Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Brancusi[V=]
Pagina 3 din 5
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Brancusi[V=]
Rezumarea primului mesaj :
CONSTANTIN BRANCUSI-
27]Alege-ţi prietenii ca şi pe duşmani – după talia ta: pitică, măruntă, micşoară sau înaltă.
26]Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
25]Frumosul este echitatea absolută.
24]Când o societate nu mai cunoaşte sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.
23]Lumea poate fi salvata prin arta, artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari.
22]Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
21]Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
20]Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
19]Cand nu mai suntem copii, inseamna ca am murit demult.
18]Bogaţii se retrag în cochilia lor de aur şi purpură ori de cîte ori încerci să te apropii de ei. Nimeni nu poate scoate ceva de la ei. Ceea ce avem de făcut este să-i uităm şi să rămînă singuri.
17]Un barbat gol, in plastica, nu este mai frumos decat o broasca raioasa.
16]Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.
15]O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a îl vindeca pe cel care o priveşte.
14]Nimic nu se înalta la umbra măreţilor arbori.
13]Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.
12]Frumosul este echitatea absoluta.
11]Eu as vrea să creez - aşa cum respir.
10]Balcanii au rămas barbari şi vor cuceri Occidentul.
9]Nu este un semn autentic de curaj in viata, cand, pentru a te pregati pentru situatii care cer curaj, inveti din vreme sa te duelezi.
8]Artistul nu e un animal de lux, ci un animal auster. Arta nu se face decît în austeritate şi dramă, ca o crimă perfectă.
7]In clipa in care am incetat sa mai fim copii, am murit..
6]Arta nu se “comite” decît în austeritate şi în dramă, ca o crimă perfectă.
5]A vedea departe este ceva, dar a merge pina acolo este cu totul altceva.
4]Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana.
3]Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe.
2]Arhitectura este sculptura locuita.
1]Lucrurile nu sint greu de facut. Greu e doar sa te pui in starea de a le face.
CONSTANTIN BRANCUSI-
27]Alege-ţi prietenii ca şi pe duşmani – după talia ta: pitică, măruntă, micşoară sau înaltă.
26]Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.
25]Frumosul este echitatea absolută.
24]Când o societate nu mai cunoaşte sau amestecă binele cu răul, ea se află deja pe povârnişul pierzaniei.
23]Lumea poate fi salvata prin arta, artistul face, in fond, jucarii pentru oamenii mari.
22]Un om trebuie sa fie destul de mare sa-si recunoasca greselile, suficient de destept ca sa invete din ele si indeajuns de tare ca sa le indrepte.
21]Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.
20]Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!
19]Cand nu mai suntem copii, inseamna ca am murit demult.
18]Bogaţii se retrag în cochilia lor de aur şi purpură ori de cîte ori încerci să te apropii de ei. Nimeni nu poate scoate ceva de la ei. Ceea ce avem de făcut este să-i uităm şi să rămînă singuri.
17]Un barbat gol, in plastica, nu este mai frumos decat o broasca raioasa.
16]Există în toate lucrurile o măsură, un adevăr ultim.
15]O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a îl vindeca pe cel care o priveşte.
14]Nimic nu se înalta la umbra măreţilor arbori.
13]Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindeşte sufletul.
12]Frumosul este echitatea absoluta.
11]Eu as vrea să creez - aşa cum respir.
10]Balcanii au rămas barbari şi vor cuceri Occidentul.
9]Nu este un semn autentic de curaj in viata, cand, pentru a te pregati pentru situatii care cer curaj, inveti din vreme sa te duelezi.
8]Artistul nu e un animal de lux, ci un animal auster. Arta nu se face decît în austeritate şi dramă, ca o crimă perfectă.
7]In clipa in care am incetat sa mai fim copii, am murit..
6]Arta nu se “comite” decît în austeritate şi în dramă, ca o crimă perfectă.
5]A vedea departe este ceva, dar a merge pina acolo este cu totul altceva.
4]Doctore, ma chinuie ingrozitor coloana.
3]Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus, daca vrei sa poti sa vezi foarte departe.
2]Arhitectura este sculptura locuita.
