Bratianu[v=]

Scris de Admin 22.02.06 21:42

Rezumarea primului mesaj :

GHEORGHE I. BRATIANU-
2]Adevarul invinge, indiferent de soarta celor care l-au servit.
1]Noi îi iubim pe ţigani, dar urîm ţigănia.
=====
Ioana
Ion
DUMITRU

Scris de Admin 13.01.07 10:50

In vreme de razboi

La Consiliul de Coroana de la Cotroceni din ziua de 16 august 1916 sub semnul neclintitei vointe a Regelui Ferdinand I si a reprezentantilor responsabili ai politicii romanesti care dadeau glas aspiratiilor opiniei publice care dorea cu ardoare intregirea tarii si infaptuirea unitatii nationale, Romania s-a alaturat coalitiei Antantei si s-a declarat in stare de razboi impotriva Austro-Ungariei. La miezul noptii dangatele clopotelor si sunetele goarnelor au insotit pe acest fundal sonor momentul incarcat de raspundere dar si de speranta al mobilizarii armatei noastre ca si pe cel al declaratiei de razboi impotriva imperiului bicefal. Membrii familiei Bratianu solidari cu intregul popor pe care il asteptau grele incercari in anii ce urmau sa vina erau pregatiti sa-si faca datoria fata de tara. Dinu Bratianu isi manifesta optimismul si increderea in ziua de maine chiar si peste cateva luni cand va avea loc evacuarea Capitalei sub iminenta ocupare a orasului de inamic. Isi va trimite copiii la Florica pentru a-i proteja de bombardamentele aeriene. O parte a membrilor familiei Bratianu a ramas in Bucuresti simbolizand spiritul de rezistenta impotriva inamicilor, altii, printre care si Dinu au plecat spre Moldova cu armata, intrucat ei aveau statutul de militari mobilizati. In acele zile incarcate de tensiune si extrem de agitate Dinu Bratianu se manifesta plin de curaj si incredere in privinta castigarii razboiului de catre Antanta dar si de siguranta pentru un viitor bun al tarii. Prin ocuparea Bucurestilor de catre trupele germane, austro-ungare si a aliatilor lor bulgari au cazut prada devastarilor si vandalismelor casele unor importanti oameni politici romani: Take Ionescu, Emil Costinescu, Victor Antonescu, Polizu-Misunesti si altii dar cea jefuita cu o furie de nedescris a fost proprietatea lui Dinu Bratianu din strada Dorobantilor nr. 16. Intr-un anumit fel se poate explica aceasta aversiune impotriva proprietatilor Bratienilor deoarece comandantii militari straini cunosteau contributia lui Ion I. C. Bratianu si a familiei sale la determinarea Coroanei si a opiniei publice pentru a se alia cu Antanta si a declansa razboiul impotriva Puterilor Centrale. Refugiat la Iasi, Dinu Bratianu a locuit cu sotia si cu copiii in casa care apartinea Creditului Rural.

La Odessa

In anii razboiului Dinu Bratianu a indeplinit o misiune importanta incredintata de guvern, cea de Presedinte al Comisiei de Aprovizionare care isi desfasura activitatea atat la Iasi cat si in Rusia, la Odessa. Era un organism administrativ cu insemnate atributii referitoare la inzestrarea trupelor cu echipament si alimente. La Odessa a fost nevoit sa stea un timp mai indelungat si a luat cu el si pe membrii familiei. Se gandea cu drag si simtea multa afectiune pentru cei de acasa, incercand sa le aduca o bucurie cat de mica, mai ales ca rudele apropiate aflate la Iasi suportau cu greu o iarna foarte aspra. S-a aratat extrem de grijuliu pentru a le expedia saluri calduroase si scrisori de imbarbatare. Bolile si molimele care se abatusera asupra populatiei din Moldova nu au ocolit nici pe membrii familiei lui Dinu, fiul sau Dan contractand febra tifoida. Incheierea umilitoarei paci de la Bucuresti dintre Romania, pe de o parte si Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia, pe de alta parte (27 aprilie / 7 mai 1918) s-a exprimat printr-un Tratat inrobitor prin care tara noastra era obligata sa cedeze Dobrogea, sa accepte modificari ale frontierei sale in perimetrul muntilor Carpati, in urma carora se preda inamicului din teritoriul national o suprafata de 5600 km2, la aceste masuri samavolnice adaugandu-se conventii economice inrobitoare care spoliau pur si simplu bogatiile naturale ale solului si subsolului: agricole, petroliere si forestiere. O astfel de situatie dramatica afecta firesc si pe Bratieni, dar in astfel de momente de deznadejde comunicarea scrisa intre membrii familiilor care se aflau la Iasi si Bucuresti reprezenta un mijloc de alinare sufleteasca reciproca si de nadejdi marturisite pentru vremuri mai bune. Dinu Bratianu si fiul sau Oni (asa i se spunea de toti desi prenumele sau era Ion) scriau si ei celor dragi si apropiati din Bucurestiul ocupat de inamic. La 16 / 29 noiembrie 1918 Dinu Bratianu se reintoarce in Capitala cu fiul sau Oni, dupa ce inamicii au parasit orasul. Cu o zi mai inainte se proclamase Unirea Bucovinei cu Romania iar momentul desavarsirii unitatii noastre nationale era foarte aproape. Dinu Bratianu era in acele zile preocupat sa gaseasca o locuinta corespunzatoare pentru fiul sau cel mare, Oni, intrucat casa lor nu putea fi locuita din cauza devastarii la care fusese supusa de ocupanti. La impedimentele intampinate cu astfel de treburi se adauga si starea nesatisfacatoare a sanatatii sotiei sale, Adina, ramasa inca la Iasi pentru a se trata.

Reunirea

La 19 noiembrie / 2 decembrie 1918 membrii familiei Bratianu s-au reunit dupa patru ani de la declansarea razboiului mondial, au ciocnit un pahar de sampanie si l-au sarbatorit pe Oni care implinise zece ani. Dupa cateva zile au intrat in Bucuresti Regina Maria si Regele Ferdinand dar si generalul Berthelot, seful misiunii militare franceze, intampinat in aclamatiile entuziaste ale locuitorilor Capitalei, deplasarea suveranilor Romaniei urmand traseul de la Piata Victoriei pana la Mitropolie. A urmat o reprezentatie de gala la Teatrul National, desfasurata intr-o atmosfera de mare entuziasm. Onoruri deosebite au fost aduse generalului Berthelot, prilej de a fi felicitat si de membrii familiei Bratianu, intre care si Dinu cu fiul sau Oni, ofiterul francez binecuvantandu-l pe micul sau admirator.

