Patrascanu[Claudia][V=]

Pătrăşcanu - arestat, anchetat, asasinat!

Claudia (Sexxy) şi-a luat casă la mare

După cum se prezintă situaţia în ceea ce o priveşte pe Claudia Pătrăşcanu, solista de la Sexxy, e de bun augur să cânţi, în ziua de azi, pentru că, implicit, există o „doză“ de profit la mijloc. După ce a plătit avansul pentru un apartament pe lângă mall-ul din Vitan, locuinţă deloc ieftină, cântăreaţa a mai achiziţionat de curând o casă „pe pământ“ spre ieşirea din Constanţa, pe lângă Agigea.

Anul acesta, Claudia nu a mai avut timp de niciunele, cu toate că îşi dorea tare mult să plece prin Grecia, ori prin Italia, cu gaşca. În schimb, a stat conectată la lucrările noii sale case, coordonând echipele de muncitori, pentru ca lucrurile să iasă asa cum îşi doreşte. Cântăreaţa a preferat concertele prin ţară, în detrimentul celor de pe litoral, pentru că, una la mână, sunt mai bănoase şi, în al doilea rând, nici nu sunt caracterizate de neseriozitate. Se prea poate să fi avut, de-a lungul timpului, câteva experienţ e nefaste cu evoluţiile la teatrele de vară din staţiunile de pe malul mării, altfel nu prea ar fi avut motiv să „mustre“ organizarea şi seriozitatea „litoraliştilor“. Cu toate acestea, Claudia se regăseşte pe afişele din staţiuni dar, după cum chiar ea mărturiseşte, nu a avut timp să onoreze invitaţiile. Este conectată la munca pentru locuinţă.

„Am dat 80.000 de euro pe casă şi încă bag bani în ea!“
Investiţia a „uşurat-o“ pe brunetă de o sumă considerabilă, după cum chiar ea afirmă: „Când am cumpărat casa, am dat pe ea 80.000 de euro. Nu avea etaj, dar am chemat o echipă de muncitori, să ne apucăm de construcţ ie aşa cum trebuie. Cred că o să mai bag câteva zeci de mii în ea, dar sunt convinsă că o să merite. Eu aşa sunt: când mă mut undeva sau când mă apuc de un lucru, îmi place să fie pe gustul meu de la cap la coadă. Schimb tot. Chiar şi vesela, dacă e nevoie. Acum, după ce mă întorc de pe la cântări, mă opresc fix la casă. Vreau să văd ce schimbări s-au mai făcut, dacă îmi plac şi aşa mai departe. Oricum, sunt convinsă că nu o să stau foarte mult pe aici.

Cred că mai mult vor sta mama cu frate-meu. Eu am casa mea în Bucureşti şi să fim realişti: nici nu prea îmi petrec atât de mult timp în Constanţa. Doar de sărbători stau mai mult cu ai mei“. Deocamdată nu a intrat în posesia locuinţei din Bucureş ti, pentru care mai are de plătit rate. Se va muta abia în martie, când, conform contractului încheiat, firma care realizează construcţia va trebui să termine blocul cu pricina. „Abia aştept! O să fie visul meu, de când mă ştiu, devenit realitate! Stai să vezi ce frumos o voi decora!“, nea declarat Claudia, extrem de entuziasmată.

Claudia de la Sexxy a renuntat la topless Desi este din Constanta, Claudia Patrascanu (Sexxy) ne-a marturisit ca a stat la soare, doar doua-trei ore, si nu in orasul natal, ci la o piscina din Pipera. Nu ii place sa se bronzeze cu urme din cauza sutienului, insa a renuntat la ideea de a-si etala sinii la soare: `Acum, de cind cu radiatiile astea prea mari si cu soarele puternic, nu mai risc. Imi este teama. Am avut o cunostinta in familie, care din cauza ca si-a expus corpul vreo cinci ore in continuu, la plaja, facind topless, a facut un cancer la sin! Si nu vreau... Doamne fereste!` - ne-a declarat Claudia. Ea ne-a marturisit ca, din aceleasi motive, a renuntat si la solar, pe care nu il mai frecventeaza de aproape sase ani. Cu toate acestea, bruneta se considera norocoasa pentru ca are tenul masliniu de la mama natura si nu es ...

Claudia de la Sexxy face bube de la ciocolata In ciuda aparentelor, vedetele noastre mai au si necazuri. De pilda, Claudia Patrascanu (Sexxy) este nevoita sa renunte la citeva placeri. Bruneta este alergica la ciocolata, cafea, cola si pisici. Din copilarie, cintareata a respectat, constiincioasa, sfaturile medicului si nu s-a atins de alimentele care ii creau neplaceri. In prezent, interdictia continua: "De mica am sensibilitatea asta. Cum maninc un patratel de ciocolata imi ies fel si fel de bubite pe fata, dupa ceafa. Recent am mincat o chestie mica din ciocolata de pe o prajitura si m-am umplut de bubite rosii pe fata. Sint alergica si la cofeina, de asta nu pot sa savurez si eu o cafea, ca toata lumea" - ne-a povestit cintareata. Ca sa nu aiba surprize neplacute, Claudia incearca sa-si tempereze poftele culinare, ocolind produse ...

Claudia de la Sexxy si-a asigurat picioarele pentru 10.000 de euro Vedetele noastre au cele mai bizare idei. Le place sa iasa in evidenta cu tot felul de lucruri. Claudia de la ex-Sexxy si-a asigurat picioarele pentru 10.000 de euro. Culmea este ca a si gasit si o firma care sa se ocupe de o asemenea cerere. Crezindu-se probabil Angelina Jolie sau Madonna, vedeta de pe plaiurile mioritice a vrut sa iasa si ea in evidenta, daca tot nu face nimic din punct de vedere muzical. In loc sa aiba grija sa existe o cariera de invidiat si sa cinte live, nu sa faca play-backuri pe la toate concertele, mai bine se face de ris cu asemenea idei, care ii fac un deserviciu de imagine. Pina in momentul de fata, se stie despre ea ca a cintat in citeva trupe si are o slabiciune pentru arabi. A avut citeva idile cu oameni de afaceri de origine araba si cam atit. Acum, se cons ...

Claudia îşi deschide magazin de jucării

Chiar dacă magazinul de lenjerie intimă a falimentat-o, Claudia, alias Sexxy, nu s-a lăsat intimidată de acest eşec şi îşi va încerca din nou norocul, într-o afacere cu jucării. Produsele sunt importate din Germania, iar investiţia a "uşurat-o" pe Claudia de aproximativ 20.000 de euro.

Deşi a fost nevoită să închidă magazinul de lenjerie intimă la doar şase luni după ce l-a inaugurat, Claudia Pătrăşcanu este hotărâtă să demareze o nouă afacere. Ideea i-a venit încă de la sfârşitul anului trecut, însă a amânat momentul deoarece a pus cariera muzicală pe primul loc. Acum, că albumul este aproape gata, cântăreaţa ne-a dezvăluit că vrea să-şi suplimenteze veniturile deschizând un magazin de jucării pentru cei mici, în oraşul său natal, Constanţa. Solista are încredere că, de data aceasta, nu o va mai da în bară, pentru că administratorul afacerii va fi chiar mama ei, care are experienţă într-ale comerţului.

Pe de altă parte, cântăreaţa are garanţia calităţii produselor pe care le va comercializa, care sunt fabricate în Germania, ea fiind unic importator în România. Magazinul va fi inaugurat luna viitoare, iar Claudia se va ocupa personal de amenajarea acestuia. Dacă respectiva afacere se va dovedi a fi de succes, vedeta vrea să-şi investească profitul într-un alt proiect, cu care ar putea să dea lovitura. Pentru că îi plac foarte mult copiii, ea va deschide o grădiniţă, costurile afacerii ridicându-se la peste 100.000 de euro.

Clip de 10.000 €
Claudia va filma săptămâna viitoare videoclipul piesei "Două vieţi de dor", compusă de Marius Moga. O parte din costurile clipului, care ajunge la suma de 10.000 de euro, va fi suportată de casa de discuri, însă cântăreaţa e dispusă să scoată şi ea bani din buzunar.

Tovarăşul 'Andrei' – neînţelegeri cu tovarăşii
În anii ilegalităţii, Lucreţiu Pătrăşcanu (nume conspirativ "Andrei") a luat apărarea comuniştilor în procesele intentate lor. S-a implicat în toate acţiunile partidului şi a participat la îndepărtarea Mareşalului Antonescu de la putere. Succesele politice şi imaginea sa de intelectual arogant l-au costat poziţia din partid şi, în final, viaţa.


"Gheorghiu-Dej e un om periculos"


În timp ce membrii de partid ai PMR erau supuşi verificărilor din noiembrie 1948 şi ameninţaţi cu excluderea din partid, unul dintre liderii fostului partid comunist – Lucreţiu Pătrăşcanu – le împărtăşea soarta. Miza ocupării funcţiilor de conducere în partid l-a adus pe Lucreţiu Pătrăşcanu în conflict cu ceilalţi lideri comunişti. Ba mai mult, după şase ani de interminabile anchete, fostul ministru al Justiţiei a fost executat.

"DISTANT". De la începuturile activităţii sale politice, Lucreţiu Pătrăşcanu avea imaginea unui om orgolios, căruia îi plăcea să demonstreze superioritatea intelectuală. Convins că trebuia să fie în fruntea celorlalţi, a încercat să organizeze alegeri de partid printre deţinuţii comunişti din lagărul Tg. Jiu în vremea războiului. Ion Gheorghe Maurer, relatând întâmplarea, considera greşită tactica lui Pătrăşcanu. Atrăgând atenţia asupra comuniştilor închişi, se putea oferi pretext germanilor pentru lichidarea lor fizică. Mihai Novicov, închis şi el la Târgu-Jiu, îi reproşa purtarea distantă şi lipsa de modestie: "Îi plăcea să povestească episoade din viaţa lui, mai ales deputăţia de cinci zile din 1931".

ÎN CONFLICT CU DEJ ŞI CU ANA PAUKER. Eliberat din lagăr în 1943, Pătrăşcanu se arăta mulţumit, pentru că se întorsese "la muncă, în rândurile partidului". În luna aprilie sau mai a aceluiaşi an a aflat însă cu stupoare că Bodnăraş primise de la Gheorghiu-Dej o hotărâre prin care Pătrăşcanu urma "să nu facă parte din Secretariat". Despre structura de conducere a partidului, Pătrăşcanu avea o altă teorie. El sugera formarea unui "comitet central restrâns, alcătuit din cinci persoane", din care urma să facă parte şi el.

Trimiterea lui Pătrăşcanu la Moscova (septembrie 1944) în fruntea Comisiei de Armistiţiu a stârnit şi adversitatea Anei Pauker neplăcut surprinsă de prezenţa lui la Kremlin. "Ce a căutat ăla acolo?, i-ar fi reproşat lui Teoharie Georgescu la sosirea la Bucureşti. De ce l-aţi trimis?" Sentimentele erau de altfel reciproce. Şi Pătrăşcanu la rândul său îi desconsidera pe liderii din fruntea partidului. "Avea o părere foarte ferm negativă despre Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Vasile Luca, a relatat Avram Bunaciu, cel care i-a urmat în funcţia de ministru al Justiţiei, într-un text redactat probabil prin 1965. Poate că era prea categoric şi afirma că Gheorghiu-Dej e un om mărginit, incapabil de a gândi, de a emite judecăţi, fără cultură elementară." După acelaşi Bunaciu, Pătrăşcanu ar fi afirmat că nu avea nimic împotriva muncitorilor, ci doar împotriva lui Dej: "Cunosc muncitori comunişti care sunt inteligenţi, umani, dornici să înveţe şi să-i asculte pe ceilalţi. Gheorghiu-Dej e un om periculos pentru ţară şi pentru partid. E perfid, duşmănos, orgolios, mărginit, un om rău, nebănuit de rău, plin de venin".

NEÎNŢELEGERI. Spre sfârşitul anului 1944, liderii comunişti l-au marginalizat în conducerea partidului pe Lucreţiu Pătrăşcanu. Începând de la data de 7 noiembrie 1944, conducerea Scînteii a primit interdicţia de a-i mai publica o vreme numele. Ana Pauker i-a lămurit astfel decizia: "E la latitudinea organelor de conducere pe cine să popularizeze şi în ce formă şi pe cine nu". Între Pătrăşcanu şi ceilalţi lideri erau disensiuni şi pe tema alegerii "tovarăşilor de drum". De asemenea, în timpul grevei regale (23 august 1945-8 ianuarie 1946), Pătrăşcanu negociase cu Regele formarea unui nou guvern, fără înştiinţarea conducerii partidului. Ba mai mult, întâlnirile cu Victor Rădulescu-Pogoneanu şi Grigore Niculescu-Buzeşti le-a păstrat secrete faţă de tovarăşii săi. Între timp, Niculescu-Buzeşti fugise din ţară cu ajutorul misiunii militare americane, iar Pătrăşcanu se temea să nu fie compromis la rându-i, deoarece i se promisese şi lui din partea "opoziţiei" să fugă în străinătate.

"ATENTATUL" LUI BODNĂRAŞ. Printr-un fost elev de-al tatălui său, generalul Anton, comandantul Jandarmeriei, Lucreţiu Pătrăşcanu a aflat în februarie 1945 o veste îngrijorătoare. Potrivit sursei, "un om al Gestapoului" pregătea un atentat împotriva sa. Despre plan fusese înştiinţat şi ministrul de Interne, Teoharie Georgescu. Mai târziu, la 12 noiembrie 1949, în timpul anchetei începute împotriva sa, Pătrăşcanu l-a învinuit pe Emil Bodnăraş de plănuirea atentatului. În faţa anchetatorilor săi, el a vorbit despre "unele planuri fanteziste ale lui Bodnăraş şi la posibilitatea de a fi gândit că un atentat împotriva mea ar fi putut fi foarte bine utilizat împotriva reacţionarilor şi a duşmanilor noştri". Temerea lui Pătrăşcanu avea de altfel o bază reală. Va reieşi peste ani, la ancheta comandată de Ceauşescu în 1968, că din ordinul lui Bodnăraş, care răspundea de SSI Pătrăşcanu era urmărit. Pe lângă el fusese infiltrat un informator al SSI, Nicolae Betea, pe care naivul Pătrăşcanu îl credea prieten şi devotat al său. Betea însă primise misiunea "să-l provoace să fugă în străinătate", acuzaţie gravă pentru care va fi de altfel arestat.