1]Lucrurile nu sint greu de facut. Greu e doar sa te pui in starea de a le face.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 12.06.15 20:17, editata de 53 ori
Re: Brancusi[V=]
http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012022469135/Cultura/Galeria-marilor-personalitati-Constantin-Brancusi-1876-1957.html
Re: Brancusi[V=]
http://www.rgnpress.ro/rgn_12/categorii/cultura--culte/4723-omul-saptamanii-foaia-romaneasca-constantin-brancusi.html
Re: Brancusi[V=]
http://cronicaromana.com/2012/01/29/doua-opere-de-brancusi-achizitionate-la-licitatia-artmark/
Re: Brancusi[V=]
http://cronicaromana.com/2012/01/19/eveniment-la-casa-artmark-brancusi-printre-suprarealisti/
Re: Brancusi[V=]
Cum chefuia Constantin Brâncuşi
Una dintre petrecerile de pomină a avut loc în anul 1924. În anul 1924, intelectualii bucureşteni, ...
Una dintre petrecerile de pomină a avut loc în anul 1924. În anul 1924, intelectualii bucureşteni, ...
Re: Brancusi[V=]
Brâncuşi a vrut să sculpteze mausoleul lui Goga
Scrisorile Veturiei Goga aruncă o nouă lumină asupra lui Constantin Brâncuşi. ...
Scrisorile Veturiei Goga aruncă o nouă lumină asupra lui Constantin Brâncuşi. ...
Re: Brancusi[V=]
Centenar Constantin Brâncuşi
Primarul sectorului 6, Cristian Poteraş, va participa, astăzi, alături de nume prestigioase ale c... citeşte mai mult
Primarul sectorului 6, Cristian Poteraş, va participa, astăzi, alături de nume prestigioase ale c... citeşte mai mult
Constantin Brancusi
Constantin Brancusi
Arta ar trebui să fie numai bucurie!
De aceea, nu există „artişti", ci numai
oameni care simt nevoia să lucreze, întru
bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!
Constantin Brâncuşi
„...Tu ai transformat
anticul în modern"
(Henri Rousseanu)
CONSTANTIN BRÅNCUŞI s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa – Gorj şi a fost al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi, o familie de ţărani obişnuiţi. Rămâne una dintre personalităţile importante ale culturii şi istoriei Gorjului, lăsând amprente de mare valoare în viaţa ţării. Opera lui, este recunoscută pe plan mondial fiind considerat unul din primii mari creatori ai artei moderne. La vârsta de 17 ani începe să se manifeste înclinaţia lui spre artă, când, baiat de prăvălie fiind, construieşte o vioară din scândurile unei lădiţe de portocale. Urmează Şcoala de meserii din Craiova (1894-1898), apoi, pleacă la Viena unde lucrează la un atelier de tâmplarie, iar după un an revine în ţară şi se înscrie ca student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti. Vinde casa de la Hobiţa, spală vase prin restaurante, sculptează şi vinde o parte din opere pentru a putea să-şi plătească studiile.
În 1904 pleaca la Paris pe jos, lucrează în diverse locuri şi strânge bani pentru a urma Şcoala de Arte din Paris (clasa lui Antonin Mercie). Ciopleşte bustul patronului restaurantului în care lucra, fapt care l-a făcut cunoscut în zonă, datorită măiestriei execuţiei acelui bust. A sculptat mult, atât în lemn dar şi în piatră şi metal. Brâncuşi începe să fie tot mai sigur pe drumul pe care merge fiind acceptat ca practician în atelierele lui Auguste Rodin dar, artistul refuză să lucreze cu acesta rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres!” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).
În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Ezra Pound şi Henri Pierre Roche, care au fost nu doar prieteni, ci şi confidenţi, purtători de cuvânt şi mai târziu biografi. De asemenea, a fost foarte apropiat cu poetul Guillaume Apollinaire şi cu artişti celebri precum Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp alături de care a lucrat. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale din acea perioadă sunt: „Cuminţenia pământului”, o primă versiune a lucrării „Sărutul” (1907), „Somnul” (1908), „Muza adormită” (1909-1910), „Pasărea măiastră” (1910), „Prometeu” (1911), „Domnişoara Pogany” (serie 1912-1933), „Primul pas” (1913) lucrări ce marchează aplecarea spre valorile artelor arhaice.