Scris de Admin 13.01.07 10:49

Student in orasul lumina

Constantin (Dinu) I. C. Bratianu isi va continua si desavarsi studiile incepute in tara plecand la Paris pentru a urma o institutie de profil tehnic, ingineresc, raspunzand astfel si dorintei arzatoare pe care o nutrea parintele sau, de neclintit in convingerea ca cei trei feciori sa aiba o profesiune care sa le asigure statutul unor specialisti, inainte de orice, dupa care, posesori ai unei diplome se puteau lansa cu constiinta impacata in activitatea politica. Viata a confirmat o astfel de judecata corecta pe care Ion C. Bratianu o avea in vedere si care s-a dovedit extrem de productiva pentru carierele lui Ionel, Vintila si Dinu.
In perioada efectuarii studiilor sale in Franta Dinu a avut prilejul sa se intalneasca cu romani aflati aici cu diferite misiuni si treburi, unul dintre acestia era marele poet Vasile Alecsandri care functiona in calitate de diplomat la legatia Romaniei din Paris. Era anul 1887 si Dinu ca si Ionel si Vintila participa in mai multe randuri la invitatiile familiei Alecsandri care le aduceau aminte si de mesele din tara si de preparatele culinare ale bucatariei traditionale romanesti. Pentru Dinu opera lui Vasile Alecsandri era un prilej de receptare a unui mesaj de tinuta, literar si artistic, mai ales ca in 1884 la Teatrul National din Bucuresti luase parte la spectacolul cu piesa " Fantana Blanduziei" a bardului de la Mircesti, interpretata de mari actori romani ai vremii. Dinu a asistat cu prilejul unei invitatii facute de familia Alecsandri la un moment emotionant deoarece poetul a oferit o masa in onoarea personalitatii lui Ion C. Bratianu, asa cum rezulta dintr-o scrisoare pe care fiul marelui om politic liberal o expediase familiei la 10/22 mai 1889.
In capitala Frantei, Dinu nu a fost ocolit de unele stari precare ale sanatatii care-i prejudiciau sanatatea fizica si psihica. Scria mamei sale Pia mesaje strabatute de cuvinte calde de multumire si recunostinta pentru afectiunea ce-i arata fiinta care ii daduse viata, pentru incurajarile ce le primea pentru a depasi momentele de criza si cumpana.
In timpul studiilor de inginerie efectuate de Dinu la scoala de Mine si Poduri din Paris a fost mult pretuit de profesorii de aici datorita notelor bune si foarte bune pe care le-a obtinut si care au incununat o meritorie pregatire profesionala. In primavara anului 1890 era foarte absorbit de examenele ce le sustinea la scoala de Mine si Poduri, motiv pentru care nu a putut fi prezent la casatoria surorii sale Mariuta care isi unise destinul cu moldoveanul Ion Pillat.
Tot in 1890 cand Dinu era in ultimul an la scoala de Mine si Poduri deja primise o oferta din partea statului roman prin cunoscuti ingineri Anghel Saligny si George Duca dar si a Companiei straine Fives Lille cu sediul la Paris pentru a lucra la constructia marelui pod ce se ridica intre Fetesti si Cernavoda.
In toamna lui 1890 numai Dinu a ramas la Paris, ceilalti doi frati, Ionel si Vintila absolvisera cursurile universitare si incerca sentimentul apasator al singuratatii dar astepta sa se reintoarca si el in tara.

Moartea tatalui

Primavara anului 1891 a acoperit familia Bratianu de zabranicul negru al nenorocirii supreme: moartea lui Ion C. Bratianu la 70 de ani. Dinu era la Paris dar parintele sau nu inchisese inca ochii pentru totdeauna iar fiul sau il mai apuca in viata pe tatal muribund reusind sa ajunga in tara intr-o zi de miercuri, 1/13 mai, emotionat puternic dupa ce parcursese cu trenul distanta dintre Paris si Bucuresti dupa o calatorie istovitoare. La gara din Pitesti nu l-a intampinat nimeni, nici fratii, nici surorile, toti erau la capataiul iubitului lor tata. In momentul cand trasura in care era Dinu a intrat in curtea de la Florica, doctorul care il ingrijea pe bolnav i-a comunicat sosirea fiului. Ion C. Bratianu a reusit sa deschida ochii, l-a urmarit lung cu privirea si a avut puterea sa-i surada, a indreptat mainile spre el si inconjurandu-le dupa gatul copilului drag l-a sarutat de doua ori . A fost ultimul sau moment de luciditate inainte de a incepe o agonie care a durat doua zile. Ion C. Bratianu si-a dat obstescul sfarsit si a fost inmormantat in apropiere de casa, pe un deal unde odihnea intru vesnicie si primul sau copil, Florica.
Dupa despartirea de parintele sau si de marele om politic liberal al Romaniei, Dinu s-a intors la Paris pentru a-si sustine ultimele examene si obtinerea diplomei de inginer. Aici, Carnot, directorul scolii de Mine, un om extrem de delicat si politicos i-a transmis tanarului student roman stirea favorabila potrivit careia consiliul profesorilor francezi apreciasera calitatea foarte buna a probelor scrise predate de Dinu inainte de plecarea sa grabita spre tara si, ca atare, hotarasera sa-l scuteasca de examenul oral si sa-i inmaneze diploma de absolvire. Ca orice Bratianu care nu accepta favoruri Dinu a refuzat o astfel de propunere, cu caracter exceptional si s-a prezentat la sustinerea probelor orale, demonstrand in fata comisiei de examen o pregatire de foarte buna calitate.
Treizeci de ani mai tarziu, la 2 mai 1921, Dinu Bratianu impreuna cu sotia sa Adina sunt prezenti la Florica unde a avut loc ceremonia de reinhumare a lui Ion C. Bratianu in biserica-mausoleu din vecinatatea casei familiei. Alaturi de Dinu si sotie erau si cei trei fii ai lor: Ion, Constantin si Dan. Ei si ceilalti membri ai familiei au semnat un pergament care a fost depus si zidit in piciorul altarului, documentul respectiv consemna comemorarea celor 100 de ani de la nasterea lui Ion C. Bratianu si momentul ceremoniei prilejuite de botezarea si miruirea bisericii unde odihnea de acum inainte marele om politic si de stat si alti membri ai ilustrei familii.