Lovituri pe la spate


Deşi colaboraseră la răsturnarea lui Antonescu, între Lucreţiu Pătrăşcanu şi Emil Bodnăraş era o permanentă tensiune. Bodnăraş îi ordonase lui Didenco "filarea" lui Pătrăşcanu imediat după întoarcerea acestuia de la Moscova (septembrie 1944). Nici Pătrăşcanu nu era însă mai loial tovarăşului său. La formarea guvernului Petru Groza, la 6 martie 1945, Pătrăşcanu i-a sugerat Regelui Mihai I să-l respingă pe Bodnăraş din funcţia de secretar de stat la Ministerul de Interne. A doua zi, Pătrăşcanu i-a mărturisit fericit lui Belu Zilber: "L-am ars pe Emil, nu vine la Interne".


Privilegiile lui Pătrăşcanu


Până în 1944, Lucreţiu Pătrăşcanu fusese ameninţat continuu cu privarea de libertate. A fost arestat în 1924 şi în 1928. Ulterior (1932) a fost închis la Văcăreşti, iar în 1933, la o săptămână de la evenimentele de la Atelierele Griviţa, a fost închis, se pare, două luni. Faţă de tovarăşii săi de partid se bucura de un regim preferenţial. Perioadele de detenţie erau scurte, iar în urma intervenţiilor familiei sale era eliberat. Pentru colegii de partid era un motiv de invidie şi bănuieli că are legături speciale cu autorităţile. În timpul anchetei din 1948-1954, pe baza acestor "dovezi" de eliberare din închisoare şi trimitere în domiciliu forţat a fost acuzat de colaborare cu Siguranţa. De fapt, Pătrăşcanu semnase angajamente la eliberarea din detenţie, conform cărora urma să nu mai facă politică. Ceea ce în conformitate cu cutumele vieţii ilegaliştilor însemna o trădare.

Lucreţiu Pătrăşcanu – victimă a 'epurărilor'
Apariţia Partidului Muncitoresc Român a coincis şi cu eliminarea lui Pătrăşcanu din viaţa politică. Colaboratorii săi apropiaţi au fost arestaţi, iar el, anchetat timp de şase ani. În prima parte a anchetei, prietenii l-au trădat şi a fost acuzat că vrea să fugă în străinătate. A fost primul lider comunist arestat din statele europene proaspăt comunizate.

Anchetarea unui lider comunist


În 1947, Pătrăşcanu ajunsese un paria printre liderii comunişti. Deciziile politice importante le afla din presa vremii. Deşi păstra încă portofoliul Ministerului de Justiţie, iar pentru mulţi părea în plină ascensiune, nu a fost informat de arestarea fruntaşilor ţărănişti la Tămădău şi nici de proiectul noii Constituţii.

COMPLET IZOLAT. Abdicarea Regelui Mihai I şi pregătirile pentru proclamarea Republicii l-au găsit în tihna prietenilor, la Păltiniş (Sibiu). Înţelegând imediat pericolul izolării, Pătrăşcanu a plecat de urgenţă în ultima zi a anului la petrecerea de Revelion organizată acasă la Ana Pauker. Din mărturiile lui Gheorghiu-Dej către Paul Sfetcu, cel care a ocupat funcţia de ajutor de şef de cabinet şi apoi de şef de cabinet a lui Dej în perioada 1951-1965, se pare că Dej ar fi spus amfitrioanei Ana Pauker: "Ce caută trădătorul acesta printre noi? Dacă rămâne el, eu plec". Furios, Pătrăşcanu şi-ar fi depus demisia, pe care o avea pregătită în buzunar, dar nu a fost primită, considerându-se că din partid nu se demisionează, ci eşti exclus.

PRIETENIE TRĂDATĂ. În urma Congresului de unificare prin care a apărut PMR, componenţa Comitetului Central a fost schimbată. Nu a fost ales membru în CC şi la câteva zile a fost înlocuit cu Avram Bunaciu în funcţia de ministru al Justiţiei. Toată luna martie a fost urmărit de agenţii Serviciului Special de Informaţii. Din anturajul său, Nicolae Betea şi Herant Torosian i-au propus fuga în străinătate. Temător, Pătrăşcanu le respinsese planul. Faptul că nu raportase partidului propunerile lor, deferindu-i justiţiei, a fost însă considerat o crimă.

Între timp fusese arestat Belu Zilber, care îi fusese între 1944 şi 1948 cel mai apropiat colaborator. Cei doi fuseseră colegi în clasa a patra de gimnaziu, iar mai târziu (1918-1919) s-au reîntâlnit la sediul Partidului Social Democrat. Prin intermediul lui Belu Zilber, Pătrăşcanu a cunoscut alţi viitori prieteni – Lena Constante şi Hari Brauner. După arestarea lui Zilber (februarie 1948), Pătrăşcanu devine convins că acesta fusese "omul Siguranţei" în anii ’30. În timpul anchetei desfăşurate cu privaţiunile şi constrângerile tipice, Zilber a oferit numeroase mărturii false despre fostul său prieten. În amintirile sale scrise imediat după Plenara CC din 1968 şi publicate după 1989 sub titlul "Actor în procesul Pătrăşcanu", Zilber oferă justificarea comportamentului său în mediul claustrant al închisorii. "De multe ori mi-am pus întrebarea ce se va întâmpla dacă ceilalţi n-au vorbit. Evident, atunci vor fi spuse şi alte lucruri pe care nu le ştiam, desigur lucruri grave. Prin urmare, Pătrăşcanu a făcut lucruri deosebit de grave. (...) Deci de vreme ce Pătrăşcanu era vinovat, era obligaţia mea morală să apăr sistemul, spunând adevărul. Din aproape în aproape am ajuns duşmanul lui Pătrăşcanu. Îmi spuneam că nimeni nu mă obligase să devin membru de partid. Din respect pentru idei trebuia să fiu sincer."

LA ANCHETĂ. Mărturiile lui Zilber, precum şi informaţiile referitoare la propunerile de a fugi în străinătate venite din partea prietenilor săi l-au compromis definitiv pe Pătrăşcanu. La 28 aprilie 1948 a fost reţinut într-o vilă din Băneasa şi sub paza "oamenilor de la partid". A fost supus unei anchete de o comisie de partid compusă din Teoharie Georgescu, Iosif Rangheţ şi Alexandru Drăghici. La acea dată, Pătrăşcanu îşi manifesta încrederea în mersul anchetei. "Am cerut să mi se dea muncă de partid, declara el într-o scrisoare adresată anchetatorilor, datată 1 mai 1948. Aceeaşi cerere o fac şi acum prin această scrisoare. Partidul şi conducerea lui au puterea să controleze activitatea mea nu după vorbe, ci după fapte. Este singurul lucru pe care îl cer." În Rezoluţia Plenarei CC din 10-11 iunie 1948, partidul l-a acuzat pentru prima dată public, numindu-l "duşman al poporului". La 24 august 1948, pe numele lui s-a emis un mandat de arestare, sub acuzaţia de agent al Siguranţei şi al serviciilor secrete britanice. Firul anchetei a "mers" pe aceste capete de acuzare până în anul 1950, când s-a finalizat prima anchetă. Dar pentru Pătrăşcanu greul de-abia începea.

Procese politice printre comunişti


Despre procesele politice din Uniunea Sovietică Pătrăşcanu vorbise de multe ori cu apropiaţii săi. Elena Pătrăşcanu a mărturisit în 1951, în timpul anchetei, că soţul ei nu credea în vinovăţia lui Zinoviev, Kamenev şi Buharin. În anii 1948-1949 însă, în ţările satelit ale URSS, procesele comuniştilor s-au înmulţit. Lucreţiu Pătrăşcanu a fost primul arestat dintre toţi liderii comunişti. Au mai fost arestaţi Traicio Kostov în Bulgaria, Laszlo Rajk - ministrul de Interne maghiar, Rudolf Slanski şi Vladimir Clementis în Cehoslovacia şi albanezul Koci Xoxe. Despre soarta celorlalţi anchetaţi din ţările comuniste Pătrăşcanu nu a aflat nimic. Deşi, după declaraţiile anchetatorilor şi procurorilor lui Pătrăşcanu, aceştia fuseseră trimişi în "schimb de experienţă" la procesul Slanski de la Praga.


Vă prezentăm spre lectură
Romulus Cristea, "Piaţa Universităţii 1990", Ploieşti, Ed. Foc-Filocalia, 2007
Editura Foc-Filocalia a lansat în 2007 volumul "Piaţa Universităţii 1990" al autorului Romulus Cristea. Abordând un subiect delicat al istoriei recente a României, respectiv evenimentele din Piaţa Universităţii din iunie 1990, precum şi venirea minerilor în Bucureşti, Romulus Cristea – ziarist de formaţie – încearcă să prezinte realitatea istorică pe baza instrumentelor de lucru specifice cercetării istorice. Mărturii ale protestatarilor din 1990, interviuri realizate cu cei care au cercetat penal sau medical abuzurile din piaţă (generalul Dan Voinea, procurorul militar Viorel Siserman şi medicul Camelia Doru), diverse declaraţii ale membrilor societăţii civile, dar şi fotografii din timpul protestului întregesc un tablou al unei perioade tulburi din istoria postdecembristă a României.

Claudia de la Sexxy iese cu barbati care au obligatii

La cateva luni de cand a declarat ca nu mai are prieten, Claudia, bruneta de la Sexxy, a fost surprinsa de catre paparazzi in compania unui tanar. La un moment dat, barbatul a luat-o protector de mijloc. Identitatea insot itorului a fost dezvaluita chiar de artista. Cantareata a desta inuit ca acesta se numeste Ionut, si ca intre ei nu poate fi vorba de vreo idila. Am o gra- mada de prieteni, in general ma inteleg mai bine cu barbatii decat cu femeile. Nu am insa un iubit, sunt singura. Pe Ionut l-am cunoscut printr-o prietena. El are deja o iubita de aproximativ trei ani si nu vreau sa-i creez probleme. Faptul ca m-a atins nu inseamna ca intre noi este ceva. Si eu obisnuiesc sa pun mana pe cineva, fara sa-mi dau seama, a adaugat artista.
Au luat cina impreuna Claudia si tanarul respectiv s-au oprit, dupa o scurta plimbare prin oras, la un local de fite din Capitala. Cei doi s-au intalnit, pe drum, si cu o amica a vedetei. Intr-adevar, am fost sa mancam, dar nu singuri, ci impreuna si cu o prietena de-a mea din Valcea. Bruneta a mai spus ca nu simte lipsa unui iubit. Sunt adepta unei relatii, dar cu o persoana potrivita. Trebuie sa si simt ceva. Niciodata nu ma arunc, intai incerc sa cunosc cat se poate de bine respectiva persoana.

Claudia încalcă recomandările medicului
Claudia, alias Sexxy, a scăpat de intervenţia chirurgicală pe care ar fi putut să o suporte la coloană, din cauza herniei de disc. Acum, ea trebuie să aibă foarte mare grijă de sănătatea sa şi să urmeze cu stricteţe un tratament medicamentos, precum şi să meargă la şedinţe de fizioterapie. În plus, medicul i-a recomandat Claudiei să nu mai facă niciun fel de efort şi să renunţe la tocuri. Numai că ea, avand în vedere că este cantăreaţă şi că îşi caştigă banii din concerte, nu se poate prezenta la spectacole încălţată cu adidaşi. Drept urmare, tocurile înalte de 10 cm vor fi purtate, în continuare. Dar numai pe scenă, nu şi în viaţa de zi cu zi, pentru că, totuşi, Claudia conştientizează cat de importantă este sănătatea.

ATAC: E bine să te culci cu fereastra deschisă?
Claudia (Sexxy): Nu, că te trage curentul. În general, nu sunt superstiţioasă, dar dacă intră vreun vecin?

ATAC: Care e pluralul de la „spate“?
Claudia (Sexxy): Nu are plural. Nu ştiu... În fine.

ATAC: De ce ouăle clocite îşi pierd din calitate?
Claudia (Sexxy): Nu îmi plac ouăle. Sunt alergică la ele.

ATAC: Ce se întâmplă dacă deşurubezi buricul pământului?
Claudia (Sexxy): Are buric? Nu cred că s-ar întâmpla nimic, întrucât pământul nu are buric.

ATAC: Dacă ai avea un singur ochi, ai clipi sau ai face cu ochiul?
Claudia (Sexxy): Doamne-fereşte! Nu-mi doresc. Cred că aş clipi.

ATAC: Dacă nimeni nu te înţelege, eşti neapărat un geniu?
Claudia (Sexxy): Nu, pentru că nu m-aş înţelege nici eu pe mine.

ATAC: Ai vrea să te reîncarnezi într-un ciorap?
Claudia (Sexxy): Poate în altceva da, dar nu în ciorap...

ATAC: Dacă ar zbura porcii, companiile aviatice ar da faliment?
Claudia (Sexxy): Nu cred. Oricum, sunt unii porci care nu zboară (să nu scrii asta!).

ATAC: Dacă cineva încearcă să se sinucidă şi nu reuşeşte, poate fi condamnat pentru tentativa de omor?
Claudia (Sexxy): Se condamnă singur. Va fi judecat în Cer.

ATAC: Dacă un beţiv merge pe şapte cărări, oare în câte ape înoată un peşte beat?
Claudia (Sexxy): Păi sunt peşti beţi numai de la apă...

ATAC: Dacă fulgerul nu ar ajunge în zig-zag pe pământ, viteza sa ar fi mai mare?
Claudia (Sexxy): Ţinând cont că eu mă ascund în baie când tună sau când fulgeră, cred că aş putea să-ţi recomand un fizician, mai degrabă.

ATAC: Care este viteza mirosului?
Claudia (Sexxy): Păi mirosul are viteză? Cine are miros, bine... Cine nu, nu.

http://www.atac-online.ro/monden_27/13-intrebari-cu-claudia-(sexxy)_4335


ATAC: Ce zgomot face o roată pătrată?
Claudia (Sexxy): Eu am auzit doar de roţi rotunde, până acum.

