele genitale. De la fereastra palatului sau regal, Filip cel Frumos a urmarit sinistrul oficiu.
Martorii oculari au sustinut ca Jacques de Molay i-a chemat in fata judecatii lui Dumnezeu pe Clement al V-lea si Filip cel Frumos, dandu-le si termene limita: patruzeci de zile pentru Papa si cel mult un an pentru rege. Patruzeci de zile mai tarziu, Clement al V-lea murea pe neasteptate, in mari dureri, provocate se pare de piatra la rinichi. Filip cel Frumos a murit in acelasi an, pe 29 noiembrie, coltii unui mistret rasturnandu-l din sa, o moarte considerata umilitoare la acea vreme.
Persecutiile din Franta n-au putut distruge in intregime Ordinul Templier. O parte din flota templiera se afla in portul La Rochelle, de unde templierii s-au indreptat spre Scotia, Portugalia si un tinut indepartat caruia ii spuneau La Merica. La scurta vreme, in toata Franta au inceput sa apara Militii cavaleresti si Ordine noi, care si-au manifestat discret apartenenta templiera. Numeroase societati oculte contemporane, confundand adesea aparenta cu esenta, ii revendica mostenirea, de cele mai multe ori fara nici un fel de justificare.

Marele Maestru si giulgiul de la Torino

Marele Maestru Jacques de Molay (in imagine) a fost torturat sub directa supraveghere a Marelui Inchizitor al Frantei, Guillaume Imbert. Molay a fost biciuit cu bice pentru cai, avand la capete bile de metal, dupa care a fost crucificat dupa modelul oferit de crucificarea lui Isus. Marele Maestru a cedat torturii si a marturisit crime pe care nu le-a comis, desi a retractat imediat dupa aceea. Se pastreaza o confesiune a lui Molay in care acesta marturiseste ca l-a negat pe Iisus si crucea, dar nega cu vehementa celelalte acuzatii. Se pare ca giulgiul in care a fost infasurat dupa crucificare este celebrul „Giulgiu de la Torino”. Datarea cu carbon a giulgiului a demonstrat ca acesta nu poate fi mai vechi de 1260 de ani, ceea ce exclude posibilitatea ca el sa-l fi acoperit pe Hristos. In mod ciudat, rezultatele datarilor cu carbon au fost date publicitatii intr-o zi de 13 octombrie. „Imaginea pe care lumea crestina a invatat sa o iubeasca drept fata Domnului este de fapt fata unui om torturat si ucis in numele Domnului, nu de catre romani, ci de un rege francez avid de bani, ajutat de biserica romano-catolica”, afirma Christopher Knight si Robert Lomas.

Acuzati de sodomie!

Principalele acuzatii care au fost aduse Templierilor, fabricate din marturia unui ex-templier, Squin de Flexian, erau urmatoarele: in momentul in care erau admisi, templierii jurau sa nu paraseasca Ordinul si sa-i apere interesele prin orice mijloace, bune sau rele; liderii Ordinului erau in alianta secreta cu sarazinii si aveau o credinta mai degraba islamica decat crestina, fiecare novice trebuind sa scuipe si sa calce pe cruce. Aceeasi conducatori erau acuzati de erezie, cruzime si profanari; se zicea ca ucid orice novice care incearca sa paraseasca Ordinul si ca le indemnau pe femeile insarcinate cu ei sa faca avort si sa-si ucida in secret copiii nou-nascuti. Inchizitorii sustineau ca nici un viciu sau crima, comise in beneficiul Ordinului, nu era considerat pacat de catre Templieri, ca acestia erau dependenti de cele mai infame excese de desfranare, ca dispretuiesc autoritatea Papei, autoritatea Bisericii si cele sfinte, mai ales penitenta si spovedania si ca multe statui ale Ordinului erau nelegiuite, profane si contrare crestinismului. Templierii au mai fost acuzati de sodomie, deoarece emblema lor infatisa doi calareti pe un singur cal, pacat pe care, oricat au fost torturati, acuzatii nu l-au recunoscut. Ei pretextau ca cei doi stand in sa ar fi fost doar un simbol al modestiei traiului lor. In realitate, era vorba de o alegorie a dublului aspect, esoteric si exoterix, al spiritualitatii templiere.

Adevarata misiune a Templierilor

Templierii sunt cel mai faimos ordin de calugari razboinici crestini care a existat in lumea medievala sau in orice alta perioada. Timp de aproape 200 de ani, Templierii au fost mai puternici decat regii. Existenta controversata a Ordinului si moartea spectaculoasa a acestuia au contribuit la crearea unui aure legendare in jurul lui. Aparitia lor misterioasa, hotiile imense care le-au fost atribuite, influenta si decaderea brusca si totala din gratii, pe 13 octombrie 1307, toate acestea au ramas subiecte de dezbatere si speculatie.
Potrivit traditiei, regele Baldwin al II-lea al Ierusalimului a ajutat Ordinul imediat dupa constituirea acestuia, asigurand cavalerilor locuinte in partea estica a palatului care se invecina cu fosta moschee Al-Aqsa, situat pe locul Templului lui Solomon. Exista istorici care sustin ca adevarata misiune a Templierilor nu era aceea de a asigura protectie fluxului crescut de pelerini, care calatoreau intre portul de coasta Jaffa si Ierusalim. „Adevarata sarcina a celor noua cavaleri era sa realizeze o cercetare in zona pentru a obtine relicve si manuscrise, care contineau esenta traditiilor secrete ale iudaismului si Egiptului antic, unele dintre ele datand din vremea lui Moise”, sustine istoricul francez Gaetan Delaforge. Mai multi arheologi sustin ca Templierii au facut sapaturi sub ruinele Templului, cautand ceva misterios. Unii autori au speculat ca poate au cautat comorile pierdute ale Templului, Sfantul Graal, sau chiar Chivotul Sfant.

Organizarea Ordinului Templier

Cei noua cavaleri initiali nu au vrut sa primeasca noi recruti, dar nevoia de fonduri suplimentare i-a facut sa-si schimbe atitudinea. Noul lor regulament cerea ca membrii noi sa fie intr-o perioada de proba in primul an si le cerea sa faca un juramant de saracie, astfel incat un „frate” nou trebuia sa cedeze intreaga avere Ordinului. Toti candidatii trebuiau sa fie nascuti in urma unei casatorii, sa fie nobili, eliberati de orice juramant si sanatosi. Ordinul nu era format numai din cavaleri. Mai existau doua categorii, in afara fratilor deplini. Prima era cunoscuta drept sergenti si erau recrutati din ceea ce numim astazi clasa muncitoare. Ei erau grajdarii, bucatarii, santinelele si ajutoarele de trupa ale Ordinului. Ca si cavalerii, ei purtau o cruce rosie pe mantie, dar mantia lor era maro inchis si nu alba, ceea ce semnifica lipsa lor de puritate comparativ cu cavalerii Ordinului. Celalalt grup cuprindea clericii care se ingrijeau de necesitatile spirituale ale cavalerilor. Erau singurii membri ai Ordinului care stiau sa scrie si sa citeasca. Uneori, foloseau in scriere coduri foarte complexe. Mantia lor era de culoare verde.


http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=2632

Secta Amish, în expansiune

Numărul adepţilor sectei creştine Amish, din Statele Unite, aproape că s-a dublat în ultimii 16 ani, ajungând anul acesta la 231.000, de la 125.000 în 1992, potrivit unui studiu realizat de Donald Kraybill, profesor de sociologie la Universitatea Elizabethtown din Pennsylvania.

Boomul demografic este rezultatul creş- terii semnificative a numărului căsătoriilor în interiorul comunităţii, a ratei natalităţii şi a speranţei de viaţă, relatează Reuters. O familie de adepţi Amish are, în medie, cinci sau şase copii, iar tinerii evită mariajele cu persoanele din afara sectei, de frica excomunicării. În SUA, există comunităţi Amish răspândite în 28 de state, cele mai numeroase fiind în Pennsylvania, Ohio şi Indiana (aproximativ 62% din populaţie).

Secta creştină a emigrat în Statele Unite din Europa, în secolele al XVIII-lea şi al XIXlea. Fermieri renumiţi, dar şi constructori apreciaţi, adepţii sectei nu şofează, nu folosesc computerul şi nu îşi conectează locuinţele la reţeaua publică de furnizare a energiei electrice. Ei vorbesc un dialect al limbii germane, trăiesc izolaţi, mai ales în localităţi rurale, şi se deplasează cu trăsuri trase de cai. Bărbaţii poartă pălării de paie, salopete şi bretele, iar femeile - bonete şi rochii lungi.

Potrivit profesorului de sociologie Donald Kraybill, cei din secta Amish trăiesc mai mult datorită faptului că au mai multă grijă de sănătatea lor decât restul americanilor, iar stilul lor de viaţă face ca rata mortalităţii infantile să fie sub media naţională.
[Citeste]

Sfantul Graal se afla in capela Rosslyn?