Scris de Admin 13.01.07 10:48

In Bucuresti, in casele Cantacuzino

Despre copilul Dinu, sora acestuia Sabina scria ca : " ... era de o frumusete rara, cu ochi imensi negri si bucle pana peste umeri". Era in vara anului 1868, familia Bratianu plecase temporar de la Florica si se instalase in Bucuresti, la sosea, in casele Cantacuzino, denumite mai tarziu Vila Regala. Dupa un timp au inceput peregrinarile familiei Bratianu prin alte locuinte pentru a beneficia de cel mai adecvat spatiu necesar unui numar atat de numeros de membri. S-au mutat pe strada Cismeaua Rosie, aproape de Gradina Cismigiu, numita ulterior Fantanei, Lueger, Berthelot, noua locuinta fiind cunoscuta in epoca cu numele de casele Moraitului care nu era altul decat tatal sotiei omului politic liberal Mihai Pherekyde. Dar, in mai 1869, Ion C. Bratianu se hotaraste sa paraseasca Bucurestiul pentru a reveni la Florica cu intreaga familie, motivul principal era neindoielnic pentru parinti dar indeosebi pentru copii, existenta conditiilor naturale excelente, microclimatul sanatos al acestor locuri deluroase coplesite de o vegetatie luxurianta si de atmosfera unui aer ozonat. Au stat la Florica vreme de opt ani si se vor reintoarce la Bucuresti in 1877 cand Dinu implinise 11 primaveri. Despre anii copilariei surorilor si fratilor Bratianu inzestrata cronicara a familiei, Sabina, scria: " (...) am inceput perioada cea mai fericita din viata noastra copilareasca. Traiam mai aproape de parinti, se ocupau de noi in continuare, ne conduceau cu multa disciplina si severitate, dar ne dadeau si libertatea de a ne bucura de toate placerile de la tara ". Despartiti de varste foarte apropiate, fratii si surorile Bratianu se grupau in functie de aceste borne cronologice, astfel Dinu era "asociat" cu Vintila nascut in 1867. In orizontul de cunoastere al copiilor un loc important l-a ocupat mediul familial apropiat parintilor lor. Intre rudele acestora o prezenta distincta o avea unchiul lui Dinu, Ghita Enescu, casatorit cu sora lui Ion C. Bratianu. Locuia la Pitesti, era posesorul unei case frumoase si spatioase pe care i-a lasat-o mostenire nepotului sau Dinu, prin testament cu tot ceea ce continea: mobilier, covoare, broderii, etc. Primele invataturi le primeste Dinu in casa parinteasca de la Florica unde parcurge ciclul celor patru clase primare intr-un an si jumatate sub indrumarea unui tanar profesor din Pitesti dar si a mamei sale Pia. Nu a lipsit din programul sau de instruire si educatie initierea muzicala oferita de o institutoare din Elvetia, domnisoara Marie Bonnard de religie calvina care il invata pe Dinu ca si pe ceilalti copii ai familiei limbi straine: franceza si germana dar si cunoasterea Bibliei. Pregatirea pentru viata a lui Dinu facea parte dintr-un program riguros adoptat si aplicat cu perseverenta de Ion C. Bratianu si de sotia sa care urmareau sa cultive la copii curajul, indrazneala si otelirea caracterelor acestora. Intr-o anumita imprejurare cand Dinu a tras cu o pusca cu capse, iar mama sa Pia si-a exprimat ingrijorarea fata de o posibila accidentare a fiului lor, capul familiei i-a replicat , recunoscand totusi pericolele unor astfel de indeletniciri: " Intr-adevar primejdioase, caci ar fi trebuit sa-i indrumam si in aceasta directiune, nu sa le interzicem manuirea armelor de foc, pana a-i impinge de a se servi de o pusca primitiva care putea sa-i omoare". Tatal, bun pedagog si psiholog, a stiut sa cultive cu multa pricepere un real si robust spirit de solidaritate si intrajutorare la copiii sai, manifestat exemplar de acestia de-a lungul vietii lor, evident mai cu seama in momentele grele ale existentei, in situatii de cumpana prin care a trecut nu de putine ori Romania. Constantin (Dinu) I. C. Bratianu nu a facut exceptie de la acest comportament demn de toata lauda, ireprosabil am putea spune. In toamna anului 1877 Ion C. Bratianu impreuna cu intreaga familie se reintoarce la Bucuresti instalandu-se cu chirie intr-o casa aratoasa care apartinea doctorului Maier, imobil situat pe strada Coltei la numarul 58: " Era pe acele vremuri cea mai de seama din acea ulita (afara de Palatul Sutu) si cea de vis ' vis a lui Misu Ghica, mai tarziu a lui Statescu" consemneaza cu constiinciozitate biografa familiei Bratianu. Despre una din pasiunile micului Dinu la varsta de 11 ani avem cunostinta tot de la sora sa mai mare Sabina Cantacuzino, anume ca acesta era un viitor entomolog in formare, colectia sa de fluturi alcatuita de el cu multa pasiune oferindu-i multe satisfactii pe care nu si le-a putut reprima. Astfel, cu prilejul plecarii familiei de la Florica la Bucuresti principalul protagonist al unui mic conflict a fost Dinu intrucat: " Cand am pornit a fost un mare zor ce ne-a zapacit indestul pentru a ne micsora durerea plecarii. Numai Dinu, pasionat, s-a suit in tren plangand, caci mama refuzase categoric sa-i ia cu noi in tren vreo 10 cutii mari cu geamuri continand frumoasa lui colectie de fluturi. Bietul baiat avea dreptate sa fie inconsolabil; la reintoarcere, in vacanta, i-a gasit mancati de molii si insecte fiindca nu mai putuse sa le puna camfor si alte antiseptice ".