Claudia (Sexxy), urmărită de ghinioane
Claudia (Sexxy) a întampinat nişte probleme de sănătate destul de grave tocmai în pragul relansării sale pe scena muzicală romanească. Astfel, din cauza unei crize de hernie de disc, ea este nevoită să facă o pauză de recuperare, din toate punctele de vedere: nu trebuie să facă efort, să conducă sau să poarte tocuri. Claudia este îmcrezătoare că-şi va reveni, fără să fie nevoită să apeleze la bisturiu, căci are panuri mari în ceea ce priveşte cariera sa: vrea să filmeze primul videoclip şi, de asemenea, să-şi deschidă o afacere.

Claudia de la Sexxy, la un pas de operaţie Claudia de la Sexxy a început recuperarea după criza de hernie de disc suferită în urmă cu o săptămână pe platourile de filmare de la Antena 1. Bruneta face fizioterapie acasă şi în spital şi s-a programat pentru tratamentul cu rezonanţă magnetică. Dacă acesta nu va da rezultate, cântăreaţa va ajunge la bisturiu.

În urmă cu o săptămână, în timp ce filma pentru emisiunea "De tot râsul" (Antena 1), Claudia a acuzat puternice dureri de spate. În urma crizei, solista de la Sexxy a ajuns de urgenţă la spital, unde a fost diagnosticată cu hernie de disc. Afecţiunea a apărut în urmă cu un an şi jumătate, când bruneta a avut prima criză. În urma tratamentelor specifice, aceasta şi-a revenit, însă durerile au recidivat. În momentul de faţă, cântăreaţa abia mai poate să-şi onoreze contractele pentru concerte. Medicii i-au recomandat fizioterapie intensivă, i-au interzis orice efort şi i-au prescris calmante pentru durerile insuportabile de după gimnastică. Claudia nu mai are voie să conducă, fapt pentru care şi-a angajat un şofer, şi nici să poarte tocuri. Specialiştii i-au recomandat operaţia, însă i-au mai dat o şansă - rezonanţa magnetică, o formă de terapie care o va costa pe artistă 1.000 de lei. "Voi merge după Paşte şi sper ca asta să fie rezolvarea problemelor mele de sănătate", ne-a declarat Claudia.
Moga a dus-o cu vorba
Aflată la un pas de relansarea în varianta solo, Claudia se vede nevoită să amâne tot. Pauza îndelungată de la despărţirea de Julia Chelaru, fosta ei colegă de trupă, a fost generată de ambiţia sa de a debuta cu un single semnat Marius Moga. Prins în alte proiecte, compozitorul a amânat-o
în mod repetat, iar acum, când piesa e gata, cântăreaţa se confruntă cu efectele herniei de disc.

Claudia, criză de hernie
Nici Claudia de la Sexxy nu a avut un weekend mai fericit, ea ajungând, sâmbătă, la Spitalul de Urgenţă, direct de pe platourile de filmare ale postului Antena 1 pentru emisiunea "De tot râsul". După ce a acuzat dureri puternice de spate, cântăreaţa a fost aşezată pe targă şi transportată cu Salvarea la spital. Diagnosticul stabilit: hernie de disc.

Claudia (Sexxy) îşi cumpără apartament de 70.000 de euro

Claudia poartă lenjeria de la propriul magazin falimentar

Fosta componenta a trupei „Sexxy”, Claudia Patrascanu, a destainuit faptul ca regreta pictorialul din „Playboy”, revista in care a pozat in urma cu ceva vreme. „Aveam 21 de ani si nu stiam prea multe. Cel care m-a convins a fost iubitul meu de la momentul respectiv. M-a impins de la spate, incercând sa ma faca sa cred ca o astfel de publicitate m-ar avantaja in cariera artistica. Mai târziu insa am realizat ca a fost cea mai mare greseala”, a spus Claudia. Potrivit unui cotidian central, vedeta recunoaste ca daca ar fi sa o ia de la capat ar sari peste aceasta etapa a vietii ei. http://www.ultima-ora.ro/#Monden

Giulia, fosta componentă a trupei Candy, are o mulţime de proiecte pentru această toamnă. În curând, pe posturile de specialitate, se va difuza noul ei videoclip, realizat pentru promovarea albumului "Fluturi". Piesa se numeşte "Oriunde m-aş afla", iar videoclipul a fost regizat de Oana Vlădescu. Filmările au durat trei zile. Iiţial, Giulia a vrut un videoclip de imagine, dar rezultatul final a fost o combinaţie originală între unul de imagine şi unul classic, bazat pe o poveste de dragoste.
Tot din această toamnă, Giulia s-a "îmbogăţit" şi cu o nouă emisiune la radio: "Kiss This". Cu această ocazie, colegul său de radio, Vali Bărbulescu, a ţinut să îi organizeze Giuliei o sesiune foto ad-hoc. De asemenea, Giulia a fost selecţionată şi pentru o reclamă la şampon, alături de alte cinci vedete din show-biz. (M.F.)
http://www.azi.ro/tele.htm

CLAUDIA cheltuieste 1.000 de euro lunar ca sa aiba un look sexy
Obrazul subtire cu cheltuiala se tine, iar Claudia de la Sexxy ilustreaza cel mai bine acest proverb. Foarte atenta cu imaginea ei, cantareata petrece mai mult de patru ore pe zi in saloane de cosmetica si sali de fitness. In programul ei de intretinere se regasesc masaje cu uleiuri aromate, lectii de tae-bo, aerobic, fitness, balet, dar si tratamente cu miere, parafango si mango. De la prima ora a diminetii si pana seara tarziu Claudia se afla intr-un maraton continuu intre studioul de inregistrari, sala de fitness, saloanele de cosmetica si cele de coafura.
“Cheltuiesc cam 1.000 de euro in fiecare luna ca sa ma intretin, dar consider ca merita si ca denota respect pentru cei din jurul meu sa ofer o imagine ingrijita. Fac tratamente cosmetice speciale, am nutritionist si profesor de tae-bo si fitness, dar cel mai mult imi plac tratamentele SPA. Fac aqua prana, in care intra bai cu lapte si petale de trandafiri si uleiuri aromate, apoi fac masaj de relaxare. Dupa o astfel de sedinta te simti alt om”, spune Claudia. In fiecare luna vedeta lasa vreo 800 de lei (8 milioane lei vechi) la coafor, alte 600 da pe tratamente cosmetice, 500 pe manichiura si pedichiura, iar alte 700 pe tratamente SPA. “La fiecare sase luni se adauga extensiile de par, care trebuie inlocuite, iar asta ma costa cam 1.000 de euro”, spune ea.
Claudia si-a angajat si un nutritionist, care-i stabileste dieta si chiar programul de fitness, tae-bo si aerobic pe baza numarului de calorii consumate. “Am o nutritionista foarte buna, care-mi face un program mai ceva ca la armata. Sunt la sala de sport in fiecare zi. Daca plec prin tara, la concerte, exersez singura cateva miscari.” Pentru programul de sala si nutritionist Claudia mai plateste 150 de euro. Iar maseurul, care-i vine acasa de doua ori pe saptamana, o costa alte 400 de lei in fiecare luna.


Articol semnat de Luana Mare http://www.libertatea.ro/index.php?section=articole&screen=arhiva&sid=162197

TRAGEDIA LUI LUCREŢIU PĂTRĂŞCANU

Domnul Corneliu Coposu nu se grăbeşte să intre מn amănuntele temniţelor sale, deşi scopul vizitei mele este de a scrie despre ele. ־i מnţeleg ezitarea şi nu-l grăbesc să-şi depene amintirile despre perioada מn care i s-a interzis dreptul la demnitate, la cuvגnt, ba chiar şi la decenţa traiului de ceas de ceas…
־n faţa מntrebărilor mele, suficient de generale pentru a nu-i deveni neplăcute, recurge la o stratagemă a jocului de şah: rocada. Tura domnului Corneliu Coposu, מndărătul căreia se ascunde מn cele ce urmează, va fi Lucreţiu Pătrăşcanu, iar rocada sa constă מn evitarea solicitării de a-mi vorbi despre sine; la fel, ea stă מn introducerea מn conversaţie a temei Armistiţiului; de fapt, este tema lucrării domniei sale, apărută de curגnd: Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui, urmată de o Addenda: Riposta unei contestări neמntemeiate a actului de la 23 August (Editura „Gגndirea Romגnească“). Deplגnge condiţiile sub orice critică ale ediţiei şi cu osebire absenţa totală de corectură a tipăriturii conţinגnd extrem de valoroase mărturii inedite, privitoare la schimbarea destinului ţării.
Chemat de acest nou subiect, trece la:
– Cu Lucreţiu Pătrăşcanu am fost prieten; de familie chiar. Ne vizitam, מmi mărturiseşte gazda mea.
Nu are nici o reticenţă מn afirmarea publică a acestei amiciţii. ־ntrevăd trei motivări ale ei, dacă nu chiar mai multe. Satisfacţia noastră a tuturora de a evoca un om pe care l-am simpatizat şi care s-a stins. ־ntr-un fel, este ca şi cגnd l-am aduce de faţă, să retrăim momentele cגnd l-am putut vedea. Un alt motiv poate fi generat de gגndul că, indiferent de crezurile distincte şi opuse ale celor doi, banditismul căţărat מn prepeleacul puterii le-a impus amגndurora o soartă a suferinţei, vădind astfel, מntr-un mod alambicat, rezistenţa sentimentului ce-i lega, căci interlocutorul meu a fost mult chinuit pentru a accepta să devină martor al acuzării מn procesul lui Pătrăşcanu, cu intenţia de a i se da acestuia lovitura de graţie, prin folosirea מmpotriva lui a unor declaraţii mincinoase (refuzate categoric de domnul Coposu). A treia pricină ar putea fi aceea că are prilejul să mai ridice un colţ al cortinei care a ascuns pגnă astăzi istoria comunismului.
Dar nu am timp să aleg מntre trăirile domniei sale, deoarece purcede la explicaţii privind relaţiile cu marea victimă a propriilor „tovarăşi“ de luptă:
– Desigur, fiecare rămגnea cu ideile lui. La מnceputul מntגlnirilor, contradicţiile se ilustrau prin argumentări ponderate, elegante. Pe măsură ce ne מncingeam, tonul ni se schimba. Deveneam caustici, violenţi. Cגteodată chiar foarte violenţi. De la el am aflat o mulţime de detalii ce au rămas necunoscute istoricilor. Relaţiile sale cu Jdanov, de pildă.
־mi trece prin minte că toate cגte ţin de evoluţia Partidului Comunist au rămas necunoscute. Conducătorii acestuia s-au opus categoric să apară vreo istorie a Partidului Comunist Romגn. Nu poţi da מn vileag faptul că partidul tău este implicat exclusiv מn crime directe sau indirecte, ce se מnlănţuiesc de la un capăt la celălalt al existenţei lui. Dar nu e momentul potrivit pentru atari consideraţii.
Mă agăţ de menţionarea omului politic sovietic şi:
– Pătrăşcanu מl cunoştea dinainte de Armistiţiu?
– De aproximativ zece ani. Din 1935, cגnd Lucreţiu Pătrăşcanu era reprezentantul secţiei din Romגnia pe lגngă forul suprastatal care dirija cu autoritate activitatea „secţiilor“ din străinătate.
־mi menţionează, amănunt de care nu aveam cunoştinţă, că Pătrăşcanu fusese desemnat din afara graniţelor noastre, ca delegat al comuniştilor la tratativele dintre partidele democrate romגne ce pregăteau Armistiţiul.
– Nikolai Vasilievski Novikov, ambasadorul URSS-ului la Cairo, i-a sugerat prinţului Barbu Ştirbey, מnsărcinatul politicienilor anti-războinici din patrie, ideea ca „Opoziţia Unită“ din Romגnia să-i מncadreze şi pe comunişti מn coaliţia antihitleristă şi anti-antonesciană.
– Ei n-au fost de la מnceput מn fruntea mişcării pacifiste, cum afirmau?
– Nici vorbă. Partidele Naţional Ţărănesc şi cu cel Liberal au iniţiat acţiunea מn 1941. La 28 septembrie 1942, li s-a ataşat Partidul Socialist. Cel comunist nu putea fi admis să colaboreze cu forţele democratice, deoarece pגnă la autodizolvarea Kominternului, de la 15 mai 1943, Congresele III, IV şi V prevedeau, cu privire la Romגnia, teze inadmisibile. Comuniştii au fost primiţi alături de celelalte partide abia la 20 iunie 1944, cגnd s-a constituit „Blocul Naţional Democratic“. ־nsă, pגnă să se ajungă la aceasta, s-au ivit destul מncurcături. Iuliu Maniu şi cu Dinu Brătianu i-au dat de ştire lui Novikov cגt de puţin numeroşi erau comuniştii מn ţară şi că nu reprezentau nici o pătură a populaţiei. Novikov nu i-a contrazis. ־n schimb, a susţinut că era util pentru „Opoziţia Unită“ din Romגnia să se מnfăţişeze מn faţa străinătăţii ca o formaţie democratică lipsită de prejudecăţi, care să includă toate curentele şi păturile sociale antifasciste.
N-am răgazul să deschid gura, cutremurat de acest amestec מn treburile interne ale acelora care se străduiau să scoată Romגnia din război, deoarece domnul Corneliu Coposu insistă asupra argumentelor de bun-simţ şi de aparentă grijă purtată viitorului nostru, emise de Nikolai Vasilievski Novikov. Suntem cu toţii obişnuiţi cu declaraţiile democratice ale comunismului, ce ascund cele mai nefaste planuri de aservire şi de distrugere; dar, la timpul acela, nu ştia nimeni de pe Pămגnt pגnă unde mergea „tartufismul“, făţărnicia exponenţilor lui.
– Cei doi şefi ai partidelor majoritare au contactat, pe rגnd, personalităţile mai răsărite ale Partidului Comunist. Au trebuit căutate מndelung, anevoios, cu obstinaţie. Se ascunseseră fiecare cum putuse. Nici unul dintre ei nu ştia unde erau retraşi ceilalţi. ־şi păzeau libertatea.
Dacă מnţeleg bine, lupta lor antifascistă consta מn a-şi feri urma cגt mai strict, mai ales de tovarăşii lor, posibili vגnzători, dintre aceia cu care au מnsămגnţat puşcăriile de מndată ce au pus mגna pe putere.
– Cine erau aceia mai răsăriţi? – מntreb.
– Foriş, Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Pגrvulescu, Iosif Rangheţ, Lucreţiu Pătrăşcanu, Petre Iosif, C. Agiu. Era amuzant că fiecare dintre dגnşii se מnfăţişa ca cel mai autorizat reprezentant al comuniştilor. Era imposibil să-i determinăm să numească un purtător de cuvגnt cu drepturi depline de reprezentare. S-a comunicat la Cairo aceasta. Novikov a transmis numele lui Pătrăşcanu, prin Ştirbey.
– Va să zică Novikov este acela care a transmis numele lui Pătrăşcanu, reiau cuvגnt de cuvגnt, stupefiat de dependenţa comuniştilor romגni faţă de sovietici.
– Da, מntr-o telegramă cifrată, venită de la Moscova. Aşa s-a ajuns la acceptarea lui Pătrăşcanu ca reprezentant al comuniştilor. Din acel moment, el s-a considerat investit cu calitatea de exponent.
– Cum aţi stabilit legătura cu el?
– Legătura exista din toamnă, din noiembrie 1943. Maniu se מntגlnise cu Pătrăşcanu şi angajase discuţii politice cu el.
– Unde?
– ־n strada Dr. Marcovici 9, la etajul VI. ־n apartamentul meu. ־i dădusem lui Pătrăşcanu cheia casei. Se strecura prudent מn locuinţă, cu cגtva timp מnainte de sosirea lui Iuliu Maniu.
־l privesc cu atenţie pe omul care-şi reactualizează amintirile. Cגnd l-am מntrebat cum decurgeau anchetele מn 1947 (a fost arestat pe 4 iulie, מn afacerea Tămădău), a evitat să le pomenească pe ale sale personale.
Decenţa ce-i מnsoţeşte orice gest, orice cuvגnt מmi va fi principala oprelişte מn realizarea scrierii pe care o plănuiesc. Dar, pomenindu-mi unele dintre metodele folosite מn general de către torţionari, le deduc pe acelea suferite de dגnsul. Una dintre ele, care probabil l-a chinuit mai mult: ancheta nonstop, מntinsă pe un lapsus de şaizeci-şaptezeci de ore; pe parcursul acestora, tot la cגteva ceasuri, se schimbau, מn ture, anchetatorii; numai victima rămגnea pe loc; cגnd adormea, era deşteptată; מntrebările se מnfigeau ca nişte cuţite מn creierii amorţiţi.
– Mulţi au fost obligaţi să cedeze מn faţa acestei cazne. Rezistenţa omului slăbeşte după un oarecare timp – mi-a explicat. Ameninţarea familiei, torturarea ei făceau parte din tehnicile anchetatorilor; apoi aruncarea מn carceră מn perioada de răgaz dintre anchete. Carcerele erau nişte sicrie, dispuse pe verticală, מn ziduri. ־n loc de uşă, se trăgea peste tine un oblon. Nu te puteai aşeza pe jos; nici măcar să-ţi moi genunchii, să te laşi pe gambe nu era cu putinţă; atגta de strגmte… – nu-şi מncheie fraza.
Carcerele cunoscute mie se aflau, la vreme de iarnă, מn curte; pereţi de tablă, la partea inferioară suficient de distanţaţi de baza lor metalică, pentru ca vגntul מngheţat să circule מn voie. Oroarea celor מncastrate מn pereţi מmi pune un nod מn gגt.
– Specialistul מn bătaie – continuă domnul Coposu – era un ins de vreo sută de kilograme, un adevărat Goliat, cu מnfăţişare de luptător de circ. Poreclit „Tarzan“, fost şofer al lui Stelian Popescu. Te apuca de păr şi te izbea cu capul de ziduri, neeconomisind palmele, pumnii şi mai ales călcarea מn picioare. Erai bătut cu cearşaful ud. Cu saci de nisip peste piept. Cu ranga la tălpi, după ce ţi se legau mגinile de glezne şi se strecura o ţeavă metalică printre ele, sprijinită de două mese. Omul rămגnea atגrnat aşa, chircit, מntre acestea. Loviturile se repercutau מn toate vertebrele. Simţeai că ţi se desprinde calota craniană. Sau loviturile erau date cu vגna de bou. Cumplită era electrocutarea מn celule מn care stăteai מn apă. Mulţi מşi מncheiau perioada de anchetă fără dinţi. Printre aceştia: Ovidiu Borcea, Cicerone Ioniţoiu, Saşa Ivasiuc – cel din urmă מn altă epocă…
– E şeful lotului meu! – tresar uimit că noi, studenţii demonstraţiei din 1956, n-am trecut neobservaţi.
– Am stat cu el מn Bărăgan. ־n satul căruia i se zicea Rubla. Era foarte afectat că nu-l ajuta nimeni dintre cei liberi. N-avea nici un venit. Nu izbutea să se hrănească. Sora mea מmi aducea cגte ceva de-ale gurii. Mama, care se mutase la mine, מmi pregătea mגncarea. Saşa Ivasiuc mגnca ades la noi. Şi el a rămas fără dinţi – a revenit amfitrionul meu de unde plecase.
Toate acestea, discutate la מnceputul מntrevederii, מmi năpădiră mintea pe cגnd מl scrutam. Era lansat מn retrăirea perioadei de pregătire a tratativelor מn vederea מncheierii Armistiţiului, astfel מncגt nu nădăjduiam să mai culeg nici o ştire despre מnchisorile sale. Un gגnd miji – urma să se מntărească pe măsură ce progresa naraţiunea sa: „Domnul Corneliu Coposu convieţuieşte infim de puţin cu sine מnsuşi şi zdrobitor de intens cu Istoria contemporană. De fapt, el este Istoria!“ Ideea mi-a venit cגnd mi-am dat seama că nici propriul apartament nu-i aparţinea, מn perioada מntגlnirilor conspirative la care se referea, că acesta era teatrul unei apropieri politice impuse, deci necesar, aceea dintre Iuliu Maniu şi Lucreţiu Pătrăşcanu, ambii, peste doar cגţiva ani, preschimbaţi מn cadavre, drept urmare a מnsuşi Armistiţiului, מn vederea căruia şi-au riscat viaţa de bunăvoie atunci cגnd s-au מntגlnit מn strada Dr. Marcovici.
– Deci la dumneavoastră s-au desfăşurat mai multe מntrevederi…
– Nu numai la mine, ci şi la Emil Ghilezan, מn strada Ion Ghica nr. 4, la etajul V. Apoi, מn mod curios, Pătrăşcanu a primit ordinul să-l prezinte „Opoziţiei Unite“ pe Emil Bodnăraş, care s-a recomandat: inginer Ceauşu.
– De ce vi s-a părut curioasă apariţia lui Bodnăraş?
– Fiindcă prin ea se dovedea că reprezenta un personaj mai important decגt Pătrăşcanu care, de altfel, nu-şi asuma nici o calitate. Ascensiunea lui Bodnăraş era mai puţin cunoscută. Se ştia că fusese locotenent de artilerie מn garnizoana din Cernăuţi. Simulase, מn 1933, că s-ar fi מnecat מn Nistru. ־şi lăsase pגnă şi hainele pe mal, frumos stivuite, ca şi cגnd stăpגnul lor ar fi intrat מn apă, să se scalde. Scopul punerii מn scenă a tגnărului ofiţer consta מn tăinuirea trecerii sale מn URSS. ־n 1937, a fost trimis מn Romגnia cu misiuni de partid. Prins, a primit o condamnare de cinci ani, cu ocazia rejudecării procesului iniţial cu condamnare מn contumacie. Eliberat din penitenciarul de la Caransebeş, מn loc să fi fost internat מn lagăr, cum se מntגmpla totdeauna cu deţinuţii cărora la expira pedeapsa, a rămas מn libertate. Fratele său, Manole, l-a ajutat să se ascundă מn Galaţi. La apariţia lui, din 1944, a pretins că ar fi fost mandatarul Kremlinului, מn vederea reorganizării Partidului Comunist. Aşadar, מn 1944, a ieşit la lumină. S-a deplasat la Bucureşti şi a luat legătura cu Constantin Pגrvulescu şi cu Iosif Rangheţ, despre a căror duşmănie purtată secretarului Foriş avea ştire. Au complotat toţi trei מnlăturarea celui din urmă.
– Oare sovieticii intenţionau să-l dea la o parte pe Foriş? Aceasta să fi fost misiunea cu care revenise מn ţară Bodnăraş?
– Nu cred. Cei trei s-au hotărגt מntre ei să preia conducerea מn locul lui.
– Dar Kremlinul pe cine avea מn vedere?
– Oameni de מncredere, dintre „moscoviţi“. Pe care i-a şi trimis מn ţară, מmbrăcaţi מn uniforme de NKVD.
– Cine anume?
– Ana Pauker, מn haine de locotenent-colonel, şi maiorul Vasile Luca. ־n primii ani, Dej nu făcea nici un pas fără מncuviinţarea Anei Pauker.
– Cum a reacţionat triumviratul Pגrvulescu – Rangheţ – Bodnăraş?
– Au răscolit pretutindeni, pגnă l-au dibuit pe Foriş. ־l acoperea „teknika“ lui – rosteşte domnul Corneliu Coposu, forţגnd accentul rusesc.
Se amuză că n-am מnţeles. Repetă, apoi מmi dă lămuriri:
– O „teknika“, după cum numeau ruşii secretara. Foriş era מncurcat cu ea. După ce l-au găsit cei trei, sub ameninţarea pistolului, l-au torturat מn fel şi chip, şi-au stins ţigările aprinse pe pielea lui, l-au bătut, l-au מnsetat, l-au flămגnzit. I-au smuls מn cele din urmă destăinuirea locului unde dosise arhiva partidului, loc cunoscut doar de el. Odată aceasta מncăpută pe mגinile lor, el a pierdut orice control şi sprijin asupra şi din partea membrilor, ca şi a Moscovei, care-l tutela. Era un mort viu. A fost מnlăturat de la conducere.
– Ce rol avea Pătrăşcanu מn acele lupte intestine?
– Nici unul. Nu era amestecat – insistă domnul Corneliu Coposu. La ora aceea, era marginalizat. El era ideolog; după opinia mea, credea sincer מn doctrina marxist-leninistă.
־ntr-adevăr, subţirimea sensibilităţii intelectualului nu i-ar fi מngăduit să participe la brutalităţi agresive. Lucreţiu Pătrăşcanu, prin moartea sa מn chinuri מnjositoare pentru spiţa noastră, a vădit cגt de mare i-a fost greşeala de a fi conlucrat cu slugile inconştiente ale stalinismului.
־mi dau brusc seama că aceste gגnduri nu-mi sunt hrănite, de fapt, de destinul lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Atunci cגnd s-a מnscris מntr-un partid a cărui ideologie se מntemeiază pe uciderea semenilor – lupta de clasă –, şi-a asumat şi riscul de a cădea el מnsuşi מn groapa cu lei. Nu, el reprezintă doar accidentul de care mi s-a opintit simţirea. ־n cadrul relatărilor de acum ale domnului Coposu, pentru mine Pătrăşcanu ţine locul intelectualului מn general, מnşelat de teza valorilor umaniste, tras pe sfoară de minciună, ademenit de unele sloganuri. Vina intelectualilor comunişti a fost aceea de a מnchide ochii la ceea ce se מntrevedea printre faldurile cortinei: vărsarea sגngelui, despărţirea familiilor, מnsămגnţarea urii מn adulţi şi מn copii, strivirea personalităţii, robotizarea existenţei sociale şi individuale, falsificarea pגnă şi a evidenţei, dezorganizarea מntregului mecanism statal מn vederea מnlesnirii jefuirii bunului naţional, deformarea culturii, denaturarea şi rescrierea istoriei.
Nu se pot cuprinde מntr-o pagină, nici מntr-o carte, născocirile potrivnice omului şi patriei asupra cărora intelectualul a preferat să-şi cenzureze propriile simţiri şi judecăţi, de dragul unei ideologii; să accepte toate cגte le vedea săvגrşite prin schingiuire, nădăjduind, cu laşitate, că erau pasagere. Puşcăriile-abator au fost anume deschise pentru lichidarea vechii intelectualităţi şi מnlocuirea ei cu o alta, obedientă, timorată, מndoctrinată. Factorul de care n-a ţinut seama Partidul Comunist a fost că intelectualitatea nu este o calitate dobגndită exclusiv pe băncile universităţilor, ci mai degrabă o aplecare a minţii către analiza existenţei. Aşa s-a făcut că, מn pofida „spălării creierelor“, prin şcolile de toate gradele şi prin şedinţele politice, מnseşi noile condiţii ale vieţii sociale au impus apariţia unei alte generaţii de intelectuali, cu ochii deschişi asupra haosului adus de comunism. Aceşti intelectuali au ajuns victime ale regimului, după ce au devenit conştienţi de necesitatea unei lupte individuale, care i-a מndreptat spre temniţe.
Domnul Coposu reia povestirea, urmărind, de data aceasta, firul părăsit mai de mult:
– După desemnarea lui Pătrăşcanu ca lider comunist, transmisă de la Cairo, el a fost numit de către primul guvern, prezidat de generalul Sănătescu, preşedinte al delegaţiei romגne de Armistiţiu, căreia i s-a cerut să meargă la Moscova, pentru semnare. Delegaţia romגnă a fost cazată מn capitala sovietică şi izolată vreme de zece zile, מn care interval armata sovietică intrată מn Romגnia a capturat, ca pradă de război, tot ceea ce a găsit מn drumul ei, sub pretextul că starea de război מncă nu מncetase. ־n cele din urmă, Pătrăşcanu, după nenumărate proteste, a ajuns la Jdanov. Acesta, printre altele, l-a מntrebat la cine se gגndiseră comuniştii din Romגnia că ar fi trebuit să preia conducerea partidului şi să se ocupe de organizarea lui.
– Ce anume a răspuns Pătrăşcanu?
– A fost foarte surprins de מntrebare.
– De ce? Jdanov manifesta o curiozitate firească.
– Fiindcă, ştiindu-se selecţionat de Nikolai Vasilievski Novikov şi cunoscגnd obiceiul sovieticilor ca orice decizie să fie indicată de la centru, bănuise greşit că el era cel dorit pentru poziţia de secretar al partidului. Era pus מn faţa unei situaţii pe care nu o מnscrisese מn scenariul imaginat de el מnsuşi. Era natural să fi fost descumpănit. A bגiguit, jenat: „Nu prea ne-am gגndit la…“ – „Foarte rău că nu v-aţi gגndit!“ – i-a tăiat vorba cu asprime demnitarul. Dar מi plăcea răspunsul, căci מi מnlesnea comunicarea pe care o avea de făcut: „Nu-i nimic. Ne-am gגndit noi מn locul vostru…“ – „Şi la cine v-aţi gגndit?“ Replica a explodat prompt şi categoric: „La Ana Pauker“. Pătrăşcanu a inspirat adגnc, să-şi redobגndească stăpגnirea de sine. După o mică pauză, Jdanov a continuat: „Dar tovarăşa Ana, cu מnţelepciunea care o caracterizează, ne-a lămurit că nu ar fi מn favoarea popularităţii partidului, dacă מn מncercarea lui de a se organiza, ar fi condus de către o evreică, date fiind pornirile antisemite ale romגnilor…“ ־n faţa amuţirii lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care n-avea curajul să-l contrazică pe „tovarăşul Jdanov“, acesta a adăugat: „Există şi o propunere pentru Vasile Luca“.
־l ascult pe vorbitor şi-mi imaginez cum se delecta sovieticul, ca şi cגnd i-ar fi dat palmă după palmă romגnului tגnăr şi chipeş din faţa sa.
– „־nsă – reluă domnul Coposu cuvintele lui Jdanov –, acesta fiind de origine maghiară, ar putea stגrni nemulţumiri şi neמncrederi de acelaşi gen ca şi tovarăşa Ana, מn special מn Transilvania.“
Mi-l מnchipui pe Pătrăşcanu cum se minuna de dibăcia cu care mגnuia emisarul lui Stalin disensiunile naţionale, cum plimba chibritul aprins prin dreptul butoaielor cu praf de puşcă, lăsגnd să se מnţeleagă că oricגnd era capabil să arunce ţara noastră מn aer, stגrnind din nimica un război civil מntemeiat pe hrănirea artificială a xenofobiei preparate מn laboratorul cumplit al NKVD-ului, sistem de מnvrăjbire internă pe care comunismul nu a מncetat să-l practice.
– „Aşa מncגt – מl citează mai departe domnul Coposu pe Jdanov, conform celor istorisite lui de către prietenul său Pătrăşcanu –, să căutaţi voi un muncitor, unul cu trecut curat, un tovarăş cinstit faţă de noi, neapărat nepătat, pe care să-l putem promova…“
Sorţii aveau să cadă mai tגrziu asupra lui Gheorghiu-Dej. Iar acesta avea să se păteze cu sגngele lui Pătrăşcanu, cu eliminarea, מn baza unor motivări „fabricate“, a numitei Pauker, a lui Luca, a atגtor altora cu care a pornit la drum. Dar mai ales urma să asasineze zeci de mii de romגni aruncaţi מn temniţe sau מngropaţi sub malurile devoratoare de vieţi ale canalului Dunăre – Marea Neagră… – mă מntunecam, trecגnd מn revistă crimele lui de neuitat şi ale acoliţilor săi.
־n timp ce comentam מn sinea mea aceste realităţi, interlocutorul meu nu contenea să povestească:
– Pentru a se face loc noilor potentaţi, trebuia să dispară Foriş. Reţinut de „tovarăşii“ săi din triumviratul menţionat, מntr-o casă conspirativă, cu un regim aspru de מnchisoare, chiar sub ocupaţia nemţească – adică מncepגnd cu data de 2 aprilie 1944 –, Foriş a mai fost menţinut viu pגnă la 12 octombrie 1944, zi מn care a fost ucis cu răngile. Moartea lui era necesară nu numai pentru a i se face loc noului secretar, ci şi pentru că ar fi divulgat torturile la care fusese supus, numele călăilor săi şi răzvrătirea acestora מmpotriva poruncilor Kremlinului.
Oricגtă cutremurare מmi provoacă tot ceea ce ţine de comunism, totuşi simt că ar fi omenesc să depun o floare pe mormגntul bietului Foriş. Dar unde să-l găseşti? Ucigaşii săi i-au smuls pגnă şi numele din Istorie. Mă trece un fior. Pentru a-l alunga, readuc conversaţia pe făgaşul iniţial:
– Tratativele cu „Opoziţia Unită“ cine le-a purtat, din partea comuniştilor?
– Pגrvulescu. După 20 iunie 1944, a fost secondat de Petre Constantinescu-Iaşi şi de C. Agiu.
– Cine este acest Agiu? N-am auzit niciodată de el. De altfel, aţi mai pomenit şi alte nume pe care nu le cunosc. Petre Iosif, de pildă.
– Nu mai ştiu nimic despre ei. Parc-ar fi intrat מn pămגnt. Oricum, nu sunt singurele cazuri de comunişti de frunte măturaţi de la ospăţul puterii şi aruncaţi la lada de gunoi, eliminaţi fără urmă, de parcă i-ar fi מnghiţit canalul. A existat מn epoca războiului şi Mihai Magheru. Unde este? Studentul din conducerea tineretului comunist Ion Angelo Popilian l-a adus la noi, מn aceeaşi perioadă, pe un subordonat de-al său, pe care am aflat că-l chema Nicolae Ceauşescu. Acesta ne solicita să-i tipărim, la tipografia noastră, manifeste; se ocupa cu propaganda מn rגndurile tineretului din Ilfov. Popilian a dispărut.
Gazda mea a păstrat tăcerea o clipă, pentru a lăsa să se spulbere aceste fantome, apoi:
– Să ne מntoarcem la chestiunea Armistiţiului. La 28 noiembrie 1943, Edith Marcovici, „teknika“ lui Pătrăşcanu, aflat מn domiciliu supravegheat, la Poiana Ţapului, a solicitat o מntrevedere, pentru el, şi cu Iuliu Maniu, deşi Pătrăşcanu nu era atestat prin acordul secţiei comuniste „interne“. Au avut loc trei מntגlniri מn cursul acelui an şi două la מnceputul lui 1944.
־mi fac o menţiune mentală: cגt de puţin drastică era situaţia evreilor מn Romגnia cunoscută ca „fascistă“ dacă, מn plin regim antonescian, o evreică, pe deasupra şi comunistă, şi agent al Moscovei, circula cvasi-liberă, ba lua şi contact cu principalul reprezentant al opoziţiei, de presupus a fi fost el מnsuşi urmărit? Această evidenţă n-o מmpiedica pe Ana Pauker să arunce anatema asupra neamului nostru, acuzגndu-l de antisemitism, cum s-a văzut mai sus. De altfel, practica aceasta nu conteneşte, ca şi cum unii oameni n-ar putea trăi liniştiţi dacă nu şi-ar inventa nişte duşmani, stגrnindu-şi astfel tonusul vital şi combativitatea.
– Cu prilejul celei dintגi מntגlniri, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc a aflat de la Pătrăşcanu că o parte dintre comuniştii cunoscuţi lui renunţaseră la tezele Congreselor III, IV şi V şi că erau doritori să colaboreze cu opoziţia la răsturnarea dictaturii militare, מn vederea dobגndirii independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale, precum şi pentru restaurarea instituţiilor democratice şi a Constituţiei, a Parlamentului, a sistemului pluralist şi pentru organizarea de alegeri libere. ־n final, Lucreţiu Pătrăşcanu a făgăduit să concentreze forţele comuniştilor reveniţi la fidelitatea, de recentă dată, faţă de patria lor, care מnţeleseseră cגt era Kominternul de dăunător acesteia şi să se angajeze מn lupta antifascistă, pentru democraţie. URSS-ul a fost iniţial favorabil tratativelor cu partidele adversare fascismului şi lui Ion Antonescu. A făcut tot soiul de promisiuni avantajoase Romגniei. Dintre acestea, cea mai convingătoare a fost a Comisarului Molotov, de la 2 aprilie. ־n urma cererii Opoziţiei, el a declarat oficial – la postul de radio Moscova – că ţara sa nu urmărea ocuparea nici unei părţi a teritoriului romגnesc sau schimbarea orגnduirii noastre de stat. Tratativele au continuat מn acest sens, tot mai מncurajatoare pentru „Opoziţia Unită“ de la noi.
– Atגt de מncurajatoare, מncגt ne-au fost necesari patruzeci şi cinci de ani pentru a מnţelege „avantajele“ pe care ni le pregăteau bolşevicii… – nu mă pot abţine să-l מntrerup pe vorbitor.
– Mda, ne-am obişnuit cu schimbarea la faţă a comuniştilor. ־ncepגnd cu luna iunie, sovieticii n-au mai fost interesaţi de semnarea Armistiţiului cu noi. Au hotărגt să pătrundă מn Romגnia ca מntr-o ţară inamică, oricגte sacrificii umane şi economice ar fi presupus aceasta.
– Dar de ce? Doar pretenţiile noastre nu erau de speriat…
– Nici vorbă despre aşa ceva. Dacă nu ar fi existat nici o מnţelegere, sovieticii ar fi putut ocupa מntreaga Moldovă. De altfel, şi după declararea מncetării focului, ei au străbătut teritoriul moldovean, ridicגnd şi deportגnd, ca prizonieri de război, toţi ostaşii מntגlniţi מn cale, deşi cei din urmă, ştiind că a מncetat războiul, nu li s-au opus. S-ar putea zice că Armistiţiul a מncurcat socotelile guvernului sovietic. Din această pricină, prezenţa lui Pătrăşcanu la tratativele de Armistiţiu i-a deranjat. Acesta a fost motivul schimbării de atitudine a lui Jdanov faţă de Lucreţiu Pătrăşcanu. Cגnd delegatul romגn i s-a מnfăţişat, la 10 septembrie, a fost uluit că demnitarul rus nu i s-a mai adresat cu formula „tovarăşe Pătrăşcanu“, ci cu apelativul „Domnule“… I-a strigat מn faţă: „Ce-ai căutat cu ăştia?!… (Era vorba despre asocierea lui cu naţional-ţărăniştii, cu liberalii, cu social-democraţii, autorii schimbării de la 23 august 1944.) Ne-ai stricat toate planurile!“… – şi-a dat el מn vileag nemulţumirea.
– Nu מnţeleg, totuşi, oricגt de mare ar fi fost avantajul politic sau teritorial dacă nu s-ar fi מncheiat Armistiţiul, de ce să fi riscat Stalin prelungirea, cu mari pierderi, a războiului. Căci Mareşalul Ion Antonescu nu era un adversar comod. Onoarea lui militară şi respectul pentru cuvגntul de onoare dat germanilor l-ar fi מmpins la o luptă de apărare a patriei, care i-ar fi costat mult pe sovietici, nu?
– Judecaţi singur…
Domnul Corneliu Coposu se uită puţin prin jur.
– Căutaţi ceva?
– Da. Aş fi vrut să vă arăt textul privitor la aceasta, din ceea ce am publicat nu de mult…
Cu oarecare mגndrie tinerească – deşi nu mai am etatea potrivită acestui atribut – am scos din geantă cartea Armistiţiul din 1944 şi implicaţiile lui şi i-am arătat-o, מntrebגndu-l:
– Despre asta este vorba?
Confirmă מncetişor, preocupat să găsească pagina dorită.
– Aşa, vedeţi aici…
־mi indică paginile 20 şi 21. Citesc cu glas tare, מncepגnd cu locul desemnat de vגrful degetului său:
– „La cea dintגi şedinţă…
– Din 25 mai, e specificat mai sus, ţine domnia sa să precizeze.
– …Vişoianu prezintă reprezentantului contrapropunerile lui Iuliu Maniu, ce prevedeau următoarele deziderate: să se asigure suveranitatea şi independenţa Romגniei; să se asigure şi garanteze structura socială existentă a Romגniei; să se infirme Diktat-ul de la Viena şi să se restaureze frontiera romגno-maghiară trasată la Trianon, מn conformitate cu hotărגrea plebiscitară a poporului romגn; problema frontierei romגno-sovietice să fie lăsată, spre soluţionare, מn grija conferinţei de pace; teritoriile romגneşti, eliberate de ocupaţia germano-maghiară, să fie trecute exclusiv sub administraţia romגnească, numită de guvernul romגn; Capitala Romגniei, precum şi zonele care nu intră מn operaţiile militare, să fie scutite de ocupaţia armatelor aliate ei; fondurile romגneşti confiscate sau controlate de Germania să fie מnapoiate Romגniei, iar fondurile romגneşti sechestrate sau blocate מn ţările aliate să fie deblocate şi puse la dispoziţia guvernului romגn; Romגnia să fie despăgubită, pentru daunele de război cauzate de Germania şi Ungaria, de către ţările respective; despăgubirile de război pretinse de URSS să fie reduse la limita reală a daunelor cauzate; armata sovietică să părăsească Romגnia מn şaizeci de zile de la מncheierea războiului“…
־mi מntrerup lectura, pentru a exclama cu obidă:
– Cגnd mă gגndesc că abia acum a מnceput să plece din Polonia armata „eliberatoare“, deşi Polonia a fost considerată ţară cobeligerantă. Au tot „eliberat-o“ timp de o jumătate de veac!
– Ţară aliată şi „מnvingătoare“! – mă corectează, pe bună dreptate, conlocutorul meu.
Reiau citirea:
– „…să nu se introducă pe teritoriul Romגniei ruble de război, guvernul avגnd grijă să pună la dispoziţia trupelor sovietice מn trecere monedă romגnească, cazare, מntreţinere şi mijloace de transport; Romגnia să fie considerată stat aliat sau cel puţin cobeligerant; pentru reuşita loviturii de stat, Romגnia să fie ajutată de trupe anglo-americane aeropurtate, cu arme şi muniţii; semnalul de declanşare a loviturii de stat să fie dat de reprezentanţa Aliată de la Cairo, מn funcţie de ofensiva sovietică antigermană din Est, coroborată cu o debarcare maritimă la Constanţa şi cu paraşutarea de trupe la Bucureşti. (Parte din aceste revendicări au fost acceptate la Cairo, dar refuzate ulterior de Moscova.)“
־ncheind lectura fragmentului, domnul Corneliu Coposu מmi spune:
– Statutul Romגniei de inamic era profitabil pentru URSS, deoarece nu mai trebuia să ţină seama de nici una dintre aceste pretenţii. Moscova ar fi voit să מmpărtăşim şi noi situaţia Bulgariei, pentru ca, מntr-o Romגnie inamică, să fie asasinată מntreaga intelectualitate, să fie eliminată orice opoziţie naţională, să se procedeze la anexiuni şi la comunizare. Ştiu prea bine ce s-a petrecut מn Bulgaria, de la Kendall, colonel מn armata britanică şi şef al secţiei relaţii de misiunile americană şi sovietică.
– O sursă mai bine informată e greu de găsit…
– Nu despre informaţiile obţinute pe linie diplomatică este vorba, ci despre acelea culese cu propriii săi ochi; מn sגnul familiei sale, aş putea spune.
Gazda mea constată că nu pricep. De aceea, consideră util să detalieze:
– Serviciul englezului fusese מn Bulgaria. Se מndrăgostise de fiica preşedintelui cultivatorilor de orez. Se căsătoriseră. A doua zi după nuntă, el a fost mutat מn Romגnia, noul său statut מmpiedicגndu-l să mai rămגnă מntr-o ţară מn care dobגndise rude neaşteptate. Cגnd Bulgaria a fost ocupată de către armata sovietică, doamna Kendall şi cu fiica lor se aflau la Alexandria. El le-a adus la Bucureşti. Zvonurile cu privire la ceea ce s-a מntגmplat מn ţara vecină erau מngrozitoare. Doamna Kendall nu mai avea putere să stea liniştită, lipsită fiind de orice ştire de la ai săi. ־n afara părinţilor, la Sofia מi rămăseseră trei fraţi, cu soţiile lor şi neamurile acestora şi cu vreo opt copii. Au plecat cu escorta la Sofia, pentru ca doamna Kendall să-şi vadă familia. I-au găsit pe toţi membrii acesteia מmpuşcaţi. Cam aşa s-ar fi מntגmplat şi la noi, dacă nu intervenea lovitura de stat de la 23 august 1944. ־mpiedicגnd – fără voie – un masacru cu caracter politic şi social מn Romגnia, Pătrăşcanu, prin tratativele de Armistiţiu la care a participat, solidar cu partidele de opoziţie, a dobגndit acel definitiv semn al ostracizării, concretizat מn dispreţuitorul „domnule Pătrăşcanu“…
– Şi a plătit opunerea sa inconştientă şi involuntară la masacrul plănuit.
– A plătit cu chinuri מnspăimגntătoare, la care l-au supus propriii săi tovarăşi de crez politic şi de luptă, a plătit cu viaţa.
Timpul ne-a luat-o cu mult מnainte. Telefonul a sunat tot la două-trei minute. Nici clopoţelul uşii nu s-a lăsat mai prejos. Cגteva persoane apropiate domnului Coposu stau prin preajmă, aşteptגnd מncheierea vizitei mele, pentru rezolvarea unor chestiuni urgente. Existenţa nu e uşoară cגnd eşti persoană publică. Am prezente מn cuget neistovitele domniei sale activităţi din cursul dimineţilor, după-amiezelor, serilor. („De la Revoluţia din Decembrie, n-am mai mגncat niciodată la prגnz. Prגnzul meu este zilnic după orele 18…“ – mi-a mărturisit.) Nu pot uita nici munca sa de scriitor, desfăşurată noaptea tגrziu, pגnă după mijirea zorilor.
Totuşi, cגt de puţine cuvinte despre sine מnsuşi, cel de astăzi, ca şi cel de ieri, care a scăpat, ca prin minune, de la moartea din gherlele comuniste…
Nici o izbucnire a suferinţelor adunate şaptesprezece ani şi jumătate, nici o dojană firească adresată călăilor săi. Nimic din portretul de „răzbunător“ pe care i l-au pictat oponenţii politici, aceia care i-au cerut capul, prin ziare, de la tribune şi pe la colţuri de stradă.
־n schimb, sunt izbit de luciditatea dreaptă cu care mi-a מmpărtăşit cגte ceva despre acel moment al Istoriei, מn plinul căruia s-a aflat, activ, dedicat salvării Romגniei de sub ocupaţie, alături de Iuliu Maniu. Sunt izbit de imparţialitatea sa, de lipsa lui de reticenţe מn a-şi face cunoscute sentimentele ce l-au legat de Lucreţiu Pătrăşcanu, care, totuşi, a fost Ministru al Justiţiei atunci cגnd domnul Corneliu Coposu şi soţii săi de jertfă politică au fost מntemniţaţi.
După ce ascult, מncepגnd cu anul 1946, elucubraţiile numite „politică“, este atגt de מncurajator pentru מncrederea מn om să constat că simţămintele speciei noastre n-au pierit din Romגnia, că preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc – Creştin şi Democrat se bucură să-şi recunoască vechea amiciţie ce l-a legat de comunistul romגn care a מndrăznit să gגndească de unul singur şi să מngăduiască patriotismului să triumfe מn sufletul său מmpotriva „internaţionalismului proletar“ apatrid…
־mi iau rămas bun, cu inima plină de confesiunile ce s-au transformat מntr-un Requiem al fostului prieten, dar şi vrăjmaş politic. Sămגnţa omeniei rodeşte מncă מn acest ungher uitat al Europei.
Ajuns מn strada băltind din hגrtoape, trei tineri מmi taie calea: doi băieţi şi o fată. Veselia lor מmi face bine; reiau gגndul precedent, simţind pe buze tremurul uşor al unui zגmbet: nu suntem definitiv singuri pe acest pămגnt ce pare uitat de Dumnezeu…