Romanele lui Dan Brown sunt considerate a fi nu doar cele mai vandute, dar si cele mai influente carti ale ultimilor ani. Ingredientele lor - crime, mistere, profetii, indicii enigmatice, au adus in atentia cititorilor de pretutindeni o problematica de care odinioara se interesau doar savantii: secretele si mostenirea cavalerilor templieri. Trecand peste faptul ca romanele abunda in erori si mistificari, ceea ce trebuie sa intelegem este ca intr-adevar templierii au reprezentat unul dintre cele mai controversate ordine calugaresti, cunostintele lor spirituale si bogatiile fabuloase continuind sa fascineze, pana in zilele noastre. De departe cel mai cunoscut edificiu ce pare sa ascunda tainele Templierilor, chiar daca a fost construit la multa vreme dupa disparitia ordinului, este capela Rosslyn, ale carei pietre de constructie, daca ar putea vorbi, ar spune o tulburatoare poveste...

Asasinul Charles Manson, din nou în actualitate
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=13934&_nr=613

Poliţia din California, un stat de pe coasta de vest a Statelor Unite, a hotărît să înceapă lucrările de excavaţie la o fermă, unde ar putea fi găsite şi alte victime ale celui mai faimos asasin în massă, Charles Manson. După cum este cunoscut, în anul 1969, Manson a fost pus sub acuzare şi condamnat pentru asasinarea a 7 persoane, printre care şi actriţa Sharon Tate, care era gravidă. Poliţia crede că la ferma respectivă ar putea fi îngropate şi alte cadavre

Sarmanii soldati ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon absolviti de erezie
http://www.ne-cenzurat.ro/html/52_cotidian3.html

Arhivele Secrete de la Vatican, in colaborare cu editura “Scrinium” au pus la cale editarea a trei volume dintr-o serie intitulata “Exemplaria Praetiosa”. Titlul cartii este “Processus Contra Templarious” adica Procesul contra Templierilor. Cartea contine reproduceri exacte dupa actele originale ale procesului impotriva Cavalerilor Templieri (1308-1311), pastrate in Arhivele Secrete, in timp ce un alt volum contine o editie critica a transcrierii actelor facuta de Schottmuller in 1877. Acest volum reda integral intreaga documentatie disponibila asupra audientelor papale de dupa arestarea si torturarea sefilor Ordinului Templierilor, acuzati de imoralitate si, mai ales, de erezie de catre regele Frantei, Filip al IV-lea cel Frumos. Cartea ne ofera Pergamentul Chinon, un edict papal din 1308 al lui Clement al V-lea, despre care se spune ca ar aduce dovada ca Papa l-a absolvit pe maestrul Jacques de Molay si pe ceilalti conducatori ai ordinului Templierilor de acuzatiile formulate de Inchizitia franceza. Acest Pergament a fost descoperit in anul 2001, in Arhivele Secrete, de catre profesorul Barbara Frale si se afla intr-o locatie nepotrivita cu subiectul sau, lucru care l-a facut nedescoperit si mai ales necercetat de secole. Pergamentul reproduce corespondenta dintre Clement al V-lea si Templieri, vorbind despre ritul de initiere a Templierilor, considerat blasfemator. Ritul avea ca principal scop testarea credintei candidatilor si prevenirea acestora in legatura cu practici cu care ar fi fost confruntati daca ar fi fost capturati de catre necredinciosi. Papa ar fi considerat ca nu se pune problema blasfemiei in acest caz. Ordinul Templierilor, fondat la Ierusalim, in anul 1118, drept urmare a primei cruciade, a fost un ordin religios, dar si militar, menit sa protejeze pelerinii crestini care vizitau Tara Sfanta. Cu timpul, Ordinul a devenit extrem de puternic din punct de vedere financiar si militar, iar cavalerii sai, care intotdeauna intrau primii intr-o batalie, erau recunoscuti pentru vitejia de care dadeau dovada. Odata cu recucerirea Tarii Sfinte de catre musulmani si infrangerea militara a armatelor cruciate, doua secole mai tarziu, Cavalerii Templieri au trecut prin niste perioade extrem de dificile. Papa Clement al V-lea, la 22 martie 1312, a desfiintat Ordinul, dupa un rasunator proces de erezie. Principalul acuzator a fost regele Frantei, Filip al IV-lea, care a adus ca dovada confesiunile scrise ale ereziilor comise de acestia. Totul era facut cu un anumit scop. Adica fiindca regele Frantei datora sume uriase de bani luate cu imprumut de la Templieri pentru a-si finanta razboaiele, ordona arestari masive impotriva membrilor Ordinului, confiscandu-le averea si proprietatile blasfemator. Templierii erau acuzati printre altele, de sodomie, blasfemie, erezie. Sub tortura membrii Ordinului dadeau marturii scrise ale acestor pacate, folosite mai apoi ca dovezi in celebrul proces care a condus la desfiintarea Ordinului, in anul 1312. Aceste procese au reprezentat un mod convenabil de anulare a datoriilor imense pe care le avea regele catre cavaleri. Vaticanul afirma ca acest Pergament ar arata ca Papa Clement a considerat membrii Ordinului ca fiind vinovati de comportament imoral, dar nici intr-un caz de erezie sau blasfemie. Papa nu vedea nimic rau in faptul ca Ordinul ar mai fi putut continua sa existe, cu specificarea ca ar fi nevoie de ceva reforme. Ceea ce conteaza cu adevarat este faptul ca acest Ordin a creat un mit in jurul sau, mit care exista si astazi. Ordinul Templierilor a fost asociat printre altele cu Sfantul Graal, Giulgiul din Torino etc. De altfel, Giulgiul din Torino a fost expus pentru prima data in 1357 de catre familia nepotului lui Geoffrey de Charney, templierul care fusese ars pe rug alaturi de Jacques de Molay in 1314. Ca de obicei, adevarul este undeva la mijloc. Cert este ca orice legenda porneste de la un adevar. Poate timpul ne va spune ce este adevarat si ce nu din aceasta poveste a Sarmanilor soldati ai lui Cristos si ai Templului lui Solomon.

Misterul Cavalerilor Templieri
În anul 1118, la Ierusalim, un grup de 9 cavaleri francezi a fondat un ordin numit „Cavalerii Saraci ai lui Christos”. Razboinicii împartaseau vederi monarhale si si-au dedicat vietile protejarii calatorilor crestini si Tarii Sfinte. Ei au fost gazduiti la palatul regelui Balduin al II-lea, regele francez al Ierusalimului, situat pe locul Templului lui Solomon, de unde si titlul „Cavalerii Templieri”. În anul 1128 au fost recunoscuti oficial de Papa Honorius al II-lea si li s-a oferit o „carta” din partea lui Saint Bernard de Clairvaux. Cavalerii si-au cîstigat o reputatie binemeritata, fiind neînvinsi în batalie, curajosi si onorabili. Au luptat în cruciade alaturi de Richard Inima-de-Leu si au strîns repede bogatii si pamînturi oferite de monarhii europeni, drept recunostinta. În 200 de ani, Templierii parasisera Tara Sfînta si se stabilisera la Paris, însa influenta lor era atît de mare, încît li se cerea sa raspunda pentru faptele lor doar în fata Papei. Detineau averi fabuloase, ceea ce le-a permis sa puna bazele primei forme de sistem bancar; ulterior, au devenit cunoscuti pentru a fi împrumutat bani monarhilor europene. Însa acest lucru, la care se adauga obisnuinta lor de a tine întruniri în secret, a dus la caderea lor. Regele Filip cel Frumos al Frantei era îndatorat cu sume imense ordinului. La 13 octombrie 1307, el i-a acuzat de erezie pe templieri, a arestat toti membrii ordinului din Franta si le-a sechestrat bunurile. Templierii i-au acceptat decizia fara sa scoata un cuvînt, însa apoi multi dintre ei au fost torturati ca sa depuna marturii false despre practici pagîne. Dar numai un Papa putea condamna ordinul si noul Papa, Clement al V-lea, s-a grabit sa se supuna deciziei lui Filip. Ordinul a fost desfiintat, iar monarhiilor europene li s-a cerut sa ia masurile necesare pentru suprimarea miscarii. La 19 martie 1314, ultimul Mare Maestru al Cavalerilor Templieri, Jacques de Molay, a fost ars pe rug pe o insula din mijlocul Senei. Se spune ca, în timp ce se ridicau flacarile, de Molay i-ar fi blestemat pe Filip si Papa sa îl urmeze în mai putin de un an. Blestemul i s-a împlinit - Clement a murit la o luna dupa aceea si Filip dupa sapte luni. Totusi, se spune ca membrii ordinului au continuat sa se întruneasca în secret, si, înainte de moartea sa, de Molay desemnase un succesor. Se crede ca unii dintre Templieri au gasit refugiu în Scotia în timpul anilor urmatori, însa miscarea nu a mai iesit la suprafata decît în anul 1705. De atunci, ordinul a avut legaturi cu francmasoneria si alte societati secrete, însa miscarea s-a dezvoltat, atragînd multi membri influenti din înalta societate. Dupa al II-lea razboi mondial, coeziunea întregului ordin international a avut de suferit. Întrunirile se tin înca în secret. Dincolo de pastrarea cu strictete a ritualurilor si traditiilor, s-ar parea ca exista cîteva mistere care înconjoara ordinul. Însa ramîne o întrebare – de ce nu au luptat Templierii parizieni atunci cînd Filip a ordonat sa fie arestati? În zilele premergatoare capturarii lor, se pare ca o caruta încarcata a fost scoasa din cladirea unde se aflau. Filip nu a gasit niciodata în birourile lor averile pe care voia sa si le însuseasca si se pare ca Templierii n-au opus nici o rezistenta, pentru a permite ascunderea comorii. Asadar, în ce consta aceasta comoara? Dupa toate probabilitatile era vorba de aur si bijuterii aduse din sfintele temple din Ierusalim si din lumea biblica din timpul Cruciadelor. Totusi, sînt multe speculatii, conform carora reactia templierilor exclude orice conotatie materiala si ca putea sa aiba o valoare spirituala imensa, de genul Chivotul Legamîntului, sau Sfîntul Graal. Altii au luat în calcul ideea unei informatii secrete de importanta crestina, cum ar fi „descendenta lui Isus Christos”. Comoara, indiferent de natura ei, nu a fost niciodata gasita, si ramîne un mister locul unde au dus-o Templierii. Multi experti în Ordinul Cavalerilor Templieri considera ca ea putea fi cauza îmbogatirii misterioase a lui Bérenger Sauniére si cred ca a fost îngropata în biserica Rennes-le-Chateau. Totusi, una dintre cele mai vehiculate teorii este aceea ca templierii supravietuitori au ascuns-o la Rosslyn Chapel, din Scotia. Daca ordinul a reusit sa supravietuiasca în timpul acelor ani cît a fost interzis, exista motive întemeiate sa credem ca secretul comorii este stiut doar de cîtiva alesi. Pentru noi, ceilalti, Cavalerii Templieri sînt doar descendentii contemporani ai unui mister al istoriei.