La liceul "Sf. Sava"

La 11 ani Dinu este inscris in clasa intai a Liceului "Sf. Sava" care atunci functiona intr-o cladire situata pe malul Dambovitei, in imediata apropierea a Pietii Senatului de mai tarziu. Constantin (Dinu) I. C. Bratianu, la fel ca si cei doi frati, Ionel si Vintila, care au invatat si ei tot la prestigiosul liceu, au fost beneficiarii unei pregatiri superioare datorita unor dascali eminenti, de exceptie. El s-a dovedit un elev sarguincios, aplecat cu multa daruire pentru studiu. In paralel cu studiile liceale de la cursurile de zi, Dinu era pregatit si acasa de profesori vestiti ai vremii, intre care Spiru Haret si David Emannuel. Dupa ce a sustinut examenul de bacalaureat proaspatul absolvent a urmat cursuri de stiinte exacte la scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, institutie de invatamant cu o bogata traditie in formarea de cadre ingineresti.
Un asemenea stagiu de pregatire era cu atat mai necesar inainte de efectuarea unor studii superioare de inginerie pe care le va urma mai tarziu in strainatate. La scoala de Poduri si Sosele Dinu s-a clasat printre elevii de frunte primind aprecieri binemeritate din partea profesorilor si a directorului George Duca, inginer, tatal viitorului mare om politic liberal I. G. Duca. Dar aveau sa constate cu amaraciune Dinu si ceilalti doi frati Bratianu, Ionel si Vintila, si ei elevi la aceeasi scoala cat de patimasa, nedreapta si subiectiva era pasiunea politica, resimtind pe propria lor piele o atare trauma morala, deoarece unii profesori, indeosebi George Dem. Teodorescu, cunoscutul folclorist, era membru al "Opozitiei Unite", adversara politica a Partidului National Liberal si nu scapa prilejul de a-i persecuta si sicana pe fiii lui Ion C. Bratianu.
Familia Bratianu se preocupa indeaproape de cultivarea interesului copiilor pentru cunoasterea si pretuirea frumusetilor naturii tarii, prin excursii in zone si locuri pitoresti, vizitarea unor lacasuri de cult si obiective turistice care sa-i apropie de natura si de alte frumuseti ale pamantului romanesc. In toamna anului 1881 Dinu impreuna cu sora sa Sabina si cu fratele lui, Vintila, pornesc intr-o excursie in Muntii Valcii sub calda supraveghere si indrumare materna a Piei Bratianu. Frumusetile privelistilor, drumurile incarcate de un romantism aparte precum
si locurile pe care le viziteaza il impresioneaza profund pe Dinu. Excursionistii au plecat din Dragasani, trec prin Rovine, se opresc la manastirile Horezu, Arnota, Bistrita si admira arhitectura maiastra a lacasurilor de cult, originalitatea acestor bijuterii de arta. Pe cai se indreapta spre muntele Valeanu iar in popasurile nocturne se vor odihni la licaritul molcom al lumanarilor care le va insoti somnul linistit. Si Dinu ca si ceilalti copii ai Bratienilor a avut privilegiul sa indrageasca cu pasiune natura tarii sale deoarece " acest debut ne-a dat gustul excursiunilor pe care toti le-am facut toata viata si ne-a adus la cunostinta muntilor din tara de la Ceahlau pana la Retezat" (Sabina Cantacuzino). Intre anii 1885-1888 Dinu l-a insotit pe Ion C. Bratianu la baile din Govora (judetul Valcea) unde acesta se trata urmand o cura cu ape minerale. Aici s-au bucurat de atentia deosebita cu care erau inconjurati de prefectul de Valcea, Simulescu, un admirator apropiat al liderului liberal si al familiei acestuia. O dovada semnificativa a acestui atasament a fost aceea ca in momentul impartirii bunurilor imobiliare, inca din timpul vietii Piei Bratianu, Dinu a mostenit averea prefectului de Valcea.

Scris de Admin 13.01.07 10:48

Constantin (Dinu) I.C. Bratianu si lumea Bratienilor
Cel de al doilea fiu al Piei si al lui Ion C. Bratianu, al patrulea insa in ordinea varstei dupa cele doua surori, Florica, decedata la frageda varsta de 3 ani, Sabina si fratele sau Ionel, a avut privilegiul sa traiasca cel mai mult, comparativ cu Ionel si Vintila, plecati din aceasta lume la numai 63 de ani, fiecare, destul de prematur insa. Constantin (Dinu) I. C. Bratianu s-a dovedit cel mai longeviv dintre fratii sai, reusind sa treaca pragul celor opt decenii si, mai mult ca sigur, depasea cei 84 de ani de viata daca brutalitatea regimului comunist din Romania si a instrumentului sau credincios, Securitatea, nu ar fi contribuit decisiv la curmarea vietii sale in sinistra inchisoare de la Sighet unde au murit nevinovati, fara judecata, oameni de seama ai lumii politice, stiintifice si culturale romanesti. Fata de Ionel si Vintila, Constantin (Dinu) I. C. Bratianu nu este indeajuns de cunoscut opiniei publice din tara noastra, cercurilor largi de cetateni , intrucat pana in 1927 cand a incetat din viata, Ionel Bratianu a fost figura politica centrala a vietii postbelice romanesti, pe de o parte, iar pe de alta parte, timp de 13 ani, de la instaurarea dictaturii personale a regelui Carol al II-lea (1938) si pana la instalarea regimului comunist la noi ( 6 martie 1945) campul de manevra al oamenilor politici romani, liberali sau taranisti, a fost extrem de restrans, fara posibilitati decizionale din partea liderilor lor. Mai mult, perioada dictaturii lui Ion Antonescu 6 septembrie 1941-23 august 1944 a reprezentat un segment de politica romaneasca in care ostracizarea liderilor partidelor istorice era o realitate sumbra a unor vremuri in care drepturile si libertatile democratice figurau, dar trecute la index, iar posibilitatea unei libere exprimari chiar daca era ingaduita nu era capabila sa aiba un cuvant greu sau hotarator de spus. Asadar, vom incerca sa schitam un portret al omului politic si economistului Constantin (Dinu) I. C. Bratianu insotindu-l pe caile unei vieti cu suisuri si coborasuri, cu bucurii si deceptii, cu izbanzi si infrangeri, intr-o societate romaneasca complexa si o lume europeana marcata de doua razboaie mondiale si de cele doua flagele de culoare bruna si rosie: fascismul si comunismul.

