Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
2 participanți
Pagina 1 din 10
Pagina 1 din 10 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 01.11.15 8:27
Charlemagne - monarhul universal
Dincolo de legenda lui Charlemagne se gaseste o biografie demna de basmele copilariei, cu regi viteji si batalii epice. Caci Carol cel Mare a reprezentat, alaturi de Arthur, cea mai elocventa pilda pe care o putea oferi un suveran crestin. Carol, se nascuse pe la 742, deci in momentul cand petrecaretul sau parinte, Pepin, parasea aceasta lume el nu implinise inca saisprezece ani.
Dincolo de legenda lui Charlemagne se gaseste o biografie demna de basmele copilariei, cu regi viteji si batalii epice. Caci Carol cel Mare a reprezentat, alaturi de Arthur, cea mai elocventa pilda pe care o putea oferi un suveran crestin. Carol, se nascuse pe la 742, deci in momentul cand petrecaretul sau parinte, Pepin, parasea aceasta lume el nu implinise inca saisprezece ani.
Tanar si nelinistit
O adunare a nobililor franci a confirmat alegerea lui ca rege, pe 9 octombrie 768. Prima grija a lui Carol a fost sa supuna ducatul Aquitaniei, al carui conducator, Wilhelm, ii pricinuise atatea necazuri tatalui sau. Incoltit de armatele lui Carol, ducele Aquitaniei a fugit in Gasconia, dar tanarul rege franc l-a urmarit, obligandu-l pe Lupus, ducele Gasconiei, sa i-l predea si sa i se supuna, la randul sau, alipind Gasconia teritoriilor france. In 773, Carol s-a implicat in conflictul dintre Papalitate si regele lombard Desiderius.
In urma unei invazii fulgeratoare, el l-a invins pe Desiderius, fortandu-l sa se predea. Astfel, intreaga Italie de nord intrase practic sub stapanirea suveranului franc, care l-a pus in fruntea teritoriilor proaspat dobandite pe fiul sau, Pepin. Privirile lui Carol erau acum atintite asupra teritoriilor locuite de saxoni. Acest popor germanic, inchinator la idoli, era renumit pentru vitejia si vigoarea sa si regele franc si-a dat seama ca lupta nu va fi deloc usoara. Zavorati in muntii lor impaduriti, saxonii aveau sa dea multe batai de cap armatelor france.
Ostilitatile propriu-zise au inceput in anul 772, motivul constituindu-l arderea unei biserici crestine de catre saxoni. Timp de mai bine de trei decenii luptele nu aveau sa inceteze, sortii razboiului fiind adesea schimbatori. In cele din urma, insa, rezistenta saxonilor a fost zdrobita si Carol a stramutat zece mii dintre ei de pe malurile raului Elba in Galia, pentru a nu mai fi ispititi sa se rascoale din nou. Orgoliosul rege franc nu s-a temut insa sa lupte pe doua fronturi si in anul 778, chiar daca saxonii nu fusesera definitiv infranti, el a condus o expeditie peste Pirinei.
Orasele si castelele cadeau unul dupa altul in fata magnificei sale armate si invazia Spaniei parea mai curand un galop de sanatate. Pe drumul de intoarcere, insa, la trecerea printr-un defileu foarte stramt, numit Roncevalles, triburile locale de basci au atacat ariergarda lui Carol, pravalind stanci de pe culmi, tragand cu sageti si ucigandu-i pe toti cavalerii franci, echipati cu armuri grele. In aceasta ambuscada si-au pierdut viata Eggihard, sfetnicul regelui, Anselm, Contele Palatin si Roland, guvernatorul Britaniei, devenit ulterior personaj de epopee.
Prin foc si sabie
Dorinta de marire a lui Carol nu cunostea margini. Dupa ce cucerise aproape tot Apusul Europei, el a vrut sa isi extinda stapanirea si spre est. Doar ca aici se stabilisera, de cateva secole, triburile de slavi, la randul lor razboinici temuti. Din nou, Carol a cautat un pretext pentru a-i ataca si, cum era mester la asa ceva, nu i-a fost greu sa gaseasca unul : necazurile pe care slavii le provocau tribului abroditilor, vechi aliati ai francilor.