Brâncuşi era o persoană sociabilă şi complexă pe care nu multe persoane au reuşit să-l înţeleagă. Jovial şi bonom, purta barbă iar în ultima parte a vieţii haine ţărăneşti. Era interesat de aproape orice subiect începând cu muzica (avea înclinaţii spre muzica eclectică), ştiinţă, filosofie. Viziunea sa asupra vieţii era influenţată atât de Platon cât şi de gândirea filosofilor orientali, într-un amestec interesant şi personal. Era aproape un ascet, care îşi transformase atelierul într-un adevărat templu, impresionând pe vizitatori prin atmosfera profund spirituală.
Lucrările sale i-au adus o imensă popularitate, acesta fiind cunoscut şi foarte apreciat mai ales în Franţa, România şi în Statele Unite, colecţionarii fiind interesaţi pentru a-şi procura creaţiile artistului român, iar revistele şi criticii publicând nenumărate studii şi articole cu laude. În 1913 expune simultan la Salon des Independants în Paris şi la the Armory Show în New York.
Recunoaşterea sa pe plan naţional şi internaţional se datorează, în principal, ansamblului sculptural de la Târgu Jiu, terminat în 1938. Ansamblul, alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului era dedicat românilor care în 1916 reuşiseră să oprească o invazie germană. Aceste lucrări depăşesc limitele concretului, generând diverse interpretări ale semnificaţiei celor trei sculpturi. Mac Constantinescu, un cunoscut al artistului, spunea în „Colocviul Brâncuşi” că ansamblul reprezintă „înfăptuirea unei vechi dorinţe, aceea de a lăsa pe pământul românesc concretizarea în bronz şi piatră a tot ce a gândit mai profund şi mai îndelung”. Iar A. Ghenie spunea că „un ţăran din Gorj a făcut pentru ţara sa ceea ce pentru alte ţări n-au putut face decât regii şi împaraţii”.
De la interpretarea ansamblului ca un monument ridicat în cinstea eroilor căzuţi în război, până la atribuirea unor semnificaţii care se leagă de simbolismul universal, de începuturile vieţii umane şi a legăturilor omului cu pământul, s-au emis diferite ipoteze.
Masa trăcerii poate fi asociată cu o „invitaţie la un magic conciliu al umbrelor stămoşilor” (Radu Boureanu) sau „masa rotundă-primul stadiu al civilizaţiei, stadiul primitiv” (V. G. Paleolog). O altă interpretare poate fi apropierea de strămoşii daci, de naşterea civilizaţiei pe aceste locuri. Având în vedere că ansamblul se vrea un omagiu al eroilor cazuţi în 14 octombrie 1916, în bătălia de la Jiu, se poate spune că Masa Tăcerii reprezintă şi masa de ,,pomenire’’a acestora. Pentru Petre Pandrea, „Masa tăcerii este un imn al căsătoriei, al iubirii familiale şi fertile, aşa cum se practică pe plaiurile noastre din timpuri imemoriabile”.
Poarta Sărutului. Păstrând tema sculpturii ,,Sărutul’’, Poarta reprezintă bucuria că iubirea e nemuritoare, iar după spusele autorului, ,,misterul fecundităţii şi al morţii este însuşi misterul iubirii, care va supravieţui dincolo de mormânt’’. Partea superioară a Porţii, ar putea reprezinta hora ţărănească, gorjeană. Petre Pandrea, în ideea că Brâncuşi a costruit la Târgu Jiu un monument închinat ostaşului victorios, eroului întors acasă, a văzut în aceasta „o solemnitate a nunţii în cinstea soldatului victorios, care intră în rânduiala rurală”. Să fie oare Poarta Sărutului un arc de triumf? Sau, doar un simplu portal aşezat la intrarea în Grădina Publică? Cu siguranţă, Poarta Sărutului reprezintă mai mult decât oricare interpretare, ea reprezintă însăşi cumulul de idei exprimate de autor în întreaga sa operă.
