AMICI FARA GRAI---------------[1]

Rezumarea primului mesaj :

Ursuletul Knut, salvat!
Knut este un pui de urs polar nascut la Gradina Zoologica din Berlin. Respins de mama sa dupa nastere, ursuletul a fost crescut de ingrijitorii parcului, de care s-a atasat foarte tare. Acest lucru a fost considerat periculos de cativa asa-zisi protectori de animale care au propus ca micul Knut sa fie eutanasiat. Vineri, ursuletul a fost salvat. Povestea trista a lui Knut a trezit simpatia germanilor dupa ce a fost la un pas de moarte pentru ca mama sa l-a respins imediat dupa nastere, ... [ continuare ]

Planeta mamutilor ( Natura )

Milioane de albine, ucise de un virus

Animale gigantice, descoperite în Oceanul Antarctic - Galerie foto

Miercuri 20 februarie 2008, 14:17 Oamenii de ştiinţă care studiau apele Antarcticii au declarat că au descoperit creaturi misterioase printre care păianjeni giganţi de apă şi viermi uriaşi. Experţii australieni, care fac parte dintr-un program care se ocupă de inventarierea formelor de viaţă din... continuare

Spioni cu pene

De-a lungul vremii, razboaiele au fost castigate nu numai de cele mai puternice armate, ci in primul rand de conducatorii mai bine informati... Cu alte cuvinte, cunoasterea optima a conditiilor de lupta, a efectivelor si a dotarii militare a inamicului si mai ales a moralului soldatilor adversi, a ajutat la castigarea multor conflicte, chiar daca partea mai bine informata era net inferioara, numeric si logistic, armatei inamice. Interesant e faptul ca nu doar oamenii au jucat, in istorie, rol de „iscoade”, ci si necuvantatoarele. Iar din acest punct de vedere, se poate spune ca porumbeii au adus mai multe servicii militare decat „ochii si urechile regelui” - atat de faimosii spioni din antichitatea persana...

O provincie canadiană a declarat ursul polar specie ameninţată

Secretul pinguinilor

In filmul „Marsul imparatului” in regia lui Luc Jacquet (2005) apare o scena in care pinguinii se lipesc unii de altii pentru a supravietui frigului inspaimantator al Antarcticii. O imagine falsa, pentru ca principala problema a pinguinilor imperiali, dupa ce se reunesc in grup compact, e caldura produsa de apropierea corpurilor.

Dinozaurii, ucisi de tantari!?

Dinozaurii, ucisi de insecte Dinozaurii au disparut din cauza muscaturilor unor insecte si nu din cauza unui asteroid care ar fi cazut pe Pamant in urma cu 65 de milioane de ani, sustine o noua teorie elaborata de doi cercetatori de la Universitatea de stat din Oregon.

Cele mai multe dispariţii de specii, de la moartea dinozaurilor încoace
http://www.gandul.info/natura/cele-mai-multe-disparitii-de-specii-de-la-moartea-dinozaurilor-incoace.html?6450;2320845
Aproape 20.000 de specii de plante şi încă 5.000 de specii de animale din întreaga lume se află pe lista celor clasificate ca fiind pe cale de dispariţie. Specialiştii spun că de zeci de milioane de ani, de la dispariţia dinozaurilor, omenirea nu s-ar mai fi aflat într-o asemenea criză de amploare a dispariţiilor de specii.
De vină sunt distrugerea habitatelor, supraexploatarea şi poluarea. De-a lungul erelor, speciile au evoluat încet şi au disparut în mod natural, din cauza schimbarilor climatice în faţa cărora nu s-au mai putut adapta.
Din anii 1600 însă, speciile au început să dispară foarte vizibil, proporţional cu creşterea populaţiei şi cu consumarea resurselor naturale. Criza de biodiversitate ne influenţează foarte mult viaţa, chiar dacă pe moment nu realizăm acest lucru.
Asta cu atât mai mult cu cât ecosistemele sănătoase ne dau hrană, aer curat, apă şi soluri fertile pentru agricultura. La fel, aproape jumătate din întreaga producţie de medicamente moderne provin de la plante şi de la animale.

Canadienii se „distrează” ciopârţind pui de focă
http://www.gandul.info/natura/canadienii-se-distreaza-ciopartind-pui-de-foca.html?6450;2320847
Sute de mii de pui de focă sunt masacraţi cu barbarie în fiecare an, odată cu deschiderea sezonului legal de vânătoare. Campionii sunt canadienii, care şi-au mărit cota anuală de vânătoare, de la 125.000 în 2005, la 325.000.
Cum focile sunt foarte numeroase în zonă, organizaţiile pentru drepturile animalelor nu contestă neapărat vânătoarea în sine, ci modul în care se face aceasta: se ucid puii de peste 12 zile, de cele mai multe ori cu bâta - deşi e mai dureros, astfel se face economie de gloanţe.
Puii care nu au învăţat încă să fugă, sunt înţepaţi cu suliţa. Foarte mulţi pui au fost găsiţi în bălţi de sânge, unii jupuiţi de vii, alţii sfâşiaţi de sus până jos, zbătându-se cu rănile larg deschise. Principalul scop este procurarea blănii.
Canadienii preferă puii fiindcă ei sunt singurii cu blana albă, aceasta închizându-se la culoare mai târziu. Vânătoarea de foci a ajuns o obişnuinţă pentru popoarele din jurul Oceanului Arctic şi al Atlanticului de Nord, în acest fel procurându-şi hrana. Norvegienii vânează mai ales foci de Groenlanda şi foci cu glugă

Peste un sfert din păsările de pe Pământ vor dispărea până în 2010

Weimaranerul, un câine încăpăţânat

Povesti extraordinare din lumea necuvantatoarelor

Fascinanta lume a animalelor, considerata de noi net inferioara omului, isi releva tot mai multe apropieri de societatea umana, adesea aproape incredibile. Indiferent ca avem de-a face cu maimute primate, cu alte mamifere, pasari, insecte, latura comportamentala a necuvantatoarelor face trimitere directa catre domenii si insusiri care iata ca nu ne mai apartin in exclusivitate: mestesuguri, traditii, altruism, obiceiuri sociale, erotism si lista ar putea continua. Sa vedem insa cateva aspecte concrete, de-a dreptul senzationale.

Plantele se apără singure împotriva încălzirii globale

A murit primul cimpanzeu care a învăţat limbajul semnelor
Luni 05 noiembrie 2007, 02:20

Washoe, primul cimpanzeu care a învăţat limbajul semnelor a decedat la vârsta de 42 de ani, conform Sky News. Cimpanzeul a murit din cauze naturale, la sediul institutului unde era ţinut.... continuare

Crescătorie de ţestoase

Cel mai batran animal de pe planeta are mai mult de 400 de ani

Elefanţii simt pericolul după culoare

Hipopotamii, mari amatori de apă

ÎNGRIJIREA CÂINILOR ÎN VÂRSTĂ
Din păcate, durata medie de viaţă a câinelui nostru este între 10 şi 16 ani, în funcţie de talie, cei de talie mai mică trăind mai mult. Începând cu vârsta de 7 ani, atenţia asupra prietenului patruped trebuie să fie sporită. Vizitele la medicul veterinar trebuie să fie cât mai ...
Citeşte tot articolul

Ursul polar, in primejdie

Delfinii din Marea Neagră suferă din cauza zgomotului

România riscă să devină o ţară fără berze
Ocrotirea faunei nu este un moft european, ci o dovadă a nivelului de civilizaţie al fiecăruia dintre noi
Statistici
Statisticile vorbesc de scăderea natalităţii la popoarele europene. Paradoxal sau nu, scade vertiginos şi numărul de berze albe (cu numele ştiinţific
de Ciconia ciconia) care cuibăresc pe vechiul continent, dar şi în anumite zone din Asia şi Africa. Dacă nu se va schimba nimic în atitudinea noastră, în scurt timp imaginea simbolică a berzei va deveni o legendă. Fenomenul nu ocoleşte nici România. Recensămintele ce se fac din patru în patru ani sunt o dovadă de netăgăduit a acestui fapt. Actualmente, pe plan mondial există aproximativ 170 000 de perechi de berze albe, din care în Europa 120 000 de perechi. În România s-au semnalat între 4 000 şi 6 000 de perechi, în Ungaria - 5 500 de perechi, iar în Serbia, 800 de perechi. În România cele mai multe berze albe trăiesc în judeţele Satu Mare şi Timiş (aproximativ 300 de perechi). Cele mai multe cuibăresc în Polonia (65-70 de perechi pe kilometru pătrat).
Recensământ
Tocmai despre berzele albe am stat de vorbă cu dl dr. András Kiss, cercetător ştiinţific, biolog-ornitolog, şeful Secţiei de ştiinţele naturii din cadrul Muzeului Banatului Timişoara. Fiindcă dr. A. Kiss este cel mai în măsură să argumenteze afirmaţiile de
mai sus. Numai în perioada 1?30 iulie, dr. A. Kiss a parcurs
1 287 de kilometri prin 84 de localităţi timişene pentru a face recensământul berzelor albe. De fapt, la această acţiune organizată pe plan european la fiecare patru ani, el participă începând din 1974. Observaţiile sunt deosebit de interesante. Astfel, dacă în anii ’70, majoritatea cuiburilor erau făcute pe coşurile mari, cu ieşire laterală, ale caselor, actualmente, în Timiş, peste 90% se găsesc pe stâlpii de curent electric. În drumurile sale prin judeţ a întâlnit numai 13 cuiburi pe coş, unul pe o şiră de paie, unul pe coama unei case şi nici unul în copaci. Tendinţa generală, extrem de păguboasă, este ca şi ultimele cuiburi situate pe coşuri să fie dărâmate de proprietarii imobilelor. Faţă de recensământul din 2000, numărul berzelor din România a scăzut cu 20%.
Hrană, cantitate
şi calitate
Cauzele acestei scăderi alarmante, consideră dr. A. Kiss, sunt mai multe şi deloc de trecut cu vederea. Astfel, pe de-o parte, s-a restrâns şi continuă să se restrângă distribuţia berzelor albe în habitat în funcţie de cantitatea şi calitatea hranei. Barza este dependentă de zonele umede şi semiumede. Hrana sa constă din: broaşte, şerpi, şopârle, lipitori, peşti, insecte acvatice, larve, rozătoare mici, scoici, melci, râme şi insecte de uscat (cărăbuşi, lăcuste etc.). În clipa de faţă, spune dr. A. Kiss, barza este forţată să consume hrană atipică, respectiv insecte chitinoase, cu un slab conţinut nutritiv, ori să vâneze rozătoare mici (şoareci, hârciogi şi şobolani). Părţile nedigerabile le regurgitează sub formă de ingluvii. În anii secetoşi, sub cuiburile de barză se pot găsi multe ingluvii în care se află mii de părţi chitinoase de la insectele consumate. În funcţie de hrana consumată se poate dovedi că numărul puilor poate fi mai mic sau mai mare. Ponta berzei se compune din trei până la cinci ouă (foarte rar) albicioase, depuse în interval de două-trei zile. Un asemenea ou are, în medie, o lungime de 65-82 mm, o lăţime de 47-56 mm şi o greutate de 115 g. Puii sunt hrăniţi la început la fiecare oră, iar apoi la fiecare două ore. Datorită lipsei de mâncare, gradul de agresivitate al berzelor adulte poate creşte şi destui pui sunt efectiv azvârliţi afară din cuib.
Cuiburi şi cuiburi
Diminuarea numărului de berze albe, susţine dr. A. Kiss, se datorează şi posibilităţilor tot mai reduse de cuibărit. Pasărea era obişnuită să cuibărească decenii de-a rândul în acelaşi cuib. Acum, de când oamenii au început să îndepărteze cuiburile de pe coşuri şi stâlpii de curent electric, la sosire berzele pierd foarte mult timp cu construirea unuia nou, astfel că se decalează nepermis de mult ouatul, clocitul şi creşterea puilor. Puii nu vor avea suficientă putere să plece la iernat împreună cu primul val de migrare, condus de adulţi experimentaţi, ci se vor aventura de unii singuri şi se vor rătăci în zone deloc propice trecerii iernii.
La cuiburile clasice, pe coşurile clădirilor, diametrul mediu al unui cuib era de 170 cm, iar înălţimea de 190 cm. Greutatea putea să ajungă până la câteva sute de kilograme, ceea ce-i conferea stabilitate pe timpul furtunilor. La un cuib nou, din lipsă de material şi de timp, diametrul abia ajunge la 80 cm, înălţimea la 35 cm, iar greutatea, la 30 kg. Materialul principal în construcţie îl reprezintă rămurelele, tot mai greu de găsit în mediul înconjurător. Barza mai aduce pământ, iar apoi, pentru căptuşeală, ierburi, pene, păr, cârpe şi chiar pungi de nailon.
Alte cauze
de diminuare
O altă cauză care duce la diminuarea numărului de berze albe, consideră dr. A. Kiss, o constituie electrocutarea nu doar a berzelor adulte, ci şi a puilor. Din 4 000 de exemplare găsite moarte în Europa, 2 800 au fost găsite electrocutate. Din nefericire, la toate aceste aspecte contribuie şi vânătoarea, mai cu seamă în ultimii ani, când deţinerea unei puşti cu aer comprimat nu mai este nici o problemă. O altă cauză a mortalităţii berzelor albe este perioada lungă de maturizare, de 3-4 ani, perioadă în care, în lungile lor călătorii, rămân cu 30% mai puţine, şi proporţia scade la 20% anual după trecerea la maturitate.
Migraţii şi trasee
Pentru o barză din România, traseul de migraţie este următorul: Bosfor, Suez, Valea Nilului, Africa Tropicală, Africa de Sud. Berzele din Europa Occidentală au un alt traseu: Gibraltar, Africa de Vest, Africa Tropicală. Din nefericire, în unele locuri de pe aceste trasee, berzele sunt vânate pentru consum de anumite triburi africane. Zonele de conflict armat reduc şi ele drastic numărul berzelor. Şi fiindcă tot vorbim de trasee de migrare, şi aici au dispărut şi dispar mereu zonele umede şi semiumede şi, în plus, apar câmpuri puternic chimizate. Berzele parcurg în medie 220 km/zi. Şi condiţiile meteo au un aport deloc de neglijat în mortalitatea berzelor, îndeosebi primăvara, la întoarcerea în Europa.
Barometru sociologic
Având în vedere că barza trăieşte aproape sau chiar în localităţi, preponderent rurale, este în mod evident o specie indicatoare nu doar a calităţii mediului înconjurător, ci, este de părere dr. A. Kiss, şi un barometru sociologic al nivelului de cultură, al gândirii şi ataşamentului omului faţă de mediul natural în care trăieşte. Dacă până nu demult, barza însemna ceva pentru om şi beneficia astfel de o protecţie indirectă, astăzi omul a schimbat radical mediul de viaţă. Această pasăre a devenit brusc o problemă. Se impune obligatoriu ocrotirea naturii în general şi o educaţie ecologică permanentă. Speciile care au mai rămas trebuie apărate.
Ilustrativ este modul prin care locuitorii din Alsacia franceză, de exemplu, promovează respectul faţă de barză de exemplu: acolo sunt la mare vogă bomboanele în formă de ouă de berze, berzele mecanice, cuiburile miniaturale etc. Se face reclamă prin diverse mijloace, totul în ideea cunoaşterii şi creşterii păsărilor. Ceea ce, cu siguranţă, devine tot mai necesar şi în România. Integrarea în Uniunea Europeană va fi pentru noi un examen dificil şi în domeniul respectului faţă de mediu.

„Salvaţi natura“
În 27 şi 28 octombrie 1999, Sovata a găzduit o manifestare istorică pentru viitorul, deocamdată sumbru, al berzelor albe. La insistenţele Societăţii Ornitologice Române, cu sediul la Cluj-Napoca, s-a desfăşurat simpozionul „Barza albă şi reţelele electrice“, organizat în colaborare cu Ministerul Energiei. Atunci s-a convenit acceptarea unui model de coş metalic susţinător de cuib, care să fie instalat de furnizori pe stâlpii din reţeaua de alimentare cu energire electrică pe care există deja cuiburi.
Potrivit unui studiu efectuat de S.C. F.D.F.E.E. Electrica Banat S.A., berzele îşi construiesc de preferinţă cuiburile pe stâlpii liniilor electrice aeriene din mediul rural, cauzele care determină acest fenomen fiind: liniştea mai mare din mediul rural; lipsa totală sau parţială a vegetaţiei din apropierea reţelelor, efectul termic al curentului electric, care este o sursă de căldură în perioadele reci, existenţa unui suport stabil constituit din console şi conductoare. Ca urmare a acestui fapt, 2% din berzele adulte mor prin electrocutare, 7% din pui mor prin electrocutare sau incendierea cuiburilor ca urmare a scurtcircuitelor. Excrementele acide distrug instalaţiile. Scurtcircuitele produse pot provoca întreruperea temporară a alimentării cu energie electrică a consumatorilor. Există însă şi alte urmări, de la electrocutarea oamenilor de la conductoarele căzute prin ruperile datorate incendiilor, şi până la extinderea incendiului la case şi culturi de păioase etc.
În 2001, pagubele F.D.F.E.E. Electrica Banat (Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş) s-au ridicat la 63 000 euro. Societatea a început să instaleze coşuri speciale pe stâlpii pe care existau cuiburi de berze. A fost iniţiat proiectul „Salvaţi natura“. În 2003, în Caraş-Severin au fost montate la toate cuiburile identificate suporturi metalice care înălţau cuibul la aproximativ 1,5 m faţă de cota stâlpului, excentric faţă de axul liniei, astfel încât să nu fie afectat gabaritul drumului şi coşul să fie în afara gabaritului liniei electrice. În judeţul Timiş au fost montate peste 150 de suporturi metalice pentru cuiburi. Astfel, numărul total al acestora a ajuns în România la peste
1 200, ele însemnând implicit viitorul. Efectele au fost: decesul prin electrocutare a unei singure berze adulte; nu a mai fost incendiat nici un cuib; numărul incidentelor a fost de şapte pe toată durata anului, în contextul în care o parte din berze au încercat să-şi refacă cuibul pe alţi stâlpi. Per ansamblu, daunele produse de berze se reduc cu aproximativ 67% pe un an de zile, continuitatea în alimentare a consumatorilor se îmbunătăţeşte, se elimină practic impactul liniilor electrice asupra berzelor albe, se produc economii de 10 000-15 000 de euro în primul an, iar în următorii 10 ani, de 50 000-60 000 de euro pe an.
http://www.agenda.ro/2004/50-04-senz4.htm

Rechinii îşi controlează volumul şi compoziţia sângelui
http://www.gandul.info/stiinta/rechinii-isi-controleaza-volumul-compozitia-sangelui.html?4588;881204
Rechinul este una dintre cele mai bine adaptate creaturi la mediul în care trăieşte. Dovadă – simplul fapt că a rezistat de mai bine de 100 de milioane de ani. Topirea calotei glaciare şi odată cu ea eliberarea unei mari cantităţi de apă dulce în ocean ar putea însă să afecteze pe termen lung metabolismul lor. Cum reuşeşte însă rechinul să aibă control asupra sângelui său în funcţie de salinitatea apei în care se află? În apă slab salinizată, rechinul îşi măreşte volumul sângelui (plasmă, proteine, celule roşii şi apă), crescând sau reducând pur şi simplu partea de apă din compoziţia sanguină.
O reglare indispensabilă pentru ca sistemul cardio-vascular, dar şi rinichii, să funcţioneze bine. Pentru a face asta, rechinul deţine un mecanism simplu – absoarbe apă şi o “filtrează” prin intermediul branhiilor permeabile. Când ajunge în ape foarte sărate, rechinul bea multă apă. Apoi, îşi controlează sistemul urinar, în aşa fel încât să elimine urină în funcţie de tensiunea sa arterială. Compoziţia ionică a sângelui este controlată prin intermediul celulelor intestinale, care resping sarea şi reţin apa, scrie Le Nouvel Observateur.

Veveriţele îşi încing coada, ca să se apere de şerpii veninoşi
http://www.gandul.info/stiinta/veveritele-isi-incing-coada-apere-serpii-veninosi.html?4588;881206
O coadă de veveriţă „fierbinte” este cea mai bună protecţie împotriva unui şarpe cu clopoţei, atestă cercetători de la Universitatea din California. Din păcate, coada nu le poate ajuta decât pe posesoare, nu şi pe vreunul dintre cei 8.000 de americani muşcaţi anual de această specie de şerpi veninoşi, care ar vâna-o drept talisman. Uimitorul mecanism defensiv constă în felul în care veveriţele profită de sensibilitatea la căldură a acestor şerpi, care au un organ special pentru detectarea radiaţiilor infraroşii, instinctul spunându-le să se ferească de orice lucru fierbinte.
Prin urmare, când descoperă că se află în apropierea unor prădători, veveriţele îşi înalţă coada şi pompează cât mai mult sânge în ţesuturile ei, până ce organul devine atât de fierbinte încât să alarmeze şerpii. Cercetătorii californieni consideră că avertismentul nu este deloc de ignorat, deoarece coada fierbinte a veveriţelor e şi un semn că acestea sunt gata de luptă. De fiecare dată când acestea sunt mai multe, iar vreuna este atacată, ele se năpustesc asupra şarpelui şi îl hărţuiesc. Deşi uciderea unui şarpe cu clopoţei de către veveriţe este rară, confruntarea poate dura mai multe ore şi este extrem de neplăcută şerpilor.

Acestor reptile le place să trăiască în linişte şi mizează mai ales pe aşteptarea prăzii în locuri ferite şi atacarea ei prin surprindere, nicidecum pe confruntări deschise. Inclusiv în experimente de laborator, cercetătorii au observat că şerpii nu s-au apropiat de nişte veveriţe-roboţei, a căror temperatură a cozii fusese crescută artificial.