Regele s-a indreptat spre nord-est si i-a zdrobit pe slavii ce populau actualul teritoriu al Tarilor Baltice, obligandu-i sa i se supuna. A urmat atacarea avarilor care, in ciuda numelui, ce-i facea sa tremure pe multi locuitori ai batranului continent, nu mai reprezentau forta de temut care ravasise candva Imperiul Roman. Razboiul cu ei a inceput in 791 si, desi Carol si-a pregatit toate actiunile cu grija, confruntarea a fost mai grea si mai indelungata decat s-ar fi asteptat.
Dupa ce a condus personal una dintre campaniile din Pannonia, regele l-a numit in fruntea trupelor pe fiul sau, Pepin, care a reusit sa-i invinga pe avari abia dupa sapte ani; a pierit atunci toata floarea cavaleriei avare si acesta a fost sfarsitul neamului lor. Dupa zdrobirea avarilor si a saxonilor, Carol a intrat in conflict cu danezii, al caror rege, Godfred, visa sa cucereasca intreaga Germanie.
Trufasul rege a amenintat ca, daca nu i se recunosc drepturile asupra statelor germane, se va infiinta in fruntea unei armate puternice in fata zidurilor capitalei lui Carol, Aix-la-Chapelle (Aachen). Poate ca ar fi procedat astfel daca nu ar fi fost ucis, chiar inainte sa plece la razboi, de catre una dintre garzile sale. O moarte survenita in mod providential, au spus unii, in vreme ce altii, mai sceptici, au aratat cu degetul spre abila retea de spioni si asasini aflata in slujba luiCharlemagne.
Haremul „celui mai pios dintre imparati”
Viata particulara a lui Charlemagne este la fel de complexa ca si cariera sa politica. Pe cand era inca un adolescent, a fost casatorit, impotriva vointei sale, cu o fiica a lui Desiderius, regele lombard pe care-l va detrona mai tarziu. Mariajul avea sa dureze insa mai putin de an, caci Carol si-a repudiat sotia si s-a insurat cu Hildegard, o femeie de origine suaba. Aceasta i-a daruit trei fii – Carol, Pepin si Ludovic si trei fiice – Hruodrud, Bertha si Gisela. Inca trei fiice i-a nascut a doua sotie, Fastrada, de neam germanic, si tot trei copii a avut de la diverse concubine.
Dupa moartea Fastradei, in 794, Carol s-a casatorit din nou, cu Liutgard, care insa nu i-a daruit copii, fapt ce l-a determinat pe rege sa-si ia alte tiitoare. Avantul sau erotic, de-a dreptul neobisnuit si despre care cronicarii crestini povestesc cu zgarcenie, nu s-a potolit nici dupa moartea celei de-a treia sotii. Carol nu s-a mai insurat, dar intretinea un adevarat harem de amante, cele mai importante fiind Gersuinda, o femeie saxona care i-a daruit un fiu, Adaltrud, Regina, mama a lui Drogo si Hugh si Ethelind, ce l-a nascut pe Theodoric.
De la o alta concubina, al carei nume nu ni s-a pastrat, a mai avut un fiu, numit Pepin (ca si pe fiul favorit al lui Carol), chipes la infatisare dar cocosat. Spre deosebire de alti suverani, Carol i-a recunoscut pe toti cei optsprezece copii pe care i-a avut (dintre care doar opt nascuti de sotiile lui), in ciuda sfaturilor date de consilieri care-l avertizasera ca, avand o asemenea progenitura numeroasa, dupa moartea sa imperiul risca sa se destrame.
Regele isi iubea atat de mult odraslele, indiferent ca erau legale sau bastarde, incat nu se putea lipsi de prezenta lor si de aceea a refuzat sa-si lase fiicele sa se marite, de teama ca astfel ar pleca din preajma lui ! Regele a avut nefericirea de a-si pierde trei dintre copii cat mai era inca in viata, pe Carol, fiul cel mare, pe Pepin, pe care-l facuse rege al Italiei, si pe Hruodrud, maritata cu Constantin, imparatul bizantinilor.
Amurgul zeilor
Simtind ca sfarsitul este aproape, spre finele verii lui 813, Carol l-a chemat la el pe Ludovic, singurul fiul al sau si al Hildegardei care supravietuise si l-a numit mostenitor oficial, punand diadema pe capul acestuia in fata curtenilor si a razboinicilor; toti cei de fata l-au aclamat pe noul conducator al imperiului si i s-au inchinat. In toamna aceea, in ciuda varstei inaintate, Carol n-a incetat sa mearga la vanatoare si sa dea ospete imbelsugate. Dar in ianuarie 814, cuprins de o febra ridicata, a cazut la pat.