Brancuşi şi-a motivat această sculptură prin „un sentiment adânc’’ aşa cum a făcut-o şi în „Sărutul” de la Montparnasse: „Am voit să pomenesc nu numai amintirea acestui cuplu unic, ci pe aceea a tuturor perechilor care s-au iubit înainte de a-l părăsi”.
Coloana Infinitului sau Coloana Recunoştinţei fără Sfârşit, reprezintă un loc deosibit în viziunea exegeţilor şi a lumii întregi. Există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Doctorul Traian Stoicoiu spune că „Adevăratul nume al Coloanei Infinitului este de fapt «Coloana sacrificiului infinit» dat de eroii noştri pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcatuită coloana reprezintă anul când România a intrat în primul război mondial şi se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumatatea anului respectiv”.
În ultimii ani ai vieţii, Brâncuşi a fost îngrijit de doi refugiaţi români, care locuiau în apartamentul de lângă atelierul său. Pentru a-i putea desemna pe aceşti ultimi prieteni moştenitori şi pentru ca atelierul şi lucrările să intre în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, Brâncuşi a devenit cetăţean francez în 1952. A murit pe 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă peste 1200 de fotografii şi 215 sculpturi, de o valoare estetică şi culturală incalculabilă.
Constantin Brâncuşi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea fiind o figură remarcantă în mişcarea artistică modernă. Sculpturile sale prezintă eleganţă a formei, sensibilitate în utilizarea materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen.
***
Constantin Brâncuşi despre opera sa:
„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses." („Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”)
Arta ar trebui să fie numai bucurie!
De aceea, nu există „artişti", ci numai
oameni care simt nevoia să lucreze, întru
bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!
Constantin Brâncuşi
„...Tu ai transformat
anticul în modern"
(Henri Rousseanu)
CONSTANTIN BRÅNCUŞI s-a născut la 19 februarie 1876, la Hobiţa – Gorj şi a fost al cincilea copil al lui Nicolae şi Maria Brâncuşi, o familie de ţărani obişnuiţi. Rămâne una dintre personalităţile importante ale culturii şi istoriei Gorjului, lăsând amprente de mare valoare în viaţa ţării. Opera lui, este recunoscută pe plan mondial fiind considerat unul din primii mari creatori ai artei moderne. La vârsta de 17 ani începe să se manifeste înclinaţia lui spre artă, când, baiat de prăvălie fiind, construieşte o vioară din scândurile unei lădiţe de portocale. Urmează Şcoala de meserii din Craiova (1894-1898), apoi, pleacă la Viena unde lucrează la un atelier de tâmplarie, iar după un an revine în ţară şi se înscrie ca student al Şcolii Naţionale de Arte Frumoase din Bucureşti. Vinde casa de la Hobiţa, spală vase prin restaurante, sculptează şi vinde o parte din opere pentru a putea să-şi plătească studiile.
În 1904 pleaca la Paris pe jos, lucrează în diverse locuri şi strânge bani pentru a urma Şcoala de Arte din Paris (clasa lui Antonin Mercie). Ciopleşte bustul patronului restaurantului în care lucra, fapt care l-a făcut cunoscut în zonă, datorită măiestriei execuţiei acelui bust. A sculptat mult, atât în lemn dar şi în piatră şi metal. Brâncuşi începe să fie tot mai sigur pe drumul pe care merge fiind acceptat ca practician în atelierele lui Auguste Rodin dar, artistul refuză să lucreze cu acesta rostind cuvintele devenite celebre: „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres!” (La umbra marilor copaci nu creşte nimic).
În 1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnasse şi intră în contact cu avantgarda artistică pariziană, împrietenându-se cu Ezra Pound şi Henri Pierre Roche, care au fost nu doar prieteni, ci şi confidenţi, purtători de cuvânt şi mai târziu biografi. De asemenea, a fost foarte apropiat cu poetul Guillaume Apollinaire şi cu artişti celebri precum Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp alături de care a lucrat. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale din acea perioadă sunt: „Cuminţenia pământului”, o primă versiune a lucrării „Sărutul” (1907), „Somnul” (1908), „Muza adormită” (1909-1910), „Pasărea măiastră” (1910), „Prometeu” (1911), „Domnişoara Pogany” (serie 1912-1933), „Primul pas” (1913) lucrări ce marchează aplecarea spre valorile artelor arhaice.