Anii copilariei si ai primelor studii

Constantin (Dinu) I. C. Bratianu a vazut lumina zilei la 13 ianuarie 1866 la resedinta familiei sale de la Florica, in judetul Muscel, un loc binecuvantat de o natura generoasa, foarte aproape de vechea sosea care uneste Pitestiul de Bucuresti, la numai cativa kilometri de municipiul-resedinta al judetului Arges. In momentul nasterii sale, parintele vlastarului abia venit pe lume era plecat in Germania investit cu o misiune de mare raspundere pentru tara, aceea de a-l aduce in Romania pe Carol, viitorul domnitor. Omul politic liberal scria sotiei sale Pia la 4 februarie 1866: " Niciodata n-am simtit ca fac un sacrificiu pentru tara mea servind tara mea, fiindca intr-adevar nu-i dau decat dintr-al meu; pentru intaiasi data deci, ma lupt intre doua simtaminte si doua datorii; te-am lasat fara ajutorul meu atunci cand aveai mai multa nevoie de mine; m-am departat de tine cand inima mea era mai mult lipita de tine; te-am lasat atunci cand trebuia sa-ti intorc in fapt ceea ce inima mea simte pentru devotamentul tau pentru mine". Dinu a fost botezat de C. A. Rosetti, prietenul apropiat al lui Ion C. Bratianu. In toamna anului 1867 Dinu s-a imbolnavit grav, avea cu putin peste un an si jumatate, motiv de puternica ingrijorare din partea intregii familii, apelandu-se pentru insanatosirea micutului la un consult temeinic din partea mai multor medici competenti, foarte cunoscuti in epoca: Alexandru Marcovici si englezul John Barker Mawr. Sabina Cantacuzino, sora lui Dinu scria despre cel dintai slujitor al lui Esculap: "Acesta fu chemat la consultatie. Examina pe Dinu si intorcandu-se spre mama zise: Am fost sase copii la parinti si am ramas doi". Consternata de acest raspuns cinic Pia Bratianu a reactionat corespunzator, dupa cum scria fiica sa Sabina: "Mama era indignata de cate ori ne vorbea de dansul si il chema rar sau numai cand il cerea un coleg, in cazuri grave. Dansii scapara viata lui Dinu impreuna cu bunul dr. Mawr, medicul nostru curant. Copilul insa se resimti mult de aceasta boala".
Personalitatea micutului Dinu se contura inca din primii ani de viata, intr-o scrisoare adresata de Pia Bratianu sotului ei la 12 ianuarie 1868 ii semnala manifestari de comportament ale celor doi fii, Ionel si Dinu si a fiicei Sabina: " Imi reprosezi ca fac deosebiri si ca vorbesc numai de Ionel. Ce vrei ? Omul este egoist si ii place a da mai mult celui ce-ti da. Este asa de dulce si cu inima. Am avut mai multe scene zilele acestea emuvante (emotionante, din franceza); l-am pedepsit pe Guga (asa era alintat Dinu in familie) si pe Sabina, el plangea si suspina mai mult decat ei, cadea in genunchi, ii angaja si pe fratii lui sa faca la fel. Tu nu l-ai vazut niciodata aparand cauza fratilor lui. Nu mai este copil, ci un inger".

Scris de Admin 20.10.06 20:42

ELENA BRATIANU PE FRONTUL DE VEST
A. Brezianu - Elena Bratianu on the Normandy beaches, WWII

Scris de Admin 15.10.06 13:53

Razboi liberal pe mormintele Bratienilor

Ca sa nu mai lungim vorba, ceea ce era de asteptat la PNL s-a confirmat pe deplin, Theodor Stolojan fiind exclus din partid. Si urmeaza, fara îndoiala, Valeriu Stoica, dupa ce, sa nu uitam, înainte au fost expulzati si ceilalti disidenti ai grupului, adica Mona Musca, Raluca Turcan si Cristian Boureanu. În acest fel, Calin Popescu Tariceanu poate rasufla usurat, fiind sigur ca, pentru moment cel putin, victoria e de partea sa, sub semnul unui aparent consens liberal. E însa numai începutul unui razboi extrem de dur.....

Citeste tot articolul...

Scris de Admin 16.07.06 13:35

Raiul Bratienilor
Pasii ne vor duce de asta data intr-un loc care aduce aminte de una dintre marile dinastii civile romanesti: dinastia Bratienilor.
Un conac, o ferma, o capela, o gara si un observator economic. Toate amplasate intr-un parc de o rara frumusete. Asa poate fi sintetizat domeniul de la Florica (judetul Arges). Florica este locul in care s-au nascut si au vietuit cei mai reprezentativi Bratieni. O familie de oameni politici romani care a dat tarii nu mai putin de trei prim-ministri, dintre care Ion C. Bratianu si fiul sau Ion I.C. Bratianu au avut un rol covarsitor in realizarea Romaniei moderne.
Florica este locul in care "Vizirul" (Ion C. Bratianu) isi regasea intotdeauna sanatatea si puterea trupeasca si sufleteasca.
Ansamblul de la Florica este insa rodul pasiunii constructive si al gusturilor lui I.I.C. Bratianu, care, declara C. Argetoianu, "a rasturnat aproape tot ce ramasese de la tata-sau si care dintr-o casuta langa vie a facut o instalatie confortabila cu parc, cu ferma si chiar cu... observator astronomic". I.G. Duca si-l amintea si el pe Ionel Bratianu, zis Sfinxul, "cladind, daramand, iar cladind, trecand de la vie la crama, din deal in zavoi, din vie in ograda, cautand in preocuparile fermei si in inovatiunile gospodariei agricole uitarea mizeriilor vietii publice".
Pana in 1948, cand s-a petrecut nationalizarea, la Florica exista una dintre cele mai impresionante biblioteci particulare din Romania. In biblioteca Bratienilor gaseai carti rare, incunabule, reviste. Chiar Argetoianu, mare bibliofil, recunostea valoarea bibliotecii de aici care, se spune ca in unele privinte este mai bogata si mai completa decat Biblioteca Academiei. Poate ca acela care doreste sa vada "Mecca liberalilor" se va simti un pic dezamagit de interiorul acestui conac. Soarta acestui minunat domeniu a fost dintre cele mai nefericite dupa 1948. Intreaga casa a fost devalizata. Cartile toate au fost fie furate, fie au ars saptamani intregi in curtea conacului. De acolo un singur lucru nu au furat comunistii: o masa care, pentru ca avea greutatea de o tona, a scapat de furia reprezentantilor noii societati. Dar cu siguranta veti fi fermecati de parcul dendrologic. Parcul dendrologic "Florica" este mentionat pe lista patrimoniului cultural national. Aici pot identificate exemplarele a trei specii de arbori-monument al naturii si peste 330 de asociatii floristice si arhitecturi dendrologice care au determinat specialistii in botanica sa sustina propunerea din lista citata. Parcul reprezinta zona de protectie a patru monumente istorice de arhitectura: crama-uzina electrica, vila "Florica" (Centrul de Cultura "Bratianu", casa de la Gradinari si biserica "Sf Ioan Botezatorul", capela familiei Bratianu, parohia "Florica"). Domeniul Florica a intrat in istorie de mult. Merita sa faceti un drum pana acolo sa vedeti cu ochii vostri raiul familiei Bratianu.

http://www.cronicaromana.ro/index.php?editie=1098&art=54974

Scris de Admin 02.03.06 18:02

Un document istoric

Memoriul adresat la 25 iulie 1945 "conducatorilor Natiunilor Aliate"
de catre Constantin I.C. Bratianu, presedintele Partidului National
Liberal, este un document de exceptionala valoare documentara si
politica. In arhiva Centrului International de Studii asupra
Comunismului dispunem de varianta in limba franceza,
adresata "Generalissimului Iosif Vissarionovici Stalin, Presedintele
Sovietului Popoarelor din U.R.S.S." (dupa care s-a facut traducerea
in limba romana). Dar, pentru ca Memoriul este legat, fara indoiala,
de conferinta care avea loc in acel moment (17 iulie - 2 august 1945)
la Potsdam, este evident ca variante in limba engleza au fost trimise
si liderilor occidentali. Era prima conferinta convocata la varf dupa
incheierea razboiului in Europa, iar Romania era condusa de un guvern
ilegitim impus prin forta pumnului de Visinski si nerecunoscut de
anglo-americani. Sperantele unui nou inceput in relatiile cu acestia
sunt evidente in Memoriul lui Bratianu, cu atat mai mult cu cat
Romania participase in ultimele luni la razboiul antihitlerist si
aspira la statutul de cobeligerant si la drepturile politice
decurgand din acesta. Daca adaugam faptul ca, la 12 aprilie 1945,
presedintele Roosevelt murise, iar, in luna iulie Winston Churchill
pierduse alegerile, putem banui ca Memoriul era si o prezentare a
doleantelor Romaniei in fata noilor lideri, Truman si Attlee, care
intruchipau idealurile lumii libere.
Dupa cum se stie, Conferinta de la Potsdam nu a adus pentru Romania
clarificari in plus fata de Conferinta de la Ialta, care avusese loc
cu cinci luni mai inainte. Dar Constantin I.C. Bratianu spera inca
intr-o curmare a abuzurilor impuse unilateral de sovietici. Si
continua sa pledeze pentru revenirea la democratie. Un text
asemanator urma sa inmaneze in noiembrie 1945, inaintea Conferintei
de la Moscova, trimisului Departamentului de Stat, Mark Ethridge (v.
Ulrich Burger, Misiunea Ethridge in Romania, Fundatia Academia
Civica, Bucuresti, 2000, pp. 238-241).
Din pacate, argumentele lui Bratianu, ca si ale lui Iuliu Maniu si
ale altor patrioti luminati, care cautau cu disperare sa obtina
protectia democratica a Occidentului, n-au reusit sa impiedice
captivitatea care-i fusese harazita Romaniei. Dealtfel, ei insisi
urmau sa-si gaseasca sfarsitul peste cativa ani in inchisoarea de la
Sighet.
Astazi, dupa sase decenii, se vede clar ca logica si ratiunea care
caracterizeaza Memoriul lui Bratianu nu puteau fi decat utopice intr-
o lume predestinata sa suporte, timp de decenii, legea fortei si a
crimei.

Partidul National liberal
Cabinetul Presedintelui

Bucuresti, 25 februarie 1945

Excelenta,
In numele Partidului National Liberal, am onoarea de a supune
Excelentei Voastre "Memoriul" alaturat, asupra situatiei Romaniei, cu
speranta ca Excelenta Voastra va binevoi sa-i acorde o atentie
corespunzatoare.
Rog pe Excelenta Voastra sa primeasca, alaturi de expresia profundei
mele gratitudini, omagiile cele mai deosebite.
PRESEDINTELE PARTIDULUI NATIONAL LIBERAL
C.I.C. BRATIANU

Excelentei Sale Generalissimul IOSIF VISSARIONOVICI STALIN,
Presedintele Consiliului Puterilor Poporului al U.R.S.S.

MEMORIU
In momentul cand se decide soarta democratiei in Europa, poporul
roman se vede vaduvit de un guvern ce reprezinta adevaratele sale
aspiratii, de un parlament care trebuie sa fie reala expresie a
vointei sale, de libera manifestare a opiniei publice care ar putea
sa-i reflecte idealul si aspiratiile. Astfel, Partidul National
Liberal crede a fi de datoria sa sa expuna sefilor Natiunilor Unite,
doleantele legitime ale poporului roman.
Intr-adevar, Partidul National Liberal constituie o organizatie
politica verificata si sustinuta de un sufragiu universal, care i-au
adus succesiv adeziunea si aprobarea marii majoritati a poporului. El
a luptat cu cea mai mare energie impotriva regimurilor dictatoriale
instaurate in Romania, sub influenta si, mai tarziu, sub presiunea
puterilor fasciste si hitleriste, contribuind, astfel, in mod decisiv
la succesul actului de la 23 August 1944, desavarsit sub egida
Majestatii Sale Regale, act care a replasat Romania de partea
Aliatilor ei dintotdeauna si a adus-o la adevarata linie a politicii
sale nationale.
Odata operatiile militare terminate, se pot masura in adevaratele lor
dimensiuni rezultatele actului de la 23 August 1944, care s-a dovedit
a fi determinant, nu numai pentru interesele Natiunii Romane, dar si
pentru a grabi sfarsitul razboiului in Europa. Initiativa luata de
Romania, in momentul cand inca nu se putea prevede infrangerea totala
a Germaniei hitleriste (astfel cum a subliniat Decretul Consiliului
Suprem al U.R.S.S., conferind Majestatii Sale Regele Mihai I Marele
Ordin Sovietic al "Victoriei") a scurtat considerabil durata
razboiului pe toate fronturile europene si a accelerat cu certitudine
capitularea fara conditii a inamicului. Gratie bravurii armatei
noastre, rezistenta germana pe teritoriul romanesc a putut fi rapid
infranta, deschizand, pe de o parte drumul armatelor sovietice pentru
marea ofensiva care le-a condus la Budapesta, la Viena si Praga, si,
pe de alta parte, slabind linia de rezistenta germana in Balcani.
Din punct de vedere politic, Actul Romaniei a antrenat pe cel al
Finlandei si al Bulgariei, izoland astfel Germania de toti aliatii
sai, cu exceptia Ungariei.
Armata romana, atat de des citata prin ordine de zi de Maresalul
Stalin, a luat parte in campania militara cu un numar de divizii mult
mai ridicat decat cel prevazut in conditiile de Armistitiu (adica 15-
19 divizii), avand de la 23 August 1944 un total de 168.581 morti,
raniti si disparuti, ceea ce reprezinta 50 la suta din efectivele
angajate. Astfel, tara noastra s-a plasat pe drept cuvant, drept a
patra printre natiunile combatante printre Natiunile Unite, in faza
finala a razboiului european.
Acest imens efort a putut fi realizat gratie sacrificiilor fara
numar, la care se adauga contributiile din prezent pentru
intretinerea trupelor Aliate si pentru executarea conditiilor legate
de indeplinirea Armistitiului.

Totusi, nici o imbunatatire nu s-a produs pana in aceasta zi in
pozitia internationala a Romaniei. Nu i s-a conferit statutul de stat
cobeligerant si, mai mult, nu a fost admisa la conferintele
Natiunilor Unite.
Tara noastra a continuat sa ramana izolata, fiind sistata orice
comunicatie cu exteriorul. Privata de orice reprezentanta diplomatica
in tarile Aliate, este imposibil de a se face cunoscut in strainatate
doleantele indreptatite si necesitatile sale vitale. Pozitia externa
a Romaniei este afectata si de dificultatile create in situatia
interna, tara ramanand intr-o stare de confuzie si incertitudine care
s-a accentuat considerabil in ultimul timp.
Condus de grija constanta pentru a reflecta sentimentele adevarate
ale Natiunii, Partidul National Liberal, care a dus o lupta fara
crutare pentru instaurarea democratiei si impotriva oricarei
dictaturi, fiind protagonistul actiunii de rezistenta impotriva
opresiunii si dominatiei hitleriste, crede de datoria sa sa adreseze
astazi un apel urgent Sefilor Natiunilor Unite, pentru ca principiile
democratice enuntate in deciziile Conferintei de la Yalta, sa-si
gaseasca, de asemenea, o aplicare sincera si in Romania.
Dupa principiile proclamate de Natiunile Unite, guvernele provizorii
din tarile eliberate constituie, pana la alegerile generale, si in
vederea acestora, factorul de legatura pentru unirea tuturor fortelor
rezistentei democratice, care au contribuit la indepartarea
inamicului hitlerist.
Imediat dupa actul de la 23 August 1944, care a marcat o cotitura
decisiva in politica sa, Romania a urmat cu strictete aceste
principii, formand un guvern sustinut de toate fortele politice
democratice.
In cadrul ministerelor constituite s-au gasit reprezentanti ai
tuturor fortelor democratice ale tarii, in proportie de doua treimi
pentru partidele National Liberal si National Taranesc, si o treime
pentru gruparile Comuniste si Socialiste. Ultimele au recunoscut,
chiar prin acest fapt, locul preponderent ce-l ocupa cele doua mari
partide democratice in viata publica din Romania.
Dificultatile cu care s-au confruntat aceste guverne deveneau pe zi
ce trece tot mai mari, cu cat grupari extremiste, dornice a pune mana
pe parghiile de conducere ale Statului, agitau pe tarani, punand la
cale tulburari in zonele rurale, iar Statul, pe de alta parte, din
cauza dizlocarilor ultimelor unitati militare si din cauza reducerii
Jandarmeriei, era pus in situatia de a nu mai putea mentine ordinea
si legalitatea.
In acelasi timp, noi grupari politice au aparut artificial, avand
drept scop prin cantitatea lor - de a da impresia ca reprezinta mai
multe categorii sociale, in realitate nefiind decat variante tactice
ale uneia si aceleiasi tabere extremiste.
Astfel s-au produs evenimentele de la 6 Martie 1945, cand cele doua
mari partide democratice au fost eliminate din guvern si inlocuite de
grupari politice de extrema stanga (unele dintre acestea fiind create
chiar pentru acest lucru), precum si de organizatii politice
dizidente, conduse de oameni politici al caror trecut a fost strans
legat de regimurile dictatoriale, si care poarta o grea raspundere.
Odata instaurat la putere, guvernul condus de Dl. Petru Groza, sub
pretextul continuarii starii de razboi, a luat grave masuri de
restrictie vizand libertatile publice, suprimarea libertatii presei,
a cuvantului, a intrunirilor, instituind un regim de opresiune,
uniformizand si conducand toate manifestarile populare, utilizand in
acest scop metode ce nu erau prin nimic deosebite de cele practicate
de dictatura de dinainte de 23 August.
Atata timp cat ostilitatile au continuat, partidele democratice s-au
abtinut de la orice actiune in speranta ca, odata obtinuta victoria
de catre Aliati, conditiile normale nu ar fi intarziat sa se
instaureze si in Romania.
Departe totusi de a aduce o imbunatatire a situatiei, incetarea
ostilitatilor nu a facut decat sa stimuleze guvernul care cauta sa-si
intareasca pozitiile sale politice atat de precare, mentinand si
agravand metodele dictatoriale pentru a induce in eroare marile
Natiuni Unite si Opinia publica internationala.
Cu ajutorul adunarilor, congreselor si manifestatiilor de orice fel,
artificial aranjate prin presiuni, coruptie, din partea celor ce
detin temporar puterea in stat, s-a prezentat o imagine complet
gresita a situatiei interne, a fortelor politice, a aspiratiilor
reale ale maselor populare si ale adevaratilor reprezentanti ai
acestora.
Nu vom cita decat doua exemple edificatoare:
Gruparea Doctorului Petru Groza "Frontul Plugarilor", constituita
pentru a inlocui Partidul National Taranesc si al carei congres s-a
dovedit a fi un mare esec in opinia publica a tarilor occidentale, s-
a marginit pana acum la un singur judet Hunedoara si n-a reusit sa
aiba niciodata un reprezentant in Parlament. El n-a jucat nici cel
mai mic rol in timpul perioadei de actiune a gruparilor democratice,
nu a facut parte din Blocul National Democratic, constituit in
vederea actului de la 23 August 1944, nu a participat sub nici o
forma la acest eveniment istoric reparatoriu, ceea ce explica si
absenta Dr. Petru Groza din Guvernul format pentru semnarea
Armistitiului.
Acest lucru nu a impiedicat "Frontul Plugarilor" sa devina la 6
Martie 1945 cheia de bolta a guvernului actual prezidat de Dr. Petru
Groza. In ceea ce-l priveste pe Dl. Gheorghe Tatarascu, a carui
dizidenta pare a se substitui cu ajutorul unor zgomotoase
manifestatii Partidului National Liberal, el a fost factorul
determinant pentru instaurarea dictaturilor succesive in Romania.
In politica interna, Dl. Gheorghe Tatarascu si-a pus semnatura pe un
Decret ce suprima partidele democratice; el este promotorul si
semnatarul unui al doilea Decret, instituind un partid unic si
totalitar roman, "Frontul Renasterii Nationale", impotriva Partidului
National Socialist, urmand scopuri dictatoriale si profesand o
ideologie rasiala.
In politica externa, Dl. Gheorghe Tatarascu, indepartandu-l pe
Nicolae Titulescu de conducerea Afacerilor Externe, punand piedici
unei politici de intelegere cu U.R.S.S., denuntand garantiile Franco-
Engleze oferite Romaniei pentru a o apara de un eventual atac din
partea puterilor Axei, a fost un om politic ce a calauzit Romania
spre dictatura si, mai mult, spre aservirea fata de Germania
hitlerista.
Partidul National Liberal si-a ridicat vocea contra tuturor acestor
tentative de a denatura si de a falsifica viata publica romaneasca,
protestand:
- contra eliminarii (interzicerii) organelor sale de presa;
- contra interdictiei de a se utiliza alte publicatii;
- contra arestarilor si presiunilor de orice fel la care sunt supusi
anumiti aderenti;
- contra tentativelor repetate de a induce in eroare opinia publica
incurajand miscarile dizidente, care arboreaza drapelele partidelor
democratice din randul carora au fost eliminate;
- contra sufocarii oricarei activitati politice democratice, care nu
este in serviciul guvernului sau care este contra lui.
El (PNL) a expus in acelasi timp reprezentantilor puterilor Aliate la
Comisia Interaliata de Control, gravele prejudicii cauzate tarii de
atentatele la libertatile publice prin mentinerea unor metode de
constrangere, exercitate asupra constiintelor si vointelor,
impiedicand orice libera expresie a aspiratiilor poporului roman.
El (PNL) a militat fara incetare si a insistat astazi mai mult decat
niciodata asupra situatiei din ce in ce mai grave si tensionate in
care tara se zbate sub acest guvern, situatia caracterizata de o
dezorganizare din ce in ce mai accentuata, culminand intr-un adevarat
haos al vietii economice. Este suficient sa mentionam ca Romania,
intotdeauna considerata ca un rezervor de produse si bogatii pentru
nevoile altora se regaseste astazi in pragul foametei si al saraciei
celei mai crunte. Cu cat situatia politica actuala se va prelungi cu
atat calamitatile vor deveni mai greu de inlaturat.
Partidul National Liberal se adreseaza Sefilor Natiunilor Unite
Aliate, rugandu-le, in virtutea principiilor democratice, solemn
proclamate la conferinta de la Yalta sa avizeze masuri pentru:
- eliminarea regimului dictatorial in Romania;
- restabilirea libertatilor publice;
- suprimarea cenzurii, cu o singura restrictie - aceea a controlarii
stirilor militare si diplomatice referindu-se la Natiunile Unite;
- favorizarea unui guvern provizoriu avand increderea tuturor
partidelor politice, avand ca sarcina prepararea unei consultari
libere a maselor populare, marcata de serioase garantii de
independenta, impartialitate si beneficiind de deplina securitate a
scrutinului popular.
Rezultatele alegerilor efectuate in deplina libertate cu toate
garantiile cerute de circumstante sunt singurele in masura de a da
poporului roman posibilitatea de a avea un guvern care sa fie
adevarata expresie a vointei sale.
Presedintele
Partidului National Liberal
C.I.C. BrAtianu

ROMANIA LIBERA

Scris de Admin 22.02.06 21:42

GHEORGHE I. BRATIANU-
2]Adevarul invinge, indiferent de soarta celor care l-au servit.
1]Noi îi iubim pe ţigani, dar urîm ţigănia.
=====
Ioana
Ion
DUMITRU

Scris de Continut sponsorizat

Bratianu[v=]

Bratianu[v=]

CONTINUARE.....

CONTINUARE.....

CONTINUARE.....

Constantin (Dinu) I.C. Bratianu si lumea Bratienilor

ELENA BRATIANU PE FRONTUL DE VEST

Razboi liberal pe mormintele Bratienilor

Raiul Bratienilor

Un document istoric

Bratianu[v=]

Re: Bratianu[v=]