http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Tragedia%20lui%20Lucretiu%20Patrascanu%20de%20MR.htm

Document

Document
Stenograma discuţiilor avute cu Lena Constante la data de 27 octombrie 1967


Lena Constante: Cu o lună înainte de arestarea noastră, Pătrăşcanu a venit la mine acasă mai devreme faţă de ceilalţi cu care trebuia să se întîlnească şi mi-a spus că situaţia noastră este foarte grea şi că nu vrea să fim tîrîţi şi noi în această situaţie. Cu doi ani înainte mi-a spus că o să se termine rău. „Dacă mă menţin e că poporul ţine cu mine dacă nu, de mult eram arestat“. Lucrurile acestea nu le puteam declara. Nu ştiam dacă ancheta se face obiectiv, în schimb cînd am văzut că nu se face sincer, nu am putut să spun nimic. Aveam probleme veşnic şi nu puteam să schimb un cuvînt în anchetă.
În ziua cînd Ana Pauker a fost numită ca ministru de Externe, el era la mine acasă şi spunea că nu se duce la instalarea ei deoarece ea făcea parte din echipa care a venit din Uniunea Sovietică şi „nu ştiu ce gînduri are“.
Tov. Puţuri: Ce vedea el în ansamblul?
Tov. Lena Constante: Neatîrnarea; mai avea ceva pentru care a fost criticat de conducerea partidului. El îmi spunea c㠄România are puţini comunişti. Adevărul era că înainte de război am fost o mînă de oameni sinceri şi am fost obligaţi să ne căsătorim cu evrei. Pur şi simplu nu aveam de unde să alegem. Eu nu puteam să mă căsătoresc decît cu o comunistă care era evreică“. După 23 August partidul a căpătat publicitate. După războiul partidul trebuia să facă eforturi măreţe, să se menţină în opoziţie, să-şi păstreze prestigiul, să nu se compromită. Pătrăşcanu era pentru un mers mult mai încet, nu pentru prinderea cu arcanul a membrilor de partid. El spunea că trebuie mers mai încet, pentru că oamenii sînt dornici să vină cu noi şi să nu facem greutăţi din aceasta. Nu ştiu dacă a ajuns la discuţii aprinse din acest punct de vedere. Acestea ce vă spun sînt lucruri care mi le spunea Pătrăşcanu la mine acasă.
Tov. Gh. Stoica: Faţă de partidele „istorice“ cum se manifesta?
Tov. Lena Constante: Susţinea că ar trebui să treacă doi-trei ani şi pe urmă să se treacă la dizolvarea lor, adică în momentul cînd Partidul Comunist Român dispunea de toate forţele. Dacă a avut legături intime cu aceste partide împotriva partidului comunist, asta nu am auzit-o niciodată. Nu pot afirma asemenea lucruri.
După cîte îmi reamintesc, s-a întîlnit cu un grup de oameni la mine acasă, nu pentru spionaj, ci pur şi simplu a vrut să se informeze şi s-a informat.
A avut o idee în sensul cum se va termina războiul pentru a nu trece prea tare de partea Uniunii Sovietice şi a părăsi independenţa naţională. Eu cred că de aceea s-a întîlnit cu aceşti doi americani, să vadă cum va fi după război, să apere independenţa României. Repet, numai şi numai pentru a se informa. Nu mi-a prezentat această întîlnire. Discuta într-o seară cu Zilber şi spunea că vrea să discute cu nişte oameni şi să se informeze şi dacă n-ar putea veni la mine acasă. Eu nu am ştiut dacă este ceva deosebit. Nu am stat de vorbă cu englezii aceştia pentru că vorbeau englezeşte şi această limbă nu o cunosc. Eu am auzit de la ei nişte vagi probleme, nu puteam refuza, deoarece aveam deplină încredere. Nu puteam să pun la îndoială aşa cum nu pun nici astăzi. Acuzaţiile aduse la proces nu le-am ştiut niciodată. Cred că ele vin de la Zilber. La rechizitoriu am aflat unele lucruri pentru prima oară de care nu am ştiut niciodată. Acolo am aflat că Lucreţiu Pătrăşcanu este arestat, că a vrut să elibereze pe diferiţi tovarăşi din puşcărie, că ar fi ost tot timpul războiului agent englez.
În timpul cît am fost la anchetă am avut voie o perioadă să scriu şi să pictez, să fac ilustraţie dar după aceea lucrările mi-au fost arse.
Tov. Răduică Grigore: De care anchetator?
Tov. Lena Constante: De acela cu ochelari. A fost cel mai tare dintre toţi. L-am întîlnit într-una din zilele trecute pe stradă şi i s-a oprit respiraţia. Am auzit că stă prin cartier. Era neplăcut. Odată mi-a arătat fotografia lui în costum de box, mi-a povestit de copilăria lui. Suna mereu telefonul şi îşi dădea întîlnire. Nu s-a purtat rău, dar m-a minţit şi şi-a dat cuvîntul de comunist. Mi-a cerut să dau declaraţii că am făcut spionaj. Odată am inventat despre Zilber lucruri pe care nu le putea crede nimeni.
Am spus multe lucruri pentru că mi-au fost zdruncinaţi creierii. - Nu ştiam ce să mai spunem şi totuşi s-a consemnat. Acest sportiv a reuşit să-mi spună că îşi dă cuvîntul de onoare că dacă îi dau o simplă declaraţie de spionaj, sînt liberă. A fost atît de şmecher pentru că şi-a dat seama că trebuie să mă lucreze şi a trimis pe o femeie gardiană - cea mai rea - să se intereseze dacă am schimburi, cărţi, dacă am hainele mele şi am iscălit.
A doua zi m-a chemat din nou. Atunci i-am spus că încă nu am ajuns acasă. I-am cerut să-mi dea o bucată de hîrtie şi atunci am scris că retractez tot ce am scris pînă atunci.
Tov. Gh. Stoica: V-a cerut să spuneţi adevărul?
Tov. Lena Constante: Poate nu am fi spus şi întîlnirea cu americanii, dar şi acelea le-am auzit din declaraţii. Am văzut că şi Lucreţiu Pătrăşcanu scrisese şi dorea să spună adevărul. Dacă ar fi spus Zilber s-ar fi aflat mult mai înainte.
Tov. V. Patilineţ: Aş dori să vă întreb cu ce impresie aţi rămas dv. după amalganul acesta şi tot ce s-a săvîrşit peste tot, prin ce aţi trecut şi cîţi au fost sacrificaţi, care este convingerea dv. de unde a pornit?
Tov. Lena Constante: Convingerea mea este personală. Părerea mea este că de la două lucruri. Prima: Influenţa puternică pe care Uniunea Sovietică a avut-o şi că s-a sprijinit pe Pătrăşcanu, care a cîştigat simpatia poporului; Partidul Comunist prin el şi prin aceasta Uniunea Sovietică. Cînd s-a văzut că este prea simpatizat, s-a căutat înlăturarea lui. Eu cu ideile mele mici, îmi închipui că nu ar fi putut să-l înlăture dacă în Partidul Comunist Român nu ar fi existat elemente în calea cărora stătea Pătrăşcanu şi dacă nu s-ar fi găsit oameni importanţi în partid, care să-şi înlăture încet, încet toţi tovarăşii ca să se menţină. Eu merg mai departe şi spun: care s-au menţinut într-o anumită politică stalinistă şi cred că s-a întors puţin faţa în momentul cînd acesta s-ar fi clătinat dacă era stalinist. Cînd am auzit că nu mai este nici Ana Pauker şi nici Vasile Luca, am rămas pur şi simplu uimită. M-am întrebat: toţi sînt trădători şi nu există nici un element cinstit? Nu ştiu dacă nu pot să cred că Partisul Comunist Român a fost condus numai de trădători. Ştiu că Lucreţiu Pătrăşcanu a fost un sincer comunist,
devotat, nu ştiu dacă ar fi putut fi acuzat că este un trădător, un agent al siguranţei, şi spion englez. Nu ştiu ce au făcut ceilalţi. Stau la îndoială.
Acum cîţiva ani în urmă cînd am auzit că Gheorghiu Dej a murit, am spus soţului că de acum sper. V-am spus tot ce cred. Cînd a venit tovarăşul Nicoale Ceauşescu i-am spus soţului că fruntea dînsului seamănă cu a lui Pătrăşcanu.
Mama mea era foarte curajoasă. A cerut o audienţă la Gheorghiu-Dej, data nu o cunosc. Nu i s-a aprobat, dar după multe cereri de audienţă, a fost primită de un secretar şi a spus că vrea să ştie ce face fata ei. I s-a spus, cum de îndrăzneşte să se intereseze de elemente care fac parte dintr-un proces statal. Mama mea s-a înfierbîntat şi a spus: să mă puneţi şi pe mine lîngă fata mea pentru că nu mi-e frică. În schimb mi-a fost tare frică că îl va aresta pe tatăl meu.
Tov. V. Patilineţ: Dacă vă reamintiţi în acea perioadă ancheta, în numele cărei persoane îşi îndreptau atenţia cînd vorbeau de partid.
Tov. Lena Constante: Vorbeau de interesele partidului, în numele partidului.
Tov. V. Patilineţ: Nu aţi avut impresia că este o anchetă a unui organ de stat care vorbeşte în numele unor legi sau numai în numele partidului?
Tov. Lena Constante: Aţi văzut şi la proces cîte se spunea în numele partidului. Se spunea că nu dă voie să se întrebuinţeze aceste cuvinte, dar toţi dintre ei spuneau cum să vorbesc. Procurorul nostru a fost un oarecare Roşianu care a murit (Rosman Rudolf .n.n).
Tov. V. Patilineţ: Ce se discută în rîndul populaţiei?
Tov. Lena Constante: După ce a apărut „Magazinul istoric“ toată lumea care mă cunoaşte şi a citit această revistă, îmi spune „Vă reabilitează“. Pe urmă mi s-a spus că lui Pătrăşcanu i-a apărut fotografia la Muzeul de istorie a partidului.
Tov. V. Patilineţ: A apărut după ce noi am clarificat situaţia.
Tov. Lena Constante: Tot timpul mi se spune că se reia procesul. Eu nu ştiu nimic. Toată lumea vorbeşte. Toată lumea spune c㠄aţi stat de pomană la închisoare“. După ce am auzit din închisoare situaţia, mulţi refuzau să creadă că Pătrăşcanu a murit. Mi s-a spus că la proces ar fi fost fără picior. Toată lumea spune că ar fi avut o operaţie şi a rămas fără un picior. Mie nu mi s-a părut adevărat acest lucru. - Acestea sînt zvonurile care circulă.-
Am auzit că lumea spune că Lucreţiu Pătrăşcanu dacă nu ar fi murit, l-ar fi scos la lumină. Am auzit o chestiune: că la ţară se vorbeşte că Nicolae Ceauşescu este o nouă apariţie a lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Foarte multă lume, în special tineretul nu mai ştie de Lucreţiu Pătrăşcanu.
Tov. V. Patilineţ: Ce impresii aveţi dspre calităţile pe care le-a avut Lucreţiu Pătrăşcanu? Ce consideraţi că merită să fie ilustrat ca personalitate, ca om, profilul moral şi politic?
Tov. Lena Constante: Inspira multă stimă şi respect, avea multă demnitate şi dragoste pentru Partidul Comunist Român. Era absolut sincer.
Tov. Răduică Grigore: Această părere şi apreciere, tovarăşa şi le-a redat pe hîrtie.
Tov. Lena Constante: Era comunicativ, însă cînd vorbea într-o sală - cum am avut ocazia să-l ascult şi l-am asistat - era captivant. Am fost la Cluj şi am văzut că acolo a avut o atitudine justă. Era popular. El a spus printre altele: „Să nu se ascundă sub steagul maghiar şovinismul“. Pe parcursul acestui drum el s-a dus şi la tribunalul nou înfiinţat şi a luat diferite măsuri. La Cluj în acele zile, erau puţini români şi foarte mulţi unguri. Ori în aceste zile în care a vorbit, unde era toată intelectualitatea clujeană. Atunci el a ţinut acest discurs în care a spus printre altele: „Nu uitaţi că vă vorbesc ca comunist, dar şi ca român“. I s-a spus că nu a vorbit de bandele lui Maniu. Cred că nu era cazul. I s-a cerut după aceea să-şi facă autocritica despre discurs. Dacă s-ar fi făcut acest lucru atunci, era un mare rău. I s-a cerut să facă în „Scînteia“ o autocritică, dar nu a vrut să
facă aşa ceva, pentru că ar fi stricat totul.
Tov. Răduică Grigore: A făcut o autocritică restrînsă, dar nu pentru presă.
Tov. Lena Constante: El a vorbit pentru a cîştiga oameni de partea comuniştilor.
Ar mai fi o problemă cu banii, despre care s-a vorbit aşa de mult. Cînd a făcut prima conversiune, nu avea în cunoştinţă valoarea banilor, nu ştia ce înseamnă acest lucru. De fapt a fost foarte sărac, dar şi darnic. Îmi aduc aminte cînd s-a dus la Snagov, a trebuit să achite nişte bani pentru o reparaţie la vilă. El a plătit mai mult decît făcea. Atunci i-am spus: „De ce nu te interesezi ce valoare au banii pentru că oamenii vor spune la un moment dat: iată ce bani mulţi au comuniştii ăştia“. Cînd a făcut legea chiriilor, m-a întrebat: cum vi se pare, e mult sau puţin, pentru că nu avea noţiunea de valoare a banului. Nu era interesat pentru bani.
Tov. V. Patilineţ: V-aţi întîlnit cu Elena Pătrăşcanu?
Tov. Lena Constante: M-am întîlnit, dar nu aş vrea să mă mai întîlnesc. Mi-a părut rău atunci cînd a fost eliberată a venit la mama mea să-i spună că trăiesc. Mama mea a avut un şoc cînd a văzut-o pe ea şi pe mine nu. În 1956 a venit în Bucureşti. Ştiu precis pentru că în noaptea plecării ei, am auzit că va fi graţiată. Cu trei luni înainte i s-a permis să lucreze în cameră; i s-a dat pămînt pentru a putea să modeleze şi i s-a permis să primească un pachet de acasă. Noi eram în cameră patru deţinute politice, eram pe o aripă cu pereţi de lemn, care ne despărţeau. Alături de noi erau două străine. Într-o noapte am auzit că s-a deschis uşa la Elena Pătrăşcanu şi că a plecat. - Cu două luni înainte am văzut-o într-un hohot de plîns în timp ce venea de la baie şi dintr-o conversaţie am auzit că i s-a spus de una din miliţiene că a fost omorît soţul ei.
Tov. Gh. Stoica: Nu s-a ştiut acest lucru?
Tov. Lena Constante: Nu s-a auzit nimic. Nici eu şi nici soţia lui nu am auzit nimic. Atît am ştiut cînd eram la proces ni s-a spus că mîine se va da sentinţa.
Tov. Vasile Patilinet: A fost executat a treia zi.
Tov. Lena Constante: Nu ştiu de ce a fost aşa de secret. Nu a transpirat nici un fel de zvon. În închisoare nu am auzit şi nimeni nu ne-a spus că a fost executat. Mama mea a aflat din ziare şi a păstrat o bucată de hîrtie şi aşa am auzit doar că sînt condamnată la 12 ani.
Tov. Gh. Stoica: Ce atitudine avea Pătrăşcanu la proces?
Tov. Lena Constante: Avea o atitudine de nedescris. Niciodată nu am auzit aşa ceva. La proces a avut o voce violentă, tras la faţă, aproape încordat. Faţă de Zilber a spus că: „Bestia asta e de vină“. Era şi unul Ştefănescu, un director. Timp de trei luni de zile mi s-a spus cine este dar pe care nu l-am cunoscut. Cînd s-a vorbit de Ştefănescu că a avut întîlnire, acest Ştefănescu îi spunea lui Pătrăşcanu: „Da, spune domnule Pătrăşcanu
că nu este adevărat“. S-a citit la proces o hîrtie în urma căreia Pătrăşcanu a spus că nu răspunde la nici o întrebare. Ştefănescu îi spunea mereu: „Domnule Pătrăşcanu, spune domnule că nu te-am cunoscut, că nu-i adevărat“ şi atunci Pătrăşcanu a spus: „Nu-i nimic adevărat. Toate sînt nişte minciuni. Uite bestia asta este care a spus şi bestia asta este Zilber“. A fost cutremurător pentru mine. Era foarte dîrz. Era timpul acuzat de un
procuror şi atunci Pătrăşcanu a spus: „De ce nu spui că l-am împuşcat şi pe tatăl meu?“
În sală nu ştiu cine era că se rîdea mereu. Am observat că erau multe microfoane şi fotografi care căutau să ne fotografieze. Eu mi-am pus privirea în tavan. Tot timpul s-a filmat.
Tov. V. Patilineţ: Nu avem filme ci avem imprimat pe bandă de magnetofon toate cuvîntările.
Tov. Lena Constante: A doua zi mi s-a spus că se va prezenta un avocat. Ce putea să ştie el? Nici nu ştiu cine a fost avocatul.
În timpul procesului i s-a interzis lui Pătrăşcanu să arate cîte ceva. Mi se pare că Zilber a răspuns că: „Păcat că prietenul meu Pătrăşcanu are părerea aceasta“. Atunci Pătrăşcanu a spus: „Nu-ţi dau voie să vorbeşti“.
Ştiţi care este zvonul? Că Zilber a primit de la partid suma de 4.00 lei şi că a primit sarcina de la partid să scrie un articol în ziar. Lumea îmi spune că nu îl vede pe Zilber.
Tov. Guina: Nu aţi terminat cu Elena Pătrăşcanu, în sensul că nu vă vedeţi.
Tov. Lena Constante: După două-trei săptămîni de la sosirea mea, i-am făcut o vizită lui Elena Pătrăşcanu. Era bine. Se măritase. Am stat zece minute. Am avut cu ea o singură legătură la Miercurea Ciuc prin perete. Nu ştia rechizitoriul pentru că ea a fost doar martoră la proces. A fost acuzată în lotul 2. A fost adusă ca martoră pentru mine ca să poată vorbi de Pătrăşcanu. În prima zi la rechizitoriu mi s-au adus doi martori, pe ea şi pe Vulpescu pentru şedinţa din casa mea, dar nu s-a întrebat nimic despre mine, ci numai despre Pătrăşcanu. Declaraţia lui Vulpescu a fost piatra de acuzaţie de spionaj. De fapt acesta nu avea nici un amestec în problemă. Acesta de fapt era căsătorit cu fosta soţie a lui Victor Brauner. Personal nu îl cunosc. A sta la puşcărie nevinovat. Soţia lui fiind evreică, a plecat în Israel. După 23 August s-au întors în ţară şi i-a spus cuiva că la Ierusalim l-a văzut pe Nicol. Eu am primit trei-patru mesagii că sîntem sănătoşi şi bine. Ei au căutat foarte mult să mă descurajeze. Cum pot să spun că Nicol a vrut să se căsătorească cu mine? Erau argumente banale, grosolane, copilăreşti.
Lucrurile importante le-am vorbit prin perete cu ea la Miercurea Ciucului. Am stat trei zile de vorbă cu ea. Timp de şase ani nu am vorbit cu nimeni.
Cu Zilber am vorbit prin ţeava caloriferului. Toată noaptea mi-a spus despre proces şi mi-a făcut o impresie groaznică. Pe urmă am vorbit cu ea şi i-am spus de ce a fost acuzat Andrei. I-am spus că a vrut să-şi scape tovarăşii. Am fost prinse în timp ce vorbeam şi am fost despărţite. După aceea am stat în celulă cu două persoane faţă de care nu puteam să discutăm şi ca atare nu am mai avut nici o conversaţie. Cînd am văzut-o aici, era căsătorită. I-am spus: Saşa nu mai are rost, de acum, pentru că eşti căsătorită şi nu mai are nici un rost să ne întîlnim, faţă de care ea a înţeles. Ne-am mai întîlnit de două ori într-un hol la teatru. Avea un temperament curios; era foarte, foarte plăcută, dar avea şi o parte a ei cu care nu mă împăcam întotdeauna. E vorba de rigiditate. Am zis: să fie sănătoasă şi la ea acasă.
Tov. V. Patilineţ: Referitor la regimul din închisoare aţi remarcat vreodată că era deosebit faţă de unul sau altul care era legat de procesul Pătrăşcanu, intenţia chiar de a creia un regim de exterminare?
Tov. Lena Constante: Nu am fost cu lotul Pătrăşcanu pentru că majoritatea erau bărbaţi. Am fost cu Elena Pătrăşcanu şi Victoria Sîrbu. Am cunoscut-o pe Victoria Sîrbu după proces în duba care ne-a dus la Miercurea Ciuc. Cînd am ajuns la Miercurea Ciuc, după ce procurorul mi-a spus să nu am nici o grijă că voi avea de lucru, cerînd să lucrez în meseria mea, mi-a spus de Mislea şi deci să am răbdare că regimul de penitenciar este mai liber. Dar am ajuns la Dumbrăveni şi am stat singură într-o aripă care era pe trei etaje, tăiată de fiecare dată la mîncare. Nu aveam o haină pe mine, era un palton departe şi trebuia să strig să-mi dea şi mie de mîncare. Au fost lucruri grele. După două săptămîni m-am certat cu ajutorul de comandant. După ce am fost prinsă că am vorbit cu Elena Pătrăşcanu, am fost dusă de acolo. După 2-3 luni de zile cînd mă întîlneam cu comandantul, ceream să fiu dusă la femei. Mi se spunea că nu se poate şi atunci am declarat că vreau să fac greva foamei şi cer să fiu dusă să stau împreună cu femeile, să am legătură cu femeile. Ştiam că atunci cînd vrei să faci greva foamei, se mai discută cu tine, se caută să te convingă să renunţi, poate şi se mai îndeplinesc unele dorinţe, dar de data aceasta am văzut că mi-a adus foarte repede o hîrtie pentru a scrie că vreau să fac greva foamei. Eu ştiam că acesta este cel mai puternic mijloc de indignare, dar a fost primit cu multă satisfacţie. Probabil că ei voiau să mor.
Nu am avut asistenţă medicală. Aceasta era foarte aproximativă, doctorul venea dimineaţă la uşa celor trei TBC-iste - cu una din ele am stat în aceiaşi celulă - şi întreba ce vor. Cu mine nu vorbea de loc. După ce am avut optimizia şi am dat sînge timp de două săptămîni, nu a venit medicul. Cînd a venit mi-a făcut 10 injecţii şi mi-a dat un regim medical pentr 2-3 luni care consta în afară de mîncarea obişnuită - în fiecare zi o lingură de undelemn, o bucată de marmeladă, 5-6 bucăţi de zahăr şi 5 căniţe mici de lapte pe săptămînă; pe cînd TBC-istele de lîngă mine, primeau o jumătate de kg de lapte zilnic. După o lună şi jumătate mi s-a tăiat acest supliment. L-am chemat pe doctor şi i-am spus: „Dumneavostră îmi tăiaţi regimul fără să mă ascultaţi? De unde ştiţi că sînt bine?“ Mi-a spus că în cabinetul lui medical este foarte frig şi nu vrea să răcesc. Aceasta era la Dumbrăveni. Am ajuns la Miercurea Ciuc, în 1956 şi am stat pînă în 1958 fără regim medical şi în tot timpul acesta puteam să număr cîte injecţii mi s-au făcut.
Atunci cînd am avut o criză de colibaciloză mi s-a dat un gram de streptomicină şi am tremurat mai departe pînă mi-a trecut. Am observat că altora li se dădeau alt tratament decît mie. Cînd eşti singur în cameră ai mai puţină mîncare decît la comun. La comun îţi aduce un hîrdău din care mai rămîne. Mirosul de brînză cu macaroane mă îmbolnăvea. Eu am suferit foarte mult de foame. De-abia în 1958 cînd eram convinsă că trebuie să fiu eliberată pentru că a început să vină politicul să se intereseze de mine şi
mi se dădea supliment de mîncare şi îmi spunea: „Ce-ai zice dacă te-ai duce acasă?“ I-am spus că face glume şi după asta a mai trecut o săptămînă şi la o plimbare i-am zis: „Aţi văzut că tot aţi glumit?“ şi mi-a spus că nu glumeşte.
După aceea a venit la mine un colonel, în celulă şi mi-a pus cîteva întrebări, fără importanţă. Am auzit că ăsta a venit special să mă vadă, să mă întrebe de sănătate.
Tov. Gh. Stoica: După condamnare aţi suferit constrîngeri, bătăi?
Tov. Lena Constante: Nu. Înainte de a-mi spune procurorul seara, am ştiut că sînt condamnată, deoarece seara mi-au luat pantofii, ciorapii, batista şi am primit o zeamă de mazăre şi o bucată de mămăligă de care nu mîncasem niciodată. Atunci am ştiut că totul a fost o minciună şi aşteptam să mă anunţe. Nu m-au chemat. Am mai stat o săptămînă la Malmezon cu mîncarea aceasta şi am cerut să ajung la anchetator. M-a primit şi i-am spus: „Ce s-a întîmplat cu tot ce am lucrat“, la care mi-a spus că le-a ars.
După aceea m-au dus la celulă şi mai departe la Dumbrăveni. La o lună şi jumătate am mai avut o anchetă cu Melanova dar nu ştiu nimic despre ea. Am avut un tratament cu totul special pentru că mi s-au întîmplat două lucruri în puşcărie - importante pentru mine - şi în loc să mă dezechilibreze, m-au întărit. Era un cuib de rîndunele pe geam, cărora le dădeam de mîncare şi mi l-au distrus; mi-au luat ochelarii. Cînd am ajuns la Dumbrăveni mi s-a citit regulamentul. Vorbeam de al doilea lucru. Aici în faţa geamului erau doi pomi. Era, poate o satisfacţie sufletească căci în pomul acela mai erau păsări, mai cîntau şi timpul trecea. După vreo 3 zile a intrat în celulă un politic, s-a uitat pe geam şi după o jumătate de ceas, au fost tăiaţi amîndoi copacii şi au fost puse zăbrele la geam. În urma acestui gest, am început să plîng şi eu şi Elena Pătrăşcanu. Am chemat pe politic şi l-am întrebat de ce face aşa ceva. Pentru aceasta am spus că la noi
a fost ceva special.
Tov. Răduică Grigore: În 1960 a mai stat cineva de vorbă cu dumneavoastră?
Tov. Lena Constante: A fost mai grav pentru că mi s-a cerut în primul rînd să dau dovadă să mă elibereze cu 6 luni înainte. Că dacă vreau să mă reabilitez, să-mi supraveghez colegile şi să le raportez lor situaţia.
Le-am spus că nu pot să fac aşa ceva. La sfîrşitul convorbirii, acest domn s-a inervat şi mi-a spus că nu am să ies din puşcărie că am să capăt încă şase luni şi că pe dosarul meu va scrie „duşman“. Ori eu ceream mereu comandantului să fac o cerere ca la cele 6 luni dinainte să mi se socotească. Părinţii mei făcuseră o cerere şi li se acordase. Legea
prevedea aceasta, dar ei nu au vrut să-mi ia în consideraţie acest lucru. În urma unei greve mici făcută mai ales pentru o femeie bolnavă ca să-i dea asistenţă medicală, mi s-a spus că peste trei luni voi ieşi din închisoare.
Tov. V. Patilineţ: Aveţi păreri despre Zilber în legătură cu poziţia pe care a avut-o faţă de Pătrăşcanu, sau altceva?
Tov. Lena Constante: Nu pot să spun. Nu ştiu. Nu am nici un fel de dovadă. Îi dau circumstanţe atenuante. Poate că Zilber nu a ajuns la minciună decît sub teroare, poate pînă cînd a făcut declaraţia Pătrăşcanu, a avut altă atitudine. În proces îi dau circumstanţe atenuante din moment ce am spus că sînt spioană. Ceea ce am spus nu era decît de a atrage greutăţile asupra mea, pe cînd Zilber a spus lucruri grave despre
alţii, din moment ce el a spus că am făcut spionaj, că am fost la Constanţa, unde de fapt nu am fost, plus ce am mai auzit la proces.
La penitenciar se lăuda că el a făcut acest proces pentru că i-a cerut partidul şi va mai face dacă partidul îi va cere. Atitudinea de la penitenciar m-a întărit în tot ce a fost. Chiar şi acum în libertate s-a lăudat. Spunea: „de ce să mor eu şi nu el, pentru că el intra şi aşa; eu fără el nu intru“. Cînd am văzut scrisul lui Pătrăşcanu parcă nu îmi venea să cred. Am impresia că Zilber a fost agent şi mai înainte.


http://members.tripod.com/interval/09-99/document.htm

Istoria comunismului - Patrascanu: Singur impotriva celorlalti 'tovarasi'

Comitetul Central nou-nout s-a reunit a doua zi dupa terminarea Conferintei in sedinta plenara. Din voia lui, Lucretiu Patrascanu a fost "Subiectul zilei". A inceput prin a acuza, dar a ajuns foarte repede acuzat. Si nu de unul, ci de toti. Incercand sa se apere, Patrascanu a probat zicala "Daca taceai, filosof ramaneai".

<H1>Lucretiu Patrascanu, din gafa in gafa</H1>
"Scanteia" a facut largi relatari de la Conferinta Nationala a Partidului, insa nu a scris chiar totul. Ceea ce nu spune ziarul spun documentele de arhiva.
"SEDINTA ISTORICA". A doua zi dupa incheierea lucrarilor a avut loc "o sedinta istorica", dupa cum a fost ea catalogata de Teohari Georgescu. Misiunea principala a acesteia era alegerea Biroului Politic, a Secretariatului si a Comisiei de Revizie. Inainte de aceasta, o buna parte a timpului a fost alocata "clarificarii" divergentelor dintre Lucretiu Patrascanu si ceilalti membri de baza ai conducerii. Unele izbucnisera chiar in timpul Conferintei, luand forma criticilor formulate de Gheorghe Gheorghiu-Dej si de Gheorghe Apostol. Gheorghiu-Dej spusese ca Patrascanu era inca o ramasita mic-burgheza in partid si ca ar avea unele "incurcaturi teoretice". Apostol criticase activitatea lui in fruntea Ministerului de Justitie. Cu toate acestea, fusese ales membru in Comitetul Central. Desi nemultumit, Patrascanu nu a ripostat in timpul Conferintei. Si-a pastrat "surprizele" pentru prima reunire a CC-ului proaspat ales.
In dimineata de 22 octombrie, Patrascanu a inceput prin a se plange de lipsa increderii pe care tovarasii o manifesta la adresa lui. De multa vreme se plangea in particular, considerand o nedreptate faptul ca, dupa 23 august, nu fusese cooptat in Secretariatul partidului, desi jucase un rol important in evenimente. "Interventia tovarasului Gheorghiu-Dej a fost mai grava, s-a aparat Patrascanu, ca un membru cu 27 de ani de politica continua sa fie o ramasita burgheza in partid. Sper sa fi fost a afirmatie involuntara. Apoi mai grav, ca am incurcaturi teoretice. Cand se afirma de un tovaras care are raspundere ca are devieri teoretice, este un lucru deosebit de grav pentru noi. Si nu am vrut sa fac o situatie dificila tovarasului Gheorghiu-Dej daca l-as fi intrebat care sunt aceste incurcaturi." Ca raspuns la critica, ministrul Justitiei prezinta in fata CC-ului o scrisoare adusa de acasa, gata redactata si adresata primului-ministru Petru Groza. In scrisoare anunta ca demisioneaza din guvern "din motive de sanatate". De asemenea, propune sa fie desarcinat de orice raspundere in cadrul CC-ului si sa fie trimis "la munca de jos, in celula", asa cum se mai intamplase si in timpul lui Foris. Dupa principiul bulgarelui de zapada, riposta lui Patrascanu a atras dupa sine criticile in lant ale "tovarasilor". Conform logicii si cutumelor comuniste, Patrascanu facuse greseala dupa greseala.
"NU PRIMESTE CRITICA". Potrivit canoanelor comuniste, orice membru de partid putea fi criticat. "Nu exista exceptie, spunea Gheorghiu-Dej, fiecare poate fi criticat, cu conditia ca (sic!) critica sa fie obiectiva si partinica." Acuzatul a batut putin in retragere, sustinand ca nu a contestat critica in sine, ci modul in care s-a facut. Ana Pauker l-a invinuit de nerespectarea obligatiei oricarui membru de a-si face o autocritica sincera. Vorbitorii au sustinut ca suprema dovada de incredere este insasi alegerea lui in CC.
De capul lui. La conferinta, Patrascanu tinuse un discurs referitor la chestiuni economice si la tactica de urmat in perspectiva viitoarelor alegeri. In interventia sa la plenara, Miron Constantinescu l-a invinuit insa ca sustinuse niste teze care "constituie o linie cu totul straina de linia Conferintei si a partidului in acest moment". Mai grav, a continuat Constantinescu, "daca are pareri proprii, trebuia sa le supuna intai Biroului Politic al Partidului si dupa aceea, cu aprobarea Biroului Politic, ar fi trebuit sa le sutina sau sa nu le sustina in fata Conferintei".
In legatura cu activitatea sa de ministru comunist al Justitiei, vorbitorii au remarcat ca resortul condus de tovarasul lor era singurul unde nu exista o celula de partid. "Avem celule si la ministerele social-democratilor, si la ale liberalilor si singurul minister unde nu avem celula este Ministerul Justitiei", a spus Miron Constantinescu.
DEMISIE "CA NUCA-N PERETE". Conferinta Nationala a PCR avea loc pe fundalul "grevei regale". Comunistii si aliatii lor tineau cu dintii de un guvern pe care anglo-americanii si ulterior regele se incapatanau sa nu-l mai recunoasca. Avand acceptul lui Stalin, PCR era hotarat sa ramana la guvernare cu orice pret si sa demonstreze anglo-americanilor unitatea si coeziunea guvernului Groza. In aceste conditii, demisia lui Patrascanu se potrivea ca nuca-n perete cu planurile si disciplina partidului din care facea parte. In luna octombrie, la Bucuresti era anuntata vizita ziaristului Mark Ethridge, trimis special al presedintelui american Harry Truman. Ethridge avea misiunea de a cerceta situatia politica din Romania si Bulgaria si de a intocmi un raport pe baza celor constatate. "Daca un ministru social-democrat sau liberal si-ar fi dat demisia in aceasta perioada, si-a continuat Miron Constantinescu rechizitoriul, el ar fi facut jocul dusmanilor poporului roman, al reactiunii anglo-americane. (...) In momentul cand vine in Romania Ethridge, trimisul lui Truman, tu, membru de partid, sa-ti dai demisia? Inseamna in mod obiectiv sa ajuti mai mult reactiunea decat o ajuta manistii si bratienistii in tara noastra, tocmai pentru ca esti comunist."
"CAPITAL AL PARTIDULUI". In afara de completa ignorare a situatiei internationale, Patrascanu se situase din nou in afara logicii de partid. Venise cu demisia scrisa de acasa, fara sa se fi consultat in prealabil cu Biroul Politic, asa cum se obisnuia. Voia sa-i prezinte demisia premierului, care nu era comunist. Trecand peste "amanuntul" cu Groza, Emil Bodnaras si Constantin Parvulescu au impins acuzatiile si mai departe: "Din initiativa cui a fost pus tovarasul Patrascanu in guvern? Din initiativa lui sau l-a trimis acolo partidul? I s-a incredintat aceasta mare onoare de a fi primul comunist in guvern?". Mai poetic, un alt membru CC, Andrei Patrascu, a opinat ca "tovarasul Patrascanu este un capital al partidului si partidul plaseaza acel capital unde crede de cuviinta".







REGULA
"Daca partidul va considera ca nu este demn de a fi membru de partid, vom lua atitudine, dar un membru de partid nu era voie, nu are dreptul sa-si dea demisia"
Gheorghe Gheorghiu-Dej





"TI SE-OPRESTE MINTEA-N LOC"


Ideea nastrusnica a lui Patrascanu, de a-si inainta demisia din guvern, a strarnit o gama larga de luari de pozitie, de la uimire la indignare. "Cred ca problema, in felul in care a fost ridicata de tov. Patrascanu, a uluit nu numai pe noi, cei tineri, dar si pe tovarasii incercati, spunea Andrei Patrascu, membru in CC. M-a uluit cum vii tu sa pui problema sa demisionezi din guvern. Ti se-opreste mintea-n loc. Auzi, sa vii sa pui problema sa demisionezi din guvern. Asta intrece orice inchipuire omeneasca. Asta intrece orice inchipuire, ca un membru de partid sa vie sa faca lucrul acesta."





PROFETIA


In chestiunea demisiei s-a pronuntat si Iosif Chisinevschi. Din relatarile lui Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosca era unul dintre cei mai "evlaviosi" cititori ai clasicilor marxism-leninismului. Ori de cate ori aparea o problema, se ridica de la masa discutiilor, se repezea la biblioteca, de unde revenea cu un volum gros din "operele alese", cauta febril un citat lamuritor pe care il aducea la cunostinta auditoriului ca solutie la problema in discutie. La prima sedinta plenara a CC-ului, Iosca si-a fundamentat argumentatia tot pe un recurs la "clasici": "In istorie se cunoaste un caz. Nu fac comparatie, dar il amintesc. Este acel caz in care Lenin si Stalin au considerat ca este tradare atunci cand, cu cateva zile inainte de revolutia din octombrie, Zinoviev si Kamenev si-au dat demisia din CC si au publicat in ziar o declaratie ca nu sunt de acord cu rascoala. Atunci Lenin si Stalin au spus ca este o tradare". Este probabil ca vorbitorul nu si-a dat seama in acel moment ca viitorul lui Patrascanu va fi la fel de tragic ca al lui Zivoviev si Kamenev sau ca el, Chisinevschi, va juca un rol determinant in condamnarea lui la moarte.



http://www.jurnalul.ro/articol_48898/istoria_comunismului___patrascanu