Brâncuşi era o persoană sociabilă şi complexă pe care nu multe persoane au reuşit să-l înţeleagă. Jovial şi bonom, purta barbă iar în ultima parte a vieţii haine ţărăneşti. Era interesat de aproape orice subiect începând cu muzica (avea înclinaţii spre muzica eclectică), ştiinţă, filosofie. Viziunea sa asupra vieţii era influenţată atât de Platon cât şi de gândirea filosofilor orientali, într-un amestec interesant şi personal. Era aproape un ascet, care îşi transformase atelierul într-un adevărat templu, impresionând pe vizitatori prin atmosfera profund spirituală.
Lucrările sale i-au adus o imensă popularitate, acesta fiind cunoscut şi foarte apreciat mai ales în Franţa, România şi în Statele Unite, colecţionarii fiind interesaţi pentru a-şi procura creaţiile artistului român, iar revistele şi criticii publicând nenumărate studii şi articole cu laude. În 1913 expune simultan la Salon des Independants în Paris şi la the Armory Show în New York.
Recunoaşterea sa pe plan naţional şi internaţional se datorează, în principal, ansamblului sculptural de la Târgu Jiu, terminat în 1938. Ansamblul, alcătuit din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului era dedicat românilor care în 1916 reuşiseră să oprească o invazie germană. Aceste lucrări depăşesc limitele concretului, generând diverse interpretări ale semnificaţiei celor trei sculpturi. Mac Constantinescu, un cunoscut al artistului, spunea în „Colocviul Brâncuşi” că ansamblul reprezintă „înfăptuirea unei vechi dorinţe, aceea de a lăsa pe pământul românesc concretizarea în bronz şi piatră a tot ce a gândit mai profund şi mai îndelung”. Iar A. Ghenie spunea că „un ţăran din Gorj a făcut pentru ţara sa ceea ce pentru alte ţări n-au putut face decât regii şi împaraţii”.
De la interpretarea ansamblului ca un monument ridicat în cinstea eroilor căzuţi în război, până la atribuirea unor semnificaţii care se leagă de simbolismul universal, de începuturile vieţii umane şi a legăturilor omului cu pământul, s-au emis diferite ipoteze.
Masa trăcerii poate fi asociată cu o „invitaţie la un magic conciliu al umbrelor stămoşilor” (Radu Boureanu) sau „masa rotundă-primul stadiu al civilizaţiei, stadiul primitiv” (V. G. Paleolog). O altă interpretare poate fi apropierea de strămoşii daci, de naşterea civilizaţiei pe aceste locuri. Având în vedere că ansamblul se vrea un omagiu al eroilor cazuţi în 14 octombrie 1916, în bătălia de la Jiu, se poate spune că Masa Tăcerii reprezintă şi masa de ,,pomenire’’a acestora. Pentru Petre Pandrea, „Masa tăcerii este un imn al căsătoriei, al iubirii familiale şi fertile, aşa cum se practică pe plaiurile noastre din timpuri imemoriabile”.
Poarta Sărutului. Păstrând tema sculpturii ,,Sărutul’’, Poarta reprezintă bucuria că iubirea e nemuritoare, iar după spusele autorului, ,,misterul fecundităţii şi al morţii este însuşi misterul iubirii, care va supravieţui dincolo de mormânt’’. Partea superioară a Porţii, ar putea reprezinta hora ţărănească, gorjeană. Petre Pandrea, în ideea că Brâncuşi a costruit la Târgu Jiu un monument închinat ostaşului victorios, eroului întors acasă, a văzut în aceasta „o solemnitate a nunţii în cinstea soldatului victorios, care intră în rânduiala rurală”. Să fie oare Poarta Sărutului un arc de triumf? Sau, doar un simplu portal aşezat la intrarea în Grădina Publică? Cu siguranţă, Poarta Sărutului reprezintă mai mult decât oricare interpretare, ea reprezintă însăşi cumulul de idei exprimate de autor în întreaga sa operă.