Exclusivitate. Processus Contra Templarios, noul Graal al cavalerilor templieri

15.03.2008

Liderul unei mari secte religioase sud coreene e arestat

Secta „Apocalipsei” moare, dar nu se predă
http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/secta-apocalipsei-moare-preda.html?3938;1044150

Autorităţile se tem pentru cei patru copii târâţi în peşteră de părinţii lor
Liderul sectei nu i-a urmat pe „credincioşi”, pentru că „îi aştepta pe ceilalţi”
Deşi temperatura a scăzut sub -15 grade Celsius, nimeni nu-i poate convinge pe sectanţi să-şi părăsească adăpostul improvizat

La 640 de kilometri de Moscova, în regiunea Penza, se desfăşoară de câteva zile drama a 29 de persoane, printre care şi copii, aflaţi sub influenţa unui inginer autointitulat profet, care i-a convins că se apropie sfârşitul lumii.
Membrii cultului înfiinţat de către fostul inginer Piotr Kuzneţov, Adevărata Biserică Ortodoxă Rusă, s-au baricadat la sfatul acestuia într-o peşteră şi ameninţă să se arunce în aer dacă autorităţile încearcă să îi scoată afară din ascunzătoarea unde, spun ei, vor aştepta să treacă apocalipsa, „programată” de liderul lor pentru luna mai.

Liderul lor însă nu i-a însoţit în această încercare, pe motiv că „îi aşteaptă pe ceilalţi credincioşi”. Între timp, cele 29 de suflete, printre care se află patru copii (unul dintre aceştia are doar 18 luni), fac frigul în văgăuna din apropiere de satul Nikolskoie. Ei ameninţă că şi-au făcut provizii de 400 de litri de benzină cu care să se arunce în aer dacă îi trece cuiva prin minte să încerce să le tulbure experienţa mistică.

SIGURANŢA COPIILOR, PRINCIPALA GRIJĂ
Cu toate acestea, autorităţile regionale încearcă să stabilească o cale de comunicare cu cei 29, îngrijorate fiind de starea de sănătate a copiilor şi de posibilitatea ca rezervele de apă şi mâncare ale sectanţilor să se termine curând.
Membrii cultului refuză însă dialogul şi cu autorităţile şi cu preoţii ortodocşi care au venit să îi convingă să-şi părăsească ascunzătoarea. „Nu avem nici o legătură cu biserica oficială şi cu guvernul. În plus, nu vrem să ne aflăm sub numărul bestiei acceptând codurile de bare şi cărţile de credit. Depinde de Dumnezeu dacă vom supravieţui până la primăvară sau nu. Dacă cineva încearcă să ne scoată de aici ne vom arunca în aer şi vom muri martiri” a explicat unul dintre membri, vorbind printr-o gură de ventilaţie a adăpostului.
SECTANŢII AU LUAT-O ÎNAINTE, LIDERUL LOR MAI STĂ
Cei 29 comunică totuşi cu liderul lor Kuzneţov, prin intermediul scrisorilor. Acesta şi-a binecuvântat credincioşii înainte de a-i trimite în grotă, la începutul acestei luni. În timp ce membrii sectei cer să fie lăsaţi în pace, Kuzneţov a fost pus sub acuzare pentru înfiinţarea unei organizaţii religioase asociată cu violenţa, şi este în prezent expertizat psihologic.
„Am primit instrucţiuni divine să ne mutăm în două peşteri. Oamenii din sat creau prea multe probleme, se îmbătau şi se băteau constant. Aşa că am decis să plecăm” a povestit Kuzneţov, explicând că el doar a rămas puţin în urma „turmei” sale.
Nu a explicat deocamdată de ce membrii sectei nu au voie să urmărească televizorul sau radioul şi de ce unii susţin că i-a obligat să-şi vândă apartamentele şi să îi dea lui sumele rezultate.

Secretele procesului împotriva Ordinului Templierilor, dezvăluite în premieră de Vatican
Vineri 26 octombrie 2007, 07:39

Vaticanul a publicat, în premieră, documentele procesului care a distrus, în secolul al XIV-lea, Ordinul Cavalerilor Templieri. Notele din timpul procesului arată că Papa Clement al V-lea nu... continuare

Ordinul cavalerilor de malta


http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2007&luna=octombrie&nr=10&articol=ordinul_cavalerilor_de_malta.xml

In dimineata zilei de 23 iunie 1565, in fata fortului St. Elmo puteai vedea o priveliste fara seaman: o suta de cavaleri ai ordinului de Malta si, in plus, cinci sute de soldati, erau la suprafata apei. Fusesera executati de catre turci.

Si trupurile lor pluteau crucificate, tintuite in piroane, asemeni lui Hristos, patronul si modelul lor, pe cruci de lemn, in apele insulelor malteze. Scopul macelului: sa ii infricoseze pe cavalerii ramasi si fugiti in afara fortului si care, datorita acestui lucru, scapasera.


Turcii erau de fapt ostenii lui Soliman, sultanul din acea vreme. Dupa ce incheiase un fel de pace care nu a durat prea mult, Soliman a mobilizat 38.000 de oameni si 138 de corabii impotriva celor (doar) cinci sute de cavaleri si cinci mii de soldati care erau imprastiati in punctele intarite ale arhipelagului. Este, doar, o singura pagina din istoria ordinului cavalerilor templieri. Care e, realmente, unul dintre cele mai senzationale thrillere istorice, dar, de data asta, perfect reale.

N-as fi ajuns sa "citesc" pe viu aceasta epopee efectiv intamplata, daca n-as fi ajuns in Malta, lucru intamplat gratie agentiei Malta Travel (www.malta.ro si managerului ei Mark Neville Farrugia, caruia ii multumesc indeosebi pentru informatiile pe care mi le-a dat despre "ioaniti"). Dar cea mai importanta parte a istoriei mi se pare cea pe care o vezi cu ochii tai si aici trebuie sa incepem cu inceputul. Adica, mai ales, cu vizitarea capitalei, La Valletta, care poarta numele unui mare maestru. De altfel, aproape orice pas, orice metru de pamant poarta amprenta cavalerilor. Ei au schimbat definitiv fata insulei.

Pe drum catre insulele Maltei, chiar ma intrebam: cum ar putea arata o tara facuta si condusa de initiati? Care sunt cutumele, cum e sa fii supus intr-o astfel de tara? Astazi, teoretic, Malta nu mai e condusa de un Mare Maestru, ci de un presedinte, o adunare constitutionala alcatuita din cateva zeci de persoane. Dar toate intrevederile importante au loc tot in Palatul Marilor Maestri, care e si sediu oficial al institutiilor esentiale ale statului, iar in umbra acestei forme de guvernamant, republica, se poate ghici - sau insinua, cum vreti - figura Marilor Maestri, a cavalerilor.

Cei din urma au stabilit o zi din an in care vin din Italia sau din zarile in care s-au mai risipit si se intalnesc aici, ca pe vremuri. Probabil cel mai impresionat lucru la vizitare este Catedrala Sfantului Ioan in care (si expresia a devenit loc comun, cliseu reportericesc) poti calca pe cavaleri. E drept, cavalerii sunt jos, cuminti, sub lespezi. Acolo sunt inmormantati si ti se adreseaza tie, cel de deasupra, cu un epitaf. Iti spune ceva de genul: acuma calci tu pe mine, dar asta e numai parere, mai tarziu o sa calce si altii pe tine. O intamplare memorabila s-a petrecut intr-o biserica a insulei: in timpul razboiului, o bomba/schija nazista (e vorba de cel de-al Doilea Razboi Mondial) a lovit biserica.

Dar nu s-a intamplat nimic, pur si simplu nu a explodat. A distrus doar locul prin care a intrat si cel in care a nimerit. Adicatealea, tocmai loja germana. Coincidenta sau semn? Cinism al schijei? Sau spirit patriotic? Oricare ar fi, expeditia noastra pe urmele cavalerilor continua. Daca mergi prin coclaurii insulelor, din cand in cand, pe o colina, pe o creasta de tarm sau de munte, poti vedea cate un castel aruncat ici-colo. Acolo, cavalerii vanau iepuri si, poate, potarnici (insula nu are alti locuitori apti sa intre in manualele de zoologie). Pescuiau, caci apele sunt foarte bogate in peste, principala resursa de hrana. Viata de cavaler era, precum se vede, cam austera.

Ei se infruptau din resursele de apa, putin, ale izvoarelor, care, acum, au disparut. Toata apa care se consuma in Malta este adusa, acum, din alta parte. Din Italia, din Sicilia. Pe o singura insulita, in prezent, se mai afla un firicel de izvor. In rest, pe taramul cavalerilor, te poti si sa te distrezi. Si cavalerii, la urma urmei, stiau sa bea, si ei, "ca niste templieri". Daca iesi, seara, dupa ora zece, in St. Julian's, vei intalni, pe mal, paduri de adolescenti S teenager-i, care-si trag in vena diverse chestii: vin, cocteiluri, bere sau dragoste. Sunt cupluri inlantuite, traditionale locurilor de petrecere, care stau pe dig atat de indesite incat nu poti sa prinzi nici un loc liber, asta chiar daca esti cu ibovnica personala din dotare.

Ca sa prinzi loc, trebuie sa te instalezi inca de devreme. Poti si sa iti prinzi pe piept o cruce in opt colturi, cea malteza, care, dupa cum ghidul nostru, Ciprian Fanaca - de la Malta Travel - spunea, e, de fapt, imprumutata de la orasul italian Amalfi, un minunat orasel de langa Napoli, asezat chiar pe coasta salernitana. Istoria cavalerilor de Malta incepe "doar" de la 1530 si ramane in voga mai bine de trei secole si jumatate, pana in 1798. Ce-i drept, cavalerii existau cu mult mai dinainte, dar inca nu-si spuneau "de Malta". Ordinul este intemeiat inca de la 1099, la Ierusalim, imediat dupa ce prima cruciada a reusit sa isi atinga tinta.

Catre 1187, Ordinul Ioanit (viitorii Cavaleri de Malta) a fost alungat din Ierusalim. Dupa ce au venit in Malta, la 1530, cavalerii au ramas acolo pana in anul cuceririi insulei de catre Napoleon Bonaparte. La inceput, ordinul s-a ocupat de ingrijirea pelerinilor, asistenta spirituala acordata lor si, la vremi de nevoie, doftoricire. Asadar, un ordin aproape "medical". Dar, in timp, sub amenintarea musulmana, s-au schimbat. Au devenit un ordin razboinic.

Atentia lor s-a indreptat catre insule - si s-au indreptat spre Rhodos, dar au fost aruncati si de acolo de catre cucerirea otomana. Deci, invazia turceasca i-a alungat pe traseul Ierusalim-Rhodos-Malta, via Cipru, unde au ajuns imediat dupa cucerirea fortificatei cetati Akkra de catre Islam. Pana catre anul 1300 au fost "incartiruiti" pe insula Rhodos, de unde au fost "aruncati" de catre sultanul Soliman, la 1523. Dupa episodul Rhodos, au reusit sa se "impamanteneasca" pe insula Malta, sub asistenta puterilor europene crestine. Si, mai ales, la interventia Papei. Trebuiau, pentru asta, sa plateasca, anual, un soim - ca un soi de tribut.

De aici si faimoasa naratiune, precum si filmul, nu mai putin faimos, cu Humphrey Bogart. Soimul, care era o bijuterie, a aprins imaginatia scriitorilor si, poate, in egala masura, si a istoricilor. Si pe a lui Dashiell Hammett, mai cu seama. O istorie medievala care, usor, poate deveni thriller. Dar ce poti face azi pe insula cavalerilor? Poti, in primul rand, sa vezi cum arata un muzeu medieval in aer liber. Caci insula asta este. Spiritul ioanit este prezent peste tot, in cultul Fecioarei, in nenumaratele biserici care isi trimit cupolele sa se implante in cerul insular.

Cavalerii sunt si ei prezenti peste tot, sunt stersi de praf si pusi pe soclu, inapoi, in fiecare seara in care se anunta fiesta, sarbatoarea. Daca ajungi in Malta, poti sa te contopesti cu legenda: sa ajungi sa iubesti petecul asta de pamant - si chiar sa iti placa, sa fii in stare sa te gandesti sa ramai acolo. Sa depeni intreg firul aurit al povestii, sa afli ca, potrivit ritualului si datinii, Marele Maestru era ales pe viata. Ca, peste cateva zeci de ani, ordinul ioanit va face mileniul de cand s-a luptat cu cotropitorii musulmani, pentru teritoriile crestine.

Motiv pentru care nu ai sa vezi multi arabi facand purici nici prin Comino, nici prin Gozo, prin nici o insula malteza. Desi, culmea culmilor, rudimentul limbii vorbite in Malta are calcuri orale si aduce aminte pregnant de limba araba, prima vorbita de cavaleri , la 1099, in cetatea sfanta a Ierusalimului, pe care o protejau. Din sec. XIX, ordinul a revenit la ceea ce facea la inceput: caritate si doftoriceala. Pericolul turcesc s-a eclipsat de la sine, cu ajutorul, simplu, al istoriei.

Vaticanul a publicat documente secrete despre templieri

Sâmbătă 13 octombrie 2007, 08:47 Actele care au fost publicate fac referire directă la procesul în care au fost judecaţi şi condamnaţi Cavalerii Templieri, inclusiv la un pergament despre care se credea că nu există, şi care arată că Papa Clement al V-lea a absolvit întregul clan de erezie, conform AFP.... continuare

Intemeietorul ordinului franciscanilor





Desi a exagerat virtutile saraciei si ignorantei, Sfantul Francisc a dat o noua vigoare crestinismului, readucand spiritul lui Hristos in aceasta credinta. La moartea sa, ordinul creat de Francisc numara aproximativ cinci mii de membri si se raspandise deja in Ungaria, Germania, Anglia, Franta si Spania. Sfantul Francisc a fost fiul lui Pietro de Bernadone, un negustor bogat din Assisi, si a unei frantuzoaice, Pica pe larg [...]

Valletta - orasul Cavalerilor de Malta

Numele Republicii Malta si al capitalei sale, Valletta, este strâns legat de cel al cavalerilor Ioaniti, cunoscuti si ca Ordinul Ospitalierilor. Instituit in 1099, acest ordin militar cavaleresc a primit numele Sfântului Ioan dupa biserica din Ierusalim. De fapt Sfântul Ioan era patronul acestor cavaleri ale caror actiuni au stat initial sub semnul cruciadelor. Era vorba de un grup de calugari, plecati de buna voie in Tara Sfânta, pentru a-i ajuta pe bolnavi si pe credinciosii pelerini aflati in suferinta.Calugarii, deveniti „Ospitalierii Sfântului Ioan” au fost confirmati de papa in 1113, si au devenit apoi protectorii celor care porneau la drum lung. Pe la mijlocul secolului al XII-lea ordinul a inceput sa fie condus de un mare maestru. Venind din cele mai nobile familii crestine, calugarii au fost obligati sa paraseasca Ierusalimul dupa recucerirea acestuia de catre Saladin, in 1187, si s-au instalat rând pe rând in Margat, Acra, Cipru si in cele din urma in Rhodos, unde au ramas vreme indelungata numindu-se chiar „Cavaleri de Rhodos”.
In 1522 au fost insa obligati sa plece, insula fiind cucerita de Soliman Magnificul. In 1530 Carol Quintul le-a oferit Malta, in schimbul unui tribut anual, constând intr-un soim de vânatoare. Pâna in 1798 când au fost alungati de aici, acesti calugari militari deveniti „Cavaleri de Malta” si temuti in lumea crestina si-au pus puternic amprenta asupra locurilor.
Impartiti in opt „natiuni” dupa locurile din care veneau: Provence Auvergne, Franta, Castilia, Italia Anglia, ei s-au dedat in egala masura la acte de piraterie dar si de infrumusetare a cetatilor, de inaltare a bisericilor de pretuire a artelor. Pe lânga asa-zisele „Auberges” (hanuri), de fapt constructii impunatoare ridicate pentru fiecare dintre „natiuni”, au construit palate, ziduri de aparare, orase intregi, unul dintre acestea fiind eleganta Valletta.
Când marele maestru Jean Parisot de la Valette a pus piatra de temelia a ceea ce el numea Humilissima Civitas Vallettae ultimul lucru la care s-a gândit a fost acela, ca in ani, aici se va inalta un oras stralucitor care va inlocui vechea capitala - Msida. Potrivit traditiei, biserica inchinata Maicii Domnului protectoare a victoriilor a fost construita chiar pe piatra de temelie a orasului. Primele constructii au fost acele Auberges, sedii ale cavalerilor. Au urmat palate si biserici dar spatiul a fost si ramâne o problema pentru oras. De aceea dupa plecarea cavalerilor sediilor li s-au dat alte intrebuintari.
Unul este folosit de prim-ministrul tarii si de oamenii sai, altul a devenit Palat al Postelor, altul sediu al guvernului. Unul dintre ele a fost demolat de englezi, in 1839, pentru a construit Catedrala Anglicana Sfântul Paul. Pe locul Palatului Lanfreducci, si el demolat, a fost ridicata Opera Regala. Terminata in 1866, a fost distrusa de bombardamentele dusmane in 1942. Diferitele administratii, care s-au succedat de atunci, au tot hotarât ridicarea unui nou asezamânt si au tot studiat planuri care n-au fost niciodata puse in practica si locul respectiv a fost transformat intr-o parcare.
Nu departe de aici se intinde asa-zisa „Strada Dreapta” cunoscuta mai bine de marinarii englezi drept „The Gut”. Aici gaseau distractii zgomotoase, altele decât cele oferite de spectacolele de opere.
Un numar de cladiri departamentale au fost obligate sa se mute datorita lipsei de spatiu. Printre acestea Universitatea si o multime de misiuni, exceptie facând cea a Cavalerilor de Malta.
In 1535 a fost initiat Carnavalul Maltez, un succes stralucit al insulei. Afluenta vizitatorilor cu aceasta ocazie a fost atât de mare, incât a trebuit modificata Porta Reale pentru a face accesul mai usor in oras. Cu tot pitorescul lor, multe cladiri au fost distruse, masura impusa de faptul ca devenisera complet insalubre si, nu puteau fi remediate sub nici o forma. Noile constructii sunt utile dar nu au nici pe departe stralucirea celor de odinioara. Ultima cladire ridicata de Cavaleri este Biblioteca Nationala terminata in 1796. Aici se pastreaza, pe lânga carti valoroase, manuscrise de pret si arhivele Cavalerilor. De mare interes este Muzeul de Razboi iar Teatrul Manoel, construit in 1732, si recent restaurat, inlocuieste cu succes locasul Operei care inca nu s-a construit.
Orasul este vestit si prin bisericile sale printre care Catedrala Sf. Ioan, cu exteriorul impunator si interiorul bogat ornamentat, impodobit si cu o celebra pictura de Caravaggio, una dintre putinele semnate de marele artist, care a facut acest lucru cu propriul sau sânge. Multimea cafenelelor, a micilor magazine si a cinematografelor umple orasul de viata dar nimic nu poate fi comparat cu stralucirea veche de secole, pastrata inca in ziduri si inimile oamenilor.

Secretele templierilor romani
http://www.revistaflacara.ro/index.php?an=2005&luna=decembrie&nr=12&articol=Secretele_templierilor_romani.xml
Ce nu se stie despre Ordinul Templierilor (atat de glosat in Codul Da Vinci, despre care Almanahul Flacara 2006 v-a deconspirat deja destul de multe, in editia - cu adevarat de colectie, aparuta in aceasta luna), veti putea afla, in exclusivitate absoluta, numai din acest numar de Flaca ra. Un insider perfect: caci articolul este scris de cineva care cunoaste, pe dinauntru, organizat ia din Romania. (Mihail Galatanu)
Ordinul Cavalerilor Templieri a fost infiintat in anul 1118, la scurta vreme dupa incheierea primei cruciade, initiata de Papa Urban al II-lea, in Ierusalim, la confluenta celor trei mari religii monoteiste: crestina, iudaica si musulmana. La inceput au fost doar noua cavaleri francezi, condusi de Hugues de Payens, care au ramas in Ierusalim pana in anul 1126, cu scopul declarat de a-i apara pe pelerinii care strabateau drumul de la Jaffa la Sfantul Mormant. La reintoarcerea in Europa, Ordinul avea mai mult de 300 de cavaleri si dispunea de o adevarata armata de calugari-ostasi, gata sa-si dea viata pentru apararea crestinismului. Bucurandu-se de sprijinul direct al abatelui Bernard de Clairvaux (devenit dupa moarte Sf. Bernard), care in 1128 a intocmit Regulamentul templier, Ordinul s-a dezvoltat rapid, posedand, pe langa sediul din Ierusalim, numeroase comanderii in Antiohia, Tripoli, Franta, Scotia, Anglia, Portugalia, Spania, Ungaria. Relicve ale unor comanderii templiere se afla si in Romania, in apropiere de Abrud.
Jacques de Molay a transmis verbal demnitatea de Mare Maestru al Ordinului cavalerului care detinea functia de Senesal, Johannes Marcus (Jean-Marc) Larmenius. Numerosi templieri s-au refugiat in Portugalia si Anglia. In anul 1324, Larmenius a initiat redactarea unui document pe care istoricii il numesc Carta lui Larmenius, dar al carui titlu original este Carta Transmiterii.
Ordinul a ramas ascuns publicului pana in anul 1705, cand, la Marele Capitul desfasurat la Versailles, a fost ales in inalta demnitate de Mare Maestru Filip, ducele de Orleans, ulterior regent al Frantei. In acelasi an au fost publicate noile Statute ale Ordinului, care, printre altele, au permis admiterea in Ordin a femeilor, cu titlul de Doamne ale Templului.
In anii 1803-1804, Marele Maestru de atunci, Bernard Raymond Fabre-Palaprat, reformeaza Ordinul, care cunoaste o noua inflorire in Europa, iar in anul 1853, prin decret al imparatului Napoleon al II-lea, Ordinul este redenumit "Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitanii (Ordinul Suprem Militar al Templului din Ierusalim - O.S.M.T.H.).
Cu aceasta titulatura functioneaza si in prezent, aparand crestinismul, sustinand bisericile catolice, ortodoxe si protestante, initiind ceremonii ce se practica sub asistenta si indrumarea preotilor capelani. Totodata, Ordinul promoveaza ecumenismul si apostolatul laic, caritatea si ajutorarea celor saraci, oprimati si nedreptatiti, precum si principiile cavaleresti.

Cavalerii de la Malta-Ceremonie de învestitură

În Malta s-a constituit noul guvern al ordinului cavalerilor “Sf. Ioan de Ierusalim”, din care fac parte şi doi români.


Din cei nouă miniştri ai guvernului cavalerilor de la Malta, doi sunt români: Alteţa sa, prinţul Dimitrie Sturdza şi Excelenţa sa, mare prior Dorin Potolincă, primul în demnitatea de ministru al activităţilor umanistice, iar al doilea – ministru al Culturii.
Împreună cu ei, alţi doi cavaleri români au mai participat la eveniment: Cătălin Moişanu şi Nicolae Bujor, ridicaţi şi ei în rangurile de ambasador itinerant şi, respectiv, de asistent personal al marelui maestru. Astfel, ţara noastră are şi unul dintre cele şapte posturi de ambasadori ai ordinului. Ţara noastră are, în total, opt cavaleri de Malta din Ordinul “Sf. Ioan de Ierusalim”, unul dintre aceştia fiind actorul Jean Constantin.



ÎNVESTITURA. Ceremonia învestiturii a început cu citirea unui mesaj de binecuvântare din partea Papei Benedict al XVI-lea. “Această binecuvântare înseamnă o recunoaştere, pentru că au existat diferite discuţii în România, venite din partea unui alt ordin”, afirmă Excelenţa sa mare prior Dorin Potolincă. “Evenimentul de la Malta a fost extrem de important şi în istoria ordinului pentru că s-a constituit noul guvern, s-au numit miniştrii, a fost învestit în mod oficial al 77-lea mare maestru al ordinului”, ne-a declarat şi Cătălin Moişanu.



PROIECTE. Printre planurile cavalerilor de Malta în România se numără deschiderea unei ambasade, dar obiectivele principale, afirmă excelenţa sa mare prior Dorin Potolincă, sunt de ordin umanitar: “Vom încerca să finanţăm intervenţii chirurgicale pentru trei persoane din Iaşi. Am luat legătura cu o serie întreagă de profesori universitari din Italia, o să ajutăm cu biletele de avion şi cu spitalizarea, iar medicii vor face aceste operaţii gratuit pentru ordin”. Marele prior ne-a spus că unul dintre proiectele ordinului pentru ţara noastră este deschiderea unui spital pentru săraci.



SELECŢIE. Condiţiile pentru a deveni cavaler de Malta din ordinul “Sf. Ioan de Ierusalim” sunt foarte stricte sub aspectul moralităţii. “Trebuie să fie vorba de oameni care au făcut ceva în viaţă, oameni în urma cărora se vede ceva. Sunt condiţii pe care ordinul le stabileşte, fără a fi secrete, dar care ţin de imaginea socială a persoanei care devine cavaler de Malta. În principiu, propunerile vin fie din partea a doi cavaleri, care vin şi susţin în faţa marelui prior propunerea, sau din partea unui oficial, de la ambasador
în sus. Rangurile ordinului nostru sunt: cavaler, comentator, asistent, ambasador, prior, mare prior, după aceea urmează conducerea superioară, alcătuită din mareşal, mare cancelar şi mare maestru”, afirmă excelenţa sa mare prior Dorin Potolincă. În luna ianuarie a acestui an a avut loc în România prima învestitură a cavalerilor de Malta din ultima sută de ani în rit ortodox.

Zidarii lumii moderne

Viaţa secretului este chiar misterul cu care îl înconjurăm. Masoneria s-a născut din fascinaţia interzisă pentru simbolul devenit mai mult decât semnul asociat unui sens.

O lume de taine teribile încă mai trăieşte pe graniţa înşelătoare dintre mit şi istorie. Uneori, ea este sufocată de simpla şi foarte banala noastră meschinărie de zi cu zi. Alteori, contactul cu ea sădeşte în câte un piept flacăra aceea albastră şi rece care te ajută să vezi dincolo de aici şi acum. Dincolo de semnele secrete şi de sensurile ascunse. Până undeva, aproape de adevărul ultim. Despre adevăruri, masonerie, politică, afaceri şi informaţii mai mult sau mai puţin secrete am vorbit, la o cafea, cu Marele Maestru al Marii Loji Naţionale a României, Viorel Dănacu. „Francmasoneria este un Ordin iniţiatic, respectat în întreaga lume, cu caracter tradiţional şi simbolic“. Este primul articol din Constituţia Masonică. Mai departe, Viorel Dănacu, Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, deapănă povestea cu Hiram şi calfele lui, care au construit Templul lui Solomon. Hiram a fost omorât cu o lovitură în tâmplă, pentru că nu a vrut să dezvăluie taina construcţiei. Locul unde a fost îngropat ar fi trebuit să rămână secretul îngrozitor al celor care l-au ucis, dar ramurile de accacia, înverzind în mod miraculos pe mormântul lui Hiram, au dezvăluit acest adevăr, cum numai tăcerea dureroasă a unui mugur care se deschide deasupra unui mormânt poate să o facă. Ramurile înfrunzite de accacia au devenit un simbol al adevărului deplin în masonerie.

„O masonerie amestecată cu politicul“
Dănacu a fost în Scoţia, la o conferinţă a Ordinului. Povesteşte că cei trei Mari Maeştri care au organizat conferinţa nu au participat la dineul final - poate pentru că s-au certat, poate din altă cauză. Masoneria britanică este cea mai veche şi a fost cea mai puternică din lume. Acum, cei trei stâlpi pe care Ordinul s-a sprijinit secole de-a rândul - Biserica, Parlamentul şi Casa Regală - nu mai sunt chiar atât de siguri, odată ce o altă ramură a dinastiei regale a luat locul Ducelui de Kent, odată ce s-au produs schimbări importante în structura Parlamentului, iar Biserica Anglicană a adoptat o atitudine de - cel puţin - expectativă. „Anglia, Marea Lojă Mamă a Lumii, ar fi trebuit să dea recunoaştere unei masonerii întemniţate, distruse de comunişti, aşa cum a fost masoneria română, dar nu a făcut acest lucru vreme de 17 ani“, spune Dănacu. Inţeleg că pentru masoneria română mlădiţele de accacia încă întârzie să înverzească.

Există două feluri de motivaţii care pot împinge pe cineva în masonerie. Poţi intra în Ordin din dorinţa de a deveni mai bun şi de a face lumea din jurul tău să se apropie de ceea ce ei numesc Armonia Universală. Sau poţi deveni mason pentru că e „cool“ şi acolo întâlneşti un ministru sau un general cu care poţi să faci afaceri.

„În România, foarte mulţi au vrut să se facă masoni ca să-şi ascundă trecutul încărcat, după masca onorabilităţii acestei societăţi alese. A devenit o modă să fii mason. Unii îşi pun pe rever două-trei insigne - câte una de la fiecare Lojă din care fac parte“, spune Dănacu. O istorie de notorietate este cea despre cum se făceau iniţierile de către Marele Suveran Comandor al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat Costel Iancu - la grămadă. În subsolul Teatrului Naţional erau iniţiaţi câteva sute de profani odată. Fiecare plătea o taxă de 750 - 1.500 de dolari. La Bragadiru există o lojă din care fac parte inclusiv membrii marcanţi ai lumii interlope, deşi Constituţia spune că masonul trebuie să respecte regulile sociale. Taxele - de iniţiere şi de trecere la gradul superior - sunt mai mari decât poate cineva să le suporte din muncă cinstită. „Ăştia îmi cer 5.000 de euro să mă iniţieze şi eu n-am atâţia bani“, se confesa un viitor mason unui amic. Acesta, cunoscător, se vede treaba, i-a indicat drumul: „Încearcă să le dai şi tu o şpagă de 1.000 de euro şi ţine-mă la curent“. A mers.

„Avem o masonerie amestecată cu politicul“, spune Dănacu. „Vedeţi, totul ţine de ce faci cu omul a doua zi după iniţiere. El e turmentat, nici nu ştie ce s-a întâmplat cu el. Şi tu, ca maestru, poţi să-l iei într-o delegaţie să vadă temple şi muzee masonice din alte ţări sau poţi să-l inviţi la o discuţie ca să afli cu ce se ocupă firma lui şi s-o pui de-o afacere. Asta e o deviere de la drumul natural“.

„Aici se face masonerie, nu altceva“
Marele Maestru, care e şi comisar în Ministerul de Interne, povesteşte viaţa de zi cu zi a unui mason: „Lipsa de implicare în reala lucrare masonică îi determină să se ocupe de altceva. La noi fiecare are lucrarea lui şi atunci nu se ocupă nimeni de alte afaceri - la masonerie. Ce discută la cârciuma din colţ - e treaba lor; nici nu vreau să ştiu. Aici se face masonerie, nu altceva, şi le spun asta fraţilor tot timpul“. Şi la masonerie, ca şi la întrunirile de partid, politicienii au tendinţa de a vorbi mult, dar nu întotdeauna cu rost. „În ţinuta rituală, fratele mason vorbeşte o singură dată şi la obiect. La cuvânt te înscrii la Secundul Supraveghetor. După ce ai vorbit, mai ai dreptul să-ţi exprimi opinia la vot. Politicienii vor cam întotdeauna să vorbească de mai multe ori“. Unii dintre ei, pentru că sunt miniştri sau parlamentari, pretextează că nu au timp şi nici nu vin la ţinutele rituale (întrunirile masonice), ci numai la agapa fraternă de după. Binebine, şi cum decurge o discuţie „de afaceri“ la agapa fraternă? L-am convins pe Dănacu să-mi povestească: „Când eram pro Venerabil la Marea Lojă Naţională din România (condusă la vremea respectivă de Gheorghe Comănescu), participam, la ţinută, în locul venerabilului, iar venerabilul stătea afară şi strângea cotizaţiile“. Gheorghe Comănescu stă în blocul din spatele Restaurantului Perla. Pe vremea când era Mare Maestru, agapele fraterne se ţineau la Perla, fiind plătite de cei proaspăt iniţiaţi. Aşa se face că, seară de seară, Comănescu a mâncat la Perla. „Altă dată, după ce a fost iniţiat un prefect dintr-un judeţ limitrof Bucureştiului, a venit la mine un membru al Marelui Consiliu şi mi-a spus: „Să ai grijă de ăsta, că e bun, poate ne dă şi nouă o sfoară de pământ“. În rest, după cum se ştie, Bogdan Buzoianu şi Corneliu Vişoianu fac parte din Loja Alpina (Elveţia), existând speculaţii că premierul Tăriceanu şi apropiatul său, omul de afaceri Dinu Patriciu, au relaţii strânse cu cei doi exact pe linie masonică. Pe de altă parte, o sumă de investigaţii jurnalistice şi nu numai arată că afacerile cu Hidrocentrala Porţile de Fier - reparaţiile făcute de o firmă elveţiană, prin firma Va Tech, fosta Sulzer, ca şi contractele de achiziţii de energie ieftină de către firma lui Buzoianu - s-au făcut „ca între fraţi“.

„Masoneria română reflectă tarele societăţii“
Destui ofiţeri de rang înalt, din armată şi chiar şi din serviciile de informaţii, sunt membri ai masoneriei. Spre deosebire de politicieni, militarii vin la ţinute, sunt foarte punctuali şi respectă ritualul cu stricteţe.

Aşadar, aşa cum este omul în viaţa de zi cu zi, tot aşa se va purta şi ca mason. La rândul ei, masoneria română reflectă tarele societăţii în interiorul căreia operează. Ordinul este fragmentat - sunt tot atâtea Mari Loji câţi masoni cu veleităţi de lider şi interese de a deveni Mari Maeştri sunt. Unele abia reunesc câteva zeci de membri. Dănacu le spune „Mari Loji de scară de bloc“. Mai grav este însă altceva: „Din cauză că se iniţiază fără nicio verificare prealablă, fără nicio pregătire, au apărut tot felul de loji - de kurzi, de sirieni. Ce credeţi că fac ăştia? Riscăm să ne pomenim cu tot felul de probleme - chiar şi cu atentate teroriste“, spune Viorel Dănacu.

Implicarea Ordinului în politică nu este însă pură invenţie românească. Şi în alte ţări, masoneria şi politica merg mână în mână. Se spune că, după ce depune jurământul la Capitoliu, preşedintele american depune încă un jurământ, în Marele Consiliu Masonic. În 2004, Adrian Nastase, despre care se ştie că este mason de grad 33 (cel mai înalt pe scara iniţierii, în Ritul Scoţian Antic şi Acceptat), şi-a anunţat candidatura la Preşedinţia României din Biroul Oval. A marcat acest fapt şi o susţinere din partea masoneriei americane? Este posibil ca răspunsul să fie afirmativ, spune Viorel Dănacu. Dănacu este şi preşedinte al Centrului de Cercetări Francmasonice. Şi atunci, ce s-a schimbat, de ce nu a fost votat Năstase? Nu conduce masoneria lumea din umbră?, continui să întreb. „Masoneria poate avea o influenţă socială mai mare, aşa cum este cazul Statelor Unite, care sunt stat masonic, sau mai mică. În România, votul ar fi putut fi un vot masonic, dacă Ordinul ar fi avut cu adevărat influenţă asupra socialului. Dar poporul a votat altceva decât a vrut masoneria“, răspunde Dănacu. Pe de altă parte însă, la puţină vreme după învestire, actualul preşedintele al României, Traian Băsescu, a susţinut o conferinţă la Council of Foreign Relations, instituţie despre care se spune că este un alt for masonic de referinţă în Statele Unite şi chiar în lume. În cazul în care preşedintele ar fi fost mason, conferinţa s-ar fi numit „planşă“ şi ar fi fost aplaudată prin bătăi cu palmele pe genunchi. Nu ştim dacă lucrurile au decurs aşa. Oricum, ea a avut ca temă „Regiunea Mării Negre: Extinderea Libertăţii, Democraţiei şi Stabilităţii Regionale“.

Se pare că şi masoneria rusă îşi doreşte partea ei de influenţă în România. Recenta vizită în ţara noastră a lui Aleksandr Kondyakov, Mare Secretar al Marii Loji Masonice a Rusiei, a stârnit o mulţime de speculaţii. Preşedintele Băsescu a acuzat chiar că rusul ar fi amestecat în suspendarea lui. Câteva informaţii certe pe această temă pot aduce un plus de claritate. În 2002, Kondyakov a venit la o întrunire care a avut loc la Periş a Marii Loji Naţionale din România. Atunci urma să se aleagă Merele Maestru, iar Kondyakov l-a susţinut făţiş pe Eugen Ovidiu Chirovici. Chirovici a devenit Mare Maestru. Kondyakov este un apropiat al preşedintelui Vladimir Putin. Preşedintele Vladimir Putin este, de asemenea, mason. El a fost iniţiat pe vremea când lucra la Dresda, ca ofiţer al Primului Directorat din KGB. Apropiaţii preşedintelui Putin sunt în general ofiţeri de informaţii. Despre Kondyakov au existat speculaţii cu privire la apartenenţa sa la GRU, serviciul de informaţii militare al Federaţiei Ruse. Din GRU, se spune, nu poţi ieşi decât „pe coş„, adică ars la crematoriul instituţiei, dacă greşeşti sau dacă mori de o moarte cât de cât naturală - ceea ce nu se prea întâmplă. Kondyakov este totodată şi un prosper om de afaceri. Este şi consilier al preşedintelui Vladimir Voronin (fost general MGB) - deci interesul său pentru această parte de lume este evident. Mai departe, punând una lângă alta aceste informaţii, refuzul lui Eugen Ovidiu Chirovici, un protejat al lui Kondyakov, de a pleca de la şefia Agenţiei pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii atunci când Partidul Conservator a ieşit de la guvernare, apare într-o cu totul altă lumină - poate chiar ca având un substrat informativ. Dănacu nu vrea nici să confirme, nici să infirme nimic din acest raţionament. Pur şi simplu precizează, neutru, că da, Konyakov i-a făcut campanie electorală la Periş lui Chirovici şi că acest lucru nu era „regular“: „O Mare Lojă dintr-o ţară nu se poate amesteca în treburile unei obedienţe din altă ţară. Dar masonii lui Chirovici nu vorbesc, pentru că le e frică să nu-şi piardă serviciile sau afacerile“.

Discuţia cu Dănacu s-a încheiat. Coborâm în templu, pe care Maestrul mi l-a arată din uşă, pentru că femeile nu au voie să intre. Coloanele şi Cartea, şi Compasul, Piatra Şlefuită şi Piatra Brută sunt toate acolo - mărturii ale unei învăţături despre care se spune că este cât istoria de veche. Dar, ca şi cu oricare cunoaştere, şi cu aceasta poţi face bine sau poţi face rău. Poţi face în folosul tău sau în folosul celorlalţi. „Dacă porţi doar frunza în piept şi masoneria nu transformă nimic în interiorul tău, degeaba ai intrat în Ordin“. Dănacu închide uşa templului şi mă îndrumă la subsol, pe o scară abruptă, în Camera de Chibzuinţă. Aici, înainte de a fi iniţiat, profanul trece Proba Pământului. O încăpere strâmtă, cu pere- ţii vopsiţi în negru. Pe o măsuţă joasă - o hârcă şi câteva hârtii, tot negre, pe care sunt scrise adevărurile pe care trebuie să le cunoască un viitor iniţiat în ale masoneriei. „Dacă eşti făţarnic, teme-te! Vei fi descoperit“, scrie pe una din acele hârtii.

Biserica Scientologică – urmărită atent de serviciile secrete germane
http://www.gandul.info/biserica-scientologica-urmarita-atent-serviciile-secrete-germane.html?3938;328006
N-au trecut nici şase luni de la faimoasa şi zgomotoasa inaugurare a Bisericii Scientologice din Berlin, a cărei autorizare de funcţionare a fost respinsă ani de zile de autorităţile germane, că au şi început să apară probleme legate de ea. Scientologii fac campanie agresivă pentru a recruta cât mai mulţi neofiţi, pătrunzând până şi în şcoli. Pe străzile Berlinului îşi fac apariţia din ce în ce mai frecvent „puncte de măsurare gratuită a stresului”. Aici li se spune trecătorilor care vor să-şi măsoare nivelul stresului că trăiesc într-o tensiune internă de nesuportat şi aceasta poate fi eliminată numai prin mijloacele ştiinţifice ale lui Ron Hubard, părintele cultului, adică trebuie să se alăture scientologilor. Dar mult mai îngrijorător este faptul, afirmă autorităţile capitalei, că scientologii şi-au întins tentaculele către membrii forurilor de decizie politică. Potrivit unor rapoarte ale serviciilor secrete ei încearcă să influenţeze activitatea parlamentului şi nu ascund că acţionează în favoarea realizării „unei noi ordini sociale”.
Şi pentru aceasta, Berlinul, capitala cu cea mai mare populaţie din Europa, este o alegere foarte bună. Potrivit recentelor declaraţii ale senatorului de Berlin, Erhart Korting la televiziunea locală, ”activitatea Bisericii Scientologice nu corespunde ordinii constituţionale germane şi drepturilor omului”. El a promis că serviciile secrete vor relua urmărirea activităţii scientologilor, la care s-a renunţat în 2003, tot la propunerea lui Korting. Pe-atunci, Biserica Scientologică nu era prezentă la Berlin. Scientologii au profitat de această relaxare şi, cu ajutorul lui Tom Cruise, care a făcut un adevărat lobby pe lângă primarul Klaus Wovereit , şi-au mutat centrul în capitala germană. Nu se ştie deocamdată dacă nemulţumirile crescânde ale locuitorilor şi oamenilor politici din Berlin vor determina o nouă interdicţie a activităţii scientologilor.

România a devenit mare priorat în Ordinul Cavalerilor de Malta
România a devenit, începând de sâmbătă, mare priorat în Ordinul Cavalerilor de Malta. Ceremonia a avut loc la Arad şi a adus în ţara noastră cele mai proeminente personalităţi ale ordinului.

Eleganţă, tradiţie şi nobleţe. Aceasta a fost atmosfera în care s-a desfăşurat întâlnirea cavalerilor de Malta, eveniment găzduit de sala de festivităţi a palatului administrativ din Arad.

Această ceremonie are pentru noi o importanţă deosebită. Este vorba de învestirea Prioratului Cavalerilor de Malta în Romania, a spus Sir Joseph, mare regent al Ordinului de Malta.

Patru români au fost unşi cavaleri ai ordinului din Malta. În cadrul ceremonialului, decretul prin care a fost înfiinţat Marele Priorat din România a fost înmânat unui om de afaceri arădean.

La eveniment au participat cavaleri de Malta din Germania, Statele Unite, Portugalia, Ungaria şi România. În ţara noastră există 14 cavaleri şi dame ale ordinului de Malta. Ordinul cavalerilor maltezi a fost înfiinţat de Sfântul Ioan de Ierusalim, în jurul anilor 1050.

Un reporter BBC, scos din minţi de scientologi
http://www.gandul.info/caleidoscop/reporter-bbc-scos-minti-scientologi.html?3938;310958
Un reporter al postului de televiziune britanic BBC, John Sweeney, a intrat în conflict direct cu aşa-zisa religie scientologică şi cei mai fideli „credincioşi” ai acesteia, după ce şi-a pierdut cumpătul, acuzând mişcarea de „spălare a creierelor”. Actorul hollywoodian John Travolta a fost primul care a protestat vehement împotriva tiradei neaşteptat de dure a lui Sweeney, luând apărarea religiei în care crede. Starul hollywoodian a trimis o scrisoare conducerii companiei BBC în care îl acuză pe jurnalist, reporter al programului Panorama, de “atitudine bigotă”, “prejudicii aduse imaginii” şi “instigarea la ură împotriva religiei” sale. Travolta a mai cerut conducerii postului de televiziune să interzică difuzarea pe post a acestui documentar despre scientologie, sectă care numără printre membrii săi multe celebrităţi, precum Tom Cruise.
Sweeney susţine că a cedat nervos în urma unor încercări de intimidare care l-au adus la limită. Preocupat de efectul pe care îl va avea deschiderea, în Marea Britanie, a unui centru scientologic în valoare de 20 de milioane de lire sterline, Sweeney a demarat o anchetă ce a durat şase luni. În ultimele zile de filmare, Sweeney nu a mai rezistat însă şi a izbucnit într-o tiradă furioasă, acuzându-i pe scientologi de spălarea creierelor. Scientologia este subiect de controverse de mult timp, însă, de câţiva ani încoace, celebrităţile hollywoodiene care cred în învăţămintele acestei biserici au reuşit să atragă o atenţie nedorită asupra religiei.
Tom Cruise, spre exemplu, a reuşit să creeze un val de aversiune după ce a mărturisit că soţia sa, actriţa Katie Holmes, a fost instruită de către scientologi să nască în linişte, fără a ţipa, ca nu cumva „să se sperie copilul” şi să nu ceară medicamente. Cruise s-a aventurat chiar să se laude că va mânca placenta copilului „pentru că este foarte nutritivă”. Toate acestea, precum şi credinţa scientologilor într-o entitate fondatoare de origine extraterestră, dar şi în donaţiile cât mai generoase ale membrilor, au aruncat o lumină negativă asupra mişcării. Înarmat cu aceste informaţii şi multe altele, reporterul BBC a fost bombardat de către scientologi cu 90 de minute de film propagandistic, intitulat „Psihiatria: Industria morţii”. Sweeney susţine că s-a încercat o directă „spălare” a creierului său. Scientologii ar fi vrut să-l convingă pe acesta că psihologia este o „aşa-zisă ştiinţă nazistă care a stat în spatele Holocaustului şi euthanasiei”. Sweeney a cedat nervos, urlând zeci de secunde în şir la unul dintre reprezentanţii scientologiei. „A fost foarte deranjant şi da, m-a făcut să mă simt furios şi confuz. La sfârşitul celor 90 de minute, mă simţeam bombardat şi incapabil să mai suport nici măcar încă o secundă de presiune”, a mărturisit el pentru The Daily Mail. Inutil de spus, BBC nu renunţă la ideea de a difuza documentarul lui Sweeney. Purtătorul de cuvânt al BBC a precizat: “Deşi comportamentul lui Sweeney a fost într-un anumit moment nepotrivit, BBC este fericit pentru că, la o privire de ansamblu, documentarul a fost realizat cu obiectivitate”.

Goana dupa recunoastere masonicaConventul anual al Marii Loji Nationale a Romaniei (MLNAR) a aniversat, zilele trecute, cinci ani de la formarea sa.
Fratii, in frunte cu Aurel Danacu, sustin ca in urma cu cinci ani au simtit nevoia sa paraseasca Marea Loja Nationala din Romania (MLNR), condusa de Eugen Ovidiu Chirovici, gestul fiind "o delimitare de coruptia care s-a infiltrat in Ordin". Danacu considera ca "masonii corupti, profitori si plini de rea-vointa au ramas in cealalta Mare Loja, a pseudomasoneriei concurentiale".
La Conventul din

20-21 aprilie, Aurel Danacu a fost reales Mare Maestru al MLN a Romaniei cu un program pe trei ani, de "intrare in normalitatea recunoasterii internationale". De altfel, la Convent au participat delegatii masonice din 14 tari.
A lipsit Bernard Bertry, presedintele Confederatiei "Marile Loji Unite ale Europei" (implicat in alegerile prezidentiale din Franta, in calitate de consilier personal al unuia din candidati), confederatie in care MLNAR este membra din 2004.
Dorinta expresa a Marelui Maestru Aurel Danacu (angajat al Ministerului de Interne la data
infiintarii lojei disidente) este intarirea propriei grupari masonice, fie in convergenta cu cea concurenta (o reapropiere nefiind exclusa), fie prin obtinerea de performanta in detrimentul "celorlalti". De altfel, un reprezentant al masoneriei conduse de E.O. Chirovici a fost prezent la acest Convent.
Intentia proiectelor pe urmatorii trei ani este de a se mula pe noua impartire in regiuni economice a Romaniei, urmand sa se construiasca cate un templu masonic in fiecare din aceste regiuni.
Un alt proiect priveste apropierea de Marea Loja a Transilvaniei, care cuprinde lojile maghiare din Ardeal, prin dezvoltarea contactelor actuale. In acelasi context, s-a incheiat, in premiera, un tratat "de apropiere frateasca" cu Lojile din Ungaria.

Cavalerii Templieri din Bulgaria îşi caută rădăcinileOrdinul Cavalerilor Templieri din Bulgaria a lansat un proiect pentru cercetarea prezenţei acestei organizaţii pe meleagurile vecine. Faimosul arheolog bulgar profesor Nikolai Ovcearov va conduce operaţiunea intitulată "În urma paşilor Cavalerilor Templieri în Bulgaria". Proiectul a fost lansat cu sprijinul Prioratului Bulgar şi scopul este de a aduna cât mai multe date istorice posibile despre prezenţa cavalerilor în ţinuturile bulgare. Ovcearov şi echipa sa vor face cercetări în zona oraşului dunărean Ruse, începând din 20 aprilie şi până la 22 aprilie a.c. În zonele din jurul oraşului, arheologii au descoperit cruci de piatră similare cu cele ale templierilor. Specialiştii susţin că aceasta ar fi o nouă mărturie a faptului că teritoriile de la sud de Dunăre s-au bucurat de o mare importanţă în vechime. Cavalerii Templieri sunt reprezentanţii unui ordin cu o istorie de aproape 900 de ani. Existenţa sa a fost strâns legată de cruciade. A fost un un ordin misterios al unor călugări-militari care au jurat cândva să rămână săraci, dar au ajuns mai bogaţi ca regii. În plină glorie, au suferit torturi şi persecuţii şi au rămas fără imensele averi. Ordinul a apărut şi în România, în iunie 2003. În Bulgaria există opt comanderii cu mai mult de 130 de membri.

Exclusivitate: Ceremonie specială pentru templierii români



Festivitate deosebită pentru templierii români. William Koon al II-a, Marele Maestru Adjunct al Marii Garnizoane a Cavalerilor Templieri din Statele Unite, a venit în România pentru a participa la o paradă. După vizită, Marele Maestru a declarat că organizaţia masonică templieră română este cea mai reprezentativă din Europa Centrală şi de Est.

Templierii au defilat în tradiţionalele lor uniforme, fluturând drapelele de luptă. William Koon al II-a l-a decorat pe Ştefan Mâşu, Mare Maestru Adjunct al Marii Loji Naţionale din România, cu Crucea şi brevetul de Mare Comandor Templier. Oaspetele american a primit şi el din partea templierilor români medalia Ritului York, cea mai înaltă distincţie a acestei organizaţii.

La ceremonie au participat membrii Comanderiilor de Templieri şi demnitari ai Ritului York Romania, dar şi o delegaţie a Marelui Consiliu al Marii Loji Naţionale.

http://www.realitatea.net/47571_Exclusivitate--Ceremonie-speciala-pentru-templierii-romani-.html