Crezand ca va alunga boala, s-a abtinut de la mancare, asa cum facea de obicei in asemenea cazuri, in schimb a baut, la recomandarea medicilor, multa tarie. Alcoolul nu a facut insa decat sa atace si mai mult trupul slabit si dupa sapte zile de boala, Charlemagne s-a savarsit din viata, la varsta de saptezeci si doi de ani, dupa aproape jumatate de secol de domnie glorioasa. Era 28 ianuarie 814. Jelit de intregul popor, Carol a fost inhumat in aceeasi zi in care a murit, in catedrala de la Aix-la-Chapelle.
Peste mai bine de trei secole, la 1165, cand amintirile despre faptele sale crude si nenumaratele ibovnice se mai risipisera, Carol a fost trecut de Biserica in randul sfintilor. Astfel, numele lui va dainui vesnic, devenind ideal de maretie pentru toti suveranii ce-l vor urma, de la Frederic Barbarossa la Napoleon. Dar, spre deosebire de imperiul Cezarilor, pe care nadajduise sa-l cladeasca iarasi, uriasul stat creat de Charlemagne nu va supravietui mult mortii intemeietorului sau. Nu fusese, la drept vorbi, decat un vis de glorie, destinat, asemeni oricarui vis, sa se destrame candva...
In urma unei invazii fulgeratoare, el l-a invins pe Desiderius, fortandu-l sa se predea. Astfel, intreaga Italie de nord intrase practic sub stapanirea suveranului franc, care l-a pus in fruntea teritoriilor proaspat dobandite pe fiul sau, Pepin. Privirile lui Carol erau acum atintite asupra teritoriilor locuite de saxoni. Acest popor germanic, inchinator la idoli, era renumit pentru vitejia si vigoarea sa si regele franc si-a dat seama ca lupta nu va fi deloc usoara. Zavorati in muntii lor impaduriti, saxonii aveau sa dea multe batai de cap armatelor france.
Ostilitatile propriu-zise au inceput in anul 772, motivul constituindu-l arderea unei biserici crestine de catre saxoni. Timp de mai bine de trei decenii luptele nu aveau sa inceteze, sortii razboiului fiind adesea schimbatori. In cele din urma, insa, rezistenta saxonilor a fost zdrobita si Carol a stramutat zece mii dintre ei de pe malurile raului Elba in Galia, pentru a nu mai fi ispititi sa se rascoale din nou. Orgoliosul rege franc nu s-a temut insa sa lupte pe doua fronturi si in anul 778, chiar daca saxonii nu fusesera definitiv infranti, el a condus o expeditie peste Pirinei.
Orasele si castelele cadeau unul dupa altul in fata magnificei sale armate si invazia Spaniei parea mai curand un galop de sanatate. Pe drumul de intoarcere, insa, la trecerea printr-un defileu foarte stramt, numit Roncevalles, triburile locale de basci au atacat ariergarda lui Carol, pravalind stanci de pe culmi, tragand cu sageti si ucigandu-i pe toti cavalerii franci, echipati cu armuri grele. In aceasta ambuscada si-au pierdut viata Eggihard, sfetnicul regelui, Anselm, Contele Palatin si Roland, guvernatorul Britaniei, devenit ulterior personaj de epopee.
Prin foc si sabie
Dorinta de marire a lui Carol nu cunostea margini. Dupa ce cucerise aproape tot Apusul Europei, el a vrut sa isi extinda stapanirea si spre est. Doar ca aici se stabilisera, de cateva secole, triburile de slavi, la randul lor razboinici temuti. Din nou, Carol a cautat un pretext pentru a-i ataca si, cum era mester la asa ceva, nu i-a fost greu sa gaseasca unul : necazurile pe care slavii le provocau tribului abroditilor, vechi aliati ai francilor.
Regele s-a indreptat spre nord-est si i-a zdrobit pe slavii ce populau actualul teritoriu al Tarilor Baltice, obligandu-i sa i se supuna. A urmat atacarea avarilor care, in ciuda numelui, ce-i facea sa tremure pe multi locuitori ai batranului continent, nu mai reprezentau forta de temut care ravasise candva Imperiul Roman. Razboiul cu ei a inceput in 791 si, desi Carol si-a pregatit toate actiunile cu grija, confruntarea a fost mai grea si mai indelungata decat s-ar fi asteptat.
Dupa ce a condus personal una dintre campaniile din Pannonia, regele l-a numit in fruntea trupelor pe fiul sau, Pepin, care a reusit sa-i invinga pe avari abia dupa sapte ani; a pierit atunci toata floarea cavaleriei avare si acesta a fost sfarsitul neamului lor. Dupa zdrobirea avarilor si a saxonilor, Carol a intrat in conflict cu danezii, al caror rege, Godfred, visa sa cucereasca intreaga Germanie.
Trufasul rege a amenintat ca, daca nu i se recunosc drepturile asupra statelor germane, se va infiinta in fruntea unei armate puternice in fata zidurilor capitalei lui Carol, Aix-la-Chapelle (Aachen). Poate ca ar fi procedat astfel daca nu ar fi fost ucis, chiar inainte sa plece la razboi, de catre una dintre garzile sale. O moarte survenita in mod providential, au spus unii, in vreme ce altii, mai sceptici, au aratat cu degetul spre abila retea de spioni si asasini aflata in slujba luiCharlemagne.
Haremul „celui mai pios dintre imparati”
Viata particulara a lui Charlemagne este la fel de complexa ca si cariera sa politica. Pe cand era inca un adolescent, a fost casatorit, impotriva vointei sale, cu o fiica a lui Desiderius, regele lombard pe care-l va detrona mai tarziu. Mariajul avea sa dureze insa mai putin de an, caci Carol si-a repudiat sotia si s-a insurat cu Hildegard, o femeie de origine suaba. Aceasta i-a daruit trei fii – Carol, Pepin si Ludovic si trei fiice – Hruodrud, Bertha si Gisela. Inca trei fiice i-a nascut a doua sotie, Fastrada, de neam germanic, si tot trei copii a avut de la diverse concubine.
Dupa moartea Fastradei, in 794, Carol s-a casatorit din nou, cu Liutgard, care insa nu i-a daruit copii, fapt ce l-a determinat pe rege sa-si ia alte tiitoare. Avantul sau erotic, de-a dreptul neobisnuit si despre care cronicarii crestini povestesc cu zgarcenie, nu s-a potolit nici dupa moartea celei de-a treia sotii. Carol nu s-a mai insurat, dar intretinea un adevarat harem de amante, cele mai importante fiind Gersuinda, o femeie saxona care i-a daruit un fiu, Adaltrud, Regina, mama a lui Drogo si Hugh si Ethelind, ce l-a nascut pe Theodoric.
De la o alta concubina, al carei nume nu ni s-a pastrat, a mai avut un fiu, numit Pepin (ca si pe fiul favorit al lui Carol), chipes la infatisare dar cocosat. Spre deosebire de alti suverani, Carol i-a recunoscut pe toti cei optsprezece copii pe care i-a avut (dintre care doar opt nascuti de sotiile lui), in ciuda sfaturilor date de consilieri care-l avertizasera ca, avand o asemenea progenitura numeroasa, dupa moartea sa imperiul risca sa se destrame.
Regele isi iubea atat de mult odraslele, indiferent ca erau legale sau bastarde, incat nu se putea lipsi de prezenta lor si de aceea a refuzat sa-si lase fiicele sa se marite, de teama ca astfel ar pleca din preajma lui ! Regele a avut nefericirea de a-si pierde trei dintre copii cat mai era inca in viata, pe Carol, fiul cel mare, pe Pepin, pe care-l facuse rege al Italiei, si pe Hruodrud, maritata cu Constantin, imparatul bizantinilor.
Amurgul zeilor
Simtind ca sfarsitul este aproape, spre finele verii lui 813, Carol l-a chemat la el pe Ludovic, singurul fiul al sau si al Hildegardei care supravietuise si l-a numit mostenitor oficial, punand diadema pe capul acestuia in fata curtenilor si a razboinicilor; toti cei de fata l-au aclamat pe noul conducator al imperiului si i s-au inchinat. In toamna aceea, in ciuda varstei inaintate, Carol n-a incetat sa mearga la vanatoare si sa dea ospete imbelsugate. Dar in ianuarie 814, cuprins de o febra ridicata, a cazut la pat.