Brancuşi şi-a motivat această sculptură prin „un sentiment adânc’’ aşa cum a făcut-o şi în „Sărutul” de la Montparnasse: „Am voit să pomenesc nu numai amintirea acestui cuplu unic, ci pe aceea a tuturor perechilor care s-au iubit înainte de a-l părăsi”.
Coloana Infinitului sau Coloana Recunoştinţei fără Sfârşit, reprezintă un loc deosibit în viziunea exegeţilor şi a lumii întregi. Există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată „Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârşit. Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească". Doctorul Traian Stoicoiu spune că „Adevăratul nume al Coloanei Infinitului este de fapt «Coloana sacrificiului infinit» dat de eroii noştri pentru reîntregirea neamului. Numărul modulelor din care este alcatuită coloana reprezintă anul când România a intrat în primul război mondial şi se termină cu o jumătate de modul, reprezentând jumatatea anului respectiv”.
În ultimii ani ai vieţii, Brâncuşi a fost îngrijit de doi refugiaţi români, care locuiau în apartamentul de lângă atelierul său. Pentru a-i putea desemna pe aceşti ultimi prieteni moştenitori şi pentru ca atelierul şi lucrările să intre în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, Brâncuşi a devenit cetăţean francez în 1952. A murit pe 16 martie 1957, la vârsta de 81 de ani, lăsând în urmă peste 1200 de fotografii şi 215 sculpturi, de o valoare estetică şi culturală incalculabilă.
Constantin Brâncuşi este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea fiind o figură remarcantă în mişcarea artistică modernă. Sculpturile sale prezintă eleganţă a formei, sensibilitate în utilizarea materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât şi importanţa acordată luminii şi spaţiului sunt trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Brâncuşi. Opera sa a influenţat profund conceptul modern de formă în sculptură, pictură şi desen.
***
Constantin Brâncuşi despre opera sa:
„Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, l'essence des choses." („Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.”)
Genialul Brâncuşi a fost lucrător de prăvălie la un restaura
Genialul Brâncuşi a fost lucrător de prăvălie la un restaurant
La sfârşitul secolului al 19-lea, atunci când edilii oraşului Craiova se grăbeau spre civilizaţie (trecerea la iluminatul electric, alimentarea cu apă potabilă, introducerea liniei de tramvai), un băieţandru îşi făcea apariţia în Cetatea Băniei, venind de la Hobiţa sa natală (judeţul...
La sfârşitul secolului al 19-lea, atunci când edilii oraşului Craiova se grăbeau spre civilizaţie (trecerea la iluminatul electric, alimentarea cu apă potabilă, introducerea liniei de tramvai), un băieţandru îşi făcea apariţia în Cetatea Băniei, venind de la Hobiţa sa natală (judeţul...
Coloana infinitului, în topul celor mai importante opera a
“Coloana infinitului”, în topul celor mai importante opera ale secolului XX
Sculptura “Coloana infinitului”, de Constantin Brâncuşi, a fost inclusă printre cele mai importante opere ale secolului XX, alături de lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Matisse şi Andy Warhol, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat online de publicaţia franceză Le Figaro. “Coloana Infinită” sau “Coloana Infinitului”, care are o înălţime de 29,35 metri şi a fost inaugurată pe 27 octombrie 1938, este o sculptură monumentală a lui Constantin Brâncuşi şi face parte din trilogia Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, care mai cuprinde Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. Sondajul organizat de Le Figaro în rândul internauţilor a avut titlul “Care este cea mai importantă operă de artă a secolului al XX-lea?”. Astfel, “Domnişoarele din Avignon”, lucrare a lui Pablo Picasso, s-a clasat pe primul loc, fiind votată de 37,32% dintre respondenţi. Lucrarea lui Picasso este urmată în top de “Dansul” lui Henri Matisse, apreciată drept cea mai importantă operă de artă a secolului XX de 23,78% dintre internauţi. Sculptura lui Brâncuşi “Coloana infinitului” a primit 5,7% din voturile internauţilor, situându-se pe poziţia a patra în clasamentul celor mai importante opere de artă ale secolului XX. Constantin Brâncuşi este urmat în top de Francis Bacon, cu “Painting”. În topul realizat de Le Figaro se mai regăsesc artişti precum Casimir Malevitch, Marcel Duchamp, Barnett Newman şi Piet Mondrian
... [continuare]
Sculptura “Coloana infinitului”, de Constantin Brâncuşi, a fost inclusă printre cele mai importante opere ale secolului XX, alături de lucrări semnate de Pablo Picasso, Henri Matisse şi Andy Warhol, potrivit rezultatelor unui sondaj realizat online de publicaţia franceză Le Figaro. “Coloana Infinită” sau “Coloana Infinitului”, care are o înălţime de 29,35 metri şi a fost inaugurată pe 27 octombrie 1938, este o sculptură monumentală a lui Constantin Brâncuşi şi face parte din trilogia Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, care mai cuprinde Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. Sondajul organizat de Le Figaro în rândul internauţilor a avut titlul “Care este cea mai importantă operă de artă a secolului al XX-lea?”. Astfel, “Domnişoarele din Avignon”, lucrare a lui Pablo Picasso, s-a clasat pe primul loc, fiind votată de 37,32% dintre respondenţi. Lucrarea lui Picasso este urmată în top de “Dansul” lui Henri Matisse, apreciată drept cea mai importantă operă de artă a secolului XX de 23,78% dintre internauţi. Sculptura lui Brâncuşi “Coloana infinitului” a primit 5,7% din voturile internauţilor, situându-se pe poziţia a patra în clasamentul celor mai importante opere de artă ale secolului XX. Constantin Brâncuşi este urmat în top de Francis Bacon, cu “Painting”. În topul realizat de Le Figaro se mai regăsesc artişti precum Casimir Malevitch, Marcel Duchamp, Barnett Newman şi Piet Mondrian
... [continuare]
De ce îl ignoră România pe Brâncuşi?
De ce îl ignoră România pe Brâncuşi?
- Paradox: România nu are un muzeu Constantin Brâncuşi.
- RL începe astăzi o campanie pentru reconsiderarea atitudinii faţă de unul dintre cei mai mari artişti ai lumii moderne.
Brancusi - esenta tare
Brancusi - esenta tare
Privind fotografia lui Brancusi si avand operele sale bine aciuate in memoria afectiva, am senzatia ca, strangandu-i mana prieteneste, imi rupe degetele. Este senzatia de forta si tenacitate pe care ti-o inspira acest taran din Hobita, un talent de exceptie care a ajuns la esente prin simplitate asociata cu o gandire care facea universul sa ni se para mai mic, mai acceptabil, chiar palpabil. Plictisit de conventional, Brancusi inoveaza si creeaza o lume a simbolurilor care a captivat intelectualitatea artistica pariziana, care nu stia ca acest om viguros ducea oile la pascut in timp ce copiii de varsta lui se duceau la scoala.
A fost un baiat sarac, provenind dintr-o familie de tarani care tarziu si-au dat seama ce geniu crestea in ograda modesta, unde Nicolae si Maria Brancusi, parintii sai, munceau pe rupte pentru a pune mamaliga pe masa. Am o stare emotionala aparte atunci cand scriu despre Brancusi (1876-1957). Acest om simplu dus pe la scolile de meserii (din Craiova si Bucuresti) de oameni care i-au vazut primele sculpturi in lemn, a naucit pur si simplu crema Parisului cu ideile sale novatoare, pe care nici un sculptor avangardist nu indraznise sa le aduca la lumina. Imi staruie in minte un episod anecdotic din tineretea sa de pe malul Senei, cand a vrut sa expuna la Salonul parizian sculptura „Printesa X”.
Cucerise deja lumea colectionarilor cu „Muza dormind” si „Sarutul”. De data asta, in 1920 (avea patruzeci si patru de ani), opera era un falus de bronz. Maestrul spunea ca este un portret anonim. Scandalizati, proprietarii Salonului au scos falusul din expozitie, pe motiv de indecenta. Ulterior, s-a aflat ca „portretul” este al printesei Marie Bonaparte (stranepoata), care avea probleme sexuale si care apelase la Sigmund Freud pentru a avea „orgasme vaginale falice si nu artificiale stimulate”. Parea o gluma a maestrului, dar acesta mersese direct la esenta problemei oricarei femei...
Foarte multe exemplare din „Pasare in spatiu”, opera bazata pe ideea de tinerete numita „Pasarea maiastra” (traditia folclorica spunea ca aceasta ghiceste viitorul si vindeca orbii) au fost comandate de colectionari din New York (unde reputatia lui Brancusi ajunsese deja din primele decenii ale secolului XX). Un alt episod anecdotic s-a petrecut cu acest prilej. Vamesii americani nu au tinut seama de faptul ca au de-a face cu o opera de arta (nu erau obisnuiti cu asemenea reprezentari stilizate) si au taxat lucrarile la kilogram, pe baza materialului din care erau facute (bronz si marmura). A urmat un proces in urma caruia banii au fost recuperati.
Boema parisiana l-a acaparat si pe Brancusi. A fost amic si comesean cu Picasso, Ezra Pound, Man Ray, Marcel Duchamp. A fost alaturi de intelectualii romani din Parisul acelor vremuri, precum George Enescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Emil Cioran, Paul Celan, Traian Vuia. Indemanaticul Brancusi si-a construit singur un fonograf. Locuia intr-un atelier mobilat de el insusi in stil taranesc. Era oaza paradisiaca brancusiana unde vinul rosu si femeile curgeau ca lacrimile de fericire, iar tigarile scoteau fum ca o fabrica de vise. Se spune ca a avut si un copil din flori (baiat), pe care nu l-a recunoscut. Vorbe!
Brancusi citea mitologie si filosofie, ii iubea pe Platon si Lao-Tse si prefera, asemenea lor, esentialul in dauna efemerului... tineti minte: Brancusi s-a prefacut ca moare la 16 martie 1957, dar el continua sa adauge cate un romb Coloanei fara Sfarsit. Trupul sau a ajuns printre celebritatile din cimitirul Montparnasse. Nota: record la licitatie, lucrarea „Madame L.R.”, 37,2 milioane dolari, in februarie 2009. „Pasare in spatiu” se vanduse cu 27,5 milioane in 2005.
Brâncuşi şi arta africană
Brâncuşi şi arta africană
16:45O sculptură şi trei fotografii de Constantin Brâncuşi sunt prezentate în expoziţia „Afro Modern: Călătorii prin Atlanticul Negru", de la Tate Gallery din Liverpool. Deschisă până la 25 aprilie, manifestarea de la Liverpool cuprinde 140 de opere de artă semnate de 60 de artişti
16:45O sculptură şi trei fotografii de Constantin Brâncuşi sunt prezentate în expoziţia „Afro Modern: Călătorii prin Atlanticul Negru", de la Tate Gallery din Liverpool. Deschisă până la 25 aprilie, manifestarea de la Liverpool cuprinde 140 de opere de artă semnate de 60 de artişti
Brâncuşi, în topul celor mai scumpe lucrări de artă
Brâncuşi, în topul celor mai scumpe lucrări de artă
Brâncuşi a practicat yoga
Brâncuşi a practicat yoga
http://www.atac-online.ro/20-10-2009/Brancusi-a-practicat-yoga.html
Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare. Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga? Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.
http://www.atac-online.ro/20-10-2009/Brancusi-a-practicat-yoga.html
Cine nu a auzit de Constantin Brâncuşi? Genialul sculptor şi opera lui sunt parte din tezaurul naţional. Ne reprezintă cu succes peste hotare. Sculpturile sale se află expuse în muzee din întreaga lume, iar numele lui este onorat şi cinstit peste tot. Câţi dintre dumneavoastră ştiaţi însă că Brâncuşi a practicat Yoga? Brâncuşi a urmat, întreaga sa viaţă, o practică spirituală perseverentă. Ghidul său spiritual a fost marele yoghin tibetan Milarepa, care îl îndruma din planul astral. Mai presus însă de propriile sale mărturisiri, în ceea ce priveşte practica Yoga stă mărturie însăşi opera sa. Cunoştinţele esoterice, cum ar fi folosirea proporţiei numărului de aur, sintetizate în creaţiile sale geniale, demonstrează fără echivoc faptul că Brâncuşi a fost un iniţiat.
Pagina 3 din 5 • 1, 2, 3, 4, 5
Pagina 3 din 5
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum