DESPRE FEMEI

Rezumarea primului mesaj :

Catre femei


Invatati sa va descurcati cu capacul de la wc. Sunteti fete mari. Daca este ridicat, lasati-l jos. Noi avem nevoie de el ridicat, voi aveti nevoie de el jos. Nu ne auziti pe noi plangandu-ne ca l-ati lasat jos.

Aniversarile nu sunt niste teste care sa verifice daca putem sa gasim cadoul perfect, din nou!

Cateodata nu ne gandim la voi. Impacati-va cu ideea.

Duminica = sport. Este ca luna plina sau schimbarea anotimpurilor. Lasati-o asa.

Nu va taiati parul. Niciodata. Parul lung este intotdeauna mai seducator decat cel scurt. Unul dintre principalele motive pentru care barbatii se tem de insuratoare este acela ca femeile maritate isi taie intotdeauna parul, si apoi raman cu ea.

A face cumparaturi NU este un sport. Si nu, nu vom putea niciodata sa vedem lucrurile astfel.

A plange este santaj.

Cereti ce vreti. Sa ne lamurim: aluzii subtile nu merg! Aluzii normale nu merg! Aluzii puternice nu merg! Spuneti pur si simplu!

Nu tinem minte datele. Marcati datele de nastere si aniversarile in calendar. Aduceti-ne aminte dinainte.

Majoritatea barbatilor au doar trei perechi de pantofi-cel mult. Ce va face sa credeti ca va putem fi de vreun folos in a alege care din cele treizeci perechi de pantofi v-ar sta bine cu rochia aceea?

Da si Nu sunt raspunsuri acceptabile pentru aproape toate intrebarile.

Veniti la noi cu o problema doar daca vreti sa va ajutam sa o rezolvati. Asta putem face. Pentru compasiune sunt facute prietenele voastre.

O durere de cap care dureaza 17 luni este o problema. Duceti-va la un doctor.

Verificati presiunea la ulei! Va rugam.

Orice am fi spus acum 6 luni nu mai este relevant. De fapt, orice comentariu am fi facut se anuleaza dupa 7 zile.

Daca nu va imbracati precum fetele din catalogul Victoria’s Secret, nu va asteptati sa ne purtam precum personajele din telenovele.

Daca credeti ca sunteti grase, probabil sunteti. Nu ne intrebati pe noi. Refuzam sa raspundem.

Daca ceva ce am spus are dublu inteles, iar unul din ele te supara sau te enerveaza, intelesul corect este celalalt.

Puteti ori sa ne cereti sa facem ceva, ori sa ne spuneti cum vreti sa fie facut un lucru. Nu amandoua. Daca chiar stiti cum se face cel mai bine, faceti-l singure.

Cand este posibil, va rugam spuneti ce aveti de spus in timpul reclamelor.

Christopher Columb nu a avut nevoie sa i se indice directia, si nici noi nu avem.

Relatia noastra nu va fi niciodata asa cum a fost in primele doua luni. Treceti peste asta. Si nu va mai plangeti prietenelor.

TOTI barbatii vad in 16 culori, precum Windows default settings. Piersica, spre exemplu, este un fruct, nu o culoare. Visina este tot un fruct. Nu avem idee ce este “mov”. Sau “lila”.

Daca te mananca, trebuie scarpinat. Noi ne ocupam cu asta.

Nu citim gandurile, si nici nu o vom face niciodata. Chiar daca nu citim gandurile, nu inseamna ca nu tinem la voi.

Daca va intrebam ce s-a intamplat, si ne spuneti “nimic”, ne vom purta ca atare. Stim ca mintiti, dar nu merita sa ne batem capul.

Daca puneti o intrebare la care nu vreti un raspuns, asteptati-va la un raspuns pe care nu vreti sa-l auziti.

Cand trebuie sa mergem undeva, orice veti purta va fi in regula.

Nu ne intrebati la ce ne gandim, decat daca sunteti pregatite sa discutati despre sport, masini sau calculatoare.

Avem destule haine.

Aveti prea multe haine.

Nu este nici in interesul vostru, nici al nostru sa facem teste impreuna. Nu conteaza ce test.

Va multumesc daca ati citit aceste randuri. Da, stiu ca va trebui sa dorm pe canapea in seara aceasta, dar stiati ca pe noi chiar nu ne deranjeaza, este ca in camping.
Ma simt in forma. ROTUND este o forma.

http://www.resursadefun.ro/pov_ele_catre_femei.htm

Te insala? Iata trei greseli pe care nu trebuie sa le faci!

Dupa o aventura extraconjugala, in general infidelulvrea sa continue mai departe relatia oficiala si sa depaseasca mai repede aventura, in timp ce partenerul inselat prelungeste durerea si neincrederea, si pe buna dreptate! E greu sa treci mai departe dupa ce ai fost devastat de o infidelitate!

Daca tu si sotul tau vreti sa supravietuiti infidelitatii si sa va refaceti casnicia, trebuie sa realizati ca acesta este un proces de durata. Dupa socul initial, nu actul sexual cu un strain e cel mai greu lucru de acceptat, ci minciuna, lipsa de respect, tradarea. Aceste sentimente nu dispar imediat.


Iata cele 3 greseli pe care multe femei le facsi isi prelungesc nefericirea!

1. Vizualizeaza detalii si le repeta mereu in mintea lor

Ce, cand, unde si cum te-a inselat? Daca aceste ganduri nu-ti dau pace si ti le imaginezi in minte, probabil ca-ti va fi greu sa-ti refaci casnicia. Pentru a supravietui infidelitatii trebuie sa inveti sa-ti controlezi mintea, nu sa te torturezi. Iata cum sa scapi de gandurile nedorite:

fii constienta de ele si nu le da apa la moara
ia o decizie constienta sa te opresti atunci cand iti apar aceste ganduri si imagini
realizeaza ca tu esti cea care detine controlul asupra gandurilor si socializeaz amai mult cu oamenii din jurul tau
fa o lista cu 10 lucruri pentru care este recunoscatoare si citeste-o de fiecare data cand ai ganduri negre.

2. Incerci sa te intorci la situatia care era inainte de infidelitate

Ca un cuplu sa supravietuiasca infidelitatii, ambii parteneri trebuie sa realizeze ca a fost ceva gresit la baza casniciei lor si ca trebuie sa rezolve acea problema, nu sa revina la ea. Iata cum sa creezi noi punti de comunicare:

nu mai reprosa aceleasi lucruri
accepta ca relatia voastra nu va mai fi aceeasi
invata sa-ti asculti partenerul

3. Te concentrezi mai mult asupra infidelitatii decat asupra casniciei

Femeile tind sa prelungeasa agonia infidelitatii in loc sa se concentreze asupra refacerii casniciei. Apar sentimente de furie, durere, tradare si dezamagire, care sunt naturale si joaca un rol in procesul de vindecare. Tine minte ca daca nu ti-ai iubi sotul, nu ai simti astfel! De aceea, odata ce te-ai decis sa-ti refaci casnicia, concentreaza-te pe asta! Iata cateva tips-uri de ajutor:

fa in fiecare zi o lista cu lucrurile pe care le-a facut bine
intreaba-te de ce te-ai indragostit de el si daca mai are acele calitati
faceti-va timp sa iesiti din rutina, in fiecare zi
gasiti activitati noi pe care sa le faceti impreuna

Autor: Nuagehttp://relatii.ele.ro

Partenerul tău de viaţă este întotdeauna sincer cu tine? Limbajul trupului îl poate da de gol dacă te minte
Să îţi dai seama dacă iubitul sau soţul tău te minte nu este aşa de greu. Nu trebuie să ai cunoştinţe avansate de psihologie şi nici să ştii să ghiceşti gândurile bărbaţilor. Este nevoie doar să fii ceva mai atentă la comportamentul lui. Cel mai important lucru de care ar trebui să îţi aminteşti, însă, întotdeauna, este să te bazezi pe instinctele tale.
Dacă simţi că, dintr-un motiv sau altul, partenerul tău nu ţi-a spus adevărul, atunci ascultă-ţi instinctele. Cele mai multe femei au un instinct înnăscut de a simţi o minciună, dar refuză să asculte acea voce interioară de teamă că vor fi dezamăgite. Există şi situaţii, mai rare, în care instictele te pot înşela, deoarece pot fi influenţate de temerile şi nesiguranţa ta. Ţine minte, însă, faptul că trupul nu minte niciodată. Dacă observi vreo schimbare în modul în care el îşi mişcă mâinile, braţele, ochii, este clar că ai de-a face cu un prefăcut. Limbajul trupului îl trădează pentru că el ştie că spune o minciună şi se va strădui din răsputeri să fie convingător. Un semn important la care să fii atentă sunt ochii.


Dacă evită să te privească, te minte. Se teme că privirea îl va da de gol, de aceea se fereşte să se uite la tine. Atunci când vrea să-ţi povestească ceva, care este şi adevărat, va gesticula cu mâinile şi se va uita la tine, pentru a stabili o conexiune între voi. Dacă te minte, vocea sa va fi joasă, îşi va controla mişcările mâinilor şi nu se va uita la tine. Dacă este, însă, genul care gesticulează şi când minte, studiază-i ritmul mişcărilor mâinilor.



Când cineva spune adevărul, îşi va mişca mâinile în acelaşi timp în care vorbeşte. Dacă minte, de obicei, mişcările vor veni la puţin timp după ce a spus ceva. Asta deoarece trebuie să se concentreze să se poarte cât mai firesc, ceea ce îi întârzie mişcările, nu le mai poate sincroniza cu povestirea. Un alt semn că te minte este că îşi atinge nasul sau faţa în timp ce vorbeşte cu tine. Se va simţi un pic nervos că trebuie să spună minciuni şi simte nevoia să îşi ocupe mâinile într-un fel, ca o modalitate de a-şi acoperi balivernele.

http://www.cancan.ro

Femeile trecute de... km 40

Pe masura ce inaintez in varsta, apreciez cel mai mult femeile trecute de 40 de ani.
O femeie trecuta de 40 de ani nu te va trezi niciodata la miezul noptii sa te intrebe la ce te gandesti. Ei nu-i pasa la ce te gandesti.
Daca o femeie trecuta de 40 nu vrea sa urmareasca un meci, nu sta prin preajma miorlaindu-se. Face ceva ce chiar isi doreste sa faca. Si de obicei e vorba despre ceva mult mai interesant.
O femeie trecuta de 40 se cunoaste suficient pe ea insasi ca sa fie sigura de cine este, ce este, ce vrea si de la cine. Sunt putine femei trecute de 40 carora le pasa de ce-ai putea gandi despre ele sau despre ce fac.
Femeile trecute de 40 au o mare demnitate. Rareori se apuca sa tipe la tine la opera sau in mijlocul unui restaurant foarte scump. Desigur, daca o meriti, nu ezita sa traga in tine.
Femeile trecute de 40 de ani sunt generoase cu laudele, deseori nemeritate. Ele stiu cum e sa nu fii apreciat.
O femeie peste 40 are incredere sa te prezinte prietenelor ei. Una mai tanara, cuplata cu un barbat, isi ignora adesea chiar si cele mai bune prietene pentru ca nu are incredere sa le aduca in preajma lui. Celor peste 40 nu le prea pasa daca esti atras de prietenele lor pentru ca stiu ca ele nu le vor trada.
Femeile devin medium pe masura ce imbatranesc. Niciodata nu trebuie sa-ti marturisesti pacatele unei femei peste 40. Ele stiu intotdeauna.
O femeie trecuta de 40 arata bine purtand un ruj rosu stralucitor. Asta nu e valabil si pentru una mai tanara. Odata ce a trecut de un rid sau doua, o femeie peste 40 de ani este de departe mai sexi decat omoloaga sa mai tanara.
Femeile de peste 40 de ani sunt deschise si oneste. Ele iti vor spune imediat daca esti un ticalos sau te porti ca un ticalos. Niciodata nu trebuie sa te intrebi cam pe unde te situezi in relatia cu ele.
Da, pretuim femeile trecute de 40 de ani pentru o multime de motive. Din pacate, nu e reciproc. Pentru fiecare femeie uluitoare, inteligenta si fierbinte, trecuta de 40 de ani, exista o relicva cu chelie si burta in pantaloni galbeni, facandu-se de ras alaturi de o chelnerita in varsta de 22 de ani

Cum sa arati mai tanara cu 10 ani - Top-secrete

Nu poti da timpul inapoi in mod efectiv, dar o poti face la nivel de imagine, folosind cateva trucuri de infrumusetare, pe care le vei afla de la mine. "Prudenti devenim cand imbatranim." – un vechi citat latin care releva un adevar evident.
1. Focuseaza-te pe ochi
Ochii sunt oglinda sufletului si de multe ori si a varstei. Ochii se observa prima data, de aceea apeleaza la gene false, dermatograf negru, farduri sidefate si asigura-te ca forma sprancenelor te avantajeaza. Uiti de anticearcan? Tu stii ca poti realiza un lifting rapid, folosind doar anticearcan? Fa untest si aplica doar la un ochi si vei observa ca pare mai ridicat.

2. Evita fondurile de ten mate
Pudra compacta si fondurile de ten mate evidentiaza fiecare linie fina si rid de pe ten, de aceea daca nu ai tenul gras, uita de ele! Un ten care straluceste natural este ceea ce iti trebuie. De aceea apeleaza la fondul de ten crema si/sau la pudra usor bronzanta, pe care o poti aplica pe zona pometilor, frunte, nas si barbie.

3. Coafura cu volum
Firul de par este afectat si el de procesul de imbatranire, de aceea trebuie sa il ajuti sa incetineasca efectele timpului, decat sa-l ajuti sa se subtieze si sa aiba un aspect mat si uscat, folosind produse multe de styling si placa sau foenul, in mod execesiv. Foloseste produse de hidratare intensa si cele speciale pentru parul cu probleme. Opteaza pentru volum, folosind produse care creeaza volum si bigudiuri.
Un secret pentru volum este sa-l prinzi in crestet cu o esarfa de matase, lejer, si a doua zi vei avea placuta surpriza sa ai o coafura cu volum natural.

4. Thermage
Daca vrei o operatie estetica fara sa apelezi la bisturiu atunci incearca Thermage. Thermage este un tratament care foloseste radiofrecventa si stimuleaza productia de colagen. Trateaza intreaga fata, zona ochilor - abdomen, coapse, fese, maini, brate, buze si pleoape! Calitatea pielii se imbunatateste timp de minim 1 an dupa realizarea tratamentului. In plus, ai nevoie doar de o sedinta.

5. Masaj
Esteticienii recomanda masajul si ca terapie antiageing. Masajul iti poate ajuta pielea sa arate mai bine si sa fie mai ferma. Gandeste-te ca e ca un sport pentru muschii faciali (daca apelezi la un masaj pentru fata). Iar masajul pentru corp poate fi o solutie buna pentru fermitatea muschilor, mai ales pentru persoanele sedentare. In mod evident, sportul este cea mai buna solutie pentru un corp mai tanar.

6. O portocala/zi
Pentru a avea un aspect mai sanatos al tenului, consuma zilnic 75 mg de vitamina C (cat e o portocala sau o grefa). Cercetarile au demonstrat ca femeile de 40 de ani care au inclus intotdeauna o cantitate de vitamina C in dieta au sanse mai putine cu 11% sa dezvolte riduri.

7. Pometi mai plini
Datorita pierderii de colagen, obrajii se lasa. Pentru a crea iluzia de obrazi mai ridicati, mai fermi, foloseste intotdeauna blush de culoarea piersicii. Evita intotdeauna fardurile de obraz inchise, pentru ca imbatranesc fata.
http://www.garbo.ro

Cele mai bizare metode de înfrumuseţare din istorie
Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.



Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.
Laptele pentru îmbăiat se refolosea


Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.
Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului, în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. Abia după aceea, trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii.
Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (37-68). Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea, una dintre nevestele lui Nero, a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Juvenal, poet aproape contemporan cu Plinius, satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată, pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei.
Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. În secolul al XVI-lea, Diana de Poitiers, amanta regelui francez Henric II, făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. În timpul domniei lui Charles II, între 1660 şi 1685, băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, după cum consemnează istoria, Pauline, sora mai mică a împăratului Napoleon, a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon, deasupra căzii, pentru ca laptele să curgă direct în vană.
În unele cazuri, oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon, marchizul de Rochechouart, căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului, deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. În timpurile mai recente, anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. Nimic însă nu se pierdea.
Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. În secolul XVII, cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. În Elveţia secolului XIX, din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne, dar sub o altă formă. Acum, buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele, mierea şi diversele ierburi. Şi nu puţine sunt bârfele care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde, în timpul turneelor, să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz, înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte, a căpătat peste noapte o notorietate mondială.
Scurtă istorie a produselor cosmetice


Secole la rând, femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb şi chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale, chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. În culturile antice, femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul.
Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură şi alte ingrediente. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Pe de altă parte, producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal, Satire, VI, 476).
A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei, cât şi de bărbaţi. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă, pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli, dar şi pentru peruci. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. De pildă, faimoasa Elizabeta I a Angliei, cunoscută ca Regina Fecioară, îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă, iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. Oricum, folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei.
Cosmeticele erau folosite şi în Persia, încă din perioada antică. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Abu al-Qssum al-Zahrawi sau Abulcasis, autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif, publicate în anul 1000, consacra integral volumul 19 cosmeticelor, considerate o ramură a medicinei. Volumul vorbeşte despre parfumuri, arome, esenţe şi uleiuri. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii.
Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. Mai întâi cu gumă arabică, gelatină şi ouă, cam cu 3.000 de ani înainte de Hristos. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu, dinastiile următoare – roşu sau negru. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare.
În Japonia, gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele, cât şi pleoapele. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Peste ea se aplica pudra de orez. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Curtezanele foloseau, de asemenea, găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise.
Albul privilegiat


Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea, clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Cu cât statutul persoanei era mai înalt, cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. O varietate de produse erau utilizate în acest scop, printre care şi arsenicul şi mercurul alb. Multe femei s-au intoxicat, iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei.
În secolul al XX-lea, în special în America, încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow, care dădeau tonul în materie, încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor, Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller, fondatorul mărcii L’Oreal.
Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei, iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. Dar ar fi avut de ales?

Frumuseţe în alb şi negru

Prestigiul pielii deschise la culoare, păstrat cu sfinţenie vreme de secole, s-a erodat încet, dar sigur. Locul femeii palide, spectrale şi fragile a fost ocupat de cea cu un ten mai mult sau mai puţin ciocolatiu, considerat nu doar mai atractiv şi mai sănătos, ci şi caracteristic unui status social special. Însă indiferent de pigmentul pielii, aspiraţiile noastre au rămas aceleaşi: suntem în căutarea leacului miraculos care să ne întindă ridurile şi să ascundă petele de pe piele. Elixirul tinereţii veşnice.

„Aproape toate culturile şi-au exprimat preferinţa pentru femeile cu piele deschisă la culoare (chiar şi acelea care nu au fost expuse imperialismului european şi ai căror membri aveau pielea intens colorată), însă multe nu au acordat nicio atenţie pigmentului pe care îl avea pielea bărbatului, ba chiar îi preferau pe cei cu pielea închisă la culoare”, scria sociologul american Pierre L. van den Berghe de la Universitatea din Washington. Femeile cu pielea albă au început să nu mai fie modelul suprem de frumuseţe abia în timpurile moderne. Astăzi, societatea nord-americană, de pildă, consideră femeile cu pielea închisă la culoare mai atractive şi mai sănătoase decât pe cele cu pielea deschisă. Mai mult decât atât, în ţările occidentale, persoanele cu tenul mai închis sunt asociate cu mişcarea în aer liber, cu o viaţă sportivă şi sănătoasă, fiind, cu alte cuvinte, clasate în rândul celor avuţi, care-şi permit să-şi petreacă timpul distrându-se, pe când persoanele cu pielea palidă sunt asociate cu viaţa în spaţiile închise ale birourilor.

Nu a fost însă întotdeauna aşa. Pielea deschisă la culoare a fost considerată secole de-a rândul însemnul nobleţii. Aristocraţii îşi petreceau cea mai mare parte a timpului în spaţii ferite de razele soarelui şi ţineau mult la albeaţa pielii lor. Când ieşeau din casă aveau grijă să poarte haine lungi, mănuşi şi umbrele pentru ca nu cumva razele soarelui să le strice paloarea tenului, însemn al statutului de nobil care, în mijlocul grădinilor sale răcorite de fântâni arteziene, era protejat de dogoarea soarelui şi asprimea vântului. Cei care munceau pământul nu aveau însă cum să se ferească, aşa că se puteau deosebi uşor de nobili prin tenul mai bronzat.

Preţul înfrumuseţării: otrăvirea

Pielea albă, cât mai albă, era la modă, asociată fiind cu sănătatea şi poziţia socială înaltă. Cum nu toate aristocratele erau dăruite de natură cu un ten palid, soluţia părea a fi folosirea cremelor şi a pudrelor care înălbeau faţa şi pielea expusă de pe piept, mâini şi umeri. În Evul Mediu femeile foloseau nenumărate pomezi pentru albirea tenului în încercarea diperată de a rămâne frumoase. Paloarea era asociată cu tinereţea, deci cu virginitatea. Nu te puteai păstra în buchetul de flori al Curţii regale decât folosind cele mai la îndemână elixire de viaţă de lungă şi tinereţe fără bătrâneţe. Multe dintre aceste pomezi erau preparate în casă, dar, foarte important, erau toxice. Un machiaj popular de albire a pielii folosit în epocă era alcătuit din pastă de plumb, talc şi făină. Niciun preţ nu era însă prea mare când venea vorba de frumuseţe astfel că nici metoda „lăsării sângelui” din venă nu a fost ocolită. Puţine aristocrate luau în considerare faptul că multe dintre „soluţiile de înfrumuseţare” erau de-a dreptul otrăvuri, întrucât conţineau arsenic şi plumb. În timp, folosirea lor ducea la orbire, la paralizia muşchilor feţei şi la pierderea părului. Se crede că însăşi regina Elisabeta I a Marii Britanii a fost victima acestor otrăvuri care ar fi trebuit să facă din orice muritoare frumoasa balului. Regina era atât de supărată de felul în care ajunsese să arate la un moment dat încât a îndepărtat din palatul său toate oglinzile.

Cum „iese” din modă pielea albă

Preferinţa pentru un ten cât mai deschis la culoare a rămas la modă până în epoca victoriană. Paloarea era asociată cu fragilitatea, femeile însele spunând despre ele că sunt delicate asemenea florilor. Întreaga literatură romantică este dedicată unei asemenea femei graţioase, tinere, palide şi blonde. Chiar dacă adăugau puţin roşu în obraji sau beladonă pentru a dilata pupilele, femeile voiau, în primul rând, să fie considerate palide şi interesante.

Înainte de secolul XX toţi cei care puteau să evite soarele o făceau, însă odată cu începutul secolului trecut, moda tenului translucid începe să devină istorie. Progresul ştiinţei îi face pe lucrătorii câmpului să abandoneze agricultura (şi arşiţa soarelui) şi să devină captivi în fabrici şi mine. De pe chipul lor dispare bronzul lungilor zile de coasă şi se aşterne paloarea subteranelor. Pe de altă parte, staţiunile încep să atragă publicul rafinat, pecetluindu-se această nouă marcă a statutului social cu bronzul de pe piele. O contribuţie radicală la revoluţia acestei paradigme o are şi celebra creatoare de modă Coco Chanel care a povestit cum s-a bronzat accidental pe când se afla pe un yacht, iar culoarea ei ciocolatie a declanşat o adevărată nebunie peste noapte. Coco Chanel transformă pielea bronzată într-o modă, cu toate că băile de soare se practicau cu 30 de ani înainte de acest moment. Ele erau folosite însă până la acel moment doar pentru a trata anumite boli şi a asigura sănătatea.

Doctorul Soare şi valorizarea pielii bronzate

Încă de la începutul anilor 1900, doctorul Auguste Rollier deschidea prima clinică medicală dedicată băilor de soare, la Leysin, în Alpii elveţieni. El era convins că puritatea şi strălucirea razelor soarelui pot trata boli, în mod special lupusul tuberculos, afecţiuni faţă de care chirurgia se dovedise neputincioasă. Despre curele sale solare se spune că vindecau în doar câteva săptămâni paloarea, „pieptul de pinguin” şi leziuni îngrozitoare ale pielii. Procedura pe care o urmau pacienţii lui Rollier presupunea o expunere graduală la soare. În primele zile de la sosire pacienţii trebuiau să stea în camere, după care uşile şi ferestrele erau deschise pentru ca bolnavul să se adapteze încetul cu încetul băilor de soare. Acest proces dura două săptămâni. Abia apoi pacientul putea să treacă la băile efective de soare. Un „ten sănătos” exact asta însemna: că razele soarelui lucrau printr-o cură magică în beneficiul pacientului. Sănătatea părea să iradieze din tenul curăţat şi împrospătat, iar moda ajunge să depăşească zidurile sanatoriului. Epoca pielii bronzate sosise.

Dar Rollier nu era singurul care propovăduia efectul terapeutic al razelor solare. Deşi beneficiile luminii naturale constituiau o parte însemnată a teoriei lui Hipocrate, cu patru-cinci secole înainte de Hristos, ele au fost redescoperite abia în secolul XIX, când atât glorificarea naturii, cât şi poluarea industrială au făcut ca această teorie să fie revizuită. În 1903, terapeutul danez Niels Ryburg Finsen a fost recompensat cu Premiul Nobel pentru utilizarea razelor de soare artificiale în tratamentul tuberculozei pielii. La rândul său, John Harvey Kellogg, inventatorul celebrelor cereale care îi poartă numele, a pretins că a folosit băile solare sub supraveghere medicală încă din 1876. Potrivit lui Kellogg, soarele face minuni în tratamentul gutei, a reumatismului şi a unor forme de tuberculoză şi poate ameliora starea pacienţilor cu eczeme în cazurile declarate fără speranţă.

Unii au parte de prea puţin soare. Apariţia „patului pentru bronzat”

Aşadar, băile de soare devin o modă a tenului sănătos la mijlocul anilor 1920. Câteva veri la rând cu temperaturi foarte ridicate au avut partea lor de contribuţie la nebunia care i-a cuprins pe europenii care-şi doreau cu ardoare un ten mai închis la culoare. Verile călduroase din 1922, 1928, 1929 şi 1930 au schimbat, astfel, obiceiurile oamenilor şi le-au deschis apetitul pentru mersul la plajă.

Această obsesie populară creează îngrijorare şi un acut sentiment de inferioritate în rândul englezilor care constată că astrul zilei nu străluceşte pe boltă suficiente zile pentru ca ei să prindă un bronz consistent. Ei privesc cu invidie către germanii care beneficiau de mai multe zile toride, pe care ştiau foarte bine să le exploateze pentru a fi în pas cu moda. Patul pentru bronzat a fost adus iniţial în America de Friedrich Wolff în 1979. Lampa originală de bronzat fusese descoperită în 1903 de compania germană Heraeus care producea sisteme casnice şi industriale de iluminat. Către mijlocul anilor 1980, patul şi cabina pentru bronzat au devenit extrem de populare. După ce a fost introdus un bec de alarmă la expirarea timpului şi beneficiarii au fost obligaţi să-şi pună ochelari de protecţie, aceste aparate au fost folosite pe scară largă, devenind însă principalii factori de risc în cancerul de piele.

În anumite culturi, pielea albă şi-a păstrat prestigiul

Pe de altă parte însă, multe culturi au favorizat şi continuă să valorizeze pielea deschisă la culoare, mai ales la femei. În Mexic, de pildă, tenul alb e asociat cu puterea şi considerat mai atractiv decât pielea oacheşă. Cei mai mulţi actori latino-americani au caracteristici nordice – păr blond, ochi albaştri, şi piele deschisă – cu toate că cea mai mare parte a populaţiei nu arată deloc aşa. Persoanele cu piele albă sunt considerate în aceste culturi mai frumoase şi mai sănătoase, având un status social special. Culoarea pielii a devenit o adevărată obsesie în unele ţări încât atunci când vorbesc despre asta cuvintele cele mai frecvent folosite sunt „hincha” (pahar cu lapte) pentru piele deschisă şi „morena” (negricioasă) pentru cea oacheşă.

Şi în ţările asiatice pielea albă are şi astăzi un prestigiu de necontestat. În China şi în Japonia antică, de exemplu, pielea palidă era subliniată prin pictarea feţei femeilor cu vopsea în culori deschise, însemn al sănătăţii. Cosmeticele care albeau tenul erau foarte populare în Asia şi au rămas şi astăzi, patru din zece femei filipineze, malaeziene sau sud-coreene folosind astfel de produse într-o piaţă estimată la 18 miliarde de dolari anual. Şi în India albirea pielii e o practică întâlnită.

Discuţii (şi controverse) privind pielea albă sunt caracteristice şi comunităţii afro-americane. În perioada sclaviei, persoanele cu tenul mai deschis erau considerate mai inteligente, mai cooperante şi mai frumoase; percepţie a frumuseţii care a alimentat stereotipurile rasiale despre culoarea pielii. Recent, atât autorităţile din Senegal, cât şi cele din Jamaica avertizau asupra pericolelor medicale, dar şi culturale la care se expun femeile care folosesc pomezi sau practici medicale de albire a pielii.

De ce este un computer mai preferabil unei femei?
1. este întotdeauna acolo;
2. orice îi cumperi vei folosi tu;
3. nu se supără dacă îl neglijezi;
4. nu este o problemă deosebită dacă prietenii îţi fososesc calculatorul;
5. este uşor de aprins.

Ce stie mama...

La 4 ani - Mama stie tot.
La 8 ani - Mama stie multe.
La 12 ani - Mama nu stie tot.
La 14 ani - Mama mea nu stie nimic.
La 16 ani - Mama mea ? Ce stie ea ?...
La 18 ani - Batrana asta a copilarit cu dinozaurii...
La 25 de ani - Posibil ca Mama sa stie ceva despre asta...
La 35 de ani - Inainte de a decide, vreau sa ma sfatuiesc cu Mama.
La 45 de ani - Precis ca Mama poate sa ma indrume...
La 55 de ani - Ce-ar fi facut Mama in acest caz ?
La 65 de ani - De-as fi putut sa vorbesc despre asta cu Mama...

Femeile sunt mai încântate de ideea achiziţionării unei perechi de blugi decât de o partidă de sex

Femeile isi pot salva relatia?

Printre barbati circula o teorie
conform careia sansele de reusita ale unei relatiidepind extrem de mult de femeie! Adevar sau un simplu mit?
Oare de ce le place barbatilor ca de fiecare data sa puna tot greul pe
umerii nostri? Orice relatie implica doi oameni, asa ca, de ce ar fi doar
femeia responsabila pentru orice lucru rau se intampla? Probabil ca aceste
intrebari vor ramane vesnic fara raspuns, insa noi ne-am hotarat ca astazi
sa dezbatem aceasta problema, sperand macar sa ne apropiem de adevar. Am
stat asadar de vorba cu psihologul Simona Mihai si iata in continuare,
concluziile la care am ajuns impreuna.
*
Sansele de reusita ale relatiei – in mainile femeii?*
„Gandind practic , sansele de reusita
ale unei relatii stau in mainile
amandurora, in mod egal. De cand se cunoaste notiunea de cuplu,
adica dintotdeauna, o relatie este compusa din doua persoane, asa ca este
imposibil ca femeia sa ‚taie si sa spanzure’. Barbatul este la fel de
responsabil pentru bunul sau raul mers al relatiei. Totusi, daca stam sa
analizam dintr-un alt unghi, femeile au de cele mai mule ori, misiunea de
a-i echilibra pe partenerii lor, de a-i readuce cu picioarele pe pamant
atunci cand, sa spunem, devin prea visatori. Daca voi numiti asta
responsabilitate asupra relatiei, atunci da! Femeile sunt responsabile
pentru ceea ce se intampla in interiorul cuplului!”, spune psihologul.
*Cum iti poti salva relatia?*
„Singurul mod in care o femeie are posibilitatea de a-si salva relatia cu
partenerul este sail tina de la bun inceput in frau. De multe ori barbatii,
mai imaturi fiind decat femeile, tind sa calce stramb. Nu ma refer neaparat
la a-si insela partenera, ci la a lasa lucrurile sa decurga de la sine,
catre o destinatie posibil nu tocmai placuta. Aici intervine femeia. Stiai
ca noi suntem mereu partea mai cerebrala a relatiei? Este foarte important
ca tu, ca femeie, sa stii sa iti tii partenerul in frau, inca de la
inceputul relatiei. Trebuie sa stii extrem de bine ce iti doresti, iar daca
asta nu se poate intampla chiar intotdeauna, este necesar sa ai
capabilitatea de a-i lasa impresia ca esti sigura pe tine. Pentru asta insa,
ai nevoie de mult tact. E foarte usor sa cazi dintr-o extrema in cealalta.
Chiar daca stii intotdeauna ce iti doresti si esti mereu sigura pe tine, nu
uita totusi sa fii femeie. Multe dintre noi au tendinta de a uita ce
inseamna feminitatea, din simpla dorinta de a detine controlul. Oricat de
mult s-ar fi schimbat vremurile, barbatii au totusi nevoie de o femeie
alaturi. Intr-adevar, o femeie care stie ce vrea, dar sa fie femeie si sa
nu-si piarda din sarmul caracteristic.”, explica psihologul Simona Mihai.
Parerea mea sincera? Totul depinde de amandoi in aceeasi masura. Bineinteles
ca exista si cazuri mai speciale in care ea este mai responsabila decat el
pentru ceea ce se intampla in cuplu. Sau, de ce nu, viceversa. Totusi, daca
este sa vorbim de cazuri la general, cred ca raspunsul este unic.
http://www.feminis.ro/dragoste-si-sex/cuplu/femeile-isi-pot-salva-relatia-1107

Cele mai bizare metode înfrumuseţare din istorie
„Femeia fără machiaj e ca mâncarea fără sare”, aprecia scriitorul roman de comedii, Plautus. Dar când începe istoria cosmeticii? Nu ştim exact, dar cu mult timp în urmă, ne asigură istoricii. Cu certitudine însă femeile nu au ezitat să-şi rişte sănătatea şi chiar viaţa numai pentru un moment de frumuseţe trecătoare.
Frumuseţea începe cu igiena corporală. Un adevăr descoperit de femei încă din Antichitate. Şi nu numai de ele. Prin urmare, baia e la loc de cinste. Şi nu orice fel de baie, ci mai ales cea în lapte şi miere. Legenda spune că însăşi Cleopatra se scufunda zilnic în acest amestec miraculos din care ieşea şi mai frumoasă, şi mai seducătoare. Aşa i-a cucerit pe câţiva dintre cei mai inabordabili bărbaţi ai acelor timpuri.
Laptele pentru îmbăiat se refolosea
Băile în lapte, luxul aristocraţiei. De altfel, baia în lapte era un tratament de înfrumuseţare foarte popular printre femei, încă din timpuri străvechi. Laptele conţine acid lactic care elimină celulele moarte ale pielii şi revigorează tenul. Surse antice arată că pe vremea Cleopatrei soarele puternic şi nisipul aveau o acţiune devastatoare asupra epidermei. Se spune că, pentru a-şi păstra pielea fină, servitoarele Cleopatrei dizolvau o cupă cu miere într-un litru de lapte fierbinte în care adăugau puţin ulei parfumat.
Compoziţia era apoi turnată într-o cadă cu lapte la temperatura corpului, în care celebra regină a Egiptului se scufunda timp de 15 minute. Înainte de a intra în vană corpul reginei era frecat cu un amestec de sare de mare şi cremă de lapte. Abia după aceea, trupul era pregătit să primească beneficiile îmbăierii.
Răsfăţul băilor în lapte nu era străin nici soţiilor împăratului roman Nero (37-68). Plinius cel Bătrân a scris în a sa Naturalis Historia că Poppaea, una dintre nevestele lui Nero, a fost cea care a dat startul tradiţiei băilor în lapte. Juvenal, poet aproape contemporan cu Plinius, satiriza băile soţiei lui Nero spunând că ar fi trebuit să-şi ia măgăriţele la capătul lumii atunci când a fost exilată, pentru a fi sigură că va avea suficient de mult lapte pentru băile ei.
Băile în lapte erau un lux pe care şi-l putea permite numai aristocraţia. În secolul al XVI-lea, Diana de Poitiers, amanta regelui francez Henric II, făcea băi în lapte pentru a se păstra veşnic tânără. În timpul domniei lui Charles II, între 1660 şi 1685, băile în lapte devin populare printre nobilii din Anglia. La sfârşitul secolului al XVIII-lea, după cum consemnează istoria, Pauline, sora mai mică a împăratului Napoleon, a cerut servitorilor să facă o gaură în plafon, deasupra căzii, pentru ca laptele să curgă direct în vană.
În unele cazuri, oamenii au făcut băi în lapte pentru presupusele beneficii aduse sănătăţii. În Franţa prerevoluţionară circula o istorisire despre guvernatorul oraşului Avignon, marchizul de Rochechouart, căruia medicii îi recomandaseră băile în lapte de mamă pentru a-şi salva viaţa. Doicile traversau oraşul pentru a umple cu laptele lor baia guvernatorului, deşi istoria nu ne spune şi dacă această cură l-a salvat din braţele nemiloasei sale boli. În timpurile mai recente, anumiţi practicieni homeopaţi au indicat băile în lapte de capră drept remediu pentru artrită. Nimic însă nu se pierdea.
Există mărturii credibile că oamenii refoloseau pentru consum laptele în care se spălau. În secolul XVII, cardinalul Richelieu a cerut servitorilor săi să vândă laptele imediat ce a terminat să se spele în el. Abatele Rohan de Marqueste utiliza laptele în care se spăla pentru a găti mâncarea călugăriţelor din mănăstire. În Elveţia secolului XIX, din laptele în care făceau baie oaspeţii se făcea brânză. Băile în lapte au revenit la modă în timpurile moderne, dar sub o altă formă. Acum, buticurile de frumuseţe comercializează diverse produse care au la bază laptele, mierea şi diversele ierburi. Şi nu puţine sunt bârfele care vorbesc despre tabietul unor vedete de a pretinde, în timpul turneelor, să aibă la dispoziţie o baie plină cu lapte. Celebra fotografie făcută de Annie Leibovitz, înfăţişând-o pe Whoopi Goldberg scufundată în cada cu lapte, a căpătat peste noapte o notorietate mondială.
Scurtă istorie a produselor cosmetice
Secole la rând, femeile au căutat soluţii pentru a sublinia cu negru ochii, a vopsi buzele şi a adăuga o umbră de smarald pleoapelor. De multe ori şi-au riscat sănătatea folosind cosmetice făcute din arsenic, plumb şi chiar mercur, mixturi care se dovedeau toxice şi chiar mortale, chiar dacă promiteau să le aducă tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. În culturile antice, femeile puteau să-şi adauge roşu pe faţă prin transformarea anumitor minerale în pudră. Alte minerale erau folosite pentru a colora pleoapele şi a vopsi părul.
Vechii egipteni foloseau cosmeticele pe scară largă. Unele foloseau khol pentru a trasa conturul ochilor. Această substanţă era obţinută din amestecul sulfatului de plumb cu migdale calcinate, cupru, zgură şi alte ingrediente. Se credea că un bun contur al ochilor ţinea departe spiritele rele şi îmbunătăţea vederea. Chiar şi femeile sărace îşi machiau ochii în vechiul Egipt. Pe de altă parte, producţia de cosmetice din vechea Romă era asigurată de sclave care erau cunoscute sub numele de Cosmetae (vezi Juvenal, Satire, VI, 476).
A fost o vreme când cosmeticele erau folosite atât de femei, cât şi de bărbaţi. Pudra era utilizată în Europa aristocrată atât pentru faţă, pentru a masca cicatricele lăsate de diverse boli, dar şi pentru peruci. Cosmeticele erau folosite şi din raţiuni simbolice. De pildă, faimoasa Elizabeta I a Angliei, cunoscută ca Regina Fecioară, îşi acoperea faţa cu un strat gros de pudră albă, iar cele mai multe portrete ale ei o înfăţişează în acest fel. Oricum, folosirea cosmeticelor dădea posibilitatea ascunderii vârstei reale. În epoca victoriană cosmeticele par să intre într-un con de umbră în favoarea simplităţii şi a naturaleţei.
Cosmeticele erau folosite şi în Persia, încă din perioada antică. După convertirea triburilor arabe la Islam şi cucerirea acestor teritorii au fost interzise numai cosmeticele care modificau trăsăturile naturale pentru a cauza dorinţa incontrolabilă a bărbaţilor. Legea islamică nu interzice cosmeticele cu condiţia ca acestea să nu facă rău corpului. Abu al-Qssum al-Zahrawi sau Abulcasis, autorul a 24 de volume de enciclopedie medicală Kitab Al-Tasrif, publicate în anul 1000, consacra integral volumul 19 cosmeticelor, considerate o ramură a medicinei. Volumul vorbeşte despre parfumuri, arome, esenţe şi uleiuri. Henna ca substanţă cosmetică îşi are originea în nordul Africii.
Chinezii sunt cei care au inventat vopsirea unghiilor. Mai întâi cu gumă arabică, gelatină şi ouă, cam cu 3.000 de ani înainte de Hristos. Culorile folosite indicau clasa socială: dinastia Chou – auriu şi argintiu, dinastiile următoare – roşu sau negru. Claselor de jos le era interzisă vopsirea unghiilor în culori strălucitoare.
În Japonia, gheişele foloseau rujuri obţinute din strivirea petalelor de şofrănel cu care îşi colorau identic atât buzele, cât şi pleoapele. Baza de machiaj era constituită dintr-o versiune mai diluată a cerii pe care o utilizau luptătorii de sumo. Peste ea se aplica pudra de orez. Contururile roşii subliniau atât ochii cât şi nasul. Ohaguro (vopsirea dinţilor în negru) avea loc în cadrul ceremoniei Erikae în cadrul căreia gheişa novice devenea independentă. Curtezanele foloseau, de asemenea, găinaţul de pasăre pentru a obţine culori mai deschise.
Albul privilegiat
Pielea de culoare albă a avut statutul său privilegiat în istorie. Din timpul Renaşterii şi până în secolul al XX-lea, clasele de jos aveau pielea mai închisă din cauza expunerii îndelungate la soare în timpul muncii în agricultură. Cu cât statutul persoanei era mai înalt, cu atât aceasta petrecea mai mult timp în spaţii închise pentru a-şi proteja tenul pal. Pudra aplicată pe faţă îi dădea un aer şi mai aristocrat. O varietate de produse erau utilizate în acest scop, printre care şi arsenicul şi mercurul alb. Multe femei s-au intoxicat, iar altele au murit în urma aplicării unor astfel de mixturi cosmetice. Elizabeta I a Angliei însăşi folosea frecvent mercurul alb în ceea ce s-a impus mai apoi ca „măşti ale tinereţii” reginei.
În secolul al XX-lea, în special în America, încolţeşte ideea folosirii machiajului excesiv pentru a obţine un look strălucitor. Vedetele de cinema precum Mary Pickford şi Jean Harlow, care dădeau tonul în materie, încep să folosească rujul roşu puternic şi tuşul negru pentru sublinierea liniei ochilor. În aceste condiţii apar şi se dezvoltă firme celebre de cosmetică precum Max Factor, Elizabeth Arden şi Helena Rubinstein. Vopseaua sintetică pentru păr a fost inventată în 1907 de Eugene Schueller, fondatorul mărcii L’Oreal.
Goana după tinereţe fără bătrâneţe a fost mereu pe muchie de cuţit. Frumoasele vremii au avut de ales între pericolul otrăvurilor viu colorate ale cosmeticelor şi degradarea adusă cu sine de bătrâneţe. Măştile frumuseţii le asigurau dominaţia asupra puternicilor zilei, iar smulgerea lor le-ar fi îngropat în uitare. Dar ar fi avut de ales?

Femeile nu pot gândi în timpul orgasmului! Citeşte aici 12 curiozităţi despre extazul feminin!
http://www.cancan.ro/life-style/sex/femeile-nu-pot-gandi-in-timpul-orgasmului-citeste-aici-12-curiozitati-despre-extazul-feminin-134711.html
Orgasmul femeilor a făcut mereu obiectul de studiu al specialiştilor în materie de sex. Scrierile despre extazul feminin ocupă pagini întregi. Mai mult, mii studii au fost făcute pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă cu o femeie atunci când atinge orgasmul, iar cercetătorii au descoperit câteva curiozităţi generale despre ce simte şi ce face o reprezentantă a sexului frumos atunci când este în culmile plăcerii.
1. Femeile pot atinge orgasmul numai cu puterea gândului, atingerile şi penetrarea fiind absolut inutile. Cercetările arată că centrii nervoşi asociaţi cu orgasmul au aceeaşi reacţie atât în cazul unor atingeri în zonele erogene, cât şi atunci când femeile proiectează cu puterea minţi imagini excitante.


2. Sporeşte şansele de a rămâne însărcinată. Un studiu efectuat recent a arătat că femeile care au orgasm la finalul partidelor de sex îşi sporesc şansele de a procrea deoarece corpul acesteia produce un hormon care cauzează contracţii ale uterului care gidează spermatozoizii spre ovule.


3. 20 de minute de stimulare sexuală sunt suficiente pentru atingerea orgasmului feminin.


4. Punctul G diferă de la femeie la femeie. Un studiu făcut de cercetătorii italieni a demonstrat că există diferenţe anatomice între femeile care pot ajunge la orgasm datorită punctului G şi cele care nu pot face acest lucru.


5. Un procent cuprins între 24% şi 37% dintre femei nu pot ajunge niciodată la orgasm.

6. Tratamentul cu testosteron creşte gradul de satisfacţie sexuală şi capacitatea de a ajunge la orgasm la femei.

7. Orgasmul face bine sănătăţii. Specialiştii au descoperit că orgasmul reduce sensibilitatea la durere, eliberează stresul şi calmează crampele menstruale.

8. Vibratorul a fost inventat pentru a trata isteria cronică, pe scurt pentru a calma femeile nebune.

9. Femeile nu pot gândi în timpul orgasmului. Un studiu, în timpul căruia au fost scanate creierului în timpul orgasmului, a arătat că anumite părţi ale creierului femeilor se dezactivează în timpul climaxului. Inclusiv partea responsabilă cu emoţiile.

10. Sexul este indicat în perioada menstruală pentru că măreşte circulaţia în zona pelviană.

11. Recordul înregistrat de medici în materie de extaz feminin este de 134 de orgasme într-o singură oră. Adică mai mult de două orgasme pe minut.

12. Sexul şi orgasmul sunt istovitoare de la natură pentru doamne. Acest lucru se întâmplă pentru a le forţa pe femei să rămână în poziţia orizontală pentru a ajuta lichidul seminal să ajungă mai uşor la destinaţie.

Femeile cu profesii stresante riscă să facă atac de cord

Secretul sănătăţii femeilor stă în două pahare de vin băute zilnic

Patru din 10 femei care ţin dietă se îngraşă

Creierul femeilor şi orgasmul

Orgasmul are o influenţă foarte complexă asupra femeilor, activând peste 30 de zone diferite ale creierului, inclusiv cele ale emoţiei, centrii tactili, centrii bucuriei, ai satisfacţiei şi memoriei şi în acelaşi timp acţionează şi ca un anestezic, făcându-le pe femei să simtă doar plăcerea, conform unui studiu american ale cărui rezultate sunt preluate şi de cotidianul britanic Daily Mail.
Echipa de cercetători de la Rutgers University, New Jersey, îşi propune să realizeze o topografie completă a felului în care creierul femeilor reacţionează în cazul unui orgasm şi să extindă aceste cercetări şi asupra bărbaţilor.
Aceste studi

De ce traiesc femeile mai mult?
Inca din cele mai vechi timpuri, de cand matriarhatul era predominant, s-a remarcat ca femeile traiesc mai mult decat barbatii. Faptul a fost pus, de unii savanti, pe seama conditiilor mai dure de viata in care traiau barbatii, muncilor mai grele, participarii la razboaie. Dar si astazi, cand urmasele Evei au ajuns sa practice meseriile dificile rezervate candva doar urmasilor lui Adam, iar numarul victimelor conflictelor armate a scazut considerabil, tendinta se mentine. Responsabila ar putea fi, sustin savantii britanici, o anumita predispozitie genetica spre longevitate, de care reprezentantele sexului frumos s-ar bucura...

Texte de agatat fete
Scuza-ma... am observat ca nu m-ai observat!

Catelus, fata asta de te tine in lesa musca?

Salut! Eu fac mai multi bani decat poti tu sa cheltui.

Ai cumva o ata, ca vreau sa legam doua vorbe!

Hey, Cenusareaso, daca tot te transformi intr-un dovleac si eu intr-o sfecla, ce zici sa facem o salata?

O Scol pentru iubita mea!

Daca eram in locul tau faceam dragoste cu mine.

Femeile îşi petrec cinci zile pe an în faţa oglinzii

Nu e o noutate pentru bărbaţii care-şi aşteaptă iubitele minute întregi în timp ce ele se fac frumoase
înainte de a ieşi afară din casă, că partenerele lor îşi petrec prea mult timp în oglindă, potrivit dailymail.co.uk.

Timpul pe care femeile îl petrec în medie în faţa oglinzii ca să se aranjeze ajunge la cinci zile pe an, spun cercetătorii citaţi de Realitatea.net.
Britanicele folosesc ruj îndeajuns să traseze o linie de la Londra până la New York, 4000 de litri de fond de ten şi mai mult de 16 milioane de rimeluri.
Mai mult de 40% dintre femeile chestionate au spus că nici nu se pune problema să iasă din casă fără machiaj, iar 19% preferă să cheltuiască mai puţini bani pe mâncare şi să aloce mai mulţi bani bugetului de înfrumuseţare.

De ce suportă femeile sexul de proastă ...

Dorinţa sexuală a doamnelor este subiectivă. De aceea, pentru ele, actul sexual este uneori mai important decât calitatea lui. Modul în care femeile văd relaţia are efecte asupra importanţei pe care o dau ele problemelor sexuale din cuplu, spun specialiştii.
Doar 10% din femei sunt îngrijorate din cauza problemelor sexuale, deşi aproape jumătate dintre ele au raportat existenţa acestora, arată un studiu publicat de LiveScience. Chiar dacă ambele sexe au probleme în pat, în cazul femeilor, acestea sunt mai greu de diagnosticat, pentru că sunt mai subiective. Eşti bărbat şi vrei să faci sex, dar nu poţi menţine erecţia? Este vorba despre o disfuncţie erectilă. Eşti femeie şi îţi lipseşte dorinţa sexuală? Poate fi vorba despre oboseală, stres, o relaţie nepotrivită sau sunt efecte secundare ale unor medicamente.
Ce le influenţeză
Pentru femei, dorinţa sexuală este mult mai contextualizată decât în cazul bărbaţilor, spune Leonard Derogatis, directorul unui Centru pentru Medicină Sexuală din SUA. „Ele fac dragoste din multiple motive, numai unul dintre ele fiind pentru că se simt bine, satisfăcute. E drumul spre intimitate, e o cale pentru a‑şi îndeplini rolul de femeie sau de soţie, e o modalitate de a-şi face partenerul fericit şi aşa mai departe", adaugă el.
Împreună cu psihologul Cindy Meston, cercetătorul Kyle Stephenson a studiat însă tocmai acest context. Astfel, 200 de femei heterosexuale au fost rugate să completeze un chestionar cu privire la calitatea relaţiei lor şi la satisfacţia sexuală obţinută. Rezultatele au arătat că modul în care abordează o femeie o relaţie, precum şi nivelul de intimitate la care ajunge cu partenerul influenţează percepţia ei despre cât de grave sunt problemele ei sexuale.
„S-ar putea ca femeile care au probleme în dragoste să fie atât de uşurate că au relaţii sexuale cu partenerul, încât ignoră disfuncţiile existente, de fapt, în pat", spune Stephenson. Pe de altă parte, femeile care sunt sigure pe relaţia lor s-ar putea să considere sexul o prioritate foarte mare în relaţie. Atunci când s-au concentrat doar pe lipsa dorinţei sexuale, cercetătorii au descoperit că a avea relaţii intime oferă într-adevăr un anumit grad de împlinire. Aceasta s‑ar putea datora faptului că, atunci când fac sex, femeile simt apropierea şi din perspective nonsexuale. Cercetătorii continuă studiile pentru a vedea ce efecte au asupra partenerilor problemele sexuale ale femeilor.
Probleme
Un sondaj realizat în 2008 pe un eşantion de 31.000 de femei şi publicat în revista „Obstetrică şi ginecologie" arăta că 43% din ele raportau probleme de natură sexuală. Doar un sfert din respondente erau preocupate însă de acest aspect.

Contraceptivele scot ce-i mai rău din femei



Anticoncepţionalele orale au efecte secundare emoţionale care ne pot afecta relaţiile. Hormonii din medicamentele contraceptive transformă femeile în „mici monştri“, le fac posesive şi suspicioase cu partenerii de viaţă, arată un studiu scoţian.
Cercetătorii le avertizează pe femeile care iau anticoncepţionalele cu cea mai mare doză de estrogen că este foarte posibil să-şi pună în pericol relaţiile amoroase din cauza modificărilor de comportament, scrie „The Daily Mail".

Aceasta este doar una dintre concluziile „emoţionale" ale unui studiu privind efectele secundare ale contraceptivelor orale, folosite de un sfert dintre britanicele cu vârste între 16 şi 49 de ani.

În România, 27% din femei (18 - 50 de ani) folosesc pilula ca metodă contraceptivă, reiese dintr-un studiu GfK realizat în luna septembrie.
Studiul, coordonat de Craig Roberts de la Universitatea Stirling din Scoţia şi realizat împreună cu psihologi olandezi, a inclus 275 de femei care au primit un chestionar cu întrebări menite să dezvăluie câtă încredere au în partenerul de viaţă. Doamnele şi domnişoarele cu vârste între 17 şi 35 de ani folosiseră, timp de cel puţin trei luni, pilulele contraceptive cu diferite dozaje de estrogen şi progesteron.

Pilula ne face geloase

Compararea răspunsurilor în funcţie de mărcile folosite a scos la iveală o legătură clară între pilule şi sentimentul de invidie al femeilor. Gelozia creştea proporţional cu doza de estrogen sintetic din medicament. Progesteronul n-a avut acest efect, sugerând că pastilele care conţin doar acest hormon sintetic au efecte secundare emoţionale reduse.

„Se pare că femeile, şi poate chiar şi furnizorii de medicamente, nu iau în considerare toate efectele secundare psihologice ale pilulelor, în funcţie de mărci", a precizat Craig Roberts.

Într-un alt studiu, doctorul Roberts a descoperit că anticoncepţionalele orale ar putea altera simţul mirosului şi, pornind de la premisa că femeile folosesc acest simţ pentru a-şi găsi parteneri, le-ar putea determina să facă alegeri greşite.

Studiile au arătat şi că pilula le face pe femei mai visătoare şi mai puţin interesate de figurile masculine puternice. Dacă teoria se confirmă, ar putea explica, în parte, schimbarea de preferinţe de la staruri ale anilor '50 şi '60, precum Kirk Douglas şi Sean Connery, la figuri mai androgine, Johnny Depp sau Zac Efron.

Concluziile unui alt studiu recent au arătat că pilulele contraceptive produc schimbări în anumite zone ale creierului feminin şi le îmbunătăţesc abilităţile de comunicare şi memoria.

Ce stie mama








La 4 ani - Mama mea stie totul.
La 8 ani - Mama stie enorm.
La 12 ani - Mama nu stie totul.
La 14 ani - Mama mea nu stie nimic.
La 16 ani - Mama mea? Stie ea ceva?
La 18 ani - Baba asta este o fosila.
La 25 ani - S-ar putea ca mama sa stie ceva.
La 35 ani - Inainte de a hotari ma voi sfatui cu mama.
La 45 ani - Sunt convins ca mama poate sa-mi dea un sfat.
La 55 ani - Ce ar fi facut mama intr-o situatie similara ?
La 65 ani - Pacat ca nu ma pot sfatui cu mama.