Crezand ca va alunga boala, s-a abtinut de la mancare, asa cum facea de obicei in asemenea cazuri, in schimb a baut, la recomandarea medicilor, multa tarie. Alcoolul nu a facut insa decat sa atace si mai mult trupul slabit si dupa sapte zile de boala, Charlemagne s-a savarsit din viata, la varsta de saptezeci si doi de ani, dupa aproape jumatate de secol de domnie glorioasa. Era 28 ianuarie 814. Jelit de intregul popor, Carol a fost inhumat in aceeasi zi in care a murit, in catedrala de la Aix-la-Chapelle.
Peste mai bine de trei secole, la 1165, cand amintirile despre faptele sale crude si nenumaratele ibovnice se mai risipisera, Carol a fost trecut de Biserica in randul sfintilor. Astfel, numele lui va dainui vesnic, devenind ideal de maretie pentru toti suveranii ce-l vor urma, de la Frederic Barbarossa la Napoleon. Dar, spre deosebire de imperiul Cezarilor, pe care nadajduise sa-l cladeasca iarasi, uriasul stat creat de Charlemagne nu va supravietui mult mortii intemeietorului sau. Nu fusese, la drept vorbi, decat un vis de glorie, destinat, asemeni oricarui vis, sa se destrame candva...
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 28.10.15 10:28
http://adevarul.ro/locale/alexandria/boala-cumplita-regelui-carol-ii-lea-si-a-tratat-monarhul-roman-erectiile-dureroase-ajuns-sclavul-singurei-femei-reusit-sa-l-satisfaca-sexual-1_562e257df5eaafab2c0d7349/index.html
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 04.10.15 14:36
1918 : Este difuzat Manifestul împăratului Austro-Ungariei, Carol I de Habsburg intitulat „Către popoarele mele credincioase” , privind reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean).
Propunerea a fost respinsă de reprezentanţii acestor popoare.
La aceeasi data, apare Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului Carol I de Habsburg de reorganizare a Austro–Ungariei, în care, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16).
Carol de Habsburg (1887-1922) – ultimul împărat al Austro-Ungariei, strănepot al lui Franz Iosif I, a preluat tronul după moartea acestuia din urmă în 1916.
Carol I a al Austriei fost încoronat la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia cu titlul Carol al IV-lea al Ungariei. Soţia sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei.
A renunţat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial, dar nu a abdicat si a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar la 13 noiembrie 1918 a renunţat la şefia statului.
Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei a demisionat; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comunistii lui Bela Kun, care proclama Republica Ungara a Sfaturilor
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 28.09.15 9:36
http://cultural.bzi.ro/aventura-cu-nabadai-dintre-ferdinand-si-elena-vacarescu-35122
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 21.09.15 18:34
Cum au vrut oltenii să îl răstoarne pe Carol I
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 20.08.15 10:55
Carol al II-lea, regele care a renunţat la regat
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 13.08.15 19:34
http://www.romanialibera.ro/aldine/history/marele-sacrificiu-al-regelui-ferdinand-389179
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 13.08.15 19:12
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/carol-al-ii-lea-zizi-lambrino-un-divort-regal-iz-tabloid
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 09.08.15 0:44
http://istoriauitata.blogspot.co.il/2012/07/elena-lupescu.html
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 28.07.15 10:42
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/conversatia-tragicomica-carol-i-generalul-golescu-cum-reactionat
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 26.07.15 15:20
Cum a refuzat regele Ferdinand cererea ungurilor de a se uni cu România
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 18.07.15 10:38
http://www.evz.ro/ferdinand-i-intregitorul.html
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 02.07.15 9:22
http://cultural.bzi.ro/expozitie-de-fotografie-document-la-150-de-ani-de-la-nasterea-regelui-ferdinand-i-la-academie-31608
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 01.07.15 19:38
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/carol-ii-legionarii-0
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 25.05.15 14:07
Carol al II-lea - Zizi Lambrino: un divorţ regal cu iz de tabloid
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 05.05.15 19:30
http://cultural.bzi.ro/regele-ferdinand-si-romania-29129
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 01.05.15 20:37
http://www.romanialibera.ro/special/documentare/romania--regele-playboy--articol-integral-publicat-de-revista-americana-time-in-1939-376881
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 24.04.15 16:24
http://www.dcnews.ro/carol-cel-mare-asasin-cre-tin-invingator-file-de-istorie_473986.html
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 22.04.15 18:47
Cât a furat Carol al II-lea?
În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei “Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”. Raportul comisiei, împărțit pe patru capitole a constatat numeroase abuzuri și...
În 1941, Ion Antonescu a hotărât constituirea unei “Comisii de Anchetă privind fraudele din avutul public săvârșite de Carol al II-lea”. Raportul comisiei, împărțit pe patru capitole a constatat numeroase abuzuri și...
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 21.04.15 20:07
http://www.ziarelive.ro/stiri/adevarul-intim-despre-carol-al-ii-lea-marturia-socanta-a-lui-vadim-tudor-regele-playboy-avea-barbatia-cat-o-sticla-de.html
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 17.04.15 11:27
http://cultural.bzi.ro/regele-carol-i-daca-regret-ceva-este-ca-n-am-murit-inainte-de-inceperea-acestui-razboi-28405
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 12.04.15 17:00
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11667/33/
Una dintre cele mai importante figuri istorice europene ale Evului Mediu a fost Carol cel Mare, supranumit „Parintele Europei”. El s-a nascut la 2 aprilie 742. Data este certa, dar asupra anului au existat discutii, fiind posibil sa se fi nascut cinci ani mai tarziu. Nu se cunoaste cu precizie locul nasterii, care poate fi pe teritoriul actualui oras Aachen (Germania) sau Ličge (Belgia). Carol a fost primul fiu al lui Pepin cel Scurt, rege al francilor, si al Bertradei din Laon.
Una dintre cele mai importante figuri istorice europene ale Evului Mediu a fost Carol cel Mare, supranumit „Parintele Europei”. El s-a nascut la 2 aprilie 742. Data este certa, dar asupra anului au existat discutii, fiind posibil sa se fi nascut cinci ani mai tarziu. Nu se cunoaste cu precizie locul nasterii, care poate fi pe teritoriul actualui oras Aachen (Germania) sau Ličge (Belgia). Carol a fost primul fiu al lui Pepin cel Scurt, rege al francilor, si al Bertradei din Laon.
Titlurile sale au fost: rege al lombarzilor (774-814), rege al francilor (768-814) si apoi imparat si Augustus al Imperiului Carolingian, din anul 800. In aceasta postura a fost incoronat la 25 decembrie 800, de catre papa Leon III, intr-o ceremonie desfasurata la Basilica Sf. Petru din Roma. Dupa moartea tatalui lor, Carol si fratele sau Charlemagne au devenit co-suverani ai Regatului Francilor, insa dupa moartea subita (si neelucidata) a fratelui, Carol a ramas singur la putere. Politica sa a fost de apropiere de papalitate si de cucerire de noi teritorii, pe ale caror popoare sa le crestineze – de multe ori fortat. Astfel, el a invins lombarzii din nordul Italiei si a facut si incursiuni impotriva musulmanilor din Spania. Teritoriile cucerite s-au reunit in cea mai mare parte a Europei vestice, refacand acea zona uriasa a fostului Imperiu Roman. De altfel, titulatura cu care a fost incoronat de papa Leon al III-lea a fost de „Imparat al romanilor”. Carol cel Mare a facut incursiuni de cucerire spre est, nord si sud, astfel ca Imperiul Carolingian (care detinea in principal teritoriile Frantei si Germaniei) ajunsese sa aiba aproximativ 15-20 de milioane de oameni.
In toate teritoriile Imperiului Carolingian s-au promovat reformele legislative, economice si culturale ale acestui imparat unic in istoria Europei occidentale. De aceea, epoca sa este cunoscuta sub denumirea de „Renasterea carolingiana”... Carol cel Mare a avut optsprezece copii cu cele opt neveste sau concubine. Succesorul sau a fost Ludovic I cel Pios. Carol a murit de pleurizie in 814. A fost ingropat in catedrala din Aachen si ulterior a fost canonizat de anti-papa Paschal al III-lea, dar actiunea nu a fost recunoscuta si imparatul este recunoscut doar ca beatificat. El a fost recunoscut ca reformator al educatiei si modului de scriere, promovand „minusculele carolingiene”.
PAUL IOAN
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Re: Carol/LUPESCU/Ferdinand[v=]
Scris de Admin 10.04.15 9:40
http://cultural.bzi.ro/176-de-ani-de-la-nasterea-primului-rege-al-romaniei-carol-i-28160
Admin- Admin
- Numarul mesajelor : 135929
Data de inscriere : 15/12/2005 -
Pagina 1 din 10 • 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10
Subiecte similarePagina 1 din